De fiecare dată, după ce făceam amor, V. îşi lua halatul şi mergea în bucătărie, pentru a fuma o țigară. Făceam şi eu asta, dar mă lăsasem de țigări, odată cu drogurile. Am urmat-o, purtând doar o pereche de boxeri albi, Calvin Klein.
Am deschis uşa frigiderului, căutând apa şi am găsit-o acolo unde era mereu. V. stătea împroptită de geamul de la balcon, privindu-mă fix şi din când în când mai trase câte un fum. Am luat mai multe înghițituri din sticla cu apă, uitându-mă ciudat la ea. Nu mă privise niciodată aşa, ştiam că ultima dată începuse să se îndrăgostească de mine şi probabil de aceea nu m-a mai vrut prin preajma ei. Dar pe V. îmi era greu să o citesc de multe ori, deşi de la ea învățasem cât de imprevizibili pot oamenii să fie.
- Ce e? am întrebat-o eu, mai luând o înghițitură şi rotind dopul de la flacon cu apă, pentru a îl închide.
- Aş putea să te întreb pe tine ce cauți aici? îmi răspunde cu o întrebare. Inteligent!
- Nu, de ce ai face-o? i-am zâmbit eu, apropiindu-mă de ea.
- Din curiozitate..îşi muşcă buza de jos.
- Tu? am râs eu.
- Lucrurile se schimbă acum, Tony, că eşti însurat!
- Ah, asta era?
- Nu-mi pasă starea ta civilă, dar...
- Totuşi îți pasă, am continuat eu.
- Uite ce e, am impresia că te-ai căsătorit de ochii lumi sau mă înşel?
Îmi era greu să o păcălesc, dar măcar nu punea întrebări. Ce naiba o apucase acum?
- V. am promis că ne vedem fiecare treaba lui personală, iar ce e între noi, rămâne aici.
Îmi zâmbi, oarecum fals.
- Bine, dacă nu vrei să-mi spui. Deşi soția ta e o femeie frumoasă!
Sofia? Mă bufni râsul când spuse femeie, eram mai mult ca sigur acum că era virgină, după fazele de la Rio, cu canapeaua. Frumoasă, da, nu aş putea să mint!
- Da, aşa şi ar trebui, nu?
- Aşa e. Dar nu pare genul tău de femeie..îşi stinse țigara în scrumiera din mână, apoi o aşeză pe masă. M-am apropiat de ea şi am tras-o spre mine.
- Şi care e genul meu?
- Nu joc jocul acesta, Tony!
- De ce stricăm totul punând întrebări?
- Pentru că îmi pasă şi vreau să fii fericit! Eram lângă tine, pentru că nimeni nu era..
- Auch! Asta a durut!
- Ştii ce vreau să zic, îți voi fi mereu prietenă, vei putea să te bazezi pe mine, dar va trebui să renunțăm la beneficii, când vei vrea să ai o relație..
- Tu ai apărut prima în viața mea, nu am de gând să renunț la tine, ok? Iar Sofia e doar soția mea.
- Nici la ea nu ai de gând să renunți?
- Tocmai m-am însurat, mai aşteaptă! Am râs eu, dar ea nu schiță nici măcar un zâmbet.
- Când una va rămâne în inima ta, cealaltă ar trebui să dispară!
Am sărutat-o. Apoi i-am dat drumul, păşind spre dormitor luându-mi blugii şi tricoul pe mine.
- Ce faci? mă privea rezemată pe dulapul din dormitor.
- Plec! Vin mâine..
- Deja? E doar 8 pm.
- Trebuie să fac nişte cumpărături!
Am auzit-o cum râdea.
- Ce e aşa amuzant? m-am uitat uimit la ea, închizându-mi şlițul de la pantaloni.
- Ah..eşti sub papuc!
- Eu? am râs ironic. Niciodată!
- Atunci rămâi aici în noaptea asta, s-a apropiat spre mine, făcea cu degetelul mici cerculete pe pieptul meu. Mi-a fost dor de tine! spuse ea muşcându-şi buza de jos.
