- Ce faci aici? am întrebat eu, iar Darla se desprinse din brațele mele și păși în casă.
- Te-am ascultat! se răsti ea la mine.
- Nu înțeleg.
- I-am spus adevărul lui Henry, se aruncă ea pe canapea și începu să-și continue plânsul. Din cauza ta! Tu mi-ai spus s-o fac, iar acum l-am pierdut!
- Cum se face că eu sunt vinovat pentru tot ce se întâmplă în jurul meu? Acum am ajuns să fiu vinovat că te-ai culcat cu amândoi și ești nedumerită?
- Am greșit că am venit aici, sunt o tâmpită, se ridică furioasă și se îndreptă spre ușă, dar am prins-o de mână.
- Stai, Darla! Iartă-mă, sunt cu nervii la pământ..hai, așează-te, i-am zâmbit eu.
- Oricum nu am unde să merg..își șterse ea lacrimile, ne-am așezat amândoi pe canapeaua din sufragerie.
- Nu mai plânge, îi faci rău..copilului.
- Cred că ești ultima persoană de pe întreaga planetă, pe care aș fi vrut să o las să mă vadă plângând..
- Nu sunt chiar atât de rău...am râs eu.
- Mi-e dor de prietena mea, deși mă simt atât de vinovată că am mințit-o atât de mult timp..
- Cred că asta ne leagă pe amândoi, am mințit-o pe cea mai dragă persoană pentru noi din lumea aceasta, Sofia..
- Știi că nu-mi vine să cred ce îmi aud urechile, tu chiar să o iubești pe Sofia..
- Nu-mi pasă dacă mă crede cineva, cel mai important e să o facă ea. Pentru mine Sofia e dorința mea de a mă schimba, de a fi bărbatul perfect doar pentru ea, pentru nimeni altcineva, pentru că nu îmi mai pasă de nicio altă femeie.
- V.? mă întrebă ea, ridicându-și sprâncenele.
- V. e istorie.., am iubit-o într-un stil mai ciudat, dar poate pentru că nu mă ținea legat de ea și nu a putut să fie doar a mea, dar nu am iubit-o cu adevărat, încât și azi să persiste acea iubire.
- Uau, sigur nu e o replică dintr-un film?
- Ba da, din filmul meu, care sper să revină pe calea cea bună și să aibă un happy-end.
- Nu se știe nimic de Sofi?
- Nu, dar am o speranță, mă agăț de ea de fiecare dată, trebuie să o găsesc!
- O vei găsi, sunt sigură..mă bătu ea pe umăr.
- Dar spune-mi tu, ce s-a întâmplat? Ți-a făcut Henry ceva?
- Nu, nu e genul, doar că poți să realizezi cum a reacționat, mi-a spus că nici nu se poate uita la mine..
- Voi împreună ați ales să vă despărțiți, nu? Și fiecare să facă o pauză..
- Da, dar el mi-a zis că nu își imagina că aș putea să fac asta cu Nicholas..și pe deasupra să mai rămân însărcinată, el nu vrea acest copil..a început din nou să plângă.
- A spus-o la nervi, e mai bine că i-ai zis adevărul, măcar ai fost sinceră acum când v-ați împăcat.
- L-am pierdut, Anthony, definitiv acum..pentru o prostie.
- Toți facem greșeli, pentru că uneori nu știm pe cine avem lângă noi, până nu-i pierdem, dar bucură-te că poți să-l recucerești, te poate ierta!
- Henry? Ceea ce nu iartă Henry, e infidelitatea și știam asta. Am crezut că nu îl mai iubesc.., pentru că totul deja era din obișnuință, nimic nou, iar cu Nicholas a fost altfel.., dar nu am reușit să-l iubesc., deși am crezut că o fac.
- Darla..
- Știu că eu par singura vinovată în relația aceasta, dar nu sunt singura, Henry a fost distant, a fost mai mult decât încântat să luăm o pauză, iar apoi într-un an de zile nici măcar nu mi-a cerut să ne împăcăm, pasul l-am făcut eu. Știu, că eram în fața lumii un cuplu perfect, dar nu mă simțeam așa..se apără ea printre lacrimi.
- Henry nu e atât de nevinovat pe cât pare, Darla, crede-mă, așa că e bine că nu îți asumi toată vina.
- Da, dar nu înțelegi el nu-l vrea nici dacă e al lui, iar ce mă voi face? Unde să merg? Părinții mei nu sunt atât de înțelegători, mă vor scoate afară din casă sau mai rău, mă vor pune să fac avort.
- La naiba, Darla. Nu te gândi la asta, ai atât de multă lume care te iubește și părinții tăi vor înțelege..
