SOFIA
A doua zi la muncă am venit împreună, pentru că rămasem la el. Nicky, Darla şi Kyle încă locuiau în apartamentul meu. Avusesem două şedințe, iar Anthony îmi propusese să ieşim la prânz de la muncă, nu aveam nimic de organizat după ora prânzului şi era mai bine să luăm masa împreună şi să ne plimbăm.
- Mâncăm aici? am întrebat eu, uitându-mă la restaurantul unde mai mâncasem şi când eram căsătoriți.
- Da, nu-ți place aici? Putem alege orice altceva..
- Nu, e ok, doar că..restaurantul acesta mi-a trezit nişte amintiri.
- Neplăcute?
- Nu, nicio amintire cu tine nu e neplăcută.
- Eh, ştii prea bine că sunt o grămadă. Îmi pare tare rău pentru asta, dar voi încerca să mă revanşez pentru fiecare lucru rău, pe care ți l-am făcut.
- Te iubesc, l-am sărutat eu.
- Şi eu te iubesc, frumoasa mea.
Am intrat amândoi în restaurant, nu era nimeni.
- Ce ciudat, restaurantul acesta e mereu plin!
- Da, zâmbi el. Dar acum e doar al nostru.
- Cum e doar al nostru? m-am uitat mirată la el.
Un ospătar se apropie de noi, invitându-ne la o masă, cea la care stăteam de obicei noi.
Anthony îmi trase scaunul, ca un gentilom, pentru a mă aşeza, iar apoi se aşeză în fața mea.
- Anthony, am şoptit eu, ca ospătarul să nu mă audă. Cum adică e al nostru?
- Vă aduc ceva? ne întrebă el cu un zâmbet larg pe buze.
- Deocamdată doar de băut, spuse Anthony şi ceru o sticlă de vin. La amiază? Totul era un mister pentru mine..nu înțelegeam ce se întâmplă. Sofia, tu vrei ceva?
- De ce? Bei singur sticla de vin? l-am tachinat eu.
- Sofia..râse el. Atât! Mulțumim..i se adresă el ospătarului.
- Îmi spui ce se întâmplă? am ridicat eu tonul puțin, apoi am revenit la tonul meu normal.
- Calmează-te..că îți spun tot ce vrei să ştii, îmi zâmbi el, apoi făcu mici cerculețe pe mâna mea.
- Cum adică restaurantul este al nostru? am întrebat eu insistentă.
- L-am închiriat pentru noi, îmi trase din ochi, apoi îmi sărută mână.
- De ce? Sărbătorim ceva?
- Da, pe noi..
- Noi?
- Sofi, da, noi, relația noastră. Nu mai vreau să ne ascundem de familiile noastre sau de prietenii noştri, vreau să fiu cu tine zilnic, în fiecare oră, minut, secundă. Relația noastră e cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat până acum, tu, Sofia, eşti cea mai importantă persoană din viața mea.
- Anthony, m-am ridicat peste masă să-l sărut.
- Sofia, îmi ținea mâna în mâna lui. Am fost un idiot, unul mare, că nu am reuşit să văd de la început cât de minunată eşti! Se ridică de la masă.
- Anthony ce se întâmplă?
Oh, nu! O să mă ceară în căsătorie aici şi acum! E mult prea repede..!!
Mă luă de mână, ridicându-mă şi pe mine.
Începeam să transpir, palmele îmi erau ude, inima îmi bătea cu putere. Nu-mi venea să cred că mi se întâmplă asta acum! Mai aveam puțin şi leşinam.
Mă luă de o mână, mi-o sărută cald, apoi se aşeză în genunchi în fața mea.
Aer! Respiră, Sofia! Aveam atât de mari emoții.
- Sofia, mă privi fix şi simțeam cum are şi el emoții.
- Da? am scos eu un țipăt. Îmi venea să strig de fericire.
- Te iubesc enorm şi însemni foarte mult pentru mine. Îți promit că voi fi mereu lângă tine şi că te voi respecta, iubi şi ajuta întotdeauna. Azi, aici, în locul în care lucrurile, oarecum, au început să meargă şi unde te-am rănit de atâtea ori. Vreau..
- Da..am tras adânc aer în piept.
- Vreau să îmi cer iertare în genunchi în fața ta, sunt conştient că nu te merit, dar nu pot trăi fără tine. Iartă-mă! Te iubesc.
- Ah, iubitule! Nu trebuia să faci asta, ştii prea bine că te iert!
Aveam amândoi lacrimi în ochi.
- Vreau să ştii cât de mult regret că te-am rănit volunar sau involuntar. Şi vreau ca de azi să..
Acum o va face! Mă va cere în căsătorie!
- Să fim un cuplu în fața tuturor! Aşa că o să fac ceva, ce cu siguranță nimeni nu a mai făcut-o în ziua de azi. Vrei să fii iubita mea? Nu că nu erai şi până acum, a adăugat el, încercând să nu înțeleg eu greşit. Dar vreau să fie oficial, să pot să strig în gura mare că eşti iubita mea.
