Wattpad: Critici & Sfaturi
Cap 1: @edelweiss_
Păi, pentru început, presupun că ar trebui să încep cu, uhm, criticile, nu? Părţile rele mă refer. Nu prea sunt. Nu ai greşeli gramaticale, poate doar acel ‘la revedere’ pe care tu l-ai scris legat - cu siguranţă o greşeală de tastare.
La începutul poveştii însă, ai spus că ‘bânguim iertare şi iubire’. Trebuie să recunosc că nu ştiu ce ai vrut să spui deoarece verbul ‘a bângui’ nu există în dicţionar. Am căutat, m-am gândit că oi fi eu proastă, însă nu există. Cine ştie, o fi vreun regionalism, vreun cuvânt uitat? Sau să fi fost o altă greşeală de tastare? Să fi vrut să fie ‘a bâigui’ care înseamnă a vorbi incoerent, a spune prostii? Ştiu, nu e mare lucru, însă pe mine chiar m-ai băgat în ceaţă.
Am mai văzut, de altfel, pe undeva – nu mai ştiu sigur unde – o mică greşeală de acord între substantiv şi pronumele în genitiv ce l-a urmat. Iar asta este din cauză că bagi foarte multe apoziţii sau mici intervenţii de ale tale, care nu strică, însă te fac să uiţi de unde ai pornit. Ah, şi foarte multe virgule foloseşti. Nu e mare problemă, ştii unde să le pui pe majoritatea, însă – cel puţin mie – îmi, îngreunează, rău, de, tot, citirea. Bine, asta nu e mare problemă, diferă de la cititor la cititor, nu îţi zic acum să nu mai foloseşti virgule. Fiecare cu gusturile lui.
Pe lângă ce am scris mai sus, un lucru mai este de spus. Îţi lipsesc alineatele. Prima dată am citit-o pe telefon şi mi s-a părut ciudat că nu văd alineate, dar na, m-am gândit că iar a luat-o telefonul razna, ştii doar despre ce vorbesc. Dar mai apoi, adică acum, am deschis-o pe pc şi într-adevăr, nu sunt alineate. Laşi spaţiu acolo unde trebuie, deci nu scrii înghesuit, să nu se poată citi, însă lipsa alineatelor face ca citirea să devină mai grea. Încearcă să o iei de la capăt de rând acolo unde încep idei noi.
Acum, trebuie să recunosc, mi-a plăcut enorm ce ai scris aici. Să fie oare pentru că ştiu cât de nenorocit poate fi cancerul? Nu ştiu. Dar mi-a plăcut foarte mult. Ai un stil de a descrie impresionant, ştii să combini cuvintele astfel încât să iasă ceva spectaculos şi reuşeşti să transmiţi acea emoţie, acele sentimente.
Îmi place că ai început această poveste cu un capitol introductiv în care vorbeşti exclusiv despre tine şi viaţa din trecut şi că nu ai luat-o de la bun început cu acţiunea. Este o introducere care chiar îşi are locul.
Trebuie să adaug însă, că nu pot fi de acord cu Amaris. Adevărat, eşti demn de ce ţi se oferă, dar doar după o anumită perioadă de timp, după ce ţi s-a dat posibilitatea de a oferi ceva. AmarisTiegs nu a oferit durere, ea a simţit durere, a primit durere. Ce om dăruieşte mai apoi ce nu a primit? Dacă o viaţă întreagă o petreci înecându-te în durere, în frică, în lipsa aia dureroasă de respect faţă de tine însuţi, cum crezi tu că vei putea vreodată să oferi altceva? Pentru a oferi, trebuie să primeşti mai întâi.