Întrebarea lui Elian o zăpăcește puțin pe Aimee, dar nu o surprinde. Se gândește cum ar fi fost dacă Elian nu era căsătorit. Ar fi cerut-o de soție chiar în ziua în care a văzut-o? Ea ar fi acceptat?
- Înainte să răspunzi trebuie să-ți mai spun ceva, adaugă Elian privind-o satisfăcut.
A observat sclipirea din ochii ei la fel cum a văzut și zâmbetul subtil care i-a luminat chipul. Știe deja că răspunsul ei este unul pozitiv, dar nu vrea să-l audă acum de la ea. Nu înainte ca ea să afle despre acțiunile tatălui ei. Despre rolul pe care Elian a fost cumva silit să-l aibă.
- Nimic nu-mi va schimba decizia, afirmă Aimee sigură pe ea.
Este convinsă că bărbatul care se află acum în brațele ei va rămâne veșnic în sufletul ei. A știut acest lucru în momentul în care a acceptat să aibă o relație cu el. O relație interzisă cu el. A remarcat din prima clipă în care l-a zărit că sentimentele ei pentru el sunt mai profunde decât vrea ea să recunoască. Cu siguranță nu va accepta să-i fie soție, cel puțin atâta vreme cât este căsătorit cu altă femeie, dar acceptă să trăiască toată viața alături de el.
- Știu, spune Elian cu seninătate.
- Tot timpul ești așa de sigur pe tine? Te-am mai întrebat asta... Uneori mă sperie siguranța pe care o simt în vorbele tale. Am senzația că-mi auzi gândurile.
- Am încredere în tine și în sentimentele tale așa cum am avut întotdeauna. Nu îți aud gândurile, dar ochii tăi...
- Da, știu. Ochii mei mă trădează.
- Astăzi am aflat cine este responsabil de administrarea averii lăsată de tatăl tău, spune Elian îngândurat.
- Serios! Tu încă mai insiști pe tema asta? O casă și o firmă nu reprezintă cine știe ce avere care trebuie lăsată în grija cuiva să o administreze.
Dacă l-a început Aimee nu a luat în seamă aluziile referitoare la o eventuală avere pe care a primit-o moștenire de la părinții ei, insistențele lui Elian pe acest subiect ajung să o enerveze. Ce-i pasă ei de toate aceste lucruri? Ce este atât de important cine și ce a lăsat?
- Nu-l subestima pe tatăl tău. Era foarte priceput în afaceri. Eu personal am învățat foarte multe lucruri de la el.
- Ok. Cine zici că-mi administrează... afacerile? capitulează ea nepăsătoare.
- Tu nu iei deloc în serios treaba asta, comentează Elian simțind indiferența ei. Sunt curios care va fi reacția ta atunci când vei afla valoarea averii tale, adaugă el zâmbind reținut.
- Se pare că tu știi deja.
- Nu, nu știu. Doar bănuiesc... Se pare că nu ești singura persoană căreia i se ascund anumite lucruri. Și pe mine a uitat să mă informeze cineva despre anumite responsabilități pe care le am. Tatăl tău mi-a lăsat mie în grijă munca lui.
- Ție? De ce?
Aimee dă semne că este interesată de subiect. Ea a aflat din presă despre imensa ei avere, de care nu este deloc interesată, dar asta este o altă poveste, la fel cum a aflat, tot din presă evident, despre războiul care a existat între Christian, tatăl ei, și Elian. Știind aceste lucruri, curiozitatea ei s-a trezit brusc din hibernare deoarece nu-și poate explica de ce tatăl ei și-a lăsat imperiul pe mâna dușmanului.
- Habar n-am! răspunde sincer brunetul privindu-i ochii strălucitori ca de onix. Am primit astăzi o notificare de la una dintre firmele pe care le ,,administrez". Încă nu cunosc și alte detalii. Victor se ocupă de caz. În câteva zile vom afla toate amănuntele, așa că indiferent de răspunsul tău, viitorul meu îți aparține într-o formă sau alta. Ești șefa mea, iar eu trebuie să fac orice îmi ceri, adaugă zâmbind șmecher.
- Adevărat. Trebuie să-mi iau gândul de la un viitor departe de tine, nu-i așa? spune Aimee pe un ton glumeț încercând să diminueze măcar puțin senzația de teamă care o năpădește involuntar.
Nu reușește să înțeleagă de unde vine această teamă. Nu poate să distingă dacă teama este provocată de relația nu tocmai prietenoasă din trecutul celor doi bărbați, sau este provocată de gestul tatălui ei. Oare Christian mai avea și alți dușmani? Era amenințat de aceștia? Aceste amenințări îl vizează acum pe Elian?
Elian nu comentează nimic și îi cuprinde mijlocul într-o îmbrățișare lungă.
