ANTHONY
- Ce am să te pun eu cu botul pe labe, iubito! am strigat în urma ei, dar nebuna trâti uşa.
Habar nu avea ce o aştepta în casă. Trebuie să o fac să se căsătorească cu mine, altfel nu voi obține banii, iar fără ei voi fi terminat!
Am păşit şi eu în urma ei, intrând în sufrageria aglomerată. Se pare că ziarul de dimineață şi dormitul peste noapte în casa Evans au făcut lucrurile să se zguduie. Iar părinții Sofiei aflaseră totul, adică ceea ce trebuia, că eu şi fiica lor suntem îndrăgostiți unul de altul şi că ne vom căsători curând. Acum urma să-mi dovedesc talentul actoricesc.
Nicholas era aşezat pe canapea lângă mama lui, tatăl Sofiei stătea pe cealaltă canapea singur, citind ziarul, pe care era o poză cu mine şi Sofia pe prima pagină. Sofia era palidă, stătea în picioare, ca o adolescentă care tocmai întârziase o oră peste ora stabilită şi urma să fie pedepsită. Îmi aruncă o privire săgetătoare, când am închis uşa şi m-am apropiat de ea cu un zâmbet larg. Avea să iasă totul aşa cum speram!
- Cred că ar trebui să vă aşezați amândoi! ne spuse Charlene, mama Sofiei.
Unde? Mai era un loc liber lângă ea şi două lângă tatăl furios, nu prea voiam să am de a face cu un tătic înverşunat, mă bazam pe mama-soacră, care ştiam că mă idolatriza şi că va face orice ca fiica ei să fie soția mea. Cât despre Nick, el era prietenul meu, dar în acest moment mă privea ca pe cel mai mare duşman, nu mă voia în preajma Sofiei. Ştiam! Mi-o repetase de atâtea ori!
- Stăm bine aşa, am zis eu, iar Sofia mă împuse cu o privire, cred că voia să-mi țin gura, dar îmi era greu..mai ales pentru că nu-mi păsa de ce se întâmplă.
- Mamă, tată, dați-mi voie să vă explic, lucrurile nu stau chiar aşa..
- Gata! James scoase un țipăt, care ne făcu pe toți să fim atenți. Îşi împătură ziarul şi-l aşeză lângă el cu mişcări ferme.
Îl cunoşteam pe tatăl lor, James Evans, de mic, dar când fusese problema cu drogurile, mă privea altfel şi nu prea schimbasem vreo vorbă!
- Tată..spuse Sofia cu teamă. Nu ştiam relația dintre ei doi, dar din câte îmi zisese Nick, Charlene era cea mai cicălitoare, James aproba sau dezaproba.
- Sofia, să nu încercăm să fim penibili, voi discuta foarte clar şi cu tine. Acum vreau să vorbesc cu domnul Edwards. Du-te şi îmbracă-te!
- Dar..
- Vorbim între patru ochi după aceea.
Sofia mă privi cu subînțeles, adică să am grijă ce spun! Şi îşi mişcă fundul bombat, pe care acum îl observam perfect, chiar şi prin cartiganul pe care îl purta. Până la urmă era şi ea o puicuță, nu?
- Te rog, pofteşte în biroul meu, mă îndrumă James cel furios, râdeam în sinea mea, mă gâdeam ce rol i s-ar potrivi, James cel sălbatic, e prea mult. Nu, ştiu, James, tăticul războinic!
- Sigur, domnule, am zis eu cât de politicos am putut, deşi nu-mi stătea în fire să ascult de alții.
Avea un birou modest, o încăpere medie, patru pereți, o podea şi un tavan. Era un birou din lemn masiv, stejar probabil, nu mă pricepeam la mobilă, cu multe acte pe el, chiar în stânga uşii, în spatele biroului era o bibliotecă pe tot peretele, iar în față două scaune tapițate. Fereastra din fața uşii, era mare şi avea jaluzele, crem. Iar pe peretele gol din dreapta, din fundul biroului, era o mică canapea. Cu siguranță când Charlene nu avea chef de el îl culca pe canapea.
- Ia loc, mă îndemnă el, aşezându-se pe scaunul din spatele biroului. M-am aşezat şi eu pe unul dintre cele două scaune din față.
- Mulțumesc! Privirea mi se fixă pe acel spațiu dintre jaluzele, vedeam perfect casa bunicii, în care probabil acum locuiau părinții mei.
Nu mai călcasem în acea casă, de când fusese înmormântarea bunicii. Vestea mă distruse, fusese singurul meu sprijin, nu financiar, pentru că refuzasem orice ajutor din partea ei, dar mă sfătuia şi mă iubea aşa cum eram, avea încredere în mine că voi fi un actor bun. Faptul că mi-a lăsat mie firma, banii şi o casă nu umplea golul pe care ea îl lăsase. Fusese mama, tata, bunică şi chiar cea mai bună prietenă. Şi voiam să schimb ceva la mine, pentru memoria ei. Să vadă că sunt bine, că nu mai am datorii. Iar pentru asta aveam nevoie de acei bani din moştenire. Iar după ce voi plăti toate datoriile, aveam de gând să mă ocup de cariera şi de firmă în aceeaşi măsura. Ştiu că asta îşi dorea bunica Audrey.
- Anthony!
Vocea lui aspră mă făcu să-mi revin din gânduri.
- Da, domnule.
- Aş vrea să mă asculți cu atenție, fiica mea e sufletul meu, iar dacă ea a ales să se căsătorească cu tine, deşi nu ştiu de ce a ascuns această relație de noi, părinții ei, voi fi de acord.
- Domnule, eu i-am sugerat Sofiei să vă spună, însă...
- Nu mai contează! Nu-mi place atitudinea Sofiei, dar asta o voi discuta cu ea. Ce vrei Anthony? Bani?
Buzele mi se încrețiră, am făcut ochii mari. Ce naiba ştia? De ce avusese curajul să îmi vorbească aşa? Ştiam că James Evans era un bărbat puternic ca şi caracter, însă e de multe ori indulgent, dar cu siguranță nu era prost.
- Nu înțeleg, domnule, am bâlbâjit eu.
Râse enervat, apoi lovi uşor cu pumnul în birou.
- Anthony Edwards, crezi că nu ştiu ce învârți?
- Eu nu..
- Vrei bani, dar chiar dacă te vei căsători cu Sofia, nu vei obține nimic. Aşa că dacă nu o faci din dragoste, ai face bine să o laşi în pace.
Zgârcitul! Are bani şi şi-a pus copiii să lucreze, bine ajută şi asta la dezvoltarea lor, dar îi este frică că aş putea să-i banii?
- Domnule, intenția mea e să mă căsătoresc cu fiica dumneavoastră, nu cu banii, deşi asta nu cred că va fi o nuntă legată, m-am amuzat eu. O iubesc pe Sofia şi mă voi căsători cu ea, chit că vă place sau nu.
Asta era o replică dintr-un film jucat de mine, era o comedie romantică, bine am mai actualizat-o şi bineînțeles nu era Sofia.
- Nu-mi arde de glume şi ironii. Ai face bine să dormi în patul tău de acasă, nu mă deranjează să vă întâlniți, dar până la căsătorie aş vrea să nu dormiți în acelaşi pat, cel puțin, în casa mea.
Cred că de mult nu mai e domnişoară, dragă tăticule!
Bine, nu ştiam asta, dar mă gândesc că Ray n-a fost atât de bleg încât să o lase să-i scape.
- Suntem aproape soț şi soție, cred că, am zâmbit cu subînțeles, ştiți că ea nu mai e..mă bufnea râsul, dar mă abțineam. Îmi plăcea să-l lovesc acolo unde îl doare mai tare.
- Destul! Nu-ți permit să vorbeşti aşa de fiica mea! se rățoi la mine.
- Tată-socrule, nu e ca şi cum am făcut ceva ilegal, e majoră.
- Ieşi! Ai face bine să-ți revizuieşti comportamentul sau aş putea să-i spun Sofiei tot ce ştiu despre tine.
"Tot ce ştiu despre tine." Ce naiba putea să ştie despre mine?
- Cum ar fi? am zâmbit eu cald.
- Nu mare lucru, ah, ştiu, că ai fost implicat în trafic de droguri, prostituție şi cămătărie.
Şi uite aşa îmi dispăru zâmbetul de pe față. Eram de-a dreptul oripilat. Cum se aflase despre asta? De unde ştia James Evans?
- Nu ştiu cine va informat greşit!
Eram în stare de şoc, simțeam cum furia şi teama îmi cuprind corpul în acelaşi timp. James Evans se declară singur inamicul meu numărul unu. Îl priveam cu ochii plini de furie, dar mă temeam să recunosc. Povestea mea nu fusese chiar aşa, cum zvoneau ziarele de scandal. Nu mă declar nevinovat, pentru că nu sunt. Dar cu toate astea de unde ştia de cămătărie? Nimeni nu ştia că am luat bani de la Knife, decât V. şi Dean, care nu ştia chiar totul.
