SOFIA
- Bănuiesc că ai încredere în ea, i-am spus eu, iar el a încuviințat din cap. Atunci spune-i adevărul, va înțelege, că ceea ce noi avem e doar un contract, iar ea va ține acest secret din iubire pentru tine, cum..
O fac şi eu, dar nu am putut să i-o spun în față.
- Cum ce?
- Cum ar face-o, am bâlbâi eu, persoana iubită.
- Sofia, eu am nevoie de banii aceia şi nu vreau ca lucrurile să se complice din cauza unei femei.
El se aşeză pe nisipul cald, făcând cu degetele mici cerculețe în el.
- Dacă te iubeşte va fi de acord, nimeni nu va şti sau afla, că o singură persoană ştie adevărul, m-am aşezat în stânga lui.
Nu-mi răspunse. Privea spre ocean, apoi îşi aranjă părul. Ascundea ceva, dar ce era să mai fac acum? Eram deja îndrăgostită de el. Singura soluție era să-i accept toate chestiile.
- Accept, am şoptit eu.
- Poftim? mă privi ca un copilaş.
- Accept, am accentuat eu.
- Ce anume? întrebă el, nedumerit.
- Să fim prieteni, amici.
- Nu eram? A început să râdă.
- Ba da, i-am zâmbit eu. Acum suntem prieteni oficiali.
- Mă bucur, sincer am nevoie de o amică, iar tu eşti pefectă pentru asta.
Da, perfecta de mine! Sunt perfectă pentru orice, doar să îți fiu iubită, nu! Ce prostii vorbeşti, Sofia? Trebuie să accepți asta pentru el, să fii doar o simplă amică, chiar dacă îți este greu să stai atât de aproape de el, dar îți va trece, nu?
- Şi eu mă bucur, doar aşa va merge acest joc, dacă acceptăm să ne înțelegem şi să fim deschişi unul cu celălalt.
- Ai dreptate, zâmbi el. Deşi cred că îți este greu să-mi fii amică!
Hh? Am auzit bine?
- Ah..am înghițit în sec. De ce? am întrebat în şoaptă.
- Pentru că mă urăşti!
- Ehh, nu chiar. Ştii, la urma urmei, nu e aşa de rău să fim prieteni, având în vedere că suntem soț şi soție!
- Bună asta! râse el.
- Mai ştiu să fac şi eu câte o glumă, mă simțeam mândră.
- Da, ai umor Sofia! zise el ironic.
- Vezi de ce nu ne putem înțelege!
- Ce am zis? părea nevinovat.
- Nimic! mi-am mutat privirea pe ocean.
- Pentru că te oftici prea repede, acela motivul neînțelegerii noastre.
- Scuză-mă? m-am uitat fix la el, care privea în spre ocean.
- Da, da tu! Țț, ştiu că e greu să recunoşti..dar pentru că acum suntem amici oficiali, trebuie să fiu sincer cu tine..
- Serios?
Începeam să mă înfurii, ce tupeu! El vorbeşte? Când e un nesuferit şi un idiot!
- Vezi şi acum eşti ofticată!
- Nu, nu sunt! Sunt doar ..deranjată de faptul că mă etichetezi fără ştii! Nici nu mă cunoşti!
- Ba da, eşti soția mea, cum să nu te cunosc? se abținu să nu râdă.
- Vezi? Tu eşti cel ironic mereu şi iei lucrurile în glumă. Strici totul!
M-am ridicat furioasă!
- Noi doi niciodată nu putem fi prieteni pentru că mereu găseşti ceva de care să te legi sau să-ți bați joc! Nu eşti serios!
Am luat-o la pas spre hotel, deşi drumul pâna acolo era destul de lung, pe plajă.
- Sofia!
L-am auzit alergând în spatele meu, aşa că am mărit pasul. Dar, mă apucă de mână şi mă întoarse cu fața spre el, lipindu-ne trupurile, apoi îmi strânse mâinile la spate.
Îi simțeam respirația contopindu-se cu a mea, eram atât de aproape unul de celălalt. Simțeam cum inima îmi bătea tare, îl priveam fix.
- Sofia...îmi şopti numele, printre buzele lui cărnoase şi rozalii.
Mă privea ciudat, îmi dădu o şuviță de păr după ureche, lăsându-mi mâinile libere. Dar nu voiam să mă misc din loc, corpului emana căldură, îmi ținea de cald doar prin simpla prezență. Mirosul lui îmi inundă năriile. La naiba! Eram mai îndrăgostită ca niciodată! Şi exact de cine nu trebuie! De Anthony Edwards!
