- Deschide uşa, te rog, Sofia. Mi-am cerut scuze, îi auzeam glasul lui Alec, din spatele uşii.
Am plâns întruna de mai bine de o oră, simțeam că nu mai am lacrimi, dar tot puteam să plâng. Mii de emoții mă încercau în acest moment, eram tristă pentru că eu şi Anthony nu eram făcuți unul pentru altul, eram furioasă pe el şi pe Alec, eram îndrăgostită de Anthong şi îmi era teamă că îl alung şi s-ar putea să nu mai avem vreo şansă. De ce mă agățam ca o fraieră de o şansă, care ar putea fi?
Era şi vina mea, intrasem în acest joc fără să fiu conştiientă de lucrurile, care ar putea să se întâmple. Trebuia să îl uit pe Anthony, să-l scot cu forța din inima mea şi să nu-l mai las să intre în viața mea.
Trebuie să fiu puternică şi să-l dau uitării!
- Sofia, te rog, am greşit şi sunt conştiient de asta, dar voiam doar ca familia ta să ştie că eşti bine!
Eram nedreaptă cu Alec, el mă ajutase, deşi eram o necunoscută. Îi eram datoare! Dar fără să aibă intenția de a o face, m-a trădat..l-a sunat pe Anthony, deşi ştia că nu voiam să o facă.
***
După ce mă calmasem, Alec mă lăsase să mă îmbrac pentru a ieşi la o cină de ziua mea. Mi-am luat o rochie de un roz pal, până la genunchi, pe corp şi o pereche de pantofi stiletto crem. Mi-am luat şi un sacou de aceeaşi culoare, deoarece eram în mijlocul lunii noiembrie şi era foarte rece.
Am coborât şi la culmea, eu îl aşteptam pe Alec, care nu era gata încă. Am văzut pe măsuță florile, pe care le-am primit de la Anthony, erau frumoase. Ce vină aveau ele? Melancolia mă cuprinse şi am aşezat florile într-o vază găsită într-un dulap din bucătărie.
Ce era asta? Un plic roşu, ca şi trandafirii, se zări printre ei. L-am luat şi l-am desfăcut. În el era un bilețel, l-am despachetat.
La mulți ani, iubito! Iartă-mă şi te rog lasă-mă să te iubesc! Pentru mine tu eşti motorul inimii mele.
La naiba, lacrimile o luară la vale. Îl iubeam, dar îmi era teamă că ar putea să fie din nou o păcăleală din partea lui, să-mi calce în picioare toată dragostea mea. Nu, nu puteam să îl las să-mi facă asta! Trebuia să fiu puternică!
Am mototolit bilețelul, apoi plicul, dar am simțit că mai e ceva în el. L-am deschis şi am văzut, un..un INEL!
M-am aşezat pe scaun, la naiba şi machiajul, cred că mi s-a şters de la atâta plâns. Pe cine încercam să păcălesc? Nu eram fericită..
Am mai căutat un bilețel sau ceva care să explice prezența inelului. M-am uitat la mâna stângă, verigheta..mi-o luase Knife, era la el! Dar tot nu înțelegeam, de ce Anthony a pus acel inel! Credea că mă voi întoarce la el cu brațele deschise să-l ajut să-şi obțină banii? Greşea amarnic, nu mai voiam nimic de la el. Am pus inelul înapoi în plic şi l-am aşezat pe masă.
- Eşti gata? am auzit vocea lui Alec din spatele meu.
Mi-am şters lacrimile.
- Da, m-am întors spre el. Sunt pregătită să merg acasă, am spus eu hotărâtă.
- Acum seara?
- Dacă se poate, ştiu că mi-ai pregătit o supriză..dar nu mă simt comfortabil să sărbătoresc, aş vrea să fiu acasă de ziua mea, alături de părinții mei.
- Sofia, eu mă bucur că-ți doreşti asta, deşi m-am obişnuit cu tine aici! Ok, fă-ți bagajele şi pornim.
Am luat plicul de pe masă, împreună cu biletul mototolit.
- Nu am bagaj, vreau să merg aşa.
- Cum doreşti!
***
ANTHONY
Nu am putut să plec fără Sofia din New York, de aceea am şi rămas, stăteam în camera de hotel şi priveam tavanul înalt şi alb, îmi aduceam aminte fiecare secundă petrecută cu Sofia şi începeam să o analizez. Cât de idiot şi de dobitoc am putut să fiu! Nu e de mirare că nici nu mai vrea să audă de mine, nu sunt perfect, niciodată nu voi fi, dar alături de ea mă simțeam aşa, mă completa, deşi avem caractere diferite, reuşeam oarecum să ne potrivim.