La naiba! Avea farmecul ei, ştiam asta, pentru că eu cădeam în plasă de fiecare dată. Oare chiar mă îndrăgosteam de V.? Spunându-mi că i-a fost dor de mine, simțeam o căldură în tot corpul. Am împins-o în dulap, ridicându-i mâinile şi lipindu-i-le de dulap, mi-am strecurat degetele printre ale ei. Am sărutat-o pe gât.
- Şi mie! am privit-o fix în ochi, iar ea era încântată că mă avea aşa, citeam asta în expresia feței ei.
***
SOPHIA
Mă trezisem brusc când am auzit cheia în uşă, nu prea dormisem toată noaptea, îmi fusese frică singură în ditamai casă. Iar idiotul nici măcar nu avusese curajul să anunțe că nu vine!
Aşa că m-am pus să dorm pe canapea, acoperită cu o pătură. Măcar asta fusese comfortabilă.
M-am ridicat speriată, ştiam că e el, dar nu ştiam cât e ora. L-am văzut păşind încet, probabil nu voia să mă trezească, ce grijuliu! Al naibii! Ținea în mână două pungi.
- Neața, zise el, iar apoi părea relaxat, îşi puss cheile pe noptieră şi duse pungile în bucătărie. Eu stăteam cu mâinile în sân, privindu-l. Am cumpărat câte ceva pentru micul dejun dacă vrei să mănânci!
Se întoarse în sufragerie, dar eu rămasem blocată în aceeaşi poziție.
- Unde naiba ai fost? Nu-mi spune că ai făcut cumpărături toată noaptea că nu te cred! am început să ridic tonul, era atât de furioasă.
El tăcu şi mă privea şocat.
- M-ai lăsat singură într-o casă străină, fără mâncare, fără apă, fără măcar să mă suni să-mi spui că nu vii! Parcă nu trebuia să lipseşti de acasă nici măcar o noapte! Chiar ieri ți-a spus domnul Chad Taylor!
- Ai terminat? mă întrebă nepăsător. Începi să te comporți ca o soție posesivă şi crede-mă nu e cazul!
Asta mă înfurie şi mai tare.
- Nu! De fapt, da! Am plecat din casa asta! Eu oricum nu am ce să pierd.
Eram disperată şi geloasă! Fusese la ea, avea zâmbetul acela tâmpit pe față! Dar eu l-am trimis! I-am spus să o sune şi să fie împreună cu ea. Ce mai putea să fac acum! Eşti o proastă Sofia! O proastă cu P mare!
- Stai, Sofia!
Tocmai voiam să urc scările spre dormitor, dar nu urcasem decât două trepte. El stătea în fața mea, urcând doar o treaptă.
- Ascultă-mă! Îmi pare rău, ok? Am greşit, am promis că vom fi prieteni şi ne vom ajuta. Dar am fost la tipa de care îți ziceam.
Ştiam eu.
- A da? întrebasem eu puțin prea ironică.
- Da, iar eu nu i-am povestit nimic, doar am rămas la ea, iar dimineață am luat câte ceva de mâncare! Nu pleca!
- Bine, o să mă țin de contract! Dar niciodată să nu mă laşi singură întreaga noapte, doar dacă ştiu despre asta!
- Ok. Promit! Acum ne pregăteşti micul dejun?
Ne? Adică nouă? Amândorura? A înebunit?
- Dar ce nu ai mâncat în vizită?
El mi-a zâmbit. Am realizat că sunam ca o soție geloasă.
- Nu, credeam că soții mănâncă acasă la soție, nu la amante. Urcă el scările. Merg să fac un duş!
Am zâmbit fără să vreau. Deci eu eram soția..dar cu ce mă ajuta asta? Când el îşi iubea amanta, iar eu nici măcar nu era soția lui din toate punctele de vedere.
