SOFIA
- Care îi treaba cu mătușa ta? mă întrebă Anthony din baie, care tocmai se spălase pe dinți.
- Adică? Eu eram îmbrăcată în pijama și așezată în mijlocul patului. Dormitorul era aproape ca acasă, un pat mare pe mijloc, două noptiere cu câte o lampă, pe de-o parte și pe de altă parte a patului și în dreapta geamul, iar în stânga ușa de la baie, iar înainte de ea un dulap de haine. Cu covor stufos alb era stăpânul podelei, fiind așezat între peretele din față și pat. Intrarea în cameră era în partea stângă, aproape de ușa de la baie.
- De ce nu ai știut adresa ei și de ce le ascunzi părinților tăi că o vizitezi? ieși din baie, la bustul gol, doar într-o pereche de pantaloni de trening, îl sorbeam din priviri.
- Ah..pentru că, am încercat să nu mă mai uit spre el și să gândesc limpede. Pentru că ea a făcut o greșeală în tinerețe, iar părinții au renegat-o, nici tata nu a comunicat cu ea foarte mult, rareori, o invită doar la evenimente și doar la sărbători. Dar mai mult veneau ei la New York. Nu prea a vrut-o în preajma noastră, zicea că e o influență rea.
- Și când erai mică venea la voi?
- Nu, e așa decât mă știu, mama mi-a spus că s-a mutat la New York înainte ca eu și Nicholas să ne naștem.
- Și ce a făcut atât de grav?
- Nu știu, nu mi-au spus niciodată, nici Nicky nu știe.
Chiar nu știam, habar nu aveam, deși eu semănam foarte mult pe mătușa Jennifer, și ea avea părul creț și ochii verzi mari, dar poate pentru că semăna cu tatăl meu, foarte bine.
- Nici nu știu dacă e căsătorită sau are pe cineva, mereu venea singură și nu vorbea foarte multe cu noi, iar când o făcea încerca să ne distreze. Iar mamei nu prea îi plăcea atitudinea ei, așa că ne trimitea în camera noastră. Nu am multe amintiri cu ea.
- Sunt foarte obosit, a început el să caște.
- Și eu, drumul a fost cam lung, iar discuțiile până târziu m-au cam obosit. Mă simt vinovată, am spus eu în timp ce m-am pus pe partea mea de pat, făcându-i loc lui Anthony, care și-a acoperit bustul sculptat, care îmi tăia respirația, cu un maieu.
- De ce? se întinse pe pat și se așeză într-un cot, privindu-mă.
- Pentru că îi mint pe părinții mei cu atât de multe lucruri, cu această căsătorie, cu venirea la mătușa Jennifer, nu știu care ar fi mai șocant pentru ei.
- Căsătoria asta e din ce în ce mai reală, așa că nu ai de ce să-ți faci griji. Iar despre mătușa Jennifer nu va afla.
Am zâmbit auzind spusele lui.
- Anthony..am șoptit eu, deși el încă era în aceeași poziție privindu-mă.
- Da?
- Vreau ca mâine să ne întoarcem acasă..
- De ce? S-a întâmplat ceva? Nu ți-a plăcut excursia?
- Ba da, iubitule. Doar că nu mai vreau să stau în casa asta, e a unei străine, nici nu știu de ce am venit.
- Nu vrei să vizităm New Yorkul?
- Ba da, nu putem face asta la dimineață și apoi să pornim spre casă?
- Sigur că da. Facem cum îți poftește inimioara. Hai, la culcare cu tine, că mâine ne așteaptă o zi lungă. M-a sărutat pe frunte, iar eu m-am înghesuit la pieptul lui cald și protector.
Îl iubeam enorm, toată dragostea pe care o păstrasem pentru el doi ani de zile, era acum în toți porii mei. Îl iubeam și puteam să recunosc asta în fața întregii lumi. Mă făcea fericită zilnic.
A doua zi de dimineață, ne-am luat rămas buna de la mătușa Jennifer, care păru dezamăgită că plecăm, dar nu mă simțeam în largul meu în casa ei și alături de ea. Apoi ne-am plimbat prin New York, ca doi îndrăgostiți ce eram, purtam o pereche jeanși, un tricou alb și jacketa de piele neagră, pentru că aici era mai răcoare. Am încălțat niște pantofi joși negri. Iar Anthony avea o pereche de pantofi sport gri, o pereche de blugi gri, puțin zgâriați şi o cămaşă albă sport şi cu jacketă de piele neagră.
New York era un oraş de vis, ne-am plimbat pe străzile principale, am mâncat un hot-dog şi o înghețată cu gogoşi minuscule.