I-am stricat viața! Cine ştie ce i-au făcut nenorociții ăia..Knife ne spusese că de fapt, nu i-a făcut nimic, apoi recunoscuse că a bătut-o. Avea încheieturile mâinilor vinete, deasupra arcadei am observat o tăietură. Knife mai şi spusese că singurul bărbat cu care şi-a petrecut noaptea era Alec..furia mă cuprinde doar gândindu-mă la asta! Dar ce tâmpitul ăla m-a sunat să vin? Ce naiba plănuia?
Eu voiam dar să o recâştig pe Sofia şi nu am să mă las până nu reuşesc. I-am lăsat inelul, cadou de ziua ei, dar acel inel înseamnă mult mai mult, l-am luat ca să îi promit fidelitatea, dragostea şi înțelegerea mea. Mă va căuta să mi-l înapoieze, la cât de furioasă, iar atunci îi voi demonstra că o iubesc cu adevărat.
Niciodată nu m-am gândit măcar, că mă voi îndrăgosti pe o femeie ca Sofia, nu e greşit, ba dimpotrivă, e o femeie perfectă pentru mine! Dar m-am gândit că voi avea parte de femei trecătoare prin viața mea, diferite şi că niciodată nu mă voi aşeza la casa mea.
Dar cu Sofia, a fost diferit. Ea e blândă, caldă, iubitoare, are mereu grijă de ceilalți şi m-a învățat fără să vreau eu, poate nici ea, să fiu un om responsabil, să iubesc şi să las iubirea să-mi invadeze inima.
Soneria telefonului mă distrase din gândurile mele, am răspuns.
- Sofia se întoarce acasă!
- Poftim?
- Da, m-a anunțat Nicholas, Sofia l-a sunat pe taică său şi i-a spus că vine acasă.
- Darla, nu pot să cred!
- Da, dar acum urmează greul, Anthony, va trebui să-i spunem tot adevărul..
- Nu ar fi cam mare şocul pentru ea?
- Vrei să o mințim în continuare şi să îi trădăm încrederea? Nu!
- Nu..dar mi-e teamă că o voi pierde..Relația noastră se agață de un fir de ață şi crede-mă că e unul subțire.
- Ştiu! Dar împreună trecem peste asta, suntem în aceeaşi situație.
- Bine. Dar lasă-mă pe mine să-i spun!
- Ok, Tony. Aa..era să uit, Jennifer îi va spune?
- Au decis să nu spună nimic, dar nu e bine aşa..pentru că noi din nou vom păstra un secret față de Sofia. Şi aş vrea ca toate minciunile şi secretele să dispară dintre noi. Astea ne-au despărțit.
- Da, dar nu uita că tot ele v-au adus şi împreună.
- Nu mă va ierta, ea crede că eu am lăsat-o baltă intenționat în noaptea aceea, când am făcut dragoste pentru prima dată cu ea, iar pentru ea am fost primul bărbat. Iar apoi răpiriile, V. şi ea crede că eu nu o iubesc şi vreau doar să o fraieresc, dar Darla ştii bine că nu e aşa.
- Dă-i timp! Va fi bine, trebuie să fie. O iubim, iar ea ştie lucru acesta. Iar dacă nu te crede, găseşte o modalitate să o convingi, poți încerca prin a-i spune tot adevărul.
***
Eram de două zile în Boston, ştiam că Sofia a ajuns acasă, iar tatăl ei, unchiul, James, nici nu mai ştiu cum să-l numesc, nu m-a lăsat să mă apropii de casa lor şi mai ales, de Sofia. Mă vedeau ca pe un pericol în jurul ei.
Aşteptam nerăbdător în sala, unde eu şi Sofia ne-am căsătorit. Darla o convinsese să se întâlnească cu mine şi să-mi acorde câteva minute să îi spun tot ceea ce îmi doresc.
Eram nerăbdător, să o văd, să o am lângă mine, să o fac să mă ierte. Am auzit zgomotul tocurilor pe podeaua sălii.
- Ce căutăm aici? am auzit glasul Sofiei.
- O să vezi..
Mă privi şocată, părul ei creț, scurt, abia atingea nivelul umeriilor, ochii verzi erau mai verzi ca niciodată, vara erau mai albăstrui.
- Anthony!
Purta o pereche de jeanşi, un pulover albastru, o geacă de piele neagră şi o pereche de botine cu toc negre. Eşarfa multicoloră îi scotea în evidență culoarea ochilor. Deşi era aproape decembrie, iarna nu îşi făcuse încă simțită prezența.
Era atât de frumoasă, hainele îi veneau atât de bine. M-aş fi apropiat de ea să o sărut şi să o țin în brațe, fără să-i mai dau drumul vreodată.
- Ce e asta? îi adresă întrebarea Darlei.
- Sofi, voiai să-i înapoiezi inelul şi el voia să-ți vorbească, trebuia să vă întâlniți!