- Tu chiar nu pricepi, se ridică ea nervoasă, părinții mei sunt foarte stricți, nu știi câți ani mi-au trebuit să mă lase să mă vopsesc și acum la 20 de ani, dacă vreau să plec de acasă, mă lasă fără nimic. Cum vrei să cresc acest copil fără bani? Fără cineva alături? Fără un loc de muncă?
- Darla, calmează-te! Te rog, îți faci rău, te stresezi, așteaptă întâi să vezi dacă Henry își va schimba părerea și dacă acest copil e al lui, am făcut o mică pauză. Cu Nick ai vorbit?
- Nu..nu-mi mai scoate un cuvânt, de când i-am spus să încheiem relația noastră, cred că se aștepta să renunț la Henry..pentru el.
- Poți să dormi aici dacă vrei și să le spui alor tăi că ești la Henry..
- Mersi, dar nu..nu cred că e portrivit.
- Fii serioasă, Darla! Nu te gândi la prostii, vreau doar să te mai liniștești și să nu mergi așa acasă. Poți să dormi în camera Sofiei, eu oricum dorm pe canapea.
- Nici acum nu îmi vine să cred că Sofi a acceptat să se căsătorească cu tine pentru ca tu să-ți primești moștenirea.
- Nici eu nu știu, dar mă bucur într-un fel că a făcut-o, așa am ajuns să o iubesc, să-mi dau seama că ea e ceea ce am nevoie să mă schimb și să fiu un om mai bun.
- Nu mi-aș fi imaginat Anthony Edwards un incurabil romantic și îndrăgostit!
- Haide, ești obosită, treci la somn! Nu ți-e foame? am întrebat-o eu intrând în bucătărie.
- De ce? Știi să și gătești?
- Tot o viperă ai să rămâi Darla, am râs eu.
- Da, iar tu tot un figurant și un idiot!
- Adevărat, însă unul îndrăgostit.
Soneria se auzi.
- Răspund eu, spuse Darla, care era deja la ușă.
Eu am început să caut prin frigider, nu prea aveam nimic de mâncare, doar ceea ce îmi adusese mama, am început să fac niște sandwich-uri.
- Jorge, ce e cu tine atât de târziu aici?
- Dar cu tine? i-am auzit glasul.
- Problemele..
- Ești bine?
- Da, tu?
- Da, am venit doar să-i aduc niște mâncare lui Anthony, am făcut carbonara.
-Miami, sună delicios..spuse Darla.
Am lăsat sandwichiurile, pentru că sincer să fiu nu prea arătau grozav.
- Ceva de mâncare? m-am îndreptat spre ușă.
- Da, nu am știut că ai musafiri că aduceam mai mult, se scuză Jorge.
- Eh, ne descurcăm!
***
SOFIA
M-au legat la ochii și m-au dus într-un alt loc, nu foarte departe pentru că nu am mers mult cu mașina. Am simțit aerul rece de afară, cred că toamna se încheia, iar aerul iernii se simți. Când m-au lăsat să văd, eram într-o încăpere mică, dar foarte cochetă, cu un pat mare matrimonial, o garderobă plină de rochii și haine, o oglindă mare trona pe peretele din față. Un covor pufos roșu era pe podeaua neagră.
- Puneți masca și urmează-mă, am auzit o voce de femeie, era o tipă subțirică, brunetă, cu părul în stil cleo și breton. Purta o salopetă neagră din latex, niște tocuri foarte înalte și mănuși din piele lungi. Hai, grăbește-te, creațo, nu am toată ziua la dispoziție trebuie să intru pe scenă. Am observat în mână ei, o mască neagră neinscripționată.
M-am urmat-o printr-un coridor lung, pe jos era gresie albă, iar pereți erau tapetați cu diferite modele de flori. Eram îmbrăcată într-o rochie roșie scurtă, o pereche de sandale cu multe baretuțe și masca roșie cu litera R.
Am intrat într-un club uriaș, mese răsfirate, totul era în nuanțe de alb și crem, părea oarecum elegant. Scena era mare, mai multe femei dansau provocator, aveau o coregrafie. Cred că oamenii de la mese erau importanți, toți erau îmbrăcați în costum.
- Pe aici! strigă tipa brunetă, pe care am denumit-o Cleo.
Am intrat într-un dressing, unde mai multe femei, se îmbrăcau, se aranjau, probabil înainte să iasă pe scenă.
- Aici e scaunul tău, machiajele tale și din garderoba aceasta poți să-ți alegi hainele, dar să ai grija să nu aibă altcineva nevoie de ele. Te descurci!
- Stai! Și trebuie să fac?
- Aștepți, creațo, să te cheme! Iar până atunci fă-te comodă..
- Unde să mă cheme?
Femeile din jurul meu, erau superbe, care mai de care, brunete, blonde, altele își puneau peruci, peste părul lor frumos natural și lung, erau machiate strident, dar corect, adică arătau foarte bine. Erau finuțe, elegante, sexy. Observam că fiecare are câte o mască, pe care va trebui să o poarte.
