Dedicata Lui AllyWesley
Ajunul Crăciunului ne surprinde cu fulgi de zăpadă imenși și care deja au împodobit brazii din jur în timpul nopții. Mă ridic rapid din pat și ies pe balcon pentru a mă bucura de o priveliște ca în povești.
— Ninge ca în povești. Îl aud pe Harry șoptind în spatele meu și își încolăcește brațele în jurul meu.
Brazii înalți și dominanți se întind deasupra noastră, acoperiți acum de zăpadă, creând o imagine de vis.
— O să fie un Crăciun de poveste, răspund șoptit și mă întorc să îl sărut.
Ne petrecem Ajunul făcând cunoștință, împodobind cabana și mai ales bradul pe care cei trei bărbați l-au cumpărat după câteva ore bune de căutări. Încercăm chiar să o și ajutăm pe Alexandra la gătitul câtorva rețete tradiționale ale României.
Ziua zboară cu viteza luminii și cu toții ne băgăm în pat frânți, ceea ce aduce un somn profund. Totuși, în noapte mă trezesc și mă strecor în living pentru a plasa toate cadourile sub brad.
Măsor mândră pomul împodobit cu drag și zâmbesc nostalgică la amintirea Sărbătorilor alaturi de părinții mei. Nu-mi pare rău ca s-au întâmplat atâtea, pentru că deciziile pe care le-am luat, bune sau rele, m-au adus azi aici, alături de Harry și de restul oamenilor minunați pe care îi am acum lângă mine și de partea mea.
Mă strecor înapoi în pat și imediat ce mă așez, Harry își aruncă un braț peste mine strivindu-mă sub greutatea lui, însă nu-mi doresc să-l trezesc, așa că mă fac mai comodă și găsind o poziție perfectă, adorm.
Dimineața se așterne peste noi și ne trezim într-o atmosferă plăcută, un Crăciun autentic Românesc, după cum spune Alexandra.
Nu ne ia mult până ne adunam cu toții în jurul bradului pentru a devora cadourile și inima Îmi freamătă de bucurie când toți mă îndeamnă pe mine să încep.
Mă îndrept spre brad și iau cadoul ce Știu că e împachetat pentru Sierra.
— Am cadouri pentru fiecare, însă vreau să încep cu sora mea. Crăciun fericit, întind cadoul spre ea și zâmbesc copilărește când deschide cutia micuță.
— Oh... Sam... E nemaipomenit. Cealaltă jumătate...
— E la mine, o întrerup înainte să termine și oricât de prostesc ar părea cadoul meu, mi s-a părut cel mai potrivit. Toată viața m-am simțit pustie. Cu părinții mei mai complicați și care m-au ținut închisă sub cheie, nu am reușit niciodată să mă apropii atât de mult de o fată, să am o prietenă pe care să o iubesc ca pe o soră, așa că sentimentul acela, sentimentul ăsta, mi-a lipsit enorm de mult. Tu ești jumătatea mea, Sierra și acum mă simt mai întreagă și mai împlinită ca niciodată.
Lacrimile din ochii Sierrei îmi răscolesc inima, însă știu că sunt de fericire ceea ce mă bucura.
— Mulțumesc. E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată, pe cuvânt, îmi răspunde cu dragoste in privire și nu ezit și o trag într-o îmbrățișare de urs.
Rândul lui Harry vine repejor și ajutat de Nick intra în încăpere cu un poster, afiș ce ilustrează o minunată casă pe plajă.
Pentru o secundă nu realizez ce vrea să însemne cadoul, însă când zâmbetul radiant al lui Harry și cel de complice a lui Nick mă izbesc în față îmi dau seama despre ce e vorba.
— Crăciun Fericit, iubito, îmi urează șatenul meu și continuă să țină posterul nemișcat.
— Nu-mi vine să cred... eu, reușesc să murmur bâlbâită, tremur și aproape că îmi doresc să mă ascund din motive necunoscute.
— Îți place? întreabă Harry nejenat de privirile din jur, spre deosebire de mine.
