- Sofia, vreau doar să vorbim!
- Nu ai vrut să mă asculți atunci, de ce ai face-o acum?
- Te rog, doar vorbeşte cu mine.
- Ray, cred că e mai bine să pleci. Sofia şi cu mine suntem căsătoriți! interveni Anthony, care îmi cuprinse umerii cu brațele.
- Nu te băga! Am dreptul să vorbesc cu Sofia, fiindcă ea şi-a dorit asta!
- Nu acum, ci în momentul în care nu m-ai crezut..am spus eu răspicat.
- Nu durează mai mult de zece minute. E bine?
- Ok, să văd ce ai de spus!
- Între patru ochi, te rog, mă privi fix şi cu subînțeles, că ar vrea ca Anthony să se retragă.
- Am plecat! zise Anthony şi intră în casă.
- Ce vrei? l-am întrebat furioasă.
Ştiam că eu greşisem fața de el şi nu merita să-l tratez astfel, dar nu crezuse în mine, nu a vrut să mă asculte. Poate şi eu acționam la fel în locul lui.
- Sofia, Anthony te-a obligat să te căsătoreşti cu el?
Am făcut ochii mari, la naiba, mă luase prin surprindere cu întrebarea!
- Ray, cred că aberezi!
- Sofia, te pot ajuta să scapi de el, îmi şopti. Ray mă privea ca pe o neajutorată.
- Eşti nebun! Nu am nevoie de ajutor, am început să râd. Stau cu Anthony din propria voință, nu m-a obligat nimeni.
- Sofia, eu te cunosc, ştiu că nu te-ai mărita cu un strâin, mai ales când erai şi într-o relație. M-am gândit mult la asta!
Avea dreptate, dar totuşi o făcusem din obligație sau din ajutorul, pe care voiam să i-l ofer lui Anthony? Nu ştiu ce a fost în capul meu când am acceptat toată această şaradă, dar aveam de gând să continui cu ea.
- Ray, înțelege, te-am iubit, dar acum nu o mai fac, pentru că sunt îndrăgostită nebuneşte de Anthony! am spus eu sigură pe mine, pentru că aşa era.
- Ştii totul despre el?
- Normal!
- Bine. Mă bucur că eşti fericită, pentru că te iubesc!
Îl cunoşteam pe Ray, ştiam că se ataşează repede de cineva, ştiam că mă iubeşte, pentru că şi eu credeam că o fac, dar acum realizasem că Ray fusese doar ceva trecător.
- Şi eu, te-am iubit şi îmi doresc să fii fericit şi să nu te bagi în viața mea.
- Am înțeles, Sofia..doar ai grijă, Anthony e periculos, nu cred că-l cunoşti atât de bine.
Un fior rece mă cuprinse, îmi era teamă. De ce ar fi spus asta? Ştia ceva despre Anthony? Nu, nu avea ce. Vorbea gelozia din el!
Am intrat în casă, Anthony era aşezat pe canapea. Ne lipsea un televizor în sufragerie, trebuia să facem nişte schimbări. Mi-am lăsat geanta pe dulăpior şi m-am îndreptat spre el.
- Deci comandăm ceva de mâncare şi ne apucăm de proiect?
- Cum vrei, îmi răspunse el sec, privea fix telefonul.
- Vrei să comandăm o pizza sau de la catering?
- Nu-mi pasă...
Hhh. Ce naiba avea? Pățise ceva?
- Eşti bine?
- Da.
Ok! Asta era ciudat.
- Bine. Comand şi merg să fac un duş.
El nu-mi răspunse. Totul fusese foarte bine, iar acum nu mă băga în seamă, dar nici nu-mi spunea ce se întâmplă.
Şi se zice de femei că sunt complicate, dar nici bărbați nu se lasă mai prejos.
Am plecat în bucătărie, aveam numărul de la pizza pe frigider, l-am format şi am comandat o pizza mare.
- Ce căuta Ray aici?
- Ah, m-am întors brusc spre uşă, unde era Anthony, făcu câțiva paşi spre mine. Ce m-ai speriat!
- Nu mi-ai răspuns la întrebare, avea acea privire plină de ură.
- Nu ştiu, am fost surprinsă să-l văd aici, a venit să-mi spună că mă iubeşte. Şi crede că mă ții cu forța aici! am râs eu.
