În aprilie 1935 legionarii au organizat la Craiova Congresul Studenţilor Români Creştini. În tabăra de muncă de la Drăgăşani, au lucrat de la 13 iunie până la 14 august 1935, fabricând 100.000 de cărămizi destinate catedralei din acel oraş.
De la 30 iunie până la 15 septembrie, ei au lucrat cărămizi şi au clădit mănăstirea Izbuc, judeţul Bihor. De la 1 iulie până la 16 septembrie 1935, au lucrat la Buga, judeţul Lăpuşna, la temelia unei mânăstiri.
De la 1 iulie până la 10 octombrie 1935, au clădit o biserică la Acilin, judeţul Sibiu.
De la 8 iulie până la 15 septembrie 1935, au construit un drum prin stâncă la Mănăstirea Arnota, judeţul Vâlcea. Au lucrat 242 legionari.
De la 8 iulie până la 8 septembrie 1935, au lucrat 100.000 de cărămizi pentru construirea bisericii în comuna Marca, judeţul Sălaj.
De la 8 iulie până la 6 octombrie 1935, au lucrat 100.000 de cărămizi pentru zidirea unei biserici în comuna Valea-Mare, judeţul Bălţi.
De la 9 la 26 august 1935, au lucrat la pietruirea curţii bisericii şi la repararea bisericii din Baciu, judeţul Braşov.
La 17 august 1935, la Buşteni se ridică o cruce pentru pomenirea lui Virgil Teodorescu, primul legionar asasinat în lupta electorală.
De la 6 septembrie la 4 octombrie 1935, au construit şase diguri ca să împiedice revărsarea apelor Oltului asupra terenului Mănăstirii Mamu, judeţul Vâlcea.
Însemnăm şi faptul dureros şi nedrept că la 4 octombrie 1935, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române interzice munca voluntară a legionarilor pentru repararea şi construirea de biserici (motivul? – „propagandă legionară”).
La 22 martie 1936, legionarii ridică o troiţă la Olteţ în judeţul Făgăraş.
La 1 mai 1936 s-a deschis tabăra legionară din Rădăuţi, condusă de prof. univ. Traian Brăiloiu, care a construit aici biserica Arhanghelul Mihail, demolată de comunişti.
În lunile august-septembrie 1936, în tabăra de la Susai–Predeal, legionarii adună osemintele ostaşilor români din primul război mondial rămase neîngropate şi fac un cimitir care să adăpostească mormintele eroilor neamului. La 5 septembrie 1936 jandarmii năvălesc în tabără, distrug mormintele, maltratează şi alungă pe legionari.
La 5 octombrie 1936 se sfinţeşte la Azuga o troiţă lucrată de legionari.
La 7 septembrie 1940 a fost o zi de rugăciune şi de pomenire a eroilor Mişcării Legionare în toate oraşele şi satele ţării.
Despre această latură creştină a jertfei legionare pe altarul credinţei strămoşeşti nu se scrie în cărţi, în reviste, la conferinţe, la televizor. De ce? „Despre faptul că regimurile de până la 6 septembrie 1940 au ucis fără judecată mai mult de 500 de legionari nu se scrie şi nu se vorbeşte, dar despre cele cinci victime pe care le-au făcut legionarii scoşi din fire, care n-au mai putut răbda, se face atâta caz. De ce? Numai Duca, Stelescu, Armand Călinescu, Iorga şi Madgearu au fost oameni? Cei 500 de legionari n-au fost oameni? Sau există oameni superiori şi oameni inferiori?” (se întreabă preotul Victor Moise).