— Da. Normal că da, spun cu lacrimi de fericire în ochi, însă tot aștept confirmarea speranțelor mele, care, vine imediat.
— E a noastră, iubito.
Lăsând toată jena la o parte, mă arunc în brațele lui Harry care dă drumul la afiș și îl lasă pe Nick să se descurce cu el. Îl sărut zâmbind, râzând, plângând și toate cele la un loc. Viața mea se așază, luând un curs în sfârșit și tind să cred că lui îi datorez totul.
— Nu-mi vine să cred că ai făcut asta. Nu am bani să-ți iau un avion, spun eu în spirit de glumă și spre ușurarea mea, toată lumea râde.
— Iubirea ta e cel mai frumos cadou pe care îl puteam primi vreodată, iubito.
Îl mai sărut o dată și după încă în brațele lui, continuăm ceremonia cadourilor. De la Nick primesc un tricou, pe care scrie "Under new Management" sub un cuplu de miri.
— Funny, ca de obicei, îi fac din ochi și îl îmbrățișez strâns mulțumindu-i șoptit pentru tot, incluzând aceste minunate momente pe care le trăim chiar acum.
Timpul se scurge repejor și mi-e teamă de ce va mai fi la finalul acestei mici vacanțe. După micul dejun toată lumea se așază pe canapea în living, savurând câte un ceai cald. Îmi iau ceașca în mână și mă apropii de fereastra înaltă si curată. Fulgi de zăpadă continuă să cadă, iar atmosfera e feerică. Iau aparatul Sierrei de pe noptieră și captez o poză care să-mi amintească de momentele astea. Sara apare în vizor, împopoțonată și cu un râs vesel, îmi face cu mâna, așa că nu ezit să-i fac o poză.
Mă îndrept repejor spre cameră și mă îmbrac și eu la fel de gros. Îmi iau cizmele înalte în picioare și punându-mi un fes pe cap, ies afară pentru a mă alătura Sarei.
— Ai nevoie de ajutor? întreb făcând semn spre bulgarele ce prinde contur în mâinile ei.
— Nu mi-ar strica o mână de ajutor, îmi răspunde tânăra veselă.
— Pare să-ți placă la nebunie iarna, așa e mereu? Încerc să clădesc o conversație sperând să mă apropii de ea.
— Îmi place, însă e diferit, e prima dată la munte iar atmosfera e... de nedescris. S-au întâmplat atât de mult în ultimul timp și nu-mi vine să cred că sunt aici, alături de mama, de fratele meu și de oamenii pe care el îi consideră familia sa. Încă e un pic ciudat, însă e Nick, e fratele meu și nu-mi doresc nimic mai mult decât sa rămână lângă noi.
— Ți-a fost dor de el, nu-i așa?
— Nu e ca și cum mă obișnuisem cu el, însă să știu că am un frate acolo undeva căruia nu-i pasă de mine sau... mă rog... e nasol.
— Crede-mă. Te înțeleg cel mai bine.
— Hei, hei. Sper că nu împărtășiți trucuri de agățat, ești încă prea mică pentru asta, aud vocea lui Nick apopiindu-se și când ajunge lângă sora sa, o ia de după gât și o privește acuzator.
— Am 18 ani, Nick. Ce, ești cumva tătaia? îl dojenește ea stânjenită dar și enervată.
— Nu, sunt fratele tău, tocmai de aceea noi doi trebuie să avem o discuție mai târziu, spune brunetul și îi dă un bobârnac peste nas Sarei.
— Fratele mai mare și-a intrat în rol, spune Harry înfășurându-și brațele în jurul meu și sărutându-mă pe obraz.
— Ce crezi că o să se întâmple după ce toată magia dispare? Ne vom despărți, luându-ne la revedere și nu ne vom mai revedea niciodată? Întreb eu nostalgică gândindu-mă cu frică la ziua când fiecare va alege un alt drum.
— Nu am un răspuns la întrebarea asta. Iartă-mă, iubito, glasul lui e încărcat de tristețe, așa că mă întorc cu fața la el și il privesc adânc în ochi.