Dar nu aveam de gând să-i pregătesc micul dejun, nu are decât să mănânce ce vrea. M-am furişat în dormitor şi mi-am luat hainele, apa de la duş se auzea, m-am îmbrăcat repede cu o pereche de blugi skinny de un albastru deschis şi un tricou cu colțuri roz, iar în picioare am încălțat nişte sandale albe, joase. Mi-am luat geanta şi geaca de blugi şi am coborât. Mi-am prins părul într-o coadă. Era bine şi aşa, m-am privit în oglinda de la intrare. Aveam o față! Nu prea dormisem. Aşa că mi-am luat rimelul şi un anti-cearcăn din geantă şi m-am făcut repede.
Mi-am luat cheile de la casă şi am ieşit încet. Ok. Acum încotro? Pe unde o luam spre oraş. Sau spre un mijloc de transport. Ştiam că locuim undeva la marginea oraşului, aşa că făceai cu singurață o oră până în centru. Am luat-o spre stânga, de acolo veniserăm cu maşina, trebuia să găsesc un autobus sau un taxiu.
Un cățel, un labrador argintiu, sări pe mine, aproape să mă doboare. Chiar din prima casă după spațiul liber, dintre ea şi casa în care locuiam.
- Ah,frumosule, l-am scărpinat după ureche. Cum te cheamă chipeşule?
- Power!
Un bărbat înalt, cu părul şaten şi ochii căprui se apropie de noi. Purta o pereche de pantaloni scurți galbeni şi un tricou verde, iar în picioare nişte tenişi.
- Power lasă domnişoara să-şi vadă de drumul ei! Ce nepoliticos sunt! Eu sunt Jorge!
- Sofia! M-am ridicat şi i-am întins mâna.
- Încântat de cunoştință!
- Şi eu!
- Eşti nouă în cartier, nu?
- Da, chiar în casa vecină, i-am arătat.
- Bun venit, vecina! îmi zâmbeşte el cu toți dinții, erau aşa perfecți şi drepți.
- Mulțumesc, vecinul şi mai ales lui Power, care mi-a făcut o primire!
- Da, aşa suntem noi, mai primitori! râse el, dar aşa cu drag, nu cu ironie cu o făcea idiotul!
Se uită fix la verigheta mea, uitasem că era acolo.
- Locuiesc cu soțul meu! Tocmai ne-am căsătorit!
- Casă de piatră! Felicitări! Vă invit la mine, când aveți timp într-o seară să ne cunoaştem mai bine.
- Mulțumim! Mă voi gândi la varianta aceasta!
ANTHONY
Ce bine e să faci duş! Nu ştiam cu ce să mă îmbrac, trebuia să trec pe firmă azi şi pe platourile de filmare, aşa că am optat pentru o cămaşă trei-sferturi albă, o pereche de pantaloni negri şi pantofi negri.
Am coborât scările, nu se auzea nicio mişcare. Oare Sofia ştia să gătească pe modul silențios, gândindu-mă la asta, mă bufni râsul.
- Sofia! am strigat eu.
Nimic. M-am dus în bucătărie, pungile cu mâncare erau neatinse, le-am trântit în frigider aşa cum erau. M-am îndreptat spre grădină, nu era nimeni nici acolo.
- Nebuna!
A plecat pe furiş! Îmi ține mie teoria chibritului, dar ea face acelaşi lucru, pleacă fără să spună unde. Urc în dormitor, ies pe balcon, speram ca de acolo să văd pe unde a ajuns, dar nu a trebuit să privesc prea departe, că draga mea soțioară stătea la poveşti cu un tip. A ajuns să racoleze bărbați? Dacă o vede cineva şi o va pune pe prima pagină a ziarelor? Pot să îmi şi imaginez, "Anthony Edwards, din taur un bou."
Nici nu vreau să mă gândesc! Am coborât repede!
SOFIA
- Unde aş putea găsi un mijloc de transport?
- Este un autobus, la o distanță de patru străzi, e greu să mergi de aici fără o maşină. Îți ia mai mult de 40 minute de mers pe jos.
- La naiba! Scuze! Doar că trebuie să ajung în centru..
- Te duc eu!
- Nu, mulțumesc. Eşti foarte drăguț, dar nu vreau să te deranjez.
