ANTHONY
O priveam, cum dormea liniştită lângă mine în pat, învelită doar într-un cearceaf. M-am ridica într-un cot, continuând să o privesc. Era frumoasă, dacă până acum nu ştiam exact ce îmi doresc, acum ştiam. Voiam să mă trezesc în fiecare dimineață lângă Sofia mea, să o privesc cum doarme, să o trezesc cu săruturi dulci, să se cuibărească în brațele mele şi doar să-i urez.
- Bună dimineața! aşa cum am făcut-o şi acum.
- Neața, se cuibări ea în brațele mele.
- Eşti atât de frumoasă..i-am şoptit eu.
- Şi tu, zise ea adormită, desenând cu vârfurile degetelor, mici cercuri pe pieptul meu gol.
Aş fi vrut să o întreb dacă a fost perfect pentru ea, îmi părea rău că nu am reuşit să îi organizez o seara romantică, o noapte de neuitat. Dar când am făcut-o, am fost întrerupți, iar acum ne-am lăsat purtați de val. Îmi aminteam această noapte, cu toate detaliile şi îmi propusesem să rămână întipărită în minte.
Pentru mine fusese mai mult decât perfect! Era ideal..era a mea.
- Eşti bine? am întrebat eu.
- Da, de ce întrebi?
- Doar aşa..
- Tu eşti bine? chicoti ea.
- Nici nu-ți imaginezi. Te iubesc!
- Şi eu te iubesc!
Eram stresat, oare îi plăcuse? Se simți bine? Tăcerea ei era cruntă. Nu puteam să-i citesc gândurile. Oare simțea şi ea la fel ca mine?
- Sofi..am şoptit eu.
- Hh? spuse ea adormită.
- Vrei să..te..muți cu mine? Adică să ne mutăm împreună, doar noi doi..
- Ştiu ce înseamnă să mă mut cu tine, râse ea. Ar fi aiurea să spun că e prea devreme, având în vedere că noi am locuit împreună deja.
- Aşa e..Dar există un dar, iar ea mă privi fix.
- Iubitule, îmi doresc asta..dar vreau să avem răbdare
- Bine, am spus eu dezamăgit, însă o şi înțelegeam.
- Dacă vrei pot rămâne câteva zile..la mine şi aşa e înghesuială! mă sărută ea lung.
- Poți rămâne aici până la adâncul bătrâneții..
- Te vei sătura la un moment dat de mine!
Se ridică ea din pat luând tricoul meu pe ea, care îi venea până peste fund.
- Niciodată! Fără tine nu aş avea un sens..am tras-o de tricou spre mine, stând în fund pe marginea patului. Eşti minunată!
- Ți se pare că sunt atractivă? îşi puse mâinile în şold, apoi îşi ridică uşor tricoul lăsând lenjeria să se vadă. Mă provoca..îmi plăcea jocul acesta al ei, mă făcea să ard de dorință.
- Hh, ridică mai sus, nu pot să-mi dau seama..mi-am muşcat buza de jos.
- Aşa zici?
Ieşi ea din dormitor.
- Unde fugi?
- Mi-e sete!
- Te-ai încălzit? am spus eu pe ton pervers.
- Ar fi trebuit? o auzeam cu deschidea frigiderul.
- Auch..asta a durut! M-am îndreptat spre bucătărie purtâd doar nişte boxeri.
M-am rezemat de uşă, privind-o cum bea apă direct din sticlă. Îmi era dor de imaginea asta. Era atât de bine să o am lângă mine. Era perfect!
- Eşti sexy..
- Mi s-a mai spus..îmi trase din ochi.
Era acidă, aşa cum o ştiam, însă acceptam orice din partea ei.
- Eşti rea! am tras-o în brațele mele.
- De ce? se răsfăță ea.
- Te iubesc, frumoasa mea!
- Și eu! mă sărută.
Am petrecut două zile minunate, mai mult am stat în casă, dar nu mă puteam sătura de ea. Dragostea mea pentru ea era infinită, nu puteam să o descriu în cuvinte.
Luni de dimineață am plecat spre serviciu, fără Sofia, pentru că dormise acasă și mă anunțase că va veni împreună cu Nick, dacă tot locuiau împreună. Gândul meu era întotdeauna la ea, cred că nu aveam cum să mă concentrez azi la muncă. Am lăsat motocicleta la subteran, de data aceasta, am urcat cu liftul. Aveam mai multe ședințe azi, deși mie îmi stătea mintea la cum să fac rost de mai mult timp liber pentru a sta împreună cu Sofia.
- Domnule, sări secretara mea, Sara în fața mea, când am ieșit din lift.