M-am așezat pe scaun și m-am privit în oglindă..arătam ca una dintre ele, dar nu mă simțeam comfortabil aici.
- Prima zi? îmi șopti o tipă roșcată, mai portocalie ca mine, avea părul drept și prins într-o coadă. Era îmbrăcată într-o rochie roz și cu niște cizme albe lungi.
- Da..abia am spus.
- Nu trebuie să ai emoții, nu ne așteptam să ne aducă o tipă nouă, dar bun venit!
- Mersi, am răspuns eu ironică. Sincer, nu-mi face plăcere să fiu aici!
- O să ajungă să-ți placă, creațo..
Uram cuvântul creațo deja, nu voiam să fiu aici, nici măcar nu știam cu exactitate unde sunt.
***
Am așteptat cred că aproape o oră, urmărind ceasul de pe perete.
- Creațo e rândul tău, spuse Cleo.
- Eu nu dansez..
- Urmează-mă, îmi zise ea categorică.
Ceva nu avea să meargă bine, nu mă ducea spre scenă ci eram pe un coridor lung cu camere, am citit ce scria pe prima ușă de pe partea dreaptă, Separeu 1. Nu, nu..m-au adus aici să mă prostitueze?
M-am întors gata să fug, dar în spatele meu, cele două matahale ale lui Knife, mă păzeau.
- Unde fugi, prințeso?
- Eu nu intru în nicio cameră..vă rog nu îl lăsați să-mi facă asta.
- Taci și mergi! Dacă nu, vei merge cu forța.
Am început să tremur, viața mea va fi distrusă de acum înainte.
- Intră, îmi deschise ea ușa, am văzut cum mă privește cu milă. Cleo fusese singura persoană care îmi oferea oarecum încredere, deși acum știam că nu pot avea încredere în nimeni.
- Nu, te rog, am șoptit eu cu lacrimi în ochi.
- Va fi bine, iar nenorociții aceia m-au împins în încăpere și au închis ușa, în ciuda insistențelor mele și a crizelor pe care le-am făcut.
Am bătut cu mâinile și picioarele în ușă, am început să țip isteric.
- Scoateți-mă de aici! Vă rog..
- Stai liniștită, nu-ți fac nimic din ce nu îți va plăcea, m-am întors speriată, iar pe un fotoliu erau un bărbat în vârstă, cu un pahar de alcool, am presupus eu, mă analiza din cap până în picioare, deodată m-am simțit goală.
- Să nu vă apropiați de mine, eu nu am vrut să fiu aici! nu îmi mai puteam stăpâni lacrimile, teama era în toți porii mei.
- Totul va fi bine, se ridică el, după ce mai luă o înghițitură din pahar.
- Nu vă apropiați, vă rog!
- Șht..ești foarte frumoasă..
- Ajutor! am început să țip. Nu vreau să fiu aici!
M-am trezit cu o palmă peste obrazul stâng, care mă făcu să cad pe podea.
- Te-ai potolit?
- Vă rog..
- Ridică-te, mi-a ordonat el.
M-am ridicat, iar el m-a prins de mână și m-a tras mai aproape de el, duhnea a alcool. Am încercat să mă trag, dar el mă ținea foarte strâns, apoi m-a trântit pe pat.
- Nu te rog!! m-am împotrivit, în timp ce nesuferitul acela, mă săruta, am ridicat piciorul și l-am lovit în punctul bărbăției sale.
- Tâmpito!
Am alergat spre fotoliu și am luat sticla de pe masa de lângă, trebuia să mă apăr, nu puteam să-l las să-mi facă asta, deși știam că ceea ce voi primi din partea lui Knife, va fi mult mai rău.
- Nu vă apropiați, chiar nu vreau să vă fac rău, m-au adus aici cu forța, nu-mi doream asta!
El se apropie de mine, iar eu pentru a mă apăra i-am trântit sticla de whisky în cap. A căzut lat lângă picioarele mele, oh nu, la naiba. Ce făcusem? Dacă l-am omorât? Mâna îmi era plină de sânge, din cauza cioburilor, care s-au înfipt în mâna mea și alcool făcea durerea și mai aprigă.
Ușa se deschise, Cleo și Sky intrară aproape șocați de imaginea din cameră.
- Ce naiba..ai făcut? strigă Sky.
- A vrut să mă violeze..eu nu pot să fac asta..sunt cu forța aici..m-am apărat.
Cleo mă îmbrățișă, iar eu nici nu mai știam de mine. Ajunsesem să fac unele lucruri din cauza acelui om. Îl uram din tot sufletul pe Knife, dar și toată dragostea pentru Anthony se transforma în ură, din cauza lui eram aici, din cauza lui am făcut toate lucrurile acestea..
*****