- Nu i-ai spus? am răbufnit eu.
Nu era de mirare că ea a fost atât de surpinsă să mă vadă aici.
- Stați să înțeleg, voi v-ați înțeles? Voi doi..tu şi Anthony? îşi muta privirea de pe unul pe altul.
- Da, zâmbi Darla. Te rog, doar ascultă-l şi nu îți mai cer altceva.
- Darla, eşti prietena mea..cum ai putut să-mi faci asta? Ba chiar tu îl urai pe Anthony, tu mi-ai spus de atâtea ori să-l las, să uit de el. L-ai făcut în multe feluri şi nu în unele tocmai bune!
M-am uitat spre Darla, iar ea s-a simțit stânjenită. Ştiam că aşa fusese, dar şi eu am făcut-o în diferite feluri şi i-am vorbit urât, deci eram chit.
- Amiga, te rog, doar lasă-l să-ți spună ce are de spus!
- Bine, se întoarse spre mine, furioasă, îşi ținea brațele încrucişate.
- Bună, am zâmbit eu.
- Bună, mi-a răspuns ea sec.
- Eşti bine?
- În prezența ta, nu.
- Sofia, îmi cer iertare pentru tot ce s-a întâmplat între noi, pentru fiecare cuvânt urât, moment neplăcut şi toate greşelile pe care le-am făcut.
Darla se aşeză pe unul dintre scaune.
- Repede, că nu am foarte mult timp!
- Bine. Voi încerca să fiu concis şi să nu vorbesc prea mult. Sofia, am făcut câțiva paşi spre ea, dar ea făcu nişte paşi înapoi.
- E mai bine să stăm la distanța asta.
- Te iubesc, crede-mă pe cuvânt, iar eu voi face tot ceea ce îmi stă în putință să te conving că sentimentele mele sunt reale şi sincere. Când nu te am lângă mine, mă simt singur, pustiit şi gol. Am o durere în piept, fizic vorbind, pentru că suferința din iubire, doare al naibii de tare! Lacrimile îmi parcuseră obrajii. Doare pentru că nu pot fi lângă tine, pentru că te iubesc atât de mult, încât nu-mi mai pasă de nimic altceva. Eşti mereu prin mintea mea, te plimbi zi şi noapte, nu oboseşti.
- Anthony, e suficient, nu..
- Gata! mi-am şters eu lacrimile. Vreau doar să-ți dau astea, am luat plicul de pe masă şi i l-am întins.
- Ce e asta?
- Sunt actele de divorț.
- Poftim? mă întrebă ea şocată.
- Ştiu că îți doreşti să nu te mai lege nimic de mine şi nu voiam să mai continuăm această căsătorie, care nu a fost realizată din dragoste. Te iubesc şi vreau să te fac fericită, acesta este scopul meu de acum înainte!
Sofia lua plicul şi mă privi, avea lacrimi în ochi. Trebuia să mă iubească! Simțeam că o face. M-am apropiat din nou de ea şi es făcu paşi înapoi. Nu mă lăsa să stau aproape de ea. Mă durea sufletul să o văd în fața mea şi să simt că o pierd, că ea nu mă vrea şi mă vede ca pe un duşman.
- Sofia, înțeleg că mă vrei departe de tine..şi eu te vreau fericită, iar dacă asta te face fericită, voi încerca să nu te incomodez. Înainte de a termina ce voiam să îți spun. Inima mea îți aparține şi doare al naibii de tare când tu nu eşti lângă mine, în casa noastră, să ştii, camera ta a rămas aşa cum ai lăsat-o, nu m-am atins de nimic..Casa e goală fără tine, viața mea e goală fără tine. Te iubesc! mi-am şters lacrimile.
- Treci direct la subiect, se menținea pe poziție, dar vorbele mele cu siguranță au mişcat-o, cel puțin aşa speram!
- Bun. Nu vreau să mai existe secrete între noi, vreau să o luăm de la zero..
- Îți faci speranțe degeaba, între noi doi nu va fi nimic..
- Ascultă-mă doar, ea trase adânc aer în piept şi se uita la mine. Darla se ridicase şi veni lângă mine.
- Cred că ar fi mai bine să-i spunem împreună, adică eu sunt cea vinovată, tu doar ştiai, zise Darla.
- Nu înțeleg..ce secrete?
- Sofia, eu, după cum ştii sunt însărcinată..
- Da, cu Henry.
Darla se uită la mine, implorând ajutorul, îi era dificil să îi spună adevărul, dar la fel îmi era şi mie. Însă merita să-i spun tot ceea ce îi ascund. Doar aşa o puteam lua de la început, fără secrete.
*****
Vă mulțumesc pentru toate vizualizăriile, păreriile şi voturile voastre. Locul 38! ❤💋