- O să fiu scurt, regizorul vrea să vină în vizită, să se reîntâlnească cu soția ta și va veni și actrița cu care vei lucra, iar cu ocazia asta veți lucra și pe scenariu, am înțeles că a mai adăugat ceva.
- Și când vrea să vină?
- În seara aceasta, de fapt, i-am spus să vină acum seară.
- Ești tâmpit? Și pe mine când aveai de gând să mă anunți?
- Te-am anunțat acum, va fi bine, îi spui Sofiei să gătească ceva bun și să fiți prezentabili. Bine?
- Sigur, am râs eu, îmi amintisem cu luaseră foc spaghetele și sosul. Bine, alo? Idiotul, îmi închise telefonul în nas. Unde oare era Sofia?
- S-a întâmplat ceva?
- Da, de fapt nu. Am căutat repede numărul Sofiei în telefon, am sunat-o. Răspunde, Sofia, am zis eu cu voce tare, fără să-mi dau seama că V. era în preajmă.
V. se retrase în dormitor, era geloasă, pentru că mă iubea. De ce acum? Când eu nu știu dacă o fac sau nu..
- Alo, am auzit vocea somnoroasă a Sofiei.
- Unde ești?
- Pe lună! În pat, dorm, deșteptule! Ce vrei?
- Nimic, nu ai auzit ușa? Dean stă acolo și bate la ușă de ceva vreme..
- Și de ce nu i-ai deschis tu?
Deci asta era? Nu răspunse pentru că nu eram acasă.
- Pentru că eu sunt plecat!
- Tocmai! Ce voiai să-i spun lui Dean că nu știu unde ești sau că ești la una din fufele tale?
- Auch! Vorbim acasă! Nu te mișca de acolo!
Am închis telefonul. Sofia avea obiceiul de a mă enerva întotdeauna. Încăpățânata! M-am îndreptat spre dormitor, V. stătea pe marginea patului într-un halat sexy roșu, se asorta cu părul ei lăsat pe spate, era picior peste picior, mă incita de fiecare dată când o vedeam.
- V., țin la tine, dar nu știu dacă e iubire sau nu, însă mereu când vrei să fiu aici lângă tine, voi fi!
S-a ridicat și a făcut câțiva pași spre mine. Mi-a pus mâna pe obraz, iar eu am tras-o mai spre mine.
- Știu, Tony! îmi sărută buzele. Nici nu pot să-ți cer mai mult, dar îți promit că ceea ce simt va fi doar temporar.
***
Am ajuns în fața casei, fusesem la cumpărături, am luat alcool, prăjituri și ingrediente pentru a găti ceva, știam că asta va da bine în fața lor, iar părerea regizorului și mai ales a producătorului era cea mai importantă. Am dus bagajele în bucătărie. Nici urmă de Sofia prin preajmă, era culmea ca nebuna să doarmă încă..ar fi prea de tot! Am urcat la etaj, am bătut la ușă, dar nu se auzi nicio voce, așa că am intrat. Se auzi apa de la duș, din baie și vocea ei răsunând. Cânta! Mă bufni râsul, nu suna foarte rău, dar nu mă puteam abține să nu râd.
Am coborât în bucătărie, m-am spălat pe mâini și m-am apucat să despachetez toate cumpărăturile, aveam de gând să gătesc supa cremă de cartofi dulci și o friptură de curcan marinată. Știam să gătesc, învățasem asta de la bunica mea, plus o mai ajutat chiar și pe mama la bucătărie, îmi plăcea să fac asta, doar că nu aveam timp. Iar când locuiești singur, mereu îmi găteam, pentru că femeile din viața mea au trecut doar prin patul meu, nu și prin bucătărie. Singura, care încercasem să-mi gătească ceva, fusese Sofia, dar ea nu era una din ele.
Sofia se propti de masă.
- Ai ajuns?
- De ce? Par invizibil..am zâmbit eu, luând punga cu cartofi și turnând conținutul în chiuvetă.
- Haha, ai dormit bine de te-ai trezit așa de amuzant?