Se apropie şi mai tare de mine. O, nu, mă va săruta! Sau o, da!
- Iartă-mă! mă sărută pe obrazul stâng şi se îndepărtă repede de mine, ca şi cum ar fi făcut ceva greşit. Vreau să fim amici şi să ne înțelegem, ok? Nu vreau să fiu bădăran!
- Bine, de acord! Iartă-mă că ți-am spus lucrurile acelea, sunt obosită!
- Să mergem, de mâine începe jocul, în fața tuturor!
- Da, trebuie să mă înveți nişte trucuri! Doar eşti actor profesionist, am luat-o amândoi la pas spre hotel.
- Mi se pare mie sau eşti puțin ironică?
- Eu? Nu..dragul meu soț, sunt doar soția ta, tot ce ştiu am învățat de la tine! am râs eu.
***
Eram în aeroportul din Boston, avocatul Chad Taylor, ne aşteptase, urma să ne conducă în noua casă.
Eram obosită, aş fi vrut să merg acasă la mine, în camera mea. Dar nu puteam să merg acasă, locul meu era lângă Anthony, oriunde locuieşte el, acolo trebuie să locuiesc şi eu. Sigur, mama mi-ar fi spus chestia asta.
- Şi cum a fost luna de miere? ne întrebă domnul Taylor.
- Cum ai fi vrut să fie Chad? îi răspunse Anthony ironic.
- Tony, ştii că te respect şi te iubesc ca pe un nepot, sunt avocatul familiei tale, din înainte să te naşti.
- Atunci de ce ai lăsat-o pe bunica să-mi facă asta? Să mă însoare cu Sofia pentru o moştenire?
- Nu eu am fost de acord, ştii bine. Dar dacă vreți acei bani va trebui să acceptați toate condițiile.
- Ştiu, dar nu ne pune întrebări despre cum a fost în luna de miere când ştii foarte bine că eu şi Sofia nu avem nicio legătură!
- Te contrazic! Aveți, sunteți căsătoriți!
Am zâmbit fără să vreau. Iar domnul Taylor mă surprinse. Mi-am mutat privirea, nu voiam să-şi dea seama.
- Parcă trebuia să vină şi Dean..
- Da, i-am spus că aduc eu maşina, pentru că voiam să discut cu voi.
- E bine şi aşa, mi-a fost dor de maşina mea.
Mă bufni râsul. Cred că era îndrăgostit de maşina lui şi de aceea nu putea să o sune.
Ajunşi în fața presupusei noastre case, domnul Taylor o luă înainte spre intrare. Era o casă cu etaj, zugrăvită în bej cu ferestre mari. Un gărduleț din lemn şi o uşă de întâmpinară, înainte de a păşi pe cărare de pe peluză. Nu erau vecini nici în stânga nici în dreapta, vis-a-vis observasem din maşină, două case, iar chiar la intrare pe străduță mai erau câteva case, o vilă se observa în stânga la două locuri de casă distanță.
Uşa din lemn masiv, cu mici gemulețe, din sticlă colorată, care nu permitea să vezi înăuntru, ne pofti în interiorul casei.
Odată intrați, am observat sufrageria mică, în față, pe partea stângă era o bibliotecă, iar cu cât păşeai mai adânc în încăpere, se observa şemineu, pe peretele din stânga, la vreo câțiva centimetri distanță de bibliotecă. În fața şemineului era o canapea albă mare, şi o măsuță din lemn masiv cafenie. În față se observa fereastra uriaşă, cu o uşă glisabilă din sticlă, care îți permitea intrarea în grădină. Pe de-o parte şi pe de alta a canapelei era câte o măsuță, tip noptieră la înălțimea canapelei. O lampă înaltă era chiar în colțul stâng al şemineului. Draperiile cafenii, atingeau podeau. Grădina era fabuloasă. O mulțime de flori erau plantate, în jurul grădinii, copăcei, trandafiri. Piscina mică era în dreptul grădinii, cu 5 sezlonguri şi două umbrele, aşezate pe margine. O măsuță din lemn cu scaune, o umbrelă şi un grătar stăteau aşezate în stânga piscinei.
- Sofia! Facem turul casei acum, dacă vrei să te holbezi la geam, poți să o faci şi mai târziu!
