SOFIA
Teama a pus stăpânire pe rațiunea mea, e singurul sentiment prezent. E a treia oară când mă mută săptămâna aceasta, de când sunt în mâinile lor. Prima dată am stat într-un depozit, nu ştiu câte ore am stat sau câte zile acolo, dar numărând răsăriturile de soare, ştiu că a trecut o săptămână. A doua oară m-au mutat într-un beci, iar acum eram într-o cameră de hotel. Nenorociții ăia m-au transportat ca pe un sac de cartofi, în portbagaj. Pentru mine această săptămână a fost o eternitate.
După noapte în care m-au răpit, mi-au dat nişte poze cu Anthony, care era bătut, inconştient lângă nişte şine de tren. A fost un şoc şi mai mare pentru mine, deoarece am crezut că e mort. Dar ştiam că nu poate fi aşa, el trebuie să mă salveze din mâinile jegoase ale acestor oameni.
Tot în prima seară am primit bătaie, pentru că am țipat. M-au legat cu cătuşe de mâini şi de picioare, precum un deținut, m-au legat cu un fular la gură, pentru a nu scoate un sunet, m-au ținut nemâncată. Am primut doar pâine şi apă o dată pe zi.
Îmi era atât de frică, cum nu-mi fusese niciodată. Ieri i-am auzit vorbit, că nu îmi vor da drumul, îşi vor primi banii şi apoi mă vor trimite într-un sac, din răzbunare. Tremuram la propriu de fiecare dată când auzeam paşi prin fața uşii, când auzeam voci sau intrau în cameră. Eram înspăimântată, îmi era frică pentru viața mea.
Unde eşti Anthony? Am nevoie de tine..am nevoie să stiu că mă vei salva, mă agăț de speranța aceasta. Anthony e singura mea speranță.
Uşa se deschise, mi-am lăsat capul în jos, nu voiam să îi privesc în ochi, să nu simtă teama pe care o aveam, deşi sunt convinsă că o eliminam prin toți porii.
- Păpuşo, te-ai trezit? A fost mai bine să dormi în pat nu?
Nemaipomenit! Adevărul că fusese mai bine, pentru că dormisem pe pământ, pe pietriş şi pe scaun. Acum era mai mult decât orice mi-aş fi dorit.
- Uite, azi şefu s-a îndurat de tine şi ți-a trimis un meniu gustos. Aşeză pe pat tava cu mâncare, erau nişte cartofi copți şi nişte pulpe de pui. Un pahar cu suc de portocale şi era şi un plic.
- Poftă bună! zise tipul înalt şi solid, era glumeț din fire, dar nu mi se părea comic, chiar deloc.
- Ce e cu plicul?
- Ia te uită cine a ciripit! Ți-ai primit glasul, porumbițo?
Nu vorbisem cu ei de când luase bătaie, pentru că teama se instalase.
- E o surpriză de la şefu, se pare că îi placi, îmi trase el din ochi.
Ce scârbos! Nu voiam nici să mă privească tipul acela, nici măcar nu-l văzusem, pentru că eram legată la ochi când mi-a vorbit.
- Nu vreau nimic de la el! Am împins tava cu picioarele! Mă temeam de ei, dar nu voiam să accept nimic, cu riscul că voi primi din nou bătaie.
- Tâmpito! mă luă el de păr, nu realizezi cu cine te joci? Parcă erai cuminte sau vrei să te învățăm minte?
- Dă-i drumul! se auzi o voce, am încremenit, era vocea lui, a şefului lor, o recunoşteam.
- Dar şeful!
- Sky, ieşi!
Tipul ieşi, mi-am aruncat privirea asupra lui. Era un tip înalt, şaten, deloc aşa cum imaginam. Era solid, dar nu gras sau umflat, avea părul şaten, ochii verzi şi era foarte aranjat, purta un sacou vişiniu, o cămaşă, pantaloni negri şi o pereche de pantofi negri. Părea trecut de patruzeci de ani.
- Sky! Uşa, strigă el, deşi era aproape de ea.
Tipul închise uşa, iar el se aşeză pe un scaun de lângă pat. Camera de hotel era destul de spațioasă, nu era una de lux, cred că undeva era şi un bar, pentru că noapte se auzea încontinuu muzică.
Un pat matrimonial, cu lenjerie roşie, perdele din saten în geam din tavan până în podea. Două noptiere, două scaune şi o măsuță de cafea.
Eu eram în fund în pat, cu spatele pe nişte perne şi perete.
- Sofia, ştiu că nu am avut plăcerea să ne cunoaştem aşa față în față. Sunt Knife, dar prietenii îmi spun altfel..