- Tu încă îl iubeşti? Nu schiță niciun zâmbet.
- Nu, a fost doar ceva trecător, iar acum mi-am dat seama de asta.
- Cum?
Era aşa de serios.
- Păi..
Ce era să-i zic? Că îl iubesc pe el şi aşa mi-am dat seama. Categoric nu puteam să fac asta!
- Din cauza..ce contează! Las-o baltă! Nu am de ce să-ți dau explicații. Ne apucăm de treabă, am trecut pe lângă el dar mă trase de mână şi mă aduse în fața lui.
- Nu atât de repede..Spune-mi cum ți-ai dat seama că nu-l iubeşti!
- Anthony, eşti penibil! Ce-ți pasă?
- Îmi pasă, pentru că nu vreau ca eu să...
Insista cu el! Credea că toate femeile se îndrăgostesc de el aşa uşor? Poate, eu o făcusem şi cu siguranță erau multe femei, care l-ar dori!
- Sunt îndrăgostită de Jorge..
- Jorge? Vecinul?
- Da, acel Jorge.
- Bine. Foarte bine!
Îmi dădu drumul şi se duse în sufragerie. Ce naiba fusese asta? Gelos nu era, atunci ce îl apucase? Îi era teamă din nou că aş putea să renunț la această căsătorie? Şi el să nu-şi primească banii. Era absurd, ştia că nimic nu mă va face să mă răzgândesc.
Eu şi Anthony am stat pe podea, unde am mâncat şi pizza, dar pe farfurii! Apoi am lucrat la proiect, dar Anthony, era rece, distant şi foarte la obiect, fără nicio glumă sau măcar un zâmbet, aşa cum se întâmplase seara trecută, acum era complet diferit, opusul la ceea ce fusese. Îmi explica, însă nu puteam să fiu atentă la el, încercam să îmi dau seama la ce se gândeşte, de ce îşi schimbase comportamentul.
- E de ajuns pentru seara aceasta, continuăm mâine, căscă el.
- Bine. Merg la somn..
- Ah, aş face un duş înainte să te duci la somn.
- Du-te liniştit! am zâmbit eu, dar el nu schiță niciun zâmbet.
Mi-am întins mâinile, îmi era foarte somn. Mai aveam puțin din proiect, iar peste cinci zile aveam să-l susțin.
Am simțit cum podeaua vibrează. M-am uitat la telefonul meu, dar nu aveam niciun apel sau mesaj. Am dat la o parte hârtiile şi am găsit telefonul lui Anthony, îl lăsase aici. Primise un mesaj de la "V". De ce trebuia să fiu atât de curioasă? L-am deschis.
"Mi-e dor de tine, de săruturile tale fierbinți. Te aştept la mine în seara aceasta."
Ha! Clar e o femeie! Cine putea să-i scrie astfel de mesaje, simțeam cum sângele îmi pulsează în vene, începeam să mă înfurii.
Sofia, calmează-te! Mă mâncau degetele, voiam să-i răspund, dar nu aveam voie, dar nu puteam să-l las să plece la ea.
"Nu pot. Sunt cu Sofia, soția mea." Nu, nu sună a Anthony, acest mesaj, aşa că l-am şters. Trebuia să scriu ceva, care să arate exact caracterul lui Anthony.
"Sunt cu Sofia, acum." Nici aşa nu-mi suna bine, dar era plauzibil. Să-l trimit? La naiba, oricum ar fi văzut că i-am citit mesajul..Dar ce era mai rău? Să fi aflat că i-am răspuns, când eu însămi l-am trimit în brațele ei sau să fi aflat că l-am citit fără să vreau, de fapt din curiozitate?
Am renunțat, nu pot să-i răspund nu ar fi corect, deşi mă durea sufletul când ştiam acum cu certitudine că Anthony vorbea serios despre acea femeie, chiar exista. Poate ştia adevărul, poate ştia că eu de fapt sunt doar o păpuşă într-o piesă de teatru, o simplă marionetă, care s-a lăsat condusă din propriile dorințe. De ce mă mințeam singură? Anthony nu avea să se schimbe, iar cu singuranță nu eram eu femeia care să convingă să o facă. Nu însemnam nimic, eram un simplu bilet pentru a obține nişte bani.