El se ridică din genunchi, îmi ținea mâna între a lui. Mă aşteptasem să mă ceară de soție, nu de iubită. Dar era mult mai bine aşa, pentru că aveam nevoie să o luăm cu începutul!
- Da, vreau să fiu iubita ta! am sărit în brațele lui şi l-am sărutat. Era tot ceea ce îmi puteam dori. Îl iubeam enorm şi simțeam şi eu acelaşi lucru din partea lui.
- Nu ştii cât de fericit mă faci!
- Tu, am tăcut o clipă, pentru că mă sărută. Tu, nu ai idee cât de fericită mă faci pe mine!
***
Eram de două zile iubita oficială a lui Anthony, iar eu eram extraordinar de îndrăgostită! Simțeam că au trecut două luni, nu două zile.
Îl adormisem pe Kyle, pentru că Darla şi Nicky ieşiseră în oraş, Anthony era acasă la familia lui, pentru că tatăl lui a vrut să-i vorbească.
Kyle era un scump, era mai blonduț, semănând pe Darla. Era prea mic pentru a ne da seama de trăsături sau cu cine seamănă mai bine. Dar toată lumea îşi dădea cu părerea.
Acun aveam în dormitor un pătuț pentru copii, în care îl aşezasem pe Kyle, pentru că adormise. Îmi era atât de drag, îl iubeam atât de mult, mă gâdeam că oare cum s-ar simți dragostea unei mame pentru copilul ei? Cu siguranță una de nedescris! Îmi doream ca pe viitor să devin şi eu mămica, dar la moment potrivit.
M-am aşezat pe canapea, era obosită. Am adormit şi m-am trezit când uşa de la apartament se deschise. Erau părinții lui Kyle.
- Sofia..zâmbi ea larg.
Ceva se întâmpla..încercam să o citesc.
- Uite! îmi arăta mâna cu un inel de logodnă din aur cu o pietricică albă.
- Nu-mi spuneți!
- Ne căsătorim! strigă Darla.
- Şht! Abia mi-am adormit nepoțelul. Felicitări! i-am îmbrățişat pe amândoi. Să fie într-un ceas bun! Mă bucur pentru voi!
- Mulțumim, mi-au răspuns amândoi.
- Şi când va fi nunta?
- În fix o lună de azi..spuse Darla hotărâtă.
- Uau, repede. Avem de organizat! m-am panicat eu.
- Da! Categoric!
Ne-am aşezat amândouă pe canapea, entuziasmate.
- Ok, eu cred că mă retrag, merg să dorm lângă fiul meu. Noapte bună!
- Noapte bună! am spus noi.
- Nu-mi vine să cred că te căsătoreşti!
- Nici mie, nu mă aşteptam ca lucrurile să meargă în felul acesta.
- O să ai timp să te ocupi de toate? Sală, muzică, flori, rochie, pantofi, tortul! Sunt o groază!
- Da, ştiu! râse ea. Însă noi nu avem atâția bani la dispoziție, va fi o nuntă simplă, mă privi ea melancolică.
- Darla! Tu visai mereu la o nuntă de vis..cu mulți invitați şi tot ceea ce ți-am mai spus.
- Ştiu, dar acum tot ceea ce îmi doresc e ca să fiu soția lui Nicholas. Să fiu doamna Evans.
- Aww..ce drăguț! Lasă totul în seama mea, îți voi organiza o nuntă superbă, crede-mă! Cine te cunoaşte mai bine ca mine?
- Aşa e, ai dreptate! Dar nu vreau să cheltuim bani foarte mulți!
- Nu-ți fă griji pentru asta, consider-o un dar de nuntă!
- Amiga, îți mulțumesc! Te iubesc!
- Şi eu, amiga! am îmbrățişat-o.
- Apropo, vrem să facem şi botezul lui Kyle tot atunci.
- Da, e o idee bună.
- Eu şi Nicholas ne-am gândit ca tu şi Anthony, să fiți naşii lui Kyle.
- Ah..am rămas eu fără cuvinte.
- Dacă vi se pare prea mult..
- Glumeşti? Ne-ar face plăcere! Am rămas uimită pentru că nu mă aşteptam să venim noi ca naşi, dar suntem mai mult decât încântați!
- Mulțumesc, amiga!
- Cu multă dragoste! Haide la somn, că de mâine începem cu organizatul!
- Deja?
- Deja? Mai avem o lună la dispoziție!
- E foarte puțin, sunt atâtea de organizat!
- Bine! Tu ai experiență..
- Haha, ce comică eşti azi! Să ştii că mi-am organizat aproape singură nunta, dar cu acelaşi entuziasm cu care aş face-o acum pentru tine sau pentru mine. Deşi nu pot să zic că e tocmai o plăcere..
- Stai! Tu îmi ascunzi ceva? Anthony te-a cerut?