Simte că trebuie să o protejeze pe Aimee de un pericol pe care nu îl cunoaște. Ar vrea să știe mai multe amănunte despre lumea domnului Straton. Despre partenerii lui. Despre prietenii lui. Despre dușmanii lui. Ar vrea să înțeleagă adevăratul motiv pentru care l-a ales pe el. Nu vrea să creadă că unul din motive ar putea să fie frica. Nu vrea să dea curs gândului care îi trece fulgerător prin minte. Nu vrea să aibă acest sentiment de slăbiciune datorat necunoașterii. Nu-i place să se lupte cu un dușman invizibil despre care nu știe nimic.
Nici măcar Victor nu înțelege gestul nefiresc al domnului Straton la fel cum nu înțelege cum de a fost posibil să-i scape o astfel de informație. Sunt totuși doi ani de la decesul marelui om de afaceri, cum de nimeni nu a aflat nimic? De ce nu se cunoaște nici măcar faptul că are un moștenitor?
Toate aceste întrebări și gânduri duc spre un singur răspuns. Sau mai degrabă o bănuială, aceea că există o persoană direct interesată de această avere, probabil un fost partener cu care s-a certat sau poate vreun acționar important cu care domnul Straton este posibil să fi avut ceva de împărțit.
El speră ca mâine să afle tot ceea ce îl interesează atât pe el cât și pe Elian, dar în aceași măsură îi și afectează destul de mult.
Plecarea bruscă a lui Elian, imediat după ce David a intrat pe ușă cu un dosar negru în mână, a lăsat-o pe Jessie suficient de bucuroasă încât să îndrăznească să se gândească cu speranță la ziua de mâine. Se aștepta la mai mult din partea lui. Credea că ceea ce i-a reproșat până în momentul acela este doar începutul unui șir lung de vorbe grele, amenințări sau cine știe ce alte gesturi de violență. Auzise destul de multe zvonuri despre comportamentul lui vulcanic, despre pedepsele crunte pe care le aplica atunci când era atacat, despre atitudinea tiranică pe care o adoptă față de persoanele care complotează împotriva lui. Dar se pare că sunt doar niște simple zvonuri. El a plecat calm, fără să trântească ușa, fără să o privească măcar sau să mai spună vreun cuvânt.
Liniștea pe care a lăsat-o în urma lui a fost întreruptă doar de vocea seacă a lui David.
- Te rog să semnezi aici și aici, îi spune acesta indicându-i cu degetul locul pe foaia albă de hârtie.
- Ce se întâmplă dacă nu fac asta?
- Nu se întâmplă nimic, dar sfatul meu este să semnezi.
Jessie i-a dosarul din mâinile detectivului apoi începe să-l răsfoiască nervoasă prefăcându-se că citește cuvintele negre înșirate pe mai multe pagini. Nu este interesată de ceea ce scrie acolo și nici nu intenționează să semneze. Simplul fapt că Elian dorește semnătura ei o face să refuze categoric să facă asta. Aruncă dosarul pe masă apoi se întoarce cu spatele la David și pornește spre fereastră.
- Nu semnez nimic! spune pe un ton cât se poate de categoric. Poți să pleci de unde ai venit.
- Cred că nu ai înțeles care vor fi consecințele refuzului tău. Semnătura asta reprezintă o binefacere pentru tine. Dacă îi dai cu piciorul s-ar putea să pierzi totul și nu cred că vei face față vieți care te așteaptă.
- Habar n-ai tu ce viață mă așteaptă pe mine. Astea sunt doar niște presupuneri răutăcioase din partea ta. Viața este așa cum ne-o facem noi.
- Corect! Doar că tu nu conștientizezi că tocmai ți-ai bătut joc de ea. Tu încă nu realizezi consecințele jocului tău murdar. Nu știi pe cine ai provocat cu minciunile tale. Tu încă nu îl cunoști pe Elian.
- Te înșeli. Îl cunosc foarte bine pe Elian. Tocmai ce mi-a confirmat mai devreme cât de bine îl cunosc. După cum vezi sunt vie și nevătămată.
Jessie pleacă de lângă fereastră și se așează confortabil pe fotoliu. Nu-i mai este frică de ziua de mâine. Nici nu se mai gândește la planul ei care nu a funcționat așa cum se aștepta ea. Acum știe că semnătura ei valorează mult mai mult decât orice. Știe că nu-și poate distruge viața cu mâna ei.
- Tu încă nu ai făcut cunoștință cu adevăratul Elian sau mai bine zis el nu ți-a făcut cunoștință cu adevăratul Elian, spune David așezându-se pe celălalt fotoliu.
Este conștient că nu va putea obține acea semnătură, așa cum preconizase și Elian, dar măcar poate să afle cam ce-i trece prin minte lui Jessie.
- Dacă ți-ai propus să mă izgonești din viața lui află că te străduiești degeaba.
- Eu nu mi-am propus nimic. Nu am absolut nicio intenție în ceea ce te privește. Ți-am dat doar un sfat. Este fix problema ta dacă îl iei în considerare sau nu.
