Am făcut ochii mari şi am încremenit, mă simțeam vinovată, dar nu aveam de ce.
- Bună seara, spuse Jorge foarte degajat.
- Pentru mine nu pare foarte bună!
- Anthony, m-am bâlbâit eu, nu e ceea ce pare, Jorge a venit..
- Ajunge! Jorge cred că ar fi cazul să te retragi, zise Anthony furios.
- Uite, s-a luat curentul şi Sofiei îi era frică aşa că..
- L-am chemat eu! am zis eu hotărâtă. Ce naiba mă apucase?
Jorge se întoarse spre mine, privindu-mă nedumerit.
- Jorge ne auzim, rămâne stabilit ceea ce am vorbit, în regulă?
- Ok. Noapte bună! ieşi el, făra să mai zică nimic.
Anthony încuie uşa, iar eu m-am grăbit spre scări, pentru a mă retrage în dormitor.
- Nu atât de repede! Pe canapea acum, trebuie să vorbim!
- Noi? Ce am avea de vorbit? am rămas pe prima treaptă, cu mâinile în piept.
- Sofia, te joci cu focul!
- Eu?
- Ce a fost toată chestia? se postă el în fața mea. Părea deranjat şi foarte furios. Oare era gelos? Nu cred, asta era doar în mintea mea.
- Care chestie?
Îşi strânse pumnii şi lovi cu unul balustrada din lemn, a scării.
- Sofia, nu juca jocul acesta cu mine! S-ar putea să te arzi!
- Nu înțeleg care e problema ta!
- Ce naiba nu înțelegi? țipă el. Vin acasă şi te găsesc cu...idiotul ăla, înconjurați de lumânări şi cu câte un pahar de vin în mâini, iar tu îmbrăcată aşa sumar..
Mă bufni râsul, era simpatic, mi-ar fi plăcut să fie gelos.
- Îmbrăcată sumar?
- Da!
- Într-o pereche de pantaloni scurți şi un tricou? m-am uitat la el neînțelegând ce doreşte.
- Da! Îți place tipul acesta?
Jorge? De ce nu..
- Da! am părut eu hotărâtă. Ce eu nu am voie să mă îndrăgostesc de nimeni? Şi eu am dreptul să ies cu cine vreau sau nu?
- Ba da, zise el, aproape şoptind. Dar dacă e doar e pus să ne verifice relația, dacă spune la ziar că ..Stai! I-ai spus adevărul? mă întrebă exasperat.
- Nu! Ai înebunit? Oricum eu am încredere în Jorge, iar dacă se va întâmpla ceva între mine şi el..o să vedem atunci!
- Sofia! Tot ce vreau e să ..nu ne dăm de gol, chiar am nevoie de acei bani, dacă ai încredere în ăla, atunci poți să te mai întâlneşti cu el.
- Nu-mi amintesc să-ți fi cerut voie!
ANTHONY
Era al naibii de încăpățânată, îi cunoşteam familia, dar nu semăna cu fratele ei deloc, iar părinții ei păreau oameni cu capul pe umeri şi lăsau de la ei. Mai ales, că tatăl ei a lăsat-o să se căsătorească cu mine, în ciuda faptului că îmi ştia trecutul.
- Sofia, nu e vorba de voie. Ci pur şi simplu ca amici şi ca soț şi soție, trebuie să fim de acord unul cu celălalt.
- Dar ce tu m-ai întrebat pe mine dacă vreau să mergi la tipa aia? Ai ținut cont de părerea mea ieri când ai dormit la ea toată noaptea!
Foarte cinstit! Aii, pisicuțo! Nu te laşi, îmi plăcea caracterul ei, bine doar câteodată, pentru că adoram să o pun la punct.
- Dar tu mi-ai spus să o sun şi că o caut, iar eu te-am ascultat în calitate de amică, am zâmbit eu.
- Serios? părea enervată de ceea ce spusesem. Tot eu ți-am spus să te culci cu ea?
Ah? Păru ruşinată, cred că a spus cu voce tare aceste cuvinte, pe care le doar gândise.
