O zi poate schimba totul

Capitolul 41

- Aaaa..strigă Beatrice.

- Eşti o bârfitoare, nu ştii decât să vorbeşti lumea de rău! am spus eu, fără să îmi iau mâinile din părul ei.

Mai mulți colegi au încercat să ne despartă, însă nu s-au străduit prea mult.

- Ce naiba se întâmplă aici? Vocea lui Anthony răsună în birou, dar nu m-am oprit, eram furioasă şi aveam să o bat încât să se vadă!

Am simțit două mâini puternice, care mă trase de şold, aproape luâdu-mă în brațe, am cedat şi m-am lăsat desprinsă de idioata aia!

L-am văzut pe Henry, luând-o pe Beatrice după mine şi ținând-o strâns.

- Eşti o nebună! Te legi de oameni fară să-ți facă nimic..a început ea să se plângă.

Am observat că cel care mă ținea era Anthony, pentru că-mi şopti la ureche să mă calmez.

- Joci un teatru ieftin! m-am răstit eu.. Bârfitoareo!!

- Vă rog să vă calmați şi să-mi explicați ce se întâmplă! Anthony se uită în jur. Toată lumea la birourile voastre, la ce vă holbați?

Toți cei care s-au strâns în jurul nostru şi-au luat tălpăşița.

- Henry, rămâi, ordonă Anthony. Beatrice şi Sofia la fel, restul afară!

Helena şi Julia ieşiră, nu prea aveau încotro, tonul vocii lui Anthony fusese grav, cred le speriat. Henry închise uşa.

- Deci, care e problema?

- Tony, Sofia m-a luat de păr, fără să-i fac nimic, nici măcar nu am vorbit despre ea..încercă ea să se scoată.

Tony? De când erau atât de apropiați? La naiba, pe bună dreptate, vorbea aşa de el, poate că prin cearceafurile ei îşi petrece Anthony nopțile sau şi le-a petrecut!

- Eşti o mare mincinoasă! Ştii prea bine că nu e aşa..

- Chiar nu merit nu astfel de comportament, în această firmă nu se acceptă aşa ceva. Dacă ai cunoaşte regurile interne ai şti că orice fel de vătămare corporală se plăteşte prin cererea demisiei.

Serios? O priveam cu furie.

- Ajunge! strigă Anthony, asta eu decid! Sofia în biroul meu! Aşteaptă-mă acolo!

Adică tot eu eram pedepsită? Mie nu mi se cerea părerea?

- Dar eu nu am niciun cuvânt de zis? m-am răstit eu.

- Sofia, aşteaptă-mă în biroul meu!

- De ce eu? Nici măcar nu ştii dacă sunt vinovată sau nu!

- De ce îmi pui nervii la încercare?

- Ah! Pentru că am şi eu dreptul să vorbesc!

- Sofia, îmi vorbi el calm, tu eşti soția mea, vreau să vorbim între patru ochi.

- Şi tu ce o să faci o să rămâi aici să o asculți pe asta?

- Eşti imposibilă! Hai mişcă, mă lua de mână şi mă trase după el. Henry şi Beatrice rămase în birou.

Ajunşi în lift, îmi dădu drumul la mână. Nu scoase niciun cuvânt.

Eram deja la etajul trei, mă lua din nou de mână, am trecut pe lângă Sara, secretara.

- Să nu mă deranjeze nimeni! îi spuse Anthony în fugă, apoi am intrat amândoi în birou, iar el trânti uşa şi lăsă toate jaluzele jos.

Mă durea mână, mă strânse prea tare.