Ne-am făcut câteva poze cu selfie-stickul, în mai multe ipostaze. Anthony mă luă pe sus, când nu am vrut să mă apropii de marginea apei, vru să mă arunce, dar eram sigură că nu o va face. După ce mă lăsă cu picioarele pe pământ, mă sărută. De acolo am văzut Statuia Libertății.
Am urcat pe acoperişul celei mai înalte clădiri din New York, Empire State Building, am privit oraş superb de acolo.
- E atât de frumos! De vis! Bine şi Boston e foarte frumos, am spus eu.
Mă cuprinse cu brațele prin spate, îi simțeam respirația prezentă pe gâtul meu. Mi-am așezat mâinile pe brațele lui, el plantă un sărut pe creștetul capului. Am simțit cum trase adânc aer în piept, mă mirosea? Mă strânse cu putere în brațe, era atât de bine în îmbrățișarea lui, nu mai aveam nevoie nici de cuvinte, pentru că inimile noastre vorbeau, comunicau între ele, pentru că împărtășeau aceleași sentimente.
Priveliștea era de vis, dar faptul că eram în brațele lui, era mai important decât locul unde eram, cred că putea să fim și la o fermă sau în pustietate. Anthony era sprijinul meu, simțeam asta. Aș fi rămas așa în poziția asta ore în șir, era atât de bine. Dragostea noastră se concretizează, ne iubim și suntem alături unul de celălalt, asta era cel mai important pentru mine acum.
După ceva timp, am plecat spre Central Park, unde ne-am plimbat, apoi ne-am îndreptat spre mașină, ținându-ne de mână, mașina o lăsasem într-o parcare, sincer nu-mi aminteam unde, străzile erau lungi și foarte multe, pentru mine complicate, nu prea eram prietenă cu orientarea.
- Tony, ne-am oprit, o femeie stătea în fața noastră. Am petrecut-o cu privirea din vârful pantofilor până în creștetul capului. Era o tipă blondă, cu părul lung, îmbrăcată office, într-un costum verde, ca smaraldul, cu sacou și fustă, un colier auriu triumfa la gâtul ei, pantofii stiletto aurii, înalți.
- Beth..zâmbi el, îmi dădu drumul la mână și o îmbrățișă. Ce faci?
- Aici locuiesc, tu? Nu-mi spune că ai lăsat Bostonul..
- Nu, am venit cu Sofia, a arătat spre mine.
- Da, am citit ziarele, ne trase cu ochiul apoi a întins mâna spre mine, pentru a face cunoștință.
- Sofia Edwards, am zis eu răspicat.
- Casă de piatră!
- Mulțumim, am spus eu.
- Beth, te-ai schimbat foarte mult, arați minunat! Lucrezi în oraș?
- Da, la o companie de publicitate, sunt manager. Tu, tot cu actoria?
- Da, în plus la firma familiei de arhitectură, acolo îmi împart activitatea cu Sofia.
Participam la discuția lor puerilă, tipa asta era o sclifosită, se lingușea, nu avea cine să o laude? Ipocrita, iar idiotul acesta stă cu ochii pe ea, ca pe niște diamante, care sunt păzite într-un muzeu.
- Eu mă grăbesc, mă bucur enorm că te-ai întâlnit, Tony și că ți-am cunoscut frumoasa soție. I-am zâmbit fals. Fierbeam de nervi!
- Și eu, Beth, dacă treci prin Boston, nu ezita să ne cauți! o sărută pe obraz.
Ia auzi..Să NE? Sau să TE caute? Câtă nesimțire așa pe față. Am pornit din loc, eu mi-am pus mâinile în piept, să nu mă ia de mână. Nu merita nici să stau cu el pe același trotuar, dar să stau cu el patru ore în mașină. Ipocritul!
- Sofi, suntem la maraton? De ce alergi în loc să mergi la pas.
- Vreau să ajung acasă, am răspuns eu sec.
- Ai vrea să mergi cu mine la pas? Ne plimbăm..
- Nu, nu vreau! m-am întors eu spre el furioasă. Ai ceva împotriva?
El îmi zâmbi ca un idiot.
- Ești geloasă? chicoti el.
- Eu? m-am uitat la el cu ochii mari.
- Nu..nu. Tu nu, doar Sofia, râse el.
- Lasă-mă în pace!
El mă prinse de mâini și mi le așeză la spate, lipindu-și corpul de al meu. Eram față în față, inima mea bătea din ce în ce mai tare, eram atât de furioasă, că nu știam cum vă voi stăpâni.
- Sofi, Beth e doar o prietenă, nu e una din femeile care mi-au trecut prin pat..
- De asta te holbai și salivai la ea?