- De unde ştii?
- Crezi că sunt fraieră? Ce ai fi vrut să cred că ați făcut toată noaptea, bine vreo 5 minute. V-ați uitat la desene animate?
Cât tupeu! Mi-am muşcat buza de jos, mă provoca nebuna! Ai, Sofia, nu intra în jocul acesta că s-ar putea să regreți.
Ia auzi, 5 minute. Încă mă subestimează sau ar vrea să încerce pe propria piele..
Anthony, revino-ți!
- Ok! Vinovat! E bine, aşa? Dar asta s-a întâmplat doar o dată, să lipsesc întreaga noapte. Sunt aici!
- Am observat, răspunse ea sec. Noapte bună!
- Noapte bună!
- Ah, era să uit, în weekend voi merge la Jorge, m-a invitat la cină, de fapt, pe amândoi, dar tu o să ai treabă.
- Şi cu ce se presupune că voi fi ocupat?
- Găseşti tu ceva!
- Mersi! Că m-ai anunțat, am strigat eu, dar ea deja trâtise uşa de la dormitor.
Jorge trebuie să dispară!
***
Dimineață, m-am trezit devreme şi am pregătit cafeaua, canapea era comfortabilă, dar aveam nevoie de un pat mai mare. Nu naiba acceptasem să o las pe nebună să ia dormitorul?
Am auzit paşi, după aceea am zărit-o pe Sofia adormită intrând în bucătărie.
- Ah! Ce cauți aici? întrebă speriată şi somnoroasă.
Era îmbrăcată ca aseară şi doar părul era diferit şi anume, prins într-un coc în vărful capului.
- E şi casa mea, unde ai vrea să fiu?
- Ah, scuze. Mă obişnuisem să vii pe furiş!
- Haha, te-ai trezit cu simțul umorului azi?
Nu-mi răspunse şi căută în friger, din care scoase un flacon cu apă şi bau direct din el.
- Avem pahare..i-am zâmbit eu.
- Oh, tu nu bei după mine! Scuze, dar mai este apă la robinet! Te descurci, îmi trase cu ochiul.
Şi cum aş putea să stau calm în preajma ei, dacă ea o caută cu lumânarea?
Şi eu beam din flacon, era mai simplu.
- O să cumpăr alta!
- Stai liniştit, nu am sărutat pe nimeni recent deci nu am cules microbi, în schimb tu..cred că mai bine bei din pahar!
Am apăsat butonul aparatului de cafea, iar cafeaua a început să curgă în ceaşca albă.
M-am prefăcut că nu am auzit-o.
- Vrei cafea?
- Nu beau, mulțumesc!
- Da, am uitat copiii nu au voie.
Dacă ea juca murdar, eu nu puteam să mă las mai prejos.
- Când pleci?
- Imediat, vrei să te duc undeva sau te duce Jorgito?
- Hmm, am să-l întreb, aş merge la facultate şi la muncă.
- Te duc eu, îmbracă-te!
Era mai bine să fie pe la facultate şi muncă, decât singură acasă. Nu eram gelos, doar că nu voiam să Jorge să fie vreun reporter sau ceva şi să o facă pe Sofia să-i spună totul. Nu prea îmi plăcea persoana lui, ce ar căuta un bărbat cinstit noaptea, într-un cadru romantic la o femeie căsătorită? Categoric nu era un bărbat prea nobil, dar avea să devină, îl voi ajuta.
Eram amândoi în maşină, tăcerea plutea în aer, acum nu mai avea limba ascuțită, se calmase pisicuța. Privea prin geamul din dreapta, de aproape 15 minute, mai aveam 45 de minute până în oraş, mai ales dacă era şi aglomerat.
Telefonul îmi vibră, primisesem un mesaj.
"Patul meu ți-a dus lipsa azi noapte."
Ah, ieri după ce plecasem de pe platourile de filmare, trecusem pe la V. şi acum îi simțeam mirosul pielii pe pielea mea. Era o adevărată tigroaică în pat, nu avea comparație. Îmi trebuia multă stăpânire de sine, pentru a nu rămâne cu ea 24 din 24.