- Cum Fork? *(furculiță)
- Încă suntem prieteni, Sofia. Dar putem încerca, îmi zâmbi el.
- Niciodată! am strigat eu. Eşti un nemernic, m-ai răpit fără ca eu să îți fac ceva!
- Tu, scumpa mea, eşti doar la mijloc..M-am gândit că dacă tot Anthony nu vrea să îmi dea banii, am să-i iau eu.
- Nu sunt scumpa ta! am zis eu plină de ură.
La ce se refera că îi va lua el?
- Am să îți spun cum va sta treaba, deveni el serios. Tu vei începe să plăteşti datoria lui Anthony.
- Nu plătesc deja? m-am răstit eu.
- Chiar deloc, scumpa mea. Dar de mâine vei începe..îmi zâmbi el, privirea lui mă înfioră.
- Cum adică? am întrebat eu bâlbâindu-mă.
- Simplu..vei începe să lucrezi pentru mine, fără să primeşti niciun ban, iar eu îți voi oferi această cameră, mâncare, haine, cosmetice şi nu vei mai sta legată.
- Hh, îl priveam îndoielnică. Şi ce se presupune că ar trebui să fac?
- Eşti isteață! Îmi place! Simplu, vei începe prin a dansa în fiecare seară în acest bar, iar pentru a-ți proteja identitatea vei purta o mască şi îți vom schimba puțin look-ul.
Vorbea cu atât de mult calm. Era sigur pe el.
- Şi dacă refuz?
- Nu era o întrebare, Sofia. Vei face asta fie că vrei fie că nu. Asta mă va ajuta să mă răzbun pe Anthony şi să îi iau şi banii.
- Şi ce câştigi dacă eu mă fac de râs?
- Ai, ai, Sofia, eu întotdeauna câştig ceva.
- Nu ai să câştigi nimic! Pentru că lui Anthony nu îi pasă de mine, a plecat de acasă înainte să vină oamenii tăi nesuferiți să mă ia din propria mea casă!
- Greşeşti! Anthony te-a căutat şi a luat bătaie pentru tine, l-am adus în pragul disperării, iar acest fapt este un deliciu pentru mine.
- Eşti un nemernic! Nu mă mir dacă toți din jurul tău sunt la fel!
El se ridică de pe scaun, se îndreptă spre uşă. Apoi mă privi.
- Azi nu mai mănânci, am să trimit pe cineva să curețe. Şi apropo, dacă nu vei accepta asta de bună voie, mă voi vedea nevoit să te țin legată, zâmbi ironic şi trânti uşa în urmă lui.
Speram din toată inima ca totul să fie un coşmar şi să mă trezesc curând din el. Nu putea să mi se întâmple asta!
Am început să plâng, era o chestie obişnuită în ultima săptămână sau chiar mai bine, pentru că plânsesem şi din cauza lui Anthony. Mă gândeam că mă caută, dar oare mă va găsi? Nici eu nu ştiam unde sunt sau dacă încă mai sunt în Boston.
De fiecare dată când au schimbat locul, m-au legat la ochi până am ajuns în încăpere.
***
ANTHONY
- Câti sunt?
- Jumătate din cât ai nevoie, îmi răspunse Nick.
- Nu e suficient, nu pot să-i dau doar atât..
- Am strâns de la majoritatea oamenilor, de la care am putut să iau cu împrumut, spuse Dean.
- Ştiu..am nevoie să gândesc.
Am urcat la baie. Dean, Henry, Nick şi Darla erau în sufragerie.
Când am trecut prin dormitor, nostalgia mă apucă, geamantanul era înca pe pat, fotografia cu noi doi de la nuntă, era deasupra hainelor, nu am putut să le pun la loc, am dormit pe canapeaua din sufragerie. Aveam nevoie de Sofia, era energia şi puterea mea.
Am intrat în baie, am dat drumul la apă şi m-am spălat pe față. M-am privit în oglindă, rănile de pe față îmi erau aproape vindecate, mă bucuram că nu aveam cicatrici. Dar rana din suflet nu mi se vindecase, aveam nevoie de Sofia, pentru a fi eu.
O bătaie în uşă se auzi.
- Da?
- Anthony, vreau să vorbesc cu tine.
- Nu puteai să aştepți să ies din baie, Darla?
- Nu, e urgent!
Am ieşit într-o fugă din baie, cu prosopul în mână, cu care mi-am şters fața.
- Au găsit-o? am întrebat-o eu exasperat.
- Nu, avea lacrimi în ochi. Am observat că uşa era închisă.
- Ce s-a întâmplat? eram uimit că voia să vorbescă cu mine.