— Nu-ți mai cere iertare pentru orice. Nu e vina ta. A fost o întrebare stupida. Să nu ne mai gândim la asta, ok?
— Bine, mă aproba și mă sărută pe nas.
Trecem repede peste micile întrebări fără răspuns și în câteva minute suntem cu toții în zăpadă până la gât. Ne străduim să facem un om de zăpadă, ne trântim în finețea asta albă și ne distrăm, lăsând copii din noi la suprafață, pentru că oricât de bătrân ai fi, copilul din tine tot răzbește la suprafață și își face de cap.
Rămân blocată o secundă când văd apropierea dintre sora mea și Nick, însă bucuria îmi umple imediat sufletul și nu pot decât să sper că nu va rămâne doar o aventură, ci că Nick va fi cu acte în regulă parte din familie în curând.
În câteva ore frigul ne intră în oase și intrăm cu toții zgribuliți în casă, îngrămădindu-ne lângă șemineu. Aruncăm priviri pe furiș la masa ce se pregătește de zor în spatele nostru, însă când întâlnim privirile lui Craig sau Alexandra, ne ascundem chicotind ca niște copii.
Mirosul de vin și scorțișoară umple imediat încăperea atunci când Alexandra vine cu o tavă plină de cești aburinde. O privesc sceptică cum așază tava pe măsuța din fața noastră și zâmbește larg când Îmi surprinde confuzia.
— Ce e asta? întreb strâmbând din nas și la fel face și Sierra, ceea ce ne face pe toți să râdem.
— Vin fiert, dragelor. Cel mai bun iarna, mai ales după ce veniți din frig. Haideți, nu fiți timizi, promit că o să vă placă, entuziasmul din vocea ei ne convinge pe toți să încercăm, așa că luam fiecare câte o ceașcă și ne minunăm de gustul aromat ce-l are.
— E nemaipomenit. Mai aveți multe rețete cu care să ne da-ți pe spate? întreb zâmbindu-i.
— Stai să ajungem la cina, îmi răspunde Sara în locul mamei sale și Îmi face din ochi. Mă fac mai comodă în brațele lui Harry și amândoi ne savurăm vinul cald până la ultima picătură.
La cina ne adunăm ca furnicile la masa din sufragerie, iar mirosurile tradiționale ne întâmpină unul câte unul. O las pe Alexandra să ne explice fiecare fel în parte și decid să le gust pe toate, însă înainte de a manca, îmi dreg glasul și mă ridic din scaun, atrăgând toate privirile spre mine.
— Nu am cum să îți savurez toate aceste minunate delicii înainte de a-ți mulțumi, Alexandra. Nu înainte de a mulțumi tuturor că sunteți astăzi aici. Anul acesta va fi catalogat ca fiind cel mai bun din viața mea, din mai multe motive. Mi-am regăsit iubitul, spun și privesc spre Harry cu mândrie. Am pus capăt mai multor bătălii, continui privind cu drag spre Craig. Am câștigat un prieten minunat, îi fac din ochi lui Nick, și nu în ultimul rand, am aflat că am o soră. Vă multumesc pentru toate astea. Sărbători fericite tuturor, rostesc cu mândrie și întind paharul cu vin pentru a ciocni cu restul, la care răspund cu toții zâmbind din suflet, zâmbete pe care vreau să le văd zilnic de acum încolo.
Ne petrecem cina povestind, glumind și bucurandu-ne de timpul rămas pe care îl avem de petrecut împreună. La sfârșitul serii ne retragem cu toții în camerele noastre și ne pregătim pentru o nouă zi, care ni s-a promis a fi la fel de plină ca și aceasta.
— Ce planuri aveți voi doi pentru mâine? îmi întreb eu iubitul imediat ce ajungem in camera noastră, făcând referire la ce au vorbit el și Nick.
— E o surpriză iubito, nu-ți pot spune.