- Nu contează, ascultă aici, trebuie să-mi dovedeşti că eşti potrivit pentru Sofia şi că o iubeşti cu adevărat, iar atunci voi fi 100% de acord.
- Domnule, Sofia a acceptat deja să se căsătorească cu mine, nu cred că e ceva ce ați putea schimba.
Se declanşase războiul între mine şi James Evans, avusese tupeul să-mi spună în față ce ştie, dar fără argumente, dar sigur era ceva la mijloc, ştia şi totuşi mă lasă să stau în preajma Sofiei. Ceva era putred la mijloc, cu siguranță, James voia ceva de la mine.
- Tony, aşa ți se spune, nu?
Am dat din cap privindu-l fix, începeam să mă înfurii şi mai tare. Deşi nu voiam să o recunosc, avem nevoie de Sofia, doar ea mă putea schimba de idioți ăia şarlatani! Să pot să mă schimb, aşa cum bunica mea mi-o ceruse de atâtea ori. Dar dacă James avea să fie o piedică în planul meu, nu ştia ce îl aşteaptă!
- Ascultă-mă bine! Sofia e fiica mea şi eu țin întotdeauna cont de părerea ei. Aşa că lasă furia la o parte, ştiu prea bine trecutul tău, iar după reacție cred că Sofia nu ştie, dar e în interesul nostru să nu afle.
"În interesul nostru?" Despre ce naiba vorbea? Îl înțelegeam din ce în ce mai puțin. Am tras adânc aer în piept, sperând că mă voi calma. Era iute la mânie, mă enervam destul de repede, acum am mai învățat să mă controlez. Dar aş fi sărit la bătaie.
- Nu sunt prost, domnule! Ce vreți de la mine?
El râse ironic.
- Nimic. Momentan, dar stai liniştit că voi avea grijă să mă ajuți când am nevoie, zâmbi el.
Ştiam! Voia ceva de la mine! Cât de uşor era să ghicesc oamenii, floare la ureche. Pe lângă că o să o am pe cap pe nebună, o să am de a face şi cu tatăl ei.
Am ieşit din biroul lui, fără alte discuții, m-am scuzat că trebuie să ajung la filmări. Dar cum când avea buzele umflate şi obrazul zgâriat? Ce să le explic? Dean avea să mă pună în cui, dacă nu merg la filmări, altă şansă nu aveam.
M-am îndreptat spre camera Sofiei, să-mi iau lucrurile şi cheile de la maşină. Deschid uşa şi nu văd pe nimeni, unde îmi pusese-mi aseară cheile de la maşină? M-am uitat pe noptieră, pe pat, pe dulăpior, dar nimic. O fi în baie? Intrasem la baie cu cheile? La naiba!
Pe unde o umbla Sofia?
Intru în baie, iar acolo dau nas în nas cu Sofia, care țipă când mă văzu, era acoperită într-un prosop alb, părul îi era ud. Mă privea şocată, cred că tocmai ieşise din duş.
- Ieşi afară! Nu ştii să bați la uşă? se criză nebuna.
- Stai aşa ce te agiți ca popcornul? Suntem aproape soț şi soție, iar tu deja m-ai văzut dezbrăcat eu de ce nu pot să o fac? I-am tras din ochi.
Nu eram curios să văd cum arată dezbrăcată, dar de ce nu?
Revino-ți, Tony! Nu te poți culca cu Sofia, dacă o faci ea se va îndrăgosti de tine şi uite aşa vor apărea problemele. Ea nu e genul cu care îți petreci doar o noapte. Iar eu nu sunt dispus de mai mult, oricât de ciudat ar fi, deoarece mă căsătoresc cu ea, dar pentru bani, nu pentru ea. Îmi plăcea să o sâcâi, dar doar atât!
- Eşti un nesimțit! Nu sta acolo şi te holba ca boul la poarta nouă!
- Ehh, aş spune taur, dacă ai sta să mă vezi în pat, chiar un leu, arr!!
Stăteam în uşă şi o priveam pervers, ştiam că o voi scoate din sărite, iar asta îmi încânta.
- Ieşi! țipă ea.
- Nu, stau bine.
- Ah!!! strigă ea. Apoi trecu ca vântul pe lângă mine, iar eu am tras de prosop, fără să vreau rămăsesem cu el în mână. Dar nu mă întorsesem spre ea să o văd, sigur era goală şi roşie. Mă amuzase toată faza şi am început să râd.
- Ups, am spus eu printre râsete.
*****