Mă priveam în oglindă, rana deasupra arcadei şi vânătaia din josul obrazului erau încă proaspete. Knife aflase de gafa făcută de mine şi a venit personal să mă învețe minte.
Speram ca vreodată să uit acea imagine din capul meu, pentru că era precum un coşmar.
În seara de dinainte
- Vrei să-mi strici toate planurile? Lasă că te învăț eu minte..îşi desfăcu cureaua de pantaloni, apoi mă privi cu furie.
- Nu, te rog!
Eu eram aşezată pe podea.
- Nu am vrut să îi fac rău!
- Ai lovit un om important eşti conştientă de asta?
- Da, tremuram întruna, dar nu vreau să fac asta, m-am bâlbâit eu, te rog faci orice altceva, servesc la mese, dansez, doar să nu trebuiască ca acei bărbați să mă atingă.
- Nu scapi atât de uşor, am să te învăț eu cum trebuie să te comporți!
- Nu, te rog..am început să plâng isteric, în timp ce el m-a lovit cu cureaua.
- Pe mine, nimeni niciodată nu mă face de râs, nesuferito!
***
Imaginea mi-a venit repetitiv în minte, întreaga noapte. Iar acum că mă priveam în oglindă şi îmi vedeam rănile, mi-am dat seama că de fapt eu am mai multe răni în suflet, nevindecate şi adânci.
Iar aceste răni erau contribuția lui Anthony Edwards, eram hotărâtă, dacă vreodată aveam să scap din mâinile lui Knife, nu mai voiam să ai nimic de a face cu idiotul de Anthony, îmi făcuse atât de mult rău şi plăteam din cauza lui, iar fiecare bătaie, pe care o primeam era din vina lui.
Mi-am aşezat un plasture pe rana de deasupra arcadei, iar vânătăile de pe corp nu aveam cum sa le ascund, pe lângă cea de pe obraz, mai aveam pe spate, simțeam cum mă doare, de la cureaua acea idioată şi de pălmile lui.
***
ANTHONY
- Sigur nu vreți să intru cu dumneavoastră? am întrebat-o eu pe mătuşa Jennifer, care coborî din maşină.
- Nu, merg pe jos, nu vreau să ştie că v-am adus aici, trebuie să vorbesc cu el.
- Ai grijă de tine, dacă nu ieşi în jumătate de oră, intrăm după tine, spuse James.
- Aşa facem.
Era o după-masă noroasă, toamna era spre sfârşit, speram ca mătuşa Jennifer să rezolve ceva, să o recuperăm pe Sofia, deşi habar nu aveam cum va face asta.
Am aşteptat aproape cincisprezece minute în maşină, fără ca eu şi James să schimbăm vreo vorbă, era şi de înțeles. Nu voia să vorbească cu mine, mă vedea principalul vinovat în situația în care era Sofia, la fel mă simțeam şi eu, dar nu mi-am dorit să o răpească şi să se întâmple aceste lucruri. Eram disperat, îngrijorat, speriat şi exasperat, deoarece voiam să o ştiu pe Sofia în siguranță, să ştiu că e bine şi nu voi avea răbdare până nu va fi aşa. Trebuia să-l găsesc pe Knife să îi dau banii.
Jennifer se apropie cu paşi mărunți spre noi, am ieşit amândoi din maşină.
- Ți-a spus unde e Sofia? am întrebat eu repede.
- Ştie ceva? adăugă James.
- Nu e aici, femeia, care îl ajută la curățenie şi mă cunoaşte, mi-a spus că nu vine decât într-o săptămână acasă, este plecat într-o călătorie de afaceri.
- Pe naiba! Se ocupă de barurile lui idioate, dar nu ştiu unde le are..că pe cuvânt că aş lua toate barurile la pas.
- Anthony, calmează-te! Singura soluție e să venim peste o săptămână..
- O săptămână? Cine ştie ce îi poate face Sofiei? Dacă nu o găsim? am zis furios.
- I-am spus femeii să mă sune şi să nu spună că m-a văzut..
- Şi de unde ştii că va face aşa? spuse James.
- Nu ştiu, dar a meritat să încerc, Sofia contează cel mai mult acum şi trebuie să facem orice să o găsim.
Avea dreptate, dar încă o săptămână? La naiba!
***
O săptămână întreagă i-am căutat pe Knife şi pe gorilele lui, prin toate barurile şi cluburile deținute sau nu de Knife, din oraş, Jorge mă însoțise în majoritatea serilor, pentru că Henry era plecat, iar Nick nu îmi răspunse la telefon, până în această seară. După ce am căutat cu el prin locurile rămase, m-a adus cu maşina până acasă.
- Intri?
- Nu, răspunse el sec.