- Femeie! am țipat eu. Vrei să-mi provoci un infarct? Ce vii așa spre mine..Mă speriase nebuna!
- Îmi cer scuze, nu am vrut să vă sperii, dar v-am văzut și am venit repede.
- Ce arde? Mergeam eu spre biroul meu.
- Domnule, dimineață când am venit vă aștepta aici o doamnă, în birou, nu știu cine a lăsat-o să intre. M-am speriat de ea, dar când i-am spus să plece, a refuzat categoric! vorbi ea întruna.
- Și de aceea ai zis să te răzbuni.
- Poftim?
- Nimic. Unde e presupusa doamnă?
- Aici, sunt! Am închis ochii, vocea îmi era mult prea cunoscută. Credeam că a dispărut din viața mea și că nu-și va mai face apariția..
- V.! m-am întors spre ea, stătea rezemată de ușa de la biroul meu.
- Anthony, cred că am făcut cunoștință! spuse ea sarcastică.
- Cu siguranță..mă uitam fix la ea.
Rămase neschimbată, era frumoasă, cu părul ei roșcat lăsat pe spate, rochia mulată pe corp, îi puneau în evidență corpul sexy și picioarele lungi. Tocurile înalte era mereu cele mai bune prietene cu V., recunosc, nu prea văzusem așa aranjată și îmbrăcată, ci mai mult în lenjerie intimă sau...
- Domnule, să chem paza? Aș fi vrut să o chem dar doamna mi-a zis că vă veți supăra pe mine..că o așteptați, zise Sara panicată.
- Calmează-te! Adu-ne o cafea, am poftit-o pe V. în birou, care era pe jumătate acolo, fiind rezemată de ușă.
Am intrat amândoi în birou, cu siguranță nu o așteptam, nu m-am gândit că mă va căuta, oarecum ne luasem adio.
- Ia loc, i-am spus eu sec, așezându-mă și eu pe scaunul meu.
- Mulțumesc!
O clipă de tăcere fu aproape cruntă între noi, mă simțeam stânjenit, nu înțelegeam de ce.
- Cred că ești foarte surprins să mă vezi aici..
- Nu vreau să te mint, așa e. Nu m-am gândit că mă vei mai căuta..
- Ai crezut că ai scăpat de mine? râse ea scurt și ironic.
- Nu, dar știam că tu ai scăpat de mine, am spus eu acid.
Nu voiam să mă comport așa cu ea, dar parcă femeia din fața mea nu era V., cea pe care eu am idolatrizat-o, fiind femeia perfectă, bună la pat și superbă, dar nu era așa acum pentru mine. Nu-mi păsa de ce va crede, de ce va spune, voiam doar să plece și să mă lase naibii în pace să fiu fericit cu Sofia mea.
- Știam că ești acru, dar am mai sperat ca Sofia să te îndulcească! chicoti ea.
- Nu o băga pe Sofia în asta, spune doar ce vrei! De ce ești aici?
- Tu de ce crezi?
- Nu știu și nu-mi pasă, chiar nu am chef de jocul tău de cuvinte, Vicky, spune-mi ce vrei!
- Vicky? Bine..am crezut că vom rămâne prieteni, ți-am spus că voi fi mereu aici pentru tine și că poți să apelezi la mine oricând.
- Am înțeles, dar nu am nevoie. Te-am uitat..
- Dar tot exist pentru tine..
- În trecutul meu, da, dar în prezentul și viitorul meu, nu, locul acela e ocupat.
- De Sofia presupun..
- Da, de Sofia. O iubesc! Asta voiai să auzi?
- Nu, am venit doar pentru că nu ne-am încheiat conturile..
- Vrei bani? am întrebat-o direct, plin de furie.
- Nu, ți-ai achitat datoria când nu ai acceptat niciun ban de la Toby pentru prestația de actor în serial.
- Nu mai voiam să am de a face cu niciunul dintre voi.
- Am observat. Dar nu înțeleg de ce ești atât de înverșunat împotriva mea?
- Pentru că nu înțeleg de ce ești aici, vrei să strici ce am cu Sofia?
- Ce? Se poate strica?
- Uite vezi și mai întrebi de ce sunt înverșunat! am ridicat eu tonul.
- Nu am venit pentru asta, am venit să-ți cer ajutorul!
- Mie? am râs eu.
- Da. Și eu te-am ajutat pe tine, iar acum e rândul tău.
- Aa, deci m-ai ajutat pentru un favor?
- Nu, știi prea bine, doar am nevoie acum să mă ajuți, ești singurul la care pot apela.
- Uimește-mă! am început să mă joc cu un pix.
- Ce mult te-ai schimbat, simt cum mă privești rece..Voiam doar să te anunț că plec în Australia cu Toby și fiica noastră, are niște proiecte noi acolo și cred că vom rămâne o perioadă. Aș vrea să mă ajuți cu vânzarea apartamentului.