Vocea lui Anthony mă făcu să îmi îndrept atenția spre ei, care erau în bucătărie. Cum intrai, pe partea dreapta era intrarea în bucătărie. Una mică şi drăguță, pe peretele din dreapta era fereastra, iar peretele din față şi cel vis-a-vis de acesta era mobila vişinie, avea atât prinse de perete nişte dulapuri, cât şi sub acestea erau nişte dulapuri cu blat. Pe peretele cu intrarea în bucătărie se aflau cuptoru cu microunde, sandwich makerul şi un robot de bucătărie. Ah, observasem şi maşina de spălat vase. Pe celălalt perete de vis-a-vis era pe colțul dinspre fereastră, chiuveta, apoi plita şi cuptorul era aşezat pe lateral, la mijloc, între două dulăpioare, unul deasupra şi unul dedesubt, iar între mobilă şi intrarea în cămăruță, era frigiderul. Pe mijloc erau nişte dulapuri lipite, formând un pătrat, cu un blat plat, dintr-o bucată, formând o masă, la care avea două scaune înalte, de bar, spre mobila de pe partea cu intrarea şi două cu spatele la fereastră.
După ce am ieşit din bucătărie, imediat erau scările, care dădeau spre etaj. Erau din lemn, am urcat toți trei, iar imediat pe dreapta era o uşă, care după ce am intrat, am observat că era dormitorul. Un pat uriaş, cu o lenjerie albă şi perne bleumarin, era aşezat pe peretele din față, dar mai spre dreapta, cu două noptiere în stil vintage, bleumarin, cu două lămpi de aceeaşi culoare. După pat spre partea stângă a camerei, era o uşă din sticlă, care ducea spre balcon, era acoperită de o perdea albă cu draperii bleumarin.
După fereastră era un birou, pe care era aşezat un laptop, câteva cărți şi o cutiuță cu instrumente de scris. Pe peretele din stânga, pe tot peretele era un dressing, cu două uşii mari, bleumarin. Pe peretele cu intrarea în cameră, era un televizor între ea şi intrarea în baie. Una spațioasă, cu o cadă uriasă, o chiuvetă aşezată într-un mobiler bleumarin, totul era în alb şi bleumarin.
Am observat bagajele mele lânga intrarea în baie.
- Ce caută trolerul meu de acasă aici?
- Mama ta le-a trimis, am rugat-o să trimită lucrurile tale, pe ale tale, Tony, nu am ştiut de unde să le iau.
- Voi merge eu după ele, răspunse el serios.
- Sunt câteva cutii în maşină, cu pahare, farfurii şi ce ați mai putea avea nevoie, toate sunt cadouri de nuntă.
- Da, nişte farfurii şi rezolvăm problema, nu?
Anthony ieşi din cameră şi coborî scările, în fața domnului Chad era mereu tâfnos, probabil voia să îl sensibilizeze.
Şi atunci avocatul îl urmă, iar eu am rămas pe loc, realizând că turul casei se termină. Dar, stai! Unde vom dormi? Mă uit în jur, nu mai era o altă uşă, decât una în tavan la capătul scărilor, dar aceea era spre podul casei.
- Ahh, stați puțin! am strigat eu coborând repede scările, până în sufragerie. E doar o cameră!
- Serios? mă întrebă Anthony, se pare că nu reunțase nici acum la ironii. Era atât de insuportabil câteodată, adică în majoritatea timpului!
- Da! am scos eu un țipăt. Unde se presupune că vom dormi?
Avocatul se uită la noi, oarecum amuzat.
- Trebuie să împărțiti aceeaşi cameră, asta e una din condiții!
- Asta am înțeles, dar de ce e doar un pat?
- Casa v-a fost dăruită de Audrey, ea a realizat-o prin firma dânsei de arhitectură şi v-a lăsat-o moştenire, va fi un bun comun, a vrut să fie locul vostru după nuntă, asta a fost una din condiții.
- Ştim asta, dar vrei ca fata asta să fie traumatizată fiind nevoită să-şi împartă patul cu mine? Nu înțelegi că nu suntem căsătoriți din dragoste?
- Să trecem mai departe, mâine veți primi o sumă din bani, pentru a vă descurca, iar apoi va trebui să începeți munca la firma de arhitectură, iar Tony în paralel munca de la platourile de filmare.
Eu încă eram furioasă, nu aveam de gând să dorm în aceeaşi cameră cu nemernicul! Dar amândoi eram atenția la ceea ce ne spunea avocatul.
- Mai sunt câteva mici reguli..zise el aproape în şoaptă, cred că îi era şi teamă.
- Altele? ridică Anthony dintr-o sprânceană.
La naiba, alte reguli? Ce va fi de data asta? Să fiu la dispoziție şi în pat? Chiar nu voiam să mă gândesc la asta, sigur Audrey vruse doar să îl ajut pe Anthony, iar dacă am norocul ca el să se îndrăgostească de mine, era un bonus la munca pe care o realizam.