- Aşa va fi de acum înainte? Înțeleg că nu mai vrei să fim prieteni, dar eu chiar o iubesc pe Sofia.
- Nici nu vreau să mai vorbeşti despre sora mea, clar? E de ajuns minciunile pe care le-ați inventat şi te-am avertizat, Tony..
- Ştiu, dar acum e pe bune..m-am îndrăgostit de ea.
- Am văzut..dar trece prin atâtea din cauza ta..
- Ştiu, voi încerca să repar asta, pe cuvânt!
- Apropo..ştiai că Darla e însărcinată?
- Da, i-am analizat privirea, era trist. Ți-a spus ea?
- Nu, mi-a spus Henry..
- Auch..deci ți-a spus că poate fi al tău..
- Aha..
- Şi nu te încântă?
- Tony..îți bați joc de mine? Normal că m-ar încânta să am un copil, dar sunt sigur că e al lui Henry..în plus Darla nu mă vrea.
- Îmi pare rău..chiar nu ştiu ce să spun..
- Că sunt un fraier! Ştiu că eu şi Henry nu am fost chiar prieteni buni ci prin intermediul tău, dar a fost o grosolănie din partea mea să-i fac asta, în plus..m-am îndrăgostit de cine nu trebuia.
- Bro, ați stat aproape un an împreună, ce naiba! Ți-am zis la început că e o prostie şi să terminați relația asta..
- Nu a fost, chiar am crezut că ea mă va alege pe mine şi că lucrurile vor fi bune..dar se mai întâmplă şi greşeli.
- Meriți o bere, vrei să intri?
- Nu, merg acasă, mama nu doarme până nu mă ştie acasă, e îngrijorată după faza cu Sofia, vrea doar să o găsim.
- Şi eu vreau să o găsesc, din tot sufletul meu!
***
SOFIA
- Creațo, avem nevoie de tine, trebuie doar să ținem companie unor oameni şi şefu vrea să mergi tu!
- Bine, voi fi gata în zece minute.
- Separeul pentru petreceri..îmi trase ea din ochi.
Eram de o săptămână în acest club, iar Cleo îmi fusese aproape şi m-a învățat să dansez, Knife fusese de acord să servesc şi să încep să dansez, iar Cleo avea grijă de mine, voia acum să stăm în compania unor bărbații, nu aveam încotro, trebuia să fac şi asta, până la urmă doar stăteam într-o cameră cu mai multe fete şi câțiva domni. Aşa îmi explicase Cleo că se întâmplă, nimeni nu se atinge de nimeni.
Am ajuns în separeu, din câte am înțeles era o petrecere, erau câțiva bărbați, iar fetele au început să le danseze, Knife se uită la ele dintr-un colț, i-am întâlnit privirea şi teama m-a cuprins.
Cleo s-a apropiat de mine cu o privire tristă.
- Ce e? am întrebat-o speriată.
- Trebuie să intri într-un separeu, să-i dansezi unui tip foarte înstărit, Knife vrea ca tu să intri, să vadă dacă te-ai cumințit.
- Nu, te rog. Nu vreau să mă culc cu el..
- Nu va trebui, decât să dansezi, tipul nu a cerut nimic, ci prietenii lui.
- Te rog, stai la uşă, să poți să mă scoți de acolo dacă e ceva.
- Creațo, trebuie să mă asculți, intri şi dansezi, când bați în uşă te scap de acolo, ok?
- Bine, am spus eu speriată.
- El e deja în separeul din spate, du-te, Knife e cu ochii pe tine!
Am dat din cap că voi merge şi asta am făcut, am intrat în încăpere, tipul stătea pe canapea, m-am simțit mai calmă, când am văzut că nu este niciun pat în cameră. Era o cameră crem, cu o canapea roşie şi o măsuță din sticlă pe mijloc, pe care era aşezată o sticlă de alcool şi două pahare, unul plin, iar într-un colț era o bară din tavan până în podea.
Am închis uşa şi am păşit sfioasă spre el, îmi era teamă. Era un bărbat înalt, solid, dar nu gras, şaten închis cu nişte ochi mari negri. Purta o cămaşă albă, suflecată până la coate, o pereche de pantaloni negri şi pantofi de aceeaşi culoare.
- Nu, nu vreau nimic, nu mi-am dorit petrecerea asta, dar prietenii mei au vrut îneaparat să o facă, chiar nu am să îi spun nimănui că nu dansezi, stai lângă mine dacă vrei.
- Cum doreşti, am spus eu, încântată de decizia lui, speram doar să nu am probleme.
- Ia loc, luă el o înghițitură din paharul de pe măsuță, vrei şi tu?
- Nu, nu mai beau alcool. M-am gândit eu la ultima dată când am băut alcool.
- Mai bine..îmi zâmbi el. Şi cum te cheamă?
- Sofia, mi-a scăpat.
- Alec, îmi întinse mâna pentru a face cunoştință, am făcut şi eu acelaşi gest.
El îmi observă rănile de la mână, mi-am tras-o repede.
- Ce ai pățit?
- Nimic, am zâmbit fals.
- Nu m-am născut ieri, Sofia. Te rănesc?
- Prefer să nu vorbesc despre asta..
- Cum doreşti! Câți ani ai?
- Douăzeci..douăzeci şi unu în curând, la jumătatea lunii noiembrie.
Sincer nici nu mai ştiam în ce zi a săptămânii sunt, dar apoi a anului.
- Mulți înainte, eu am douăzeci şi şapte.
- Mersi, la fel şi ție.
- Îmi permiți să-ți spun ceva?
- Sigur..am şoptit eu.
- Eşti foarte frumoasă, ce naiba cauți aici? Nu e de tine locul acesta..
- Păi în aceste locuri nu trebuie să întâlneşti femei frumoase?
- Ba da, dar eşti tânără poți schimba asta..poți face o facultate, luă el o înghițitură din pahar.
Mi s-a părut că aud zgomot pe hol, m-am ridicat de pe canapea şi am închis uşa cu cheia, pe are o avea deja în ială şi am observat un mp3 legat la două boxe în colțul unde se afla şi bara, am lăsat ca playlist-ul să meargă şi am dat volumul tare.
- Suntem ascultați! am zis eu.
- E mult mai bine aşa, îmi zâmbi el.
M-am aşezat pe canapea, prindeam încredere în Alec, voiam să ies de aici şi cumva aveam impresia că el mă poate ajuta. Dar dacă o dădeam în bară ca data trecută? Trebuia să risc, pentru că Anthony cu siguranță nu mă căuta, iar părinții mei nu cred că au aflat. Aveam nevoie să ies de aici! Îneaparat!
- Alec, m-am bâlbâit eu, pot să-ți cer o favoare?
- Da, ce e?
- Ah..poți să mă ajuți să scap din locul acesta?
- Sigur, nu poți să-ți dai demisia?
- Nu e aşa uşor, am şoptit eu, sunt ținută cu forța aici, de mai bine de o lună am fost răpită şi m-au obligat să muncesc aici, promit că îți voi povesti totul..doar ajută-mă! Ştiu că nu mă cunoşti şi..poate nu vrei să-ți asumi riscul pentru mine.
- Te ajut! se uită el şocat la mine, te ajut, dacă îmi promiți că vei fi sinceră cu mine.
- Mulțumesc, m-au dat lacrimile..nu-mi venea să cred că lucrul acesta chiar se întâmplă.
El lăsă paharul pe măsuța din fața noastră, apoi se uită la mine fix, se apropie de mine.
- Ascultă-mă, promit că te scot de aici, dar nu povesti asta nimănui, iar când voi veni să te iau să spui că nu vrei, să te revolți, bine?
Am dat din cap că da. Eram fericită că în sfârşit voi scăpa din locul acesta!
- Să nu îți fie teamă..te scot de aici cu orice preț!
- Îți mulțumesc!
***
Toată noaptea m-am gândit la faptul că Alec mă va ajuta, dar speram că o va face curând.
Uşa se auzi deschizându-se, eram legată, pentru că aşa se întâmpla în fiecare seară, ca să mă învețe minte.
- Creațo, figura lui Cleo era tristă, îmbracă-te pleci de aici!
- Mă lasă liberă? am întrebat eu bucuroasă.
- Nu, cineva te-a cumpărat, un bărbat!
- M-a cumpărat? Dar ce naiba sunt un obiect de vânzare?
Apoi mi-a trecut prin minte că Alec mi-a spus să mă revolt şi să nu vreau să plec. Poate el era bărbatul, care m-a cumpărat, dar..am înghițit în sec, dacă nu era el.
- Nu vreau! am țipat eu, ea mi-a desfăcut cătuşile.
- Îmi pare rău, creațo, dar am încercat să-l conving. Îmbracă-te şi pune-ți masca, e deja aici.
- Nu..încercam să-mi ascund fericirea şi bucuria de pe chip. Trebuia să fie Alec! În sfârşit plecam din locul acesta şi scăpam definitiv de aici.
- Va fi bine..poate vei ajunge şi acasă, îmi zise Cleo, în timp ce m-a îmbrățişat.
- Tu vei fi bine?
- Da, cum sunt de atâția ani, sunt foarte bine. Eu doar asta ştiu să fac..
- Ştii că poți mai mult, dacă scapi de aici, caută-mă!
- O voi face!
*****