Ajung acasă şi îl găsesc pe Giuliano uitându-se pe nişte hârtii.
- Ai ajuns. Uite, vreau să îmi cer scuze pentru cum am reacționat. Doar că sunt sătul să aud de...
- Christian trăiește.
- Poftim?
- Christian nu a murit în acel accident.
- Ce prostie mai este şi asta?
- Nu este nici o prostie. Am vorbit cu el.
- Ce? Dar cum se poate? Unde este?
- Asta contează cel mai puțin. Important este că trăiește.
- Şi asta ce vrea să însemne? Că relația noastră sa termină aici? Căsătoria noastră a fost inutilă.
- Oricum este. Dacă Christian nu este mort, eu încă sunt soția sa şi căsătoria noastră este anulată.
- Nu pot să cred. Câte probleme îmi cauzează tipul ăla.
Îl privesc pe Giuliano şi văd o față pe care nu am văzut-o niciodată. Când vorbește de Christian parcă vorbește de un criminal. Ochii săi se întunecă şi nervii pun stăpânire pe el.
- De ce nu te calmezi?
- Cum vrei să mă calmez?
- Aşa simplu. Ce te deranjează mai exact? Faptul că trăiește sau faptul că îți aduce aminte de trecut?
- Despre ce vorbeşti?
- Despre minciuna ta. Mi-ai spus că aveai o relație foarte bună cu el, pe când voi doi vă urați. Ce ai făcut de s-a destrămat acea relație de prietenie?
- Ce am făcut eu? Dar nu o să dai vina pe mine pe ceva ce el a făcut. A fost doar vina lui. El acum tot ce vrea este să îmi creeze o reputație joasă în fața ta.
- El nu ar face asta.
- O face din gelozie. Deschide ochii. Ce ți-a spus mai exact? De ce a stat atâția ani ascuns?
- A fost în comă în toți anii ăştia.
- Rareori persoane care au stat în comă mai mult de cinci ani au reușit să se trezească.
- Ce vrei să insinuezi?
- Că a stat ascuns în tot acest timp. Nu cred nimic din faza cu spitalul.
- El nu ar minți cu aşa ceva. Nici Spencer sau Eduard nu ar face-o.
- Sunt frați. Se ajută unul pe altul. Ce ai de gând să faci acum? Sa nu-mi spui că te întorci la el.
- Bineînțeles ca nu. Tot ce ne mai leagă sunt copii. Mâine trebuie să îi duc să îi cunoască.
- Promite-mi că doar pentru ei te vei întâlni cu el.
- Bine, promit.
- Nu vreau să te pierd. Fără tine sunt un nimeni.
- Nu mă vei pierd, mai ales după ce tocmai mi-ai spus de Christian. Cum reuşeşte el să mă întoarcă împotriva ta. E incredibil unde poate ajunge.
- Ceva ascunde şi voi afla ce este. Îți voi dovedi că nu este cine pare.
Mă strânge în brațe şi gândul îmi zboară la ce tocmai îmi spusese. Oare care minte şi care spune adevărul? Nici nu ştiu ce să mai cred.
A doua zi...
- Copii vreau să vorbesc cu voi înainte de a urca în mașină.
- Ce este?
- Vom merge într-un loc unde ați crescut când erați mici.
- Casa de pe plajă?
- Aşa este. Acolo cineva vrea să vă vadă şi să vă cunoască.
- Cine?
- Ştiu că pare ciudat, dar s-a întâmplat o minune şi tatăl vostru nu a plecat la îngeri. El a stat într-un loc departe de aici, dar s-a întors şi vrea să vă cunoască.
- Tata Christian?
- Da.
- Vrem să-l vedem. Du-ne la el.
Mă uit la ei şi sunt surprinsă de reacția lor. Mă așteptam la ceva mai complicat decât asta. Urcăm în mașină şi în zece munte ajungem. Cei mici coboară şi mă uit în jur. Îl zăresc pe Christian lângă mare şi le arăt celor mici unde este. Îl strig pe Christian şi se întoarce. În același timp cei doi o iau la fugă spre el şi când îi văd împreună lacrimile încep să curgă din ochii mei. Nu credeam că voi ajunge să văd şi acest lucru.
- Se pare că eşti la fel de uimită ca mine.
- Poate mai mult decât tine. Nu aş fi crezut că voi vedea acest moment.
- Fratele meu este un tip norocos. Nu doar că a supraviețuit accidentului, dar a şi acceptat realitatea.
- Ce vrei să spui?
- A acceptat că drumurile voastre nu mai sunt intersectate. Chiar aseară am vorbit cu el după ce ai plecat. Fratele meu este dispus să treacă peste şi să o i-a de la capăt.
Cu o seară în urmă...
* Christian
După ce pleacă Aimee simt cum inima îmi este ruptă în bucăți. Tocmai am pierdut ce iubeam mai mult pe lumea asta. Sora mea vine şi mă strânge în brațe.
- Totul va fi bine.
- Nu mai este nimic de făcut. Totul s-a terminat între mine şi Aimee.
- Îmi pare rău să aud asta.
- Acum tot ce ne leagă sunt copii. Vreau să îi cunosc, să petrec timp cu ei şi să recuperez timpul pierdut.
- Eşti dispus să o iei de la capăt?
- Trebuie să o fac. Nu cred că voi mai iubi din nou, dar vreau să îmi reiau viața. Vreau să mă ocup de fermă şi să mă bucur de ce mi-a rămas.
- Ăsta este fratele meu. Sunt mândră de tine.
- Cu tine nu am vorbit deloc. Nu mi-ai spus. Ai pe cineva?
- Am fugit de sentimentele mele acum mult timp. Am iubit doi bărbați.
- Poftim?
- Oscar şi Willy au luptat pentru a-mi câştiga inima. Până la urmă nu am ales pe nimeni şi m-am întors în țara mea. Acum că m-am întors, nu ştiu ce se va întâmpla. Îmi este teamă să mă întâlnesc cu ei doi.
- Cu Oscar va fi foarte greu. Din câte am înțeles a plecat de ceva timp. De Willy tot ce ştiu este că muncește mult şi că încă este singur. Un lucru îți spun. Nu lăsa iubirea să treacă prin fața porții. Dacă trece şi ajunge la altă poartă, greu este să se mai întoarcă. Din nefericire mie mi-a fost pus un lacăt la uşă şi nu am putut ieşi la poartă să-mi opresc iubirea. Ea a mers în continuare până şi-a găsit pe altul care să o primească.