- Mă holbam, pentru că s-a schimbat enorm, dar nu pentru că-mi place.
- De asta m-ai prezentat Sofia, în loc de soția ta?
- Iubito, pe moment nu am știut cum să te prezint, ești soția mea, dar știm amândoi de ce, iar acum ești iubita propriu-zis, nu?
- Nici așa nu m-ai prezentat..
- Sofi, te ador cât ești geloasă! Îți stă bine, mă sărută pe frunte, focul se mai domoli.
- Haha, te holbai la ea..
- Ai încredere în mine?
- Da..
- Atunci crede-mă că spun adevărul..între mine și Beth nu a fost niciodată nimic, am fost doar amici. Geloasă mică! Lasă crizele și să mergem spre casă, mă sărută ușor pe buze.
- Bine!
***
ANTHONY
Eram de o oră pentru și încă gândul îmi era la Beth, nu îmi venea să cred cât s-a schimbat. Îi spusesem adevărul Sofiei, între mine și Beth nu se întâmplase nimic, a fost cea mai bună prietenă a mea, la dezalcoolizare, îmi imaginam cum arată acum un an și jumătate. Era dependentă de alcool, avea un copil, iar soțul i-l luă pentru că ea devenise agresivă când bea. Povestisem amândoi foarte multe lucruri și mă bucur enorm că îi este bine, pentru că mi-a fost în acea perioadă precum o soră, nu m-a judecat și m-a ajutat să mă schimb. Să văd ce e important pentru mine. Și acum o consider o soră, nu am mai căutat-o pentru că ea a plecat înainte să plec eu de acolo și nu știam despre decât că o cheamă Beth. Iar când i-am văzut bucuria de pe chip, știam că și ea simte la fel pentru mine și mă vede ca pe un frate.
Sofia era foarte simpatică așa geloasă, dar faptul că știam că mă iubește mă încânta, dar și mă făcea să mă simt vinovat. Nu știam ce se întâmpla cu mine, dar această săptămâna a fost una din cele mai frumoase.
Am ajuns acasă, am despachetat, Sofia se oferi să comande ceva de mâncare, iar eu i-am spus că merg să fac un duș, eram foarte transpirat de pe drum. Telefonul îmi vibră.
"Am ajuns acasă, te aștept!"
Uitasem de V. în acestă săptămână, am lăsat telefonul pe patul din dormitor, nu prea aveam chef să merg la ea. Mai ales dacă o făcusem pe Sofia să comande câteva ceva de mâncare.
Am intrat în baie, am renunțat la haine, așezându-le în coșul cu rufe murdare, am făcut un duș. După ce am ieșit din duș, am căutat în sertarele din mobilierul de la baie, feonul, pentru a îmi usca părul, dar unde îl pusese Sofia? Am deschis și ultimul sertar, din cinci, în speranța că acolo s-ar putea să fie, dar am găsit ceva și mai interesant, un test de sarcină, pus peste cutia lui. Am luat testul și am așezat pe marginea căzii, m-am uitat în cutie să văd instrucțiunile. Deci erau două linii roz pe testul de sarcină, asta înseamnă că e.....
- Însărcinată! am zis eu cu voce tare.
Eram șocat, de-a dreptul. Sofia era însărcinată? Dar cu cine naiba? Nu-mi venea să cred, mironosița! Se dădea bine pe lângă mine, că mă iubește...de aia încerca să mă atragă în pat voia să îmi plaseze mie copilul. Cât de credul pot să fiu? Mă simțeam vinovat că eu o rănesc, dar de fapt ea avea un joc al ei. Nu puteam să cred că mi se întâmplă asta! Mie! Sofia, lasă te învăț eu minte, ai să regreți că m-ai cunoscut! Am așezat cutia și testul de sarcină în sertar, am ieșit din baie, m-am îmbrăcat repede cu o pereche de blugi negri, un tricou alb, niște teniși și jacketa neagră și am ieșit pe furiș din casă, spre norocul meu Sofia vorbea la telefon în bucătărie. Așa că am ieșit prin grădină, de unde am luat-o spre ieșirea din curte.
Cine putea să fie tatăl? Nu am observat să aibă burtă, deci nu aveam foarte multe săptămâni sarcina, dar cine naiba era tatăl? Cu cine se culcase? Când o să aflu am să-l omor cu mâinile mele!
Jorge? Sau cine naiba..?
*****
Situația se complică pentru cei doi, oare cum se vor aranja lucrurile? Va afla Anthony cine e tatăl? Cum va reacționa de față cu Sofia? Dar care este adevărul ei? Totul în următoarele capitole.
Vă mulțumesc tuturor pentru că îmi citiți cartea și o votați!