Trebuia să recunosc că eu citisem mesajul, aşa că am urcat scările spre dormitor cu telefonul în mână, m-am aşezat pe marginea patului, Anthony era încă în baie. După câteva minute când ieşi, înfăşurat într-un prosop şi cu un altul îşi ştergea podoaba capilară. Picuri de apă îi traversă pieptul. El mă privi nedumerit, nu mă găsea niciodată în cameră după ce făcea duș, pentru că de obicei acolo se schimba. Avea un corp sculptat, acum era și bronzat, după zilele petrecute în Rio, prosopul alb îi scotea în evidentă bronzul. Barba era crescută, avea nevoie de ea pentru noul rol. Dar acum și-o aranjase, era uniformă. Îl prindea foarte bine.
- Ai venit să-ți speli ochii? rânji el, aruncând prosopul spre mine, cu care își șterse părul, apoi își trecu mâinile prin părul des și umed.
- Haha, ți-a sunat telefonul, am venit să ți-l aduc, am răspuns sec, întinzându-i telefonul.
- Și nu putea aștepta până cobor?
- Se pare că V. nu poate..am spus eu și m-am îndreptat spre ușă.
- Mai nou îmi citești mesajele? întrebă el cu furie în ton.
- Nu, a fost o prostie din partea mea să mă uit. Oricum mă bucur că mi-ai ascultat sfatul.
- Sofia, V. e doar..
- Nu am nevoie de explicații, nu trebuie să mi le dai, eu sunt doar o jucărie în jocul tău, doar un pion..Fiecare face ce vrea!
- Sofia, suntem parteneri, nu ne folosim unul de celălalt.
- Ai dreptate, doar unul din noi se folosește.
Am vrut să ies din cameră, dar mă opri.
- Stai! Sofia, noi nu suntem...
- Știu. Mai bine îmbracă-te că vreau și eu să mă pun la somn. Am ieșit din cameră, dar m-am întors spre el. Ah, să nu uit vineri seara ies cu Jorge, iar dacă ieși în seara aceasta, să nu uiți să-ți iei cheile.
Am închis ușa și am coborât atât de repede scările, încât mi-au părut atât de puține, ba chiar una singură. Am ieșit în grădină, aveam nevoie de aer, lacrimile îmi inundară ochii. Plângi, Sofia, de proastă! Cum să te îndrăgostești de dușman? Ai jurat că nu o vei mai face! Am tras adânc aer în piept, mi-am șters lacrimile, după câteva minute de plâns și am încercat să mă calmez. Eram geloasă, dar pe cine? Pe cel care de fapt nici nu mă observa, mă ținea doar de decor, doar pentru a obține acei bani nenorociți. De ce Audrey? De ce m-ai ales pe mine să mă căsătoresc cu nepotul tău? Cum îmi va fi mai bine..el niciodată nu o să mă privească ca pe o femeie, de care s-ar putea îndrăgosti. În ochii lui eram doar o fată imatură, de 20 de ani, nu una din acele femei, care trezesc în el pasiune și dorință.
ANTHONY
Mă priveam ciudat în oglinda de la baie, îmi luasem un tricou alb, o pereche de blugi albaștri rupți și o pereche de teniși albi. La naiba, V. , mă provocai de fiecare dată, iar eu îți cedam. Îmi părea rău, pe de-o parte că trebuia să las pe Sofia singură, dar aveam nevoie de niște momente cu V.
Am coborât scările în grabă, Sofia nu era prin preajmă, am văzut ușa dinspre grădină între-deschisă, apoi am văzut-o așezată pe iarbă, cu spatele spre mine. Oare era supărată? De ce ar fi dacă a spus clar că nu simte nimic pentru mine, ba chiar e îndrăgostită de idiotul de Jorge, tipul ăla îmi era atât de antipatic.
Nu-mi plăcea faptul că avea să se întâlnească, nu voiam ca lumea să afle, să mă vorbească și să fiu subiect de bârfă. Că soția mi-a pus coarne, hh, nici nu vreau să mă gândesc. Mi-am luat cheile de la mașină și de la casă și m-am îndreptat spre ușă.
***
- Anthony, trezește-te!
