-Frumoasă adormită, trezește-te.
-Încă 5 minute, șoptesc eu simțindu-i respirația lui Taehyung pe obrajii mei fierbinți.
-Ya! O să întârzii!
La gândul întârzierii la curs îmi deschid ochii înspăimântată, ridicându-mă atât de repede din pat, încât mă cuprinse ameţeala. Taehyung mă prinse de cot, redresându-mă, iar eu reuşesc să nu cad grămadă pe podea.
El începu să chicotească amuzat, iar eu fug în baie, pregătindu-mă pentru o altă zi de cursuri.
Reintru în cameră, deja îmbrăcată, bucurându-mă în sinea mea că pusesem schimburi sub dulapul chiuvetei. Era o idee foarte practică.
Taehyung era la bustul gol, iar eu îmi dau ochii peste cap.
-Îmbracă-te odată, îi ordon eu, aruncând o pernă în el.
El îşi scoase limba la mine şi începu să danseze prin cameră, pe jumătate dezbrăcat. Încep să râd, dând din cap, pentru totdeauna surprinsă de comportamentul lui prostesc.
Se aproprie de mine în paşi de dans şi mă luă de mâini, rotindu-mă prin cameră.
-Gata, încetează, nu pot să dansez! îi zic eu, printre hohote de râs, iar el mă ignoră, învârtindu-mă în continuare.
Îşi presă abdomenul gol de mine, privindu-mă amuzat, iar eu îi tot zic să se îmbrace, căci altfel vom întârzia.
-Hai, calmează-te, că 2 minute nu moare nimeni.
Îmi dau din nou ochii peste cap şi încerc să mă dezlipesc de el.
Dar Taehyung îşi coborî capul şi mă sărută.
Mă prinse în braţele lui, strângându-mă tare, iar eu simt cum mă topesc în mâinile lui.
Însă îmi amintesc de cursuri şi, într-o fracţiune de secundă, îl muşc de limbă.
El se desprinse de mine, smiorcăindu-se. Îi iau tricoul de pe pat şi i-l arunc, el prinzându-l chiar înainte să cadă.
-Îmbracă-te odată, pentru numele lui Dumnezeu, spun eu, punându-mi telefonul şi ţigările în buzunar şi luându-mi ghiozdanul de lângă birou.
-Nu ştiam că eşti o sadică, zise el, îmbrăcând tricoul. Dacă faci aşa doar la un sărut atunci...
-Scuteşte-mă de gândurile tale murdare, îi zic eu, trăgându-l de braţ şi scoţându-l din cameră.
Încui uşa şi pornim amândoi înspre universitate, ţinându-ne de mână.
Taehyung începu să îşi legene mâna care o ţinea strâns pe a mea. Eu zâmbesc cinică, observând cât de ridicol arătam. El îmi oferi un zâmbet pătrat, iar eu izbucnesc în râs, alături de el.
Ajungem în faţa universităţii şi îl sărut repede.
-Hai că am coreeană prima oră. Ne vedem în pauză.
El continuă să-mi zâmbească şi mă pupă repede pe buze, dând din cap în semn că înţelesese.
Eu fug repede înspre sala de cursuri, uitându-mă ocazional peste umăr, urmărindu-l cum şi el se holba la mine.
Zilele trecură, iar Maria şi prietenii mei din România mai aveau câteva ore şi ajungeau în Coreea. Am mers cu Taehyung la aeroport, pentru a-i întâmpina.
Îmi rodeam unghiile, prea nerăbdătoare de reuniunea noastră, punându-mi întrebări încontinuu. Dacă se schimbaseră? Dacă nu îi voi mai recunoaşte? Dacă nu mai sunt la fel cum erau înainte?
Observ cum oamenii ies grămadă, îmbrăţişându-şi prietenii, rudele, glumind, răzând, ţipând şi chiuind.
Scrutesc mulţimea atentă să găsesc 5 feţe europene, iar Taehyung îşi puse mâna pe umărul meu, strângându-mă.
-Nu înţeleg de ce pari aşa de îngrijorată. O să vină, calmează-te, îmi şopti el, începând să-mi maseze umărul.
Dau din cap, ştiind acest lucru. Dar nu aveam ce face, mereu deveneam anxioasă în astfel de situaţii.
Deodată văd un grup care se plimba dezorientat prin aeroport. O observ pe Maria, tastând confuză pe telefon, iar al meu bâzâi, ştiind deja că primisem mesaj de la ea.
Fug repede înspre ei, iar Adrian, un tip înalt şi deşirat, blond şi creţ, mă zări şi îmi strigă numele. Maria îşi ridică capul chiar la timp pentru a mă prinde în braţe.
-Andreea!
-Ce faci??
-Eşti bine??
-Ce dor mi-a fost de tine!
-Mai ai tatuajul ăla?
-Ah, nu, am dat cu scuipat şi l-am şters, răspund eu, dându-mi ochii peste cap la întrebarea idioată a lui Andrei.