- Acesta e modul tău, am spus eu întorcându-mi privirea spre ea, apoi am continuat făcând întâi o pauză. Era îmbrăcată într-un maieu alb și o pereche de pantalonași scurți gri, dar arata sexy, ceea ce era neobișnuit la Sofia. Avea părul prins într-un coc lejer la spate. De a mă întreba unde mi-ai petrecut noaptea? o priveam uimit.
- Nu-mi pasă, îmi zâmbi ironic.
- Știi noi chiar ne potrivim, i-am tras din ochi.
- Poftim?
- Da, suntem amândoi artiști, eu fac actorie, iar tu dai audiții de cântat în duș, am râs eu.
- Ești un idiot! aruncă cu o portocală în mine, dar am prins-o.
- Treci și mă ajută! Trebuie să gătesc în locul tău, iar tu vei fi lăudată. Ea mă privi nedumerită, în timp ce mesteca o bucată din mărul, pe care îl avea în mână. Da, i-am explicat eu, Dean a organizat o cină pentru regizor, producător și actrița cu care voi juca, la noi acasă, iar le-a spus tuturor că vei găti o cină minunată. Iar pentru a se simți miros de mâncare, cu adevărat, trebuie să gătim.
- Ai înnebunit? întrebă disperată, aproape înecându-se cu mărul. Eu nu știu să gătesc!
- M-am prins. De ce crezi că o fac eu? Dar ca să fie gata, trebuie să mă ajuți!
- Glumești, nu? Tu știi să gătești? Tu! Anthony Edwards? Mă faci să râd!
- Nu știam unde e comedianta! Hai, treci la muncă!
- Chef, cu ce te ajut? chicoti ea.
- Cartofii trebuie curățați, iar apoi mai vedem pe parcurs.
- Să trăiți! făcu ea un semn de drepți cu mână și porni spre chiuvetă, i-am făcut loc și am mers în partea cealaltă de bucătărie, să caut niște vase în care să fac ceea ce mi-am propus. Trebuia prima dată să pun carne de curcan la baiț, pentru a se îmbiba condimentele foarte bine. Aruncam câte o privire spre Sofia, care era cu spatele la mine, curățând cartofi, aii, avea niște forme, pantaloni aceia scurți îi scoteau în evidență posteriorul, îmi mușcasem buza de jos fără să vreau. Anthony! E Sofia, nu te gândi la tot felul de tâmpenii!
După aceea am rugat-o să mărunțească usturoiul, după ce eu l-am curățat. O priveam, cum se chinuia să-l taie, bucățile aveau diferite forme, și mai mari și mai mici. Am zâmbit, când mă gândeam ce haotică e în bucătărie, dar vedeam că vrea să învețe.
- Vrei să-l distrugi? m-am apropiat de ea.
- Păi nu e deja? Privirea ei cerea ajutor, se chinui cu usturoiul de ceva vreme.
- Ba da, am râs eu. Uite, prima dată îl faci felii, i-am luat cuțitul din mână, atingându-i pielea fină, apoi îl tai vertical și orizontal, și uite așa ai cubulețe mici, așa poți să-l toci după aceea mărunt. Am urcat cu mâinile pe brațele ei până la umeri. Încearcă și tu, i-am șoptit în ureche.
- Așa, șopti ea și îmi urmă sfatul.
- Da, e foarte bine. Începi să înveți!
- Da, râse ea. Încep să fiu un ajutor de bucătar bun.
- Ești cel mai bun ajutor de bucătar al meu, i-am tras din ochi. Iar ea își continuă treaba, mai erau câteva ore până la cină, dar știam că vor ajunge mai repede cu o oră de cină, mereu așa făceau.
SOFIA
„Al meu", suna așa de apropiat. Îmi făceam speranțe deșarte, știam că încerca să ne înțelegem și să fim cei mai buni prieteni, deși nu era posibil, dar eu cu fiecare gest pe care-l făcea, era și mai aproape de inima mea și mai adăuga un gram la dragostea pe care o simțeam pentru el.
După ce tocasem mărunt usturoiul, veni rândul cepei, deja miroseam a usturoi, acum aveam să miros și a ceapă, dar gătitul deveni interesant, alături de Anthony.
Tocând ceapă, am simțit cum cuțitul îmi atinse degetul de la mâna stângă.
- Auch! am strigat eu și am lăsat cuțitul jos. Mă uitam la buricul degetului, care începu să fie roșu, din cauza sângelui. Mă zgâriasem destul de bine, mă ustura.
- Te-ai tăiat? întrebă Anthony, ajuns lângă mine.
- Da! am zis eu, stând cu mâna întinsă și arătându-i degetul. Mă ustură, m-am plâns eu.
El îmi luă mână și îmi așeză degetul rănit între buzele lui, un fior traversă șira spinării, inima îmi bătea cu putere, respirația îmi era sacadată. M-am uitat fix în ochii lui, iar el în ai mei. Mă trase de mână până la chiuvetă, apoi dădu drumul la robinet și îmi băgă degetul sub jetul de apă rece.
- O să treacă, e doar o zgârietură, trebuie să ai grijă. Stai aici, merg să caut un plasture. Ține-l sub apă, îmi zise el în timp ce se grăbi spre baie, credeam eu, oricum doar acolo avea să găsească un plasture.
Veni destul de repede, nu cred că stătusem singură niciun minut măcar. Se apropie de mine, opri robinetul și îmi puse mâna în prosop, cu care mi-o șterse cu atâta blândețe și finețe. Apoi îmi așeză un plasture pe deget cu grijă.
- E mai bine acum? mă privi zâmbind.
- Da, mulțumesc! am zis eu aproape șoptind, nici glas nu aveam în preajma lui.
- Eu zic să continui eu cu ceapa, că deja ai și ochișori roșii de la ea, iar tu te pui să așezi farfuriile pe masă și tot ceea ce trebuie, afară în grădină, cred că va fi mai plăcut.
- Bine, am zis eu. Dar ar trebui să spăl farfuriile întâi.
- Nu, o să uzi plasturele, lasă întâi să se vindece. Le spăl eu, nu-ți fă griji!
Îmi plăcea acest Anthony, dar știam că e doar un miraj, iar curând va reveni la normal.
Am aranjat masa din curte, am pus șapte tacâmuri de orice eventualitate, nu știam exact câte persoane vor fi, dar Anthony îmi zisese că mai mulți de acest număr nu vom fi. M-am întors în bucătărie, am simțit o izbitură și eram leoarcă, maieu se lipi de mine, Anthony stătea cu o oală în fața mea, uitându-se cu uimire la mine, dar și spaimă.
- Scuze..am vrut să pun apa la fiert, puse oala pe blatul mobilierului de bucătărie și luă un prosop, încercă inevitabil să-mi șteargă maieul. E doar apă!
- Știu, dar e..foarte..udă! am râs eu. Ai făcut-o intenționat? i-am aruncat o privire furioasă.
- Nu..deși e chiar amuzant, chicoti el.
- Ah, serios? Am luat oala de pe blat, care mai avea puțină apă în ea, aproape jumătate și am aruncat-o pe el, Anthony nici nu reuși să reacționeze. Se uita la mine, cu tricoul ud leoarcă și prosopul în mâna dreaptă. Eu am început să râd zgomotos, alunecând pe gresia udă, am căzut în fund, atunci am început să râd și mai zgomotos, iar Anthony nu se mai putu abține și râdea în hohote.
- Deci nu cred că ai făcut asta! zise el printre râsete și își scoase tricou. E rândul tău!
- Rândul meu? m-am ridicat în picioare.
- Da, să-ți dai jos maieul..
- Ah, nu, nu e destul de ud!
În mai puțin de 2 secunde, m-am trezit cu sucul de roșii pe maieu, la naiba era foarte rece, ca noroc nu se observa nimic pe dedesubt, deoarece aveam sutien, dar acum se vedea perfect forma lui.
- NU CRED!
- Cred că acum e destul de ud, l-am văzut pe Anthony ținând în mână conserva, în care fusese sucul de roșii.
- Ai declarat război! am țipat eu!