Darla, nu-mi era o duşmancă, dar ne certam foarte des pentru că aveam păreri diferite, însă ne legau multe secrete.
S-a aşezat pe pat şi a început să plângă. Eram sensibil când vedeam o femeie plângând.
- Nu plânge, ce se întâmplă?
- Am înțeles totul şi nu am avut curaj să spun! Dar Sofia nu te-a mințit, nu ți-a fost infidelă..eu sunt..însărcinată! Nu, Sofia!
M-am simțit uşurat, pentru că mi-aş fi dorit ca Sofia să îmi facă mie un copil, nu unui alt bărbat.
- Eşti sigură?
- Nu, dar spune-mi cum ai aflat că Sofia ar putea fi însărcinată?
- Am găsit un test de sarcină într-un sertar..
- Era al meu. În baie?
- Da..îşi şterse lacrimile. Te rog, să nu spui nimănui de sarcina mea.
- Continuăm să păstrăm secrete?
- Se pare că da.
- Al cui e?
Ochii ei erau trişti şi disperați. Dădu din cap că nu.
- Nu ştiu..trase adânc aer în piept.
- La naiba, Darla. Îți dai seama că te joci cu doi bărbați, care te iubesc?
- Da! Eu şi Nicholas ne-am despărțit, pentru că mi-am dat seama că eu şi Henry ne potrivim, iar el s-a schimbat, e mai drăgăstos şi simt că mă iubeşte.
- Fir-ar să fie! m-am aşezat lângă ea pe pat.
- Cine ar fi crezut, râse ea, că ție îți voi confesa toate acestea!
- Eh, sunt confidentul tău de un an de zile, mai bine. De când ai început relația cu Nick.
- Trebuia să te ascult atunci!
- Cine? Tu? Să asculți? Ah..
- Măi, mă lovi cu pumnul în braț.
Am zâmbit. Era plăcut să nu mă cert cu Darla, nu era chiar aşa insuportabilă.
- Dar tot nu înțeleg, de ce ai fost la V.? Tu chiar o iubeşti pe Sofia?
- Ştii că V. a fost singura femeie importantă din viața mea, dar Sofia e singura pe care am iubit-o şi o iubesc!
- Ai greşit..
- Ştiu, nu e nevoie să-mi aminteşti, dar ştiu că nu te poți abține.
- Mi-e frică..dacă îi vor face ceva?
- Nu, va fi bine!
Şi mie îmi era teamă, dar era mai bine să nu o arat, mai ales unei femei însărcinate.
- Tu ce o să faci? Îi vei spune lui Henry de sarcină?
- Nu ştiu, mă gândesc să..făcu o pauză, să avortez.
- Darla..nu fă asta! E copilul tău, iar sunt sigur că Henry va fi alături de tine. Spune-i tot adevărul..
- Ai înnebunit?
- De ce?
- Cum să-i spun că eu şi Nicholas am avut o relație? Şi că sunt însărcinată şi nu ştiu cu cine? E penibil ce mi se întâmplă, Anthony.
Ştiam de relația lor, dar ştiam şi că ea şi Henry au luat o pauză.
- Păi nu erați despărțiți? Parcă ați luat o pauză, nu?
- Aşa e, în fața lumii eram oarecum împreună, pentru că părinții noştri ne ştiu de atâția ani un cuplu, aşteaptă să ne formăm o familie. Când eu şi Nick ne-am despărțit, mai precis după nunta ta şi a Sofiei, am....Iar după o săptămână m-am împăcat cu Henry. Pentru că îl iubesc!
- Dar dacă e pe săptămâni, nu poate să îți spună medicul?
- Cred că da, doar că nu am fost la un medic, urma să merg cu Sofia.
- O să vin eu cu tine!
- Serios? Tu? Insensibilul Anthony Edwards?
- Haha..
- Ok. Mulțumesc, se îndreptă spre uşă.
- Darla?
- Da?
- Îmi pare rău de cum m-am comportat cu tine şi că te-am amenințat! Datoriile mi-au întunecat rațiunea.
- Şi mie îmi pare rău, pentru jigniri..suntem chit!
- Da!
***
Am coborât în sufragerie cu o idee genială de a mai obține o grămadă de bani. Mai aveam puțin şi strâgeam banii pentru a o salva pe Sofia.
- Ce e? întrebară toți.
Jorge se alătură şi el grupului.
- O să vând mustangul!
- Poftim? Maşina aia nu ai vândut-o nici când viața ta a depins de datorii..zise Henry şocat.
- Nu îmi pasă, o vreau pe Sofia! Chiar dacă pierd totul..
*****