I-am scris:
"Mi-a rămas gustul tău pe buze."
Era perversă, când dorea asta, iar uneori era doar o femeie care avea nevoie de sprijin şi dragoste. Dar eu şi V. eram compatibili doar în pat, nu cred că în viața reală, am face un cuplu prea bun, avem principii complet diferit, iar eu femeia, care e a mea, nu o voi împărți niciodată.
"Diseară vino şi gustă din fructul interzis."
Adoram femeile care pentru mine însemnau o provocare dar şi cele care mă provocau.
Am zâmbit, voiam să o țin în brațe şi să-i parcurg tot corpul cu vârful degetelor.
- Ce faci? am auzit-o țipând pe Sofia. Nu vezi că e roşu.
Am pus brusc frână. La naiba, fusesem cu gândul în altă parte şi nu am realizat.
- Scuze, eram..
- Vrei să ne ucizi?
- Nu exagera, nu aveam viteză, pur şi simplu nu am văzut că era roşu.
- Bine că vezi să butonezi telefonul! Ar trebui să te amendeze. Nu ştii că nu e voie să vorbeşti la telefon când conduci?
- Sofia, am strigat eu! Întreci orice măsură, ce naiba te apucă? Eşti geloasă?
Ea a făcut ochii mari, nu se aştepta la asta din partea mea. Țipasem puțin cam tare, dar mă scotea din minți, din fire. Mă înebunea!
- Geloasă? Eu? a început să râdă. Te auzi ce spui?
Am călcat accelerația, aveam 100km/oră, am deschis radioul şi chiar nu aveam de gând să o ascult.
- Te crezi atât de important..ai impresia că toată lumea te place? Ți-am pus deja că îl plac pe Jorge.
- Ce repede treci de la un bărbat la altul, am gândit eu cu voce tare, dar intenționat.
- Poftim? se uita mirată la mine.
Am oprit pe dreapta.
- Întâi Ray, apoi eu şi acum Jorge?
- De când eşti tu în aceeaşi ecuație cu foşti mei iubiți?
- De acum doi ani! Sofia, îmcerc să ne înțelegem, dar tu continui să vrei să ne certăm!
Mă privea ciudat, încercam să o înțeleg, dar nu ai cum, e nebună!
- Uite, dacă aşa ne vom înțelege, poți să te întâlneşti cu Jorge, dar atâta timp cât asta nu va afecta situația noastră şi vei continua cu acest plan.
- De asta îți făceai griji că nu mă voi ține de acest plan? Că nu îți vei primi banii?
- Da, am nevoie de banii ăia, ce credeai că sunt gelos?
- Nu, tu ai o inima de gheață şi nu sunt eu persoana, care să ți-o topească, sincer nici nu cred că există această persoană!
SOFIA
După ce am ieşit de la facultate, am pornit pe jos spre firma de arhitectură "Edwards". Mă gândeam la discuția de dimineață cu Anthony, stabiliserăm să încercăm să fim prieteni şi să nu ne mai certăm. Să stergem trecutul, îmi era greu să fac asta, eram îndrăgostită de el şi fiecare gest şi vorbă mă deranja, dar el era prea preocupat de tipa aia!
Jorge îmi era simpatic, dar nu voiam o relație cu el, oricum, îi spusesem asta lui Anthony, crezând că e gelos, dar el voia doar să merg cu planul mai departe.
Dar cine ştie poate va ajunge Jorge să-mi placă.
Când am ajuns la firmă am intrat prin spate, nu aveam chef să mă întâlnesc cu cei de la secretariat, acum că oficial eram soția lui Anthony şi preluasem jumătate din firmă. I-am cerut lui Henry să-mi păstreze postul de proiectant, nu voiam să fiu la conducerea firmei, îmi plăcea să fac proiecte şi schițe, chiar dacă după aceea erau necesare mici schimbări, însă Henry mă ajutase întotdeauna.