- Jos textila! strigă el, zâmbind și apoi făcu câțiva pași în spate.
Gura mea formă un O mare, se juca cu focul! Mi-am dat jos maieul și am rămas în sutien și în pantaloni scurți, care erau deja pătați de sucul de roșii. I-am aruncat maieul, iar el l-a prins dintr-o singură mișcare a mâinii. Avea un zâmbet pervers pe buze, eram foarte curioasă ce îi trecea acum prin minte?
- Ooh, așa da!
Am luat de pe masa bolul cu albușul de ouă și am aruncat conținutul spre el, îi atinse bustul sculptat, dar de asemenea și blugii.
- Deci în maniera asta vrei să continuăm?
Am început să râd din ce în ce mai zgomotos, arata așa de amuzant. Veni cu viteză spre mine, iar eu am alergat după masă, eram fiecare pe o parte și de pe alta a mesei.
- Pari așa cam...hh..spumos, știi spumă de ouă, nu mai puteam să mă opresc din râs. Dar nici el nu era mai prejos, râdea, însă i se citea pe față dorința răzbunării, știam că nu se va lăsa până nu mă va prinde.
- A da? Am văzut doar alb, la naiba, aveam până și în gură și în ochi, faină! Toată se lipi de mine.
- Ești nebun? mi-am șters ochii și m-am uitat cu furie la el, care râdea ca un prost. Încercam să mă curăț, dar era în zadar, se lipise.
- Ah, scumpo, pari cam palidă! nu se mai putea opri din râs, am crezut că o să se înece.
M-am uitat prin jur, pe blatul mobilierului de bucătărie, să găsesc ceva cu care să-i arunc în față. Făina era lângă el și încă cred că mai avea, sucul de roșii fusese risipit, piper, hh, nu, sare, nu, ah! Smântâna, era chiar în fața mea, m-am întins spre blat și am luat smântâna.
- Nu ai îndrăzni, mă avertiză Anthony!
Deja aveam un zâmbet pervers pe buze, îmi și imaginam cum arăta.
- Nu, mă gândeam să o mâncăm! M-am aplecat pe blat și am aruncat conținutul spre el, însă nu-l nimerisem pe el, ci în schimb nimerisem podeaua și mobilierul.
- Ai ratat! Rândul meu!
- Ah! Nu e niciun rând! am strigat eu.
- Bine. Gata, ne împăcăm. Ridică el mâinile, se apropie de mine.
- Nu îndrăzni!
- Nu fac nimic, vreau doar să te îmbrățișez, și eu o să mă murdăresc de făină, deci vom fi chit.
Aveam impresia că va face ceva, coace el ceva, dar nu știu ce. L-am lăsat să mă îmbrățișeze, îi simțeam pielea lipită de a mea, trupul emana o căldură îmbietoare, parfumul lui îmi încântă nările, aș fi vrut să-l sărut, să-i sărut umărul, apoi să urc pe gât și în cele din urmă pe buze.
Lichidul care se prelingea pe fruntea mea, mă trezi din visul meu erotic. Ah, la naiba, era ou! Anthony se dezlipi din brațele mele și râdea zgomotos, fără să se mai oprească.
- Asta nu rămâne așa! am strigat eu. M-am îndreptat spre el, dar el îmi prinse mâinile și mă învârti, dar alunecă și am căzut amândoi pe podea, el mi-a amortizat căderea, pentru că eram deasupra lui.
Mă uitam la el, iar el la mine, am înghițit în sec, eram atât de aproape de buzele lui, deși îl mai sărutasem până acum, în acest moment era diferit, îmi doream să fiu stăpână pe buzele lui. Mâinile lui erau așezate pe talia mea, vibrând. Atingerile lui mă făceau să plutesc, mâinile mele erau lipite de podea, susținându-mă. Îi simțeam respirația, care mergea în același ritm cu a mea, inima lui bătea la unison cu a mea, eram atât de atrasă de el, cum nu fusesem niciodată! Ah, Anthony, te iubesc! mi-am șoptit eu în minte.
*****
❤❤