Harry se apropie de mine și mă sărută pe gât. Mă întorc ușor cu fața spre el, chinuitor și îi prind buzele cărnoase cu dinții. Îl simt tremurând de plăcere în brațele mele iar în momentul în care vrea să mă atragă într-un sărut, fac un pas în spate și zâmbesc viclean.
— Să revenim la întrebarea mea... ce surprize ne-ați pregătit pentru mâine? Îl întreb privindu-l provocator și încep a mă dezbrăca ușor, pregătindu-mă de un duș fierbinte. Harry își mușcă cu putere buza de jos și îmi dau seama că încearcă să-mi reziste.
— Iubito... Îți jur că e o surpriză nevinovată care te va încânta... te rog... nu-mi face asta, ochii imploratori ai lui Harry aproape că imi strică planurile, însă nu mă dau bătută. Îmi place să mă joc.
— Nț, nț, vreau să știu dinainte la ce să mă aștept, răspund cu hotărâre și imediat ce scap de haine pornesc spre baie fără jenă, ai timp până mă întorc.
Întru în baie hotărâtă să mă joc cu el până îl aduc la limita răbdării. Întru în duș și las apa fierbinte să-mi mângâie corpul. Ușa băii se deschide și inainte să apuc a spune ceva, silueta lui Harry îmi apare în fața ochilor. Complet gol și cu un zâmbet arogant, acesta se apropie și intră în duș fără a scoate un cuvânt. Înghit în sec și rămân blocată, corpul meu reacționând instantaneu la atingerea cu al lui.
— Ce... ce faci aici? Îl întreb bâlbâindu-mă și fac un pas în spate care mă lipește de oglinda cabinei, fără altă cale de scăpare.
— Duș. Facem economie, iubito. Se apleacă spre mine și exact când mă aștept să mă sărute, el îmi ia dușul din mână. Îmi las privirea spre bărbăția lui care e întărită și pregătită să-mi creeze plăcere. Înghit din nou în sec și mă consolez cu faptul că nu doar eu mă abțin, ci și el. Știu că m-ar devora acum, aici, cum a mai făcut-o și altă dată și dând curs gandurilor mele, mâinile lui Harry încep a-mi cerceta corpul ce tremură sub atingerea lui. Nu mai există pic de îndoială că în curand voi fi posedată cu pasiune și voi pierde propriul meu joc.
A treia dimineață de vis se așterne peste noi, ceva mai luminoasă de data asta. Soarele încearcă din răsputeri să încălzească puțin aerul, însă nu cred că își dorește vreo cineva asta.
— Bună dimineața, iubito, aud șoapta blândă și somnoroasă a șatenului. Mă aplec și îl sărut ușor pe buze inainte de a-i răspunde.
— Neața, iubitule. Să inteleg că ai dormit bine?
— Și satisfăcut, îmi răspunde zâmbind într-adevăr satisfăcut.
— Cred că ești mai degrabă satisfăcut că ai câștigat propriul meu joc, decât de partida pe care am avut-o.
— Nu mă plâng nici de una, nici de alta. Acum haide, avem un mic dejun de luat și multe alte planuri pe azi.
Mă ridic și pornesc râzând spre duș puțintel entuziasmată de ce va urma și totuși bucuroasă că Harry nu a dezvăluit surpriza.
După un mic dejun sățios, ne echipăm cu toții și ne îmbarcăm în mașina ce ne duce până în Poiana, care e puțin cam plină de turiști, ceva ce imi displace total.
— Ce facem aici? Îl intreb pe crețul ce zâmbește mândru.
— Snowboarding, schii, săniuțe. Ce vreți voi. Fiecare să închirieze câte ceva și să înceapă distracția.
Total terifiată de idee, aleg schiurile și echipamentul adecvat. Sierra mă acompaniază și decide să facă la fel. Harry își ia un snowboard, la fel ca Nick iar Sarah preferă o sanie. Bătrânii preferă să stea pe margine și să râdă de noi, ceva cu care nu sunt de acord.
— Sunteți gata? Întreabă Harry și Nick în cor, ei fiind cei mai entuziasmați de toata aventura asta.