- Ce se poate întâmpla dacă nu semnez un rahat de hârtie? Crezi că Elian are vreo putere în fața mea? Crezi că poate să mă forțeze să fac ceea ce nu vreau? Crezi că poate să-mi ia copilul doar pentru că el este Elian? Stăpânul Elian. Marele și puternicul Elian. Hai să vedem noi până unde ajunge tirania lui.
- Aș vrea să cred că spui aceste cuvinte doar pentru că ești furioasă. Vreau să cred că în momentul acesta gura ta nu este conectată la creier și că aceste vorbe nu sunt ale tale. Vreau să cred că nu voi pleca de aici până când nu vei semna aceste hârtii care reprezintă biletul tău de ieșire din lumea lui Elian.
- Uite ce fac eu cu biletul tău de ieșire...
Vorbele ei sunt însoțite de zgomotul produs de hârtia ruptă pe care Jessie o aruncă în aer transformând-o în fluturi albi care planează ușor la picioarele lor și se așează cuminți pe podea. Este conștientă că jocul ei s-a terminat odată cu ieșirea lui Elian pe ușă, dar nu vrea să renunțe. Încă mai are un cuvânt de spus atâta timp cât nu face ceea ce vrea Elian. Încă mai speră că viitorul ei este legat de el. Încă mai visează la trecutul nu foarte îndepărtat în care ei formau o familie. Încă mai există un copil pe care Elian și-l dorește chiar dacă nu este al lui.
- Tocmai ce ai rupt toate legăturile care te țineau ancorată în această lume, spune David al cărui zâmbet mult prea larg se transformă într-un râs amenințător.
- Nu îmi este frică de nimeni, răbufnește Jessie încercând să înțeleagă atitudinea bărbatului din fața ei.
Pe ce dracului se bazează el când spune acele cuvinte? Ce dracului era scris pe acele foi? Jessie începe să regrete că nu a acordat mai multă atenție bucăților de hârtie împrăștiate pe jos. Acum este prea târziu să se abată de la drumul ei și mimează o atitudine nepăsătoare examinându-l cu interes ascuns pe David.
- Văd că nu-ți este frică, dar sper că neștiința te-a adus în această stare și nu prostia.
- Mă subestimezi.
- Deloc. Încerc doar să-mi dau seama cum de te-ai gândit să începi o luptă pe care nu o vei câștiga niciodată. Ce dracului a fost în capul tău atunci când ai luat o asemenea decizie? Nimeni nu-l învinge pe Elian. El deține tot controlul...
- Elian câștigă... Elian face... Elian drege.. M-am săturat de toate aceste vorbe care sunt doar vorbe... Tu nu pricepi că eu sunt cea care va câștiga de data asta! Tu nu înțelegi că nu are nicio putere asupra mea!!
- Nu trebuie să țipi. Până și reacția asta impulsivă a ta reprezintă o armă cu care Elian te va învinge. Ești femeie ce dracului... Din start ai un dezavantaj față de el. Apoi l-ai mințit. Ai uneltit împotriva lui. Te-ai folosit de numele lui. Ți-ai bătut joc de el... Și nu doar o dată... Ce dracului te așteptai să facă? Cum credeai tu că va reacționa?
- Știi ceva? M-am plictisit de vorbăria ta. Am nevoie de puțină odihnă.
- Ești sigură că nu vrei să semnezi? Mai am un set de documente..., spune la cacealma știind că nu are acele documente, conștient că ea nu va semna niciodată.
- Du-te dracului cu hârtiile tale cu tot.
- Bine atunci! Eu am încercat...
David se ridică nepăsător din fotoliu și iese pe ușă fără să mai privească înapoi. Scrie rapid un mesaj scurt pe care i-l trimite lui Elian, apoi se urcă în mașină și pornește spre casă.
El știe că naivitatea cu care Jessie a ales să abordeze situația în care se află nu face decât să-l enerveze și mai tare pe Elian, dar speră că acesta nu-i va răspunde pe măsura faptelor ei. Speră ca informațiile pe care urmează să le afle mâine, sau poate chiar în noaptea asta, să poată să-l domolească puțin și să nu-l impulsioneze și mai tare.
Însă Jessie nu pare că este conștientă de furtuna pe care a stârnit-o prin nesocotința ei. Ea știe doar un singur lucru, că trebuie să o găsească pe acea femeie care i-a stricat planurile. Pe acea femeie care i-a furat mințile lui Elian și care l-a determinat să-și neglijeze familia. Care l-a ținut departe de casă, departe de ea. Trebuie să afle cine este vrăjitoarea. Trebuie să facă cumva să o înlăture definitiv din viața lor.
Știe că Elian a vrut doar să se răzbune atunci când i-a vorbit despre iubirea adevărată pe care a trăit-o, dar umbra de îndoială care i s-a cuibărit în piept nu-i dă pace. Îi apare în minte și se dezvoltă ori de câte ori își amintește cuvintele spuse de Elian. Trebuie să vadă cu ochii ei care este adevărul.