- Nu, e al tău ocupă-te, nu mai vreau să am nimic de a face cu tine și trecutul.
- Am înțeles..Am crezut că..
- Că ce? Că mă voi întoarce la tine?
- Sincer, da, eram atât de credulă. Mi-e greu să te uit, Tony, foarte greu.
- E mai bine să pleci, te rog. Nu vreau să ne certăm, îți doresc drum bun și să ai parte doar de fericire și iubire alături de familia ta.
- Mulțumesc și eu îți doresc același lucru. Sper ca tu și Sofia să fiți fericiți!
- Suntem, mulțumim!
V. se ridică de pe scaun și se îndreptă spre ușă.
- Mulțumesc, Tony pentru tot! Și chiar îmi doresc să fii fericit!
- Sunt și eu îmi doresc să fii fericită!
Am ieșit amândoi în hol, iar în fața noastră se ivi Sofia. La naiba!
- Sofi..am spus eu, fără glas.
Eram speriat de reacția pe care ar putea să o aibă, văzând-o pe V. aici, chiar nu aveam nimic de-a face cu ea.
- Nu e ceea ce crezi, V. a venit..
- Am venit doar să-mi iau la revedere, continuă V.
Mă uitam la Sofia, care nu spunea nimic, doar ne privea serioasă. Speram din tot sufletul să nu creadă lucruri care nu sunt reale. Eu nu mai aveam nimic pentru V., nu o iubeam și nici măcar nu o mai voiam aproape de mine, ci doar pe Sofia, ea era totul pentru mine.
- Lasă-mă să-ți explic.
- Nu e nevoie, spuse ea tăios. Vă las să vă luați la revedere. O zi bună! îi ură lui V. și intră în biroul ei.
- Sara! am țipat eu. De ce nu mi-ai spus că Sofia e aici?
- Nu mi-ați spus să vă zic, adăugă ea nevinovată.
Avea dreptate, până la urmă nu era să mă ascund, aveam de gând oricum să-i explic cum s-a întâmplat de V. a venit la firmă să-mi vorbească. Nu voiam să ne mințim.
- Pot să vorbesc eu cu ea!
- Nu e nevoie, mulțumesc! m-am îndreptat spre biroul Sofiei.
- Ai grijă de tine!
- Și tu, i-am spus eu repede înainte să intru în biroul Sofiei.
Ea era așezată pe scaun.
- Sofia, te rog să vorbim..Nu vreau să înțelegi greșit lucrurile, eu te iubesc și V. a venit aici doar să-și ia la revedere pentru că pleacă în Australia, chiar nu am știut că vine, nu eu am chemat-o. Nu am mai avut de-a face cu ea de când tu ai fost răpită atunci, crede-mă! Și nici nu mai vreau să am vreo legătură cu ea, aparține trecutului. Te rog să mă crezi!
M-am apropiat de biroul ei, eram disperat, nu voiam să o pierd acum când o recâștigasem.
- Ai terminat?
- Da. Crede-mă...
Se ridică de pe scaun și veni spre mine, mă luă de mână, apoi mă îmbrățișă. Nu înțelegeam ce se întâmplă. Sentimentele îmi erau amestecate, pe de-o parte îmi era teamă că vrea să își ia rămas bun și pe de altă parte era fericit că poate mă iertase, îmbrățișându-mă.
Mă privi fix în ochi și mă sărută dulce, fără să scoată un cuvânt, apoi zâmbi.
- Ce e, Sofia? Mă ții așa..nu știu dacă mă crezi sau nu.
- Te cred!
- Serios? M-am uitat la ea ca şi cum nu-mi venea a crede. Ne țineam de mână şi ne uitam unul la altul, ea zâmbea.
- Serios.
- Nu e vreo glumă?
- Nu, te cred! Am încredere în tine!
Am zâmbit larg, eram att de fericit.
- Cum? De ce? m-am bucurat eu, susținându-i fața între palmele mele.
- Te iubesc! Nu e suficient?
- Ba da! am sărutat-o. Şi eu te iubesc!
- Am nevoie de tine, idiotule!
- Şi eu de tine, nebuno!
Avea încredere în mine, acest lucru însemna foarte mult pentru mine! În sfârşit relația noastră se baza pe cele mai importante lucruri: dragoste, încredere şi comunicare.
*****
Vă mulțumesc!
Aştept în continuare voturile şi părerile voastre, care sunt foarte importante pentru mine.
Locul 8 ❤💋
Nu aş fi ajuns aici fără voi! Vă mulțumesc, asta înseamnă enorm pentru mine.