- Nu, a ieşit din gura mea, dar cu un gram de tristețe şi cu un kilogram de dorință.
- Ah, dar ai vrea..!!
- Logic! Cine nu îşi doreşte să se căsătorească din dragoste? Dar oricât mi-aş dori, e prea devreme.
- O vei face la momentul potrivit, simt asta! îmi zâmbi ea.
- Hai la culcare cu tine, vreau şi eu canapeaua mea liberă, am împins-o eu.
- Noapte bună, râse ea. Dacă vrei poți să îl chemi pe Anthony.. adică încuiem uşa şi promit că nu ascultăm la uşă! continuă ea să râdă.
- Nebuno! Am aruncat cu perna spre ea, dar o prinse şi mi-o aruncă înapoi.
- Taci! Că ți-ar plăcea!
- Du-te la somn şi să nu faceți gălăgie..!
- De când cu Kyle, avem modul silențios.
- Ah! am făcut ochii mari, iar ea se uita la mine râzând în şoaptă, pentru că toată discuția noastră era în şoaptă.
- Noapte bună!
- Vise plăcute! i-am spus eu, aşezându-mă pe canapea.
"Noapte bună, iubire. Ai ajuns acasă?"
I-am trimis lui Anthony un mesaj, iar răspunsul a venit imediat.
"Noapte bună, iubita mea frumoasă. Nu, încă sunt cu tatăl meu aici. Te iau la dimineață?"
"Nu. Merg acasă la ai mei. Nicky şi Darla se căsătoresc într-o lună. Îți explic mai multe dimineață, te sun. Dacă vrei poți să vii cu mine."
"La socrii? Vin. Te iubesc şi să nu mă oboseşti prea tare în noaptea asta prin vis."
"Nici tu! Te iubesc!"
Am tras adânc aer în piept, eram atât de îndrăgostită! Nici nu mi-aş putea închipui viața fără Anthony în ea, aşa cum e el.
A doua zi m-am trezit de dimineață, de când Kyle era în această casă, plânsetele lui mă trezeau de fiecare dată, dar era aşa plăcut să ai un copil în preajmă, te ținea în formă şi îți însenina ziua.
M-am îmbrăcat cu o pereche de blugi cu talie înaltă, nişte sandale argintii fără toc, un tricou alb, care avea imprimat câteva linii argintii. Părul mi l-am prins într-o coadă, lăsându-mi câteva şuvințe rebele. Mi-am luat rucsacul argintiu în spate şi am coborât scările. Nu mă machiasem strident, ci de zi, cu un eyeliner, rimel şi un ruj culoarea pielii.
Anthony era acolo aşteptându-mă, îl anunțasem să vină mai repede. Trebuia să îi prind pe părinții mei acasă, înainte să meargă tata la serviciu.
- Neața, frumoaso! avea o voce răguşită. Părea atât de obosit.
- Neața, l-am sărutat eu, iar el m-a strâns în brațe cu putere.
- Eşti bine?
- Da, sunt obosit doar, tatăl meu îşi renovează casa în care a stat înainte, vrea să o pună în vânzare.
- Şi l-ai ajutat cu vreun proiect?
- Da şi cu munca fizică, pentru că nu mă lasă să îi recomand nişte angajați.
- Oh, sărăcuțu de tine!
- Dar când sunt lângă tine..şi oboseala îmi trece!
Ne-am urcat pe motocicletă şi am plecat spre casa alor mei. Ajunşi acolo, Anthony s-a oprit în loc.
- Ce e? Ți-e teamă?
- Nu, sunt alături de tine! Iar dacă părinții tăi nu sunt de acord cu noi, o să-i conving! Nu vreau să te cerți cu ei din cauza mea.
- Of, tontule! Nu o să mă cert! Haide! l-am sărutat pe buze. Curaj!
Am bătut la uşă, iar ca norocul, mama a fost cea care ne-a deschis, deci nu va începe scandalul din uşă.
- Dragilor, dar ce e cu voi aici atât de dimineață? ne sărută ea obrajii.
- Am venit să vorbim cu voi ceva important. Tata a plecat?
- Nu, e sus, se îmbracă. Va coborî imediat, haide intrați, sunteți la voi acasă!
Ştiam că mama va reacționa aşa, pentru că îl adora pe Anthony şi îşi dorea să mă împac cu el, îmi spusese de fiecare dată când vorbeam la telefon.
Ne-am aşezat pe canapea, Anthony mă ținea strâns de mână. Adevărul era că şi eu aveam emoții de ceea ce va spune tata. Era într-adevăr o aşteptare cruntă.
- Împreună, ai uitat? îmi şopti el în ureche.
- Împreună! am spus eu privindu-l.
*****
Vă mulțumesc!
Vă datorez LOCUL 5!
Şi vă dedic din toată inima această carte, tuturor care ați citit până acum şi o faceți şi de acum înainte.
Aştept în continuare păreriile voastre şi voturile.
Ultimele capitole! 😊❤