— Da, răspundem la rândul nostru și pornim spre telecabina din apropiere care ne va duce sus.
— Iubito, tu trebuie să stai cu copii pentru a învăța, îmi șoptește Harry și zâmbește poznaș.
— Tu, știi să schiezi?
— Știu să mă dau cu placa, e unul din sporturile mele preferate, Îmi răspunde mândru.
— Hmm... Mă surprinzi tot mai mult pe zi ce trece, iubitule.
— Hmm, și tot o să o mai fac, iubito.
Îl sărut tandru pe buze și îmi încolăcesc mâinile în jurul taliei sale din mai multe motive și unul dintre ele este teama de a privi în jos.
Sus, la o altitudine de 2400, frigul e mai întețit, însă zăpadă e minunată. Mă alături copiilor ce trebuiesc învățați cum să schieze, alături de sora mea. Ascultăm cu atenție ce are de spus instructorul și când ajungem la practică, pe lângă căzăturile dureroase sau nedureroase, ne bucurăm de surpriza băieților.
Nu reușim să punem bine schiurile pe zăpadă, că îmi fuge de sub picioare și mă trezesc cu nasul în zăpadă. Râsetele din jurul meu se trag doar de la doi bărbați, Nick si Harry, care, râd în hohote de mine.
— Nu-i amuzant deloc. Pe cât că mă simt împăiată, nici nu pot să mă ridic, mă plâng spre cei doi bărbați, care, în loc să mă ajute, își continuă râsul molipsitor.
— Hei, nu e vina noastră că nu poți schia, mai bine ia o săniuță, Sam.
Răutatea jucăușă din vocea lui Nick mă face să zâmbesc și fac un bulgăre pe care spre fericirea mea, i-l nimeresc în față, ceea ce îmi aduce o satisfacție enormă.
— "Head shot" îl aud pe Harry și mă bufnește și pe mine râsul, acum Nick fiind cel bosumflat și cu fața roșie.
După ce ne amorțesc picioarele și nu reușim să schiem mai mult de 10 metri, eu și Sierra ne retragem la o cafenea și comandăm băutura de care ne-am îndrăgostit cu toții, vinul fiert.
Nu durează mult până când unul câte unul, apar cu toții în jurul nostru, inclusiv marii sportivi, Nick și Harry.
Ne bucurăm de restul zilei coborând ușor spre cabana noastră, dar nu inainte de a ne opri în târgul amplasat în zona turistică.
Ajungem acasă obosiți, înfometați și gata să devorăm ce a mai rămas de ieri. Când observ lejeritatea dintre Sierra și Nick, împart o privire de complice cu Harry și amândoi știm ce avem de făcut.
Noaptea anului Nou o petrecem tot în familie, însă la un restaurant din Poiană. Prinși în mijlocul unei petreceri total Românești și fiind total pe dinafară, dar totusi ne simțim extrem de bine și întâmpinăm anul nou cu zâmbete, cu dragoste și cu voie bună.
— Cam asta a fost vacanța noastră, rostesc epuizată în timp ce scap de paltonul negru și lung.
— De fapt aveam de gând să te întreb dacă vrei să rămânem aici până după ziua ta, întreabă șatenul și îl privesc stupefiată de fericire.
— Ce... adică, normal că vreau doar că... restul probabil vor pleca și...
— Iubito, relaxează-te. Vom discuta asta cu toți mâine, ok?
— Ah. Sigur. Ai dreptate, rostesc bulversată. Probabil e și vinul care învârte puțin camera cu mine, așa că intru la duș pentru a-mi limpezi puțin mintea.
A fost un an de rahat, cu un început de rahat, mai bine zis, ultimii patru ani au fost de rahat și nu-mi vine să cred că sfârșitul este atât de bun.
Voi începe un an nou total diferit, alături de oamenii dragi mie, alături de familie și alături de iubitul meu, după care am tânjit atât de mult.
---------------------------------
Haha, acum îmi urăsc capitolele prea lungi, pentru că îmi ia extrem de mult să le editez.
Have fun, eu am avut!
Lectură plăcută 💋💋