SOFIA
Era luni dimineața, Anthony nu dormise acasă, nu trimisese niciun mesaj măcar să-mi spună dacă e bine, probabil lucra, de fapt asta îmi spusese, dar simțeam că e altceva, mă mințea. Am sunat-o pe Darla să vină după mine acasă, nu aveam mașină și nici permis, iar până la autobus era un drum lung. Mi-am luat lucrarea de pe masa din bucătărie, unde o lăsasem ieri după ce am citit-o în întregime, apoi schițele le-am rulat. Eram pregătită, aveam emoții, speram să trec cu bine și peste asta, chiar dacă o făceam singură. Mi-am adus aminte de Ray, când eram împreună îmi promisese că va fi lângă mine în ziua aceasta, că mă va susține, chiar dacă ar avea un meci, ar renunța la tot pentru mine. Atunci mă făcu să mă simt importantă, eram oarecum, pentru el. Însă acum voiam să fiu importantă pentru Anthony, dar nu eram. Festivitatea era de dimineață, iar apoi predarea lucrării. Tatăl și mama mea m-au sunat să-mi spună că vor fi în primul rând, să mă susțină, Darla mi-a zis că vine cu Henry, Nicholas de asemenea va fi acolo.
Claxonul mașinii Darlei se auzi, așa că am ieșit afară și am urcat pe bancheta din spate, Henry era la volan, iar ea în dreapta. Ei doi îmi plăceau, erau un cuplu frumos, se iubeau, iar orice problemă ar fi avut, nu o împărtășeau, păreau mereu cuplu perfect și eu cred că sunt așa.
Când am ajuns în sala festivă, am îmbrăcat roba și toca. După ce am pășit cu emoție în sală alături de colegi mei și decanul ne-a strigat pe fiecare în parte, dându-ne diploma de absolvire, am privit în sală, părinții mei erau acolo, Darla și Henry, Nicholas, chiar și părinții lui Anthony, dar el nu, nu era acolo, îmi promisese că va fi aici, dar nu s-a ținut de cuvânt. Inevitabil am simțit cum ochii îmi sunt înlăcrimați, mă durea că nu e acolo pentru mine, iar când numele meu a fost strigat de decan, am avut nevoie de multă putere să pășesc și să par fericită.
Am ieşit din sala, mi-am văzut familia şi prietenii aşteptându-mă, dar nici urmă de Anthony. M-am îndreptat spre ei cu un zâmbet fals, încercând să-mi ascund durerea. Mă bucuram să ei sunt aici, dar Anthony îmi promisese. Cum puteam să mai am încredere în el?
- Sofia!
M-am întors repede, cu speranța că persoana care mă striga era Anthony, dar nu.
- Jorge, ce cauți aici?
- Puteam să lipsesc de la cea mai importantă zi? Apăru în fața mea cu un buchet mare de trandafiri. Am ajuns mai târziu şi nu am mai intrat în sală.
- Mulțumesc! îmi întinse el florile. Sunt superbe! Chiar nu trebuia să te deranjezi.
- Sofia, nu vorbi prostii! Meriți mult mai mult! În plus, m-am gândit că o să îl fac pe Anthony gelos, aşa cum vorbisem. Apropo unde e?
- Asta aş vrea să ştiu şi eu..Nu a venit.
- V-ați certat?
- Nu..Doar lucrează.
- Poate va ajunge..
- Nu cred, Jorge. Dar e ok. Mulțumesc că ai venit!
- Nu trebuie să-mi mulțumeşti..sunt aici pentru tine!
***
ANTHONY
Speram ca festivitatea să nu se fi terminat şi să ajung acolo. Dormisem la V., iar dimineață a ajuns devreme şi ne-am luat cu altceva şi am uitat complet de Sofia şi de faptul că îi promisesem că voi fi la festivitate. Asta până când Henry mi-a trimis mesaj dacă îi organizăm o petrecere de festivitate.
Am intrat până la o florărie pentru a-i cumpăra un buchet de flori, nici nu ştiam ce flori îi plac, aşa că am luat nişte tradafiri, cu aceia nu aveam cum să dau greş. Am parcat şi am alergat spre sală, dar în calea mea i-am întâlnit pe Darla şi Henry.
- Haideți să ne grăbim, am zis eu.
- Unde? Idiotule, festivitatea s-a terminat! îmi răspunse Darla, avea o expresie plină de ură.
- Şi a dat şi lucrarea?