- Nu mă deranjezi, din contră şi eu merg la muncă, oricum trec prin centru. Aş putea să te las acolo.
- Mulțumesc! Dar..
- Deranjez? am auzit vocea lui Anthony, am încremenit. La naiba! am vrut să plec fără să mă vadă, iar acum era aici.
- Jorge, îi întinse mâna.
- Anthony, îi răspunse sec. Văd că ai cunoscut-o pe soția mea, Sofia Edwards.
Am simțit mâna lui cuprinzându-mi umerii. I-am aruncat o privire furioasă!
- Da, chiar mă bucur că îl cunosc şi pe norocosul ei soț. Cu o asemenea femeie frumoasă, oricine ar fi norocos.
Am înghițit în sec. Nimeni nu vorbise aşa despre mine. I-am zâmbit lui Jorge, fără să vreau, iar el mă observă, apoi îmi răspunse la zâmbet.
- Da, sunt foarte norocos, nici nu ai idee! accentuă Anthony.
Ce îl deranja?
- Mă bucur că v-am cunoscut şi Sofia, ține cont de ceea ce ți-am zis, îmi sărută mâna. O zi frumoasă! Îl chemă pe Power şi intrară în casă.
- Treci în casă! scoase Anthony un țipăt.
- Nu! m-am întors spre el hotărâtă!
- Sofia, nu te-am întrebat!
- Nici eu! M-am întors să plec.
- Sofia, în casă, acum!
Mă prinse de mână, mă întoarse spre el şi mă trase după el de mână până în fața casei.
- Eşti inconştientă?
- Eu? Sau tu? Ce naiba te-a apucat?
- Cine e tipul?
Am zâmbit fără să vreau.
- Vecinul..
- Şi ce cauți să te furişezi din casă şi să mergi la vecinul? Mă privea furios, dar adoram asta, mă făcea să zâmbet. Oare era gelos?
- Am mers spre un autobus şi mi-a ieşit în cale.
- Aşa ca o ciupercă după ploaie? Hop, în fața ta!
- Da, am chicotit eu. Dar ce îți pasă ție? Nu cred că eşti gelos!
- Normal că nu sunt gelos, de ce aş fi? Sunt furios că te poate vedea cineva şi vom apărea pe prima pagină a ziarelor, în care eu voi fi cel trădat! Iar asta îmi va strica planurile.
- Calmează-te! Nu m-am sărutat cu el sau nu am făcut vreun gest necugetat! Ce nu am voie să stau de vorbă cu niciun bărbat?
- Ba da, dar..se fâstâci el.
- Dar tu? Tu ai fost şi ți-ai petrecut noaptea cu tipa aia! Dacă te-au văzut? Dacă au aflat că nu ai dormit acasă? Ce or să zică? Anthony Edwards nu e bărbatul de familie, aşa cum am crezut!
Ah! Ce bine m-am simțit că i-am întors-o!
- Eu am avut grijă de răsti la mine! Nu am stat în mijlocul străzii să chicotesc!
- Ok. Şi eu voi avea grijă, mă voi furişa în casă, să nu mai stăm în plină stradă. E mai bine aşa?
Îşi strânse pumnul, părea că nu e bine nici aşa.
- Nu!
Ce ziceam?
- De ce nu? Ce nu am dreptul să-mi petrec nopțile cu un bărbat? Până la urmă am şi eu nevoile mele ca femeie!
- Nevoile tale? îmi zâmbi pervers. Zi-mi ce nevoi ai? Poate pot să ți le satisfac!
Am tuşit, mă înecasem cu propria-mi salivă. Trebuia să mă mențin pe poziție.
- Nu cred că ai putea! E nevoie de un bărbat adevărat pentru asta, m-am întors şi am intrat în casă, rânjind. L-am auzit trântind uşa în urma mea. Îmi lăsasem geanta şi geacă de blugi pe canapea, iar deodată m-am simțit cuprinsă în brațe, lipită de uşa din sticlă glisantă şi întoarsă cu fața spre el într-o secundă.
*****