Firma avea trei etaje, la parter era secretariatul şi alte birouri, la al doilea etaj, lucram eu şi Henry, iar la ultimul etaj era conducerea.
Erau foarte mulți angajați, nici nu-i cunoscusem pe toți, se ocupau de construcții de la A la Z, de la schiță, până la designul interior şi exterior. Chiar şi de angajarea constructorilor şi ne supravegherea construcției în sine.
Am mers la lift şi am urcat până la etajul 2, unde am fost întâmpinată de Henry.
- Ce surpriză! Te-ai întors la muncă? îmi sărută el obrajii. Am crezut că Anthony te ascunde.
- Nu, doar că am avut treabă cu pregătirile de nuntă şi luna de miere. Dar acum m-am întors la muncă. Trebuie să termin proiectul, pentru a-mi da lucrarea de licență. Mă ajuți?
- Sigur, m-am gândit că te ajută Anthony, de aceea nu te-am mai întrebat.
Amândoi ne-am îndreptat spre biroul lui Henry, el era şef de departament la proiectare, noi angajați lucram mai mulți într-un birou, bine nu mai mulți de patru. Trecusem pe lângă secretara lui, Nora, avea în jur de 30 de ani şi era căsătorită, avea şi un băiețel de 7 anişori, îl cunoscusem când îl aduse la firmă de ziua părinților cu copiii la servici.
Am salutat-o, iar apoi am intrat în biroul lui Henry, care îmi deschise uşa, mereu era asa un gentilom şi un galant. Îi repetam Darlei că are un aşa mare noroc cu el, orice ar vrea să fie în locul ei. Pe lângă caracterul lui deosebit, era şi un bărbat frumos, cu un corp sculptat. Iar eu şi Henry eram şi cei mai buni prieteni, însă de când mă căsătorisem cu Anthony nu prea vorbisem. Chiar îmi părea rău că am acceptat să-l urmăresc la petrecere atunci, ştiam că nu i-ar greşi cu nimic niciodată. Deşi nu înțelegeam ce îl opreşte să se însoare cu ea, se iubeau atât de mult, ba chiar îi văzusem căsătoriți înaintea mea, bine eu o făcusem datorită unui contract.
- Ia un loc, îmi zise el.
- Mersi, m-am aşezat, pe scaunul din fața biroului.
Era o încăpere mică, pe peretele din stânga erau nişte rafturi, pe care erau aşezate proiecte şi rapoarte. Biroul din lemn masiv, era aşezat în fața peretelui din sticlă, o fereastră uriasă, în fața lui două scaune, iar scaunul de birou, pe care era aşezat Henry, era dincolo de birou, cu spatele la fereastră. Mereu era ordine în biroul lui. Pe peretele din dreapta erau câteva dulapuri, formate din sertare. Avea şi o plantă pe birou, un laptop, creioane şi acum din câte observasem nu avea poza cu Darla.
- Deci ce ai reuşit să faci din proiect?
- Sincer, nu foarte multe, cam ceea ce am făcut împreună ultima dată.
- Mai ai de lucru înseamnă, eu doar am verificat atunci. Nu am facut împreună partea aceea din proiect.
- Da, iar în două săptămâni trebuie să predau lucrarea de licență.
- Ne vom ocupa de asta, dar trebuie să stăm după program, pentru că acum e mult de lucru şi trebuie să termin câteva schițe. Dar am nevoie de tine aici!
- Voi fi aici! Deci de ce trebuie să mă apuc?
- Du-te în birou tău şi o să-ți spună colegii, la ce lucrează acum. Eu nu mai ştiu la ce birouri, ce proiecte am dat. Dar crede-mă că este de muncă!
- Bine, m-am ridicat eu de pe scaun şi m-am îndreptat spre uşă, iar înainte să ies m-am întors spre el. Mulțumesc, Henry!
- Cu mare drag! Sofia, pot să te întreb ceva?
- Sigur, i-am zâmbit eu.
- De ce Anthony?
*****