- Da, a luat zece! ridică ea tonul.
- Şi unde e Sofia?
- A plecat, intră în maşină şi trânti uşa. Henry mă privea încă.
- A plecat cu Jorge, vecinul vostru, te-am aşteptam. Nu a mai vrut să ieşim în oraş să sărbătorim.
- La naiba! am lovit asfaltul cu piciorul.
- Da, Tony ce tot faci? De ce nu eşti alături de Sofia şi continui să frecventezi apartamentul lui V.
Am rămas cu privirea ațintită spre el, eram şocat. Ştiam că el cunoaştea povestea cu V., dar de unde..
- Ți-am văzut maşina în fața blocului ei. Nu înțeleg de ce faci asta! Sofia e soția ta, fraiere! Nu ştii să o apreciezi.
M-am apropiat de el, furios.
- Eşti un pervers! Tu îmi vorbeşti mie despre asta? Habar nu ai lângă cine trăieşti. Dar stai, tu i-ai spus Darlei că de fapt ție ți s-au aprins călcâiele după Sofia, nu după ea.
- Asta a fost atunci! Nu confunda lucrurile! Ce pot să zic e că Sofia nu merită ceea ce îi faci! se întoarse cu spatele la mine şi intră în maşină.
Sunt un tâmpit. Alerg la ea, iar ea ce face? Pleacă cu Jorge. Cât poate fi de şireată, să mă facă să cred că mă place, când colo ea şi Jorge..Am să te învăț eu minte, pisicuțo! Să văd atunci cât de tare ai să zgârii.
Am aruncat florile în coşul de gunoi şi m-am urcat în maşină. Trebuia să ajung acasă, să am o discuție serioasă cu Sofia şi cu Jorge, nu puteam să-i las să fie văzuți împreună. Presupun că şi părinții mei au fost la festivitate, îi comunicasem mamei în weekend, când am fost la bunici că Sofia va termina facultatea şi va da licența, iar ea mi-a spus că vor fi şi ei acolo să o susțină. Şi părinții ei, cred că au fost. La naiba! Ce or să creadă toți acum că eu nu am fost să-mi susțin soția, eu voi cădea de vină! Venisem pentru Sofia, dar mai mult pentru ca toți să creadă în relația noastră. Iar acum toți erau supărați pe mine, se gândeau poate că ce soț rău şi nesuferit sunt. Sper ca toată chestia asta să nu ajungă în ziare.
***
SOFIA
După ce toți m-au felicitat şi am luat nota 10 pentru lucrare, am decis să îl las pe Jorge să mă conducă acasă. Aveam cadouri şi flori de cărat, aşa că îmi prindea bine un ajutor, în plus era şi vecin cu noi.
M-a ajutat să aduc florile şi cadourile în casă. Am aşezat florile în mai multe vaze cu apă şi le-am aşezat pe marginea peretelui din sufragerie.
- Mulțumesc, Jorge.
- Oricând. Ştii, Sofia, m-am gândit mai bine şi aş vrea să o las pe Tara în trecut, nu are rost să-l răscolesc. Ba chiar m-am gândit să-i cer divorțul. Nu ştiu, consider că e mai bine aşa.
- De ce? Ce te-a făcut să te răzgândeşti?
- Tu! Sofia, m-am tot gândit la tine şi cred că încep să te plac..Ştiu că eşti căsătorită, dar eu plac pe altcineva decât pe Tara. Înseamnă că nu o iubesc suficient şi există o şansă pentru mine.
- Jorge, eu nu pot să-ți răspund la sentimente..eu..
- Înțeleg. Stai liniştită. Dar vreau să te ajut să îl faci gelos pe Anthony, chiar dacă asta mă va face la un moment dat să sufăr, poate cine ştie, o să ajung să iubesc pe altcineva.
Eram o fraieră! Cum să mă aştept la ceva din partea lui Anthony, era un idiot! Nu simțea nimic pentru mine, iar eu continuam să simt. Poate că Jorge m-ar putea ajuta să trec peste, să-l uit pr Anthony, iar eu să-l ajut pe el să o uite pe Tara.
- Ştii, ai dreptate. Poate ar trebui să ne dăm o şansă. Eu vreau să ajung să nu-l mai iubesc pe Anthony, iar tu vrei acelaşi lucru în privința Tarei.
- Da..şi suntem amândoi căsătoriți!
- Exact, e egalitate..am râs eu, dar sec.