Am deschis ochii, V. mă trezise cu un zâmbet larg pe buze. Sexul era cea mai puternică legătură dintre noi, ea mă sărută pasional, aducându-mă exact unde își dorea. Mi-am trecut mâna pe spatele ei gol și fin, arata atât de bine goală. Era deasupra mea, apoi eu m-am așezat deasupra ei, respirație îmi era accelerată, am început să-i sărut buzele moi, apoi gândul și coborând ușor în jos. Ea gemu, sub trupul meu cald.
După partida excepțională de sex, V. se retrase în bucătărie pentru a-și fuma țigara obișnuită.
M-am îmbrăcat și am mers și eu în bucătărie, pentru a lua apa din frigider, bând din sticlă, mi-am amintit de Sofia, cum făcuse și ea același lucru.
- La ce te gândești? mă întrebă V., deși cred că a făcut-o pentru a doua oară.
- La nimic, am închis sticla și am așezat-o din nou în frigider.
- Ce face Sofia? Nu te ceartă că nu îți petreci nopțile acasă?
La naiba, i-am promis că nu voi mai lipsi, dar acum era obișnuită în acea casă.
- Nu, crede că lucrez.
- Și e bine că o minți, dacă o iubești?
- V., m-am apropiat de ea și am sărutat-o apăsat, mușcându-i buza de jos. Eu niciodată nu iubesc, e soția mea, era cazul să mă însor, iar ea mă acceptă așa cum sunt. Pentru mine e suficient.
- Mie ce îmi lipsește să fiu soția cuiva? mă privi fix.
Niciodată V. nu mă întrebase așa ceva sau să mă pună la zid.
- Ție, doar bărbatul potrivit!
- Nu,nu, știi care e problema ta, Anthony?
- Pun pariu că mi-o vei spune..
- Cauți ce nu trebuie în femei, își stinse ea țigara.
- Și ce ar trebui să caut?
- O femeie, pe care să o iubești așa cum e și fără să ceri nimic în schimb.
- V., te rog, vorbești cu mine! am început să râd. Știi prea bine că odată mi-am dorit să fii soția mea, dar tu..
- Nu ți-ai dorit, ți-ai dorit doar mai mult sex, pe care oricum ți l-am putut oferi, dar știi ce nu pot eu să-ți dau Anthony? m-a întrerupt.
Nu m-a mai lăsat să răspund.
- Iubire, casă, copiii, o viață de cuplu! Și o să-ți dorești asta, iar poate Sofia îți poate oferi toate astea.
Am stat pe gânduri, niciodată nu am luat asta în calcul, știam că V. este căsătorită, dar ea și soțul ei aveau o relație deschisă, de care oricum nu-mi păsa și învățasem să nu pun întrebări. Dar de o vreme era ceva ciudat cu ea, se comporta diferit, deși mereu lăsase impresia că eu sunt doar un partener de sex și atât. Știam că nu mai locuiește cu soțul ei, de aceea venea fiica ei în vizită.
- Eu nu am nevoie de toate astea, V.!
- Ba da, dacă nu ai fi avut, mi-ai fi cerut să divorțez și să formăm un cuplu bazat pe sex.
- La naiba, V.! Ce ai? De când ne-am apucat de analizat situații și de pus întrebări? Fiecare își vede de viața lui, dar știi că mereu sunt aici pentru tine!
- Nu vreau să mă iubești, Anthony, nu sunt bună pentru tine!
Am luat-o în brațe.
- Mă lași pe mine să hotărăsc asta? i-am tras din ochi și i-am sărutat ușor buzele.
- Anthony, tu ești cel mai bun medicament pentru mine, iar greșeala mea majoră e că am început să mă îndrăgostesc de tine..și să-mi pese! Iar asta mă va face să-mi schimb comportamentul, deși nu-mi doresc asta! Știi prea bine.
Telefonul îmi vibră, am răspuns repede.
- Unde naiba ești? l-am auzit pe Dean țipând.
- Acasă..am zis eu abia vorbind.
- Serios? Unde? Că eu sunt în fața ușii și nu-mi deschide nimeni, iar mașina ta nu e aici.
- Ah..acasă la părinți mei, am avut de lucru la firmă.
- Ok. Deci Sofia e cu tine, de aceea nu-mi răspundea nimeni.
- Dar Sofia nu e acasă?
- Păi nu e cu tine?
- Nu, adică a fost..
Unde naiba era Sofia? O fi mers la muncă? Sau a dat fuga la Jorge? Nebuna!
*****