- Niciunul dintre voi nu trebuie să lipsească nici măcar o noapte de acasă, dacă o faceți o faceți împreună sau să ştiți unul de altul.
- Perfect! se tolăni pe canapea.
După lungi discuții, despre ce trebuie şi ce nu trebuie să facem, la o adică domnul avocat Chad Taylor se repetă. Erau aceleaşi reguli, doar că nu aveam voie să lipsim noaptea, să ştim mereu unde este celălalt, să ne ocupăm de firmă şi să nu spunem nimănui adevărul. Avea să mai vină din când în când să ne verifice, chit că nu voia, dar îi promisese lui Audrey. Apoi avocatul plecă, iar eu şi Anthony rămăseserăm singuri, după ce fiecare a făcut câte un duş, ne-am pus să despachetăm, am pus hainele în dressing, împărțindu-l în două, partea mea şi partea lor. După aceea am coborât în bucătărie unde am despachetat cutiile şi am aşezat vesela în dulapuri. Spre suprinderea mea, Anthony nu se scuzase, ci chiar mă ajuta. El le despacheta, iar eu le aşezam în dulap.
- Întotdeauna mi-au plăcut paharele de şampanie, par aşa elegante, ştii au o feminitate aparte.
- Nu m-am gândit la ele în modul acesta, dar îmi place viziunea ta.
- Cred că putem servi 200 de persoane cu câte pahare si farfurii avem aici, râse el.
- Eh, nu exagera, nu sunt chiar atât de multe, abia dacă sunt două seturi de farfurii, plus un set din fiecare tip de pahar.
- O fi! Mie îmi par multe!
- Mai ai de despachetat pahare?
- Da, câteva, privi el în interiorul cutiei. Toate pahare şi farfuriile fuseseră împachetate în hârtie, bucată cu bucată.
- Te ajut! Şi m-a grăbit să bag mâna în cutie şi i-am cuprins mâna cu a mea, ne-am privit unul de altul.
ANTHONY
Telefonul vibră pe masă, îmi scoasem mâna din cutie, iar Sofia continuă să despacheteze.
Era V.
"Da, frumosule. Poți să vii liniştit după bagaje, sunt acasă! Te aştept!"
I-am trimis în aeroport un mesaj lui V., îmi era atât de dor de ea, mai ales că nu avusesem o femeie în pat, de un timp. Iar asta îmi lipsea şi mai mult.
- Unde să pun paharele de şampanie?
- Unde vrei, Sofia. Te descurci?
- Da..
- Trebuie să plec, dar mă întorc repede.
- Bine. Ar trebui să faci nişte cumpărături, frigiderul e gol! mă avertiză ea, dar eu eram deja în uşa bucătăriei.
- Ok! Nu stau mult!
Nu mai auzisem nimic, deoarece eram deja afară.
Deschisem uşa mustangului, de abia aşteptam să ajung la V., dorința arzătoare de a o vedea şi te o face din nou femeia mea, mă făcea să am emoții.
Ajuns în fața blocului, mă cuprinse o teamă. De ce naiba îmi era frică? Ştiam, de ce. Nu puteam să mă îndrăgostesc, din nou, de V., ar fi o greşeală. Sigur, nu eram îndrăgostit, ci doar îmi era dor de ea.
Am bătut la uşă, nu a durat un minut şi mi-a şi deschis uşa.
- Tu, aici? îmi zâmbi ea, prefăcându-se suprinsă.
- Chiar eu..i-am zâmbit şi eu.
- Nu-mi spune că ți-a fost dor de mine!
- Dacă ai ştii! Am sărutat-o şi am intrat în apartament, am trântit uşa după mine, încuiând-o şi am luat-o în brațe. Ea îmi cuprinse mijlocul cu picioarele, iar eu i-am susținut posteriorul cu palmele. Am condus-o în dormitor, închizând uşa după noi cu piciorul.
Îmi plăcea la V., că indiferent cât timp trecea să nu ne vedem, mă primea la fel şi nicodată nu punea întrebări. Sexul cu ea era pasional şi al naibii de bun. Am trântit-o pe pat, dezbrăcându-mă de tricoul albastru şi aşezându-mă deasupra ei. I-am mângâiat piciorul stâng cu palma mea dreaptă. Ea preluă conducerea şi se aşeză deasupra mea, unde am ajutat-o să-şi dea jos rochița mulată, castanie. I-am desfăcut sutienul. Eram două caractere puternice, cărora le plăcea să domine. Iar în pat eram perfecți! Pasiunea ne curge prin sânge. Ah, cât de mult îmi lipsise V. şi mai ales, sexul cu ea!
- Eşti a mea! i-am şopti în ureche.
*****