Eram rănită şi ştiam că o să ajung să-mi pară rău pentru ceea ce urma să fac, dar nu aveam o altă idee. M-am apropiat de Jorge şi l-am sărutat cât de pasional am putut, dar nu simțeam nimic, nicio reacție, nu era nimic special. Simțeam oarecum că-mi sărut cel mai bun prieten.
Ne-am dezlipit din sărut. Jorge mă privi cam ciudat, cred că aceeaşi privire o aveam şi eu.
- Eu..am spus amândoi deodată.
- Spune tu prima!
- Nu, zii tu primul!
- Nu am simțit nimic..
- Nici eu, am zâmbit, eram parcă uşurată că nu simțea nimic pentru mine.
- Am crezut că..
- Şi eu, am zis citindu-i gândurile.
- Deci se pare că rămânem prieteni, râse el.
- Da aşa se pare.
- Bine, te las, merg să îl iau pe Power de la Tara.
- Jorge!
- Da?
- Poate ai greşit, poate o iubeşti cu adevărat pe Tara, spune-i ce mi-ai zis mie..
- Poate, îmi zâmbi scurt şi ieşi din cameră.
Mi-am dus cadourile în camera mea, m-am aşezat pe pat împreună cu ele, despachetându-le. Primisem de la Henry un set de creioane personalizate, cu care să fac schițe, de la Darla primisem o rochie argintie sexy, cu o crăpătura pe piciorul drept de la șold până la genunchi. De la părinții mei primisem o carte despre arhitectură și o statuetă în forma de tocă. De la părinții lui Anthony, primisem voucher la un spa și o tabletă.
Mă simțeam aiurea față de părinții lui Anthony, pentru că ei îmi dăruiau atât de multe, pentru că știau că sunt nora lor, dar când vor afla că nu e așa, oare ce or să spună? Cred că îi voi dezamăgi profund.
Anthony nu venise, acesta era gândul care se tot plimba prin mintea mea. Nu însemnam nimic pentru el, știam asta, eram conștientă, dar să simt asta pe pielea mea, era dureros. Am făcut un duș, aveam nevoie să-mi limpezesc mintea.
Îmi luasem doar halatul pe mine, mi-am înfășurat un prosop în jurul părului și am ieșit din baie. Voiam să mă încui în dormitor, dar nu aveam cheie, era aiurea să nu ai intimitate în propria casă, chiar nu voiam să dau ochi cu nesimțitul de Anthony, nu merită nici măcar să-l salut, dar să mai și locuiesc cu el în casă. Cred că era mai bine să mă îmbrac și să ies să mă plimb, ba chiar aveam să-l invit pe Jorge cu mine sau mai bine nu, poate e cu Tara. Sau poate ar fi mai bine să mă mut pentru o perioadă măcar, cum pot să-mi împart casa cu idiotul acesta?
M-am îmbrăcat cu o pereche de blugi albaștri, un tricou crem și o pereche de sandale aurii. Am auzit zgomot de la parter, sigur Anthony ajunsese, la naiba, îmi dădu toate planurile pe dos.
***
ANTHONY
Am intrat în casă, era descuiată, nebuna, nu are ușă la casă? Am aruncat cheile pe măsuță, am văzut buchetele de flori așezate lângă perete. Sentimentul de vinovăția era tot mai prezent. Un bilet era în buchetul mare de trandafiri roșii, l-am luat și l-am citit.
Felicitări, frumoaso! Jorge
L-am rupt în bucățele. Trebuia să am o discuție cu vecinul nostru drag, Jorge. Am urcat repede scările până în dormitor.
- Sofia!
Ușa era între-deschisă, am intrat, dar nu era, am căutat în baie, nu era nici acolo, ușa de la balcon era deschisă. Am mers pe balcon, dar nu era nimeni. Unde o fi nebuna asta? Am văzut ușa de la dressing trasă, la naiba. Și-a luat hainele..nu toate, dar și-a luat din haine. M-a părăsit! Ea are impresia că relația noastră e una serioasă, știe că e mai mult un contract, din care va primi și ea niște bănuți. Unde putea să plece? Sau s-a mutat la Jorge? O să vină ea, nu poate sta mult departe de mine, iar dacă nu va veni, o voi face eu să vină. Ah, Sofia,Sofia, ce îmi faci tu mie! O să te învăț eu minte, că cu Anthony Edwards, nimeni nu se joacă.
*****