Încep să râd, îmbrăţisată de toţi, tot grupul strâns asupra mea.
Taehyung se aproprie de noi, oprindu-se la câţiva metri depărtare, lăsându-ne intimitate, privindu-ne confuz, neînţelegând o iotă din ce spuneam.
Mă desprind de ei, răzând în continuare, iar ei se dau câţiva paşi în spate, observându-l pe Taehyung.
Taehyung purta o mască neagră şi o şapcă, ascunzându-şi identitatea faţă de restul oamenilor din aeroport. Ochii i se încreţiră şi îi salută uşor cu mâna pe prietenii mei.
Maria îşi căscă gura la el, iar eu îi pun repede palma pe faţă, ştiind că ar fi început să ţipe.
-Nu şi-a pus masca aia degeaba, nu? Nu atrage atenţia asupra noastră, Mariaa, îi şoptesc eu, iar ea, holbându-se la el, dădu din cap în semn că înţelesese.
Îmi retrag uşor mâna, scrutând-o atentă. Ea doar îi zâmbi, iar Taehyung se fâstâci jenat.
-Tipul acesta e...
Eu cu Maria ne răsucim înspre Denisa, care îl privea pe Taehyung cu ochii bulbucaţi. Ne punem degetele la gură, spunându-i din priviri că dacă îi pronunţa numele era moartă.
-...cine cred eu că e? se salvă ea, nevrând să moară atât de tânără.
-Mda, zic eu, zâmbind timidă, iar Taehyung se aproprie, luându-mă de mână şi uitându-se la mine tandru.
Toţi zâmbim unii la alţii, însă, deodată zăresc pe cineva în grup, care nu ar fi trebuit să fie aici. Expresia mea se înăspri instantaneu şi îi dau drumul lui Taehyung de la mână, primind în schimb o privire confuză de la el. Însă îl ignor. Mă holbez la persoana care stătea ascunsă prin spatele lui Adrian şi a lui Andrei, cei mai înalţi din grup, astfel reuşind să se adăpostească foarte bine.
Maria observă direcţia în care mă uitam, şi mă prinde de o mână, începând să-şi ceară scuze. Eu nu o auzeam. Mă holbam la el, şi el la mine.
-Ce cauţi aici? îl întreb eu, iar Taehyung se uită şi el tensionat la băiatul care începu să înainteze până când ajunse în faţa mea, privindu-mă îngâmfat şi arogant.
-Şi mie îmi pare bine să te văd, Andreea.
-Îmi pare rău, Andreea! Cristiana a zis că nu mai poate să vină şi ştii că el e prieten cu Adrian şi Andrei şi..., spuse Maria, începând să mă zgâlţâie.
Taehyung se aplecă înspre mine şi îmi şopti iritat la ureche, simţind atmosfera dubioasă:
-Cine e tipul acesta, Andreea?
Însă eu nu-i răspund, uitându-mă în continuare la el.
-Mie nu, Claudiu.
Tonul meu era unul rece şi inexpresiv, deşi inima îmi bătea cu putere. Trecusem peste el, însă acum se hotărâse să reintre în viaţa mea.
Şi eu care credeam că nu-l voi mai vedea niciodată. Ce nenorocită e viaţa.
Îmi revin din visare şi le zâmbesc tuturor, mai puţin lui.
-Hai să mergem, să nu mai stăm aici. E frig, e decembrie, pentru numele lui Dumnezeu.
Maria râde luându-mă de braţ, iar eu îmi împletesc degetele cu ale lui Taehyung, strângându-l de mână şi aruncându-i o privire semnificativă, asigurându-l că totul era în regulă.
El doar dădu din cap, purtat departe de gânduri. Oftez.
O să fie foarte distractiv.
-O să stăm aici?! întrebă Denisa, căscând gura şi plimbându-se prin livingul vilei lui Taehyung.
Toţi intrarăm în casa lui, cu greu, evident, având în vedere fanele disperate din faţa porţii. Însă cu ajutorul a doi bodyguarzi şi a lui Adrian şi Andrei, ne-am făcut loc, din fericire.
Taehyung îşi dă jos masca şi şapca, aruncându-le pe canapea.
-Păi... bine aţi venit, zise el, zâmbind strălucitor.
Maria şi cu Denisa se luară în braţe aproape plângând în timp ce se holbau la faţa lui perfectă.
-Or să fie destule camere? îl întreb eu, gândindu-mă la restul membrilor din BTS.
-Bineînţeles că da. Prietenii mei or să doarmă la un hotel pe lângă clădirea în care se ţine concertul, ca să fie mai aproape, ştii, că o să avem repetiţii până seara târziu.
Afişez o faţă bosumflată, realizând că nu voi apuca să-l mai văd aşa des în următoarea săptămână.
El începu să râdă şi mă apucă de obraji, strângându-i. Eu mă smiorcăi, îndurerată, iar el mă sărută repede, desprinzându-se surprins când aude chiţăielile fetelor. Le zâmbi şi după mă îmbrăţişă.
Îi simţeam privirea lui Claudiu găurindu-mi spinarea, dar nu îmi păsa.
Mai vorbim vreo juma de oră, în general povestind despre facultate. Toţi păreau încântaţi şi îmi narau povestioare amuzante din timpul petrecerilor. Când am auzit că Adrian se îmbătase atât de tare încât începu să se sărute cu un câine, am râs atât de tare încât lacrimi începură să îmi curgă pe obraji.
Şi desigur, ne-au pus să le povestim cum am ajuns împreună, eu şi Taehyung.
Eu mă fâstăcesc jenată, neştiind ce să le zic exact, dar Taehyung mi-o luă înainte, bucuros că toată discuţia era în engleză, astfel încât şi el poate participa.
Începu să le spună cum făceam pe inabordabila la început şi tot felul de chestii care erau mai mult sau mai puţin adevărate. Când termină, îi dau un pumn în burtă, prefăcându-mă supărată de tachinările lui, iar el, care stătea pe canapea lângă mine, mă luă în braţe, pupându-mă pe creştetul capului.
Toţi spuseră în cor un „awwww", dar, desigur, Claudiu doar se holba la mine, fără să scoată un cuvânt.
După aceea, Taehyung le arătă tuturor cele 2 camere, una pentru fete şi cealaltă pentru băieţi.
-Tu stai cu mine în camera mea, îmi zice el, strângându-mă mai tare de mijloc.
Îmi rânji ca un idiot, iar Denisa şi Maria afişară nişte expresii atât de şocate încât nu m-am putut abţine să nu izbucnesc din nou în râs.
Ne reîntoarcem în living, iar Taehyung ne spune tuturor că trebuie să ajungă la repetiţii, dar că o să vină mai pe seară. El, spre deosebire de restul membrilor ai trupei, o să vină acasă seara, când termină repetiţiile pentru concert. Prietenii mei începură să îmi dea coate, spunând că Taehyung era atât de îndrăgostit de mine încât nu ar fi putut sta 5 minute fără să mă vadă.
Dar eu ştiam că mai era ceva la mijloc. Era îngrijorat. De Claudiu.
Iar eu nu îl puteam învinovăţi. Şi eu eram îngrijorată de el, având în vedere comportamentul lui ciudat din timpul zilei. Era ca şi cum punea ceva la cale, iar asta nu mirosea bine.
Îl conduc pe Taehyung la uşă, iar restul rămân în living, lăsându-ne să avem un moment de intimitate.
El începu să se încalţe, iar eu îl privesc meditând asupra... diferitelor probleme pe care le am.
Se ridică, scuturându-şi picioarele şi călcând de câteva ori, ca să-şi aranjeze mai bine adidaşii.
-Păi... hai că eu plec. Aveţi grijă ce faceţi. Nu vreau să găsesc o orgie când mă întorc.
Îmi dau ochii peste cap, iar el mă luă în braţe, uitându-se tandru la chipul meu.
-Nu promit nimic, glumesc eu, iar el îmi aruncă o expresie serioasă.
Eu încep să râd şi îl sărut blând, Taehyung strângându-mă mai tare de mijloc.
După câteva minute, se desprinse uşor de mine şi îmi zâmbi cald.
Deschise uşa, însă înainte să iasă se răsuci înspre mine, îndreptându-şi degetul arătător spre faţa mea.
-Vorbesc serios, ai grijă ce faci. Dacă nu eşti cuminte o să te încui în camera mea până mă întorc.
O zise în semn de glumă, dar îi puteam citi îngrijorarea din ochi.
-Da' ce sunt eu, bibelou? Hai, du-te odată!
Îl împing afară zâmbind şi îi închid uşa în faţă. Îl aud înjurându-mă de afară, dar eu doar râd mai tare.
Mă întorc în living, iar ei tăbărâră pe mine, asaltându-mă cu întrebări pe care nu le-ar fi putut pune atunci când era şi Taehyung pe lângă mine.
-Sărută bine?
-Are pătrăţele?
-Fute bine?
-Hooo, calmaţi-vă, le zic eu, aşezându-mă pe canapea, observând cum toţi se adună în jurul meu, de parcă eu eram Mântuitorul iar ei credincioşii mei.
Îmi dau ochii peste cap, amuzată de comportamentul lor idiot.
Vorbim în jur de 2 ore, afară întunecându-se deja. Era sâmbătă, aşa că următoarea zi o vom petrece din nou toţi împreună, lucru ce mă îmbucura nespus dar mă şi enerva, luându-l în considerare şi pe Claudiu.
După ce termin de povestit cele mai cruciale momente dintre mine şi Taehyung, îi gonesc la somn, ştiind că era obositor pentru ei schimbarea fusului orar.
Din fericire pentru noi, fiecare cameră avea câte o baie, aşa că nu trebuia să facă toată lumea cu rândul la una singură, ci la două. Tot răul înspre bine.
Stau cu Maria şi Denisa în camera lor, băieţii fiind în încăperea alăturată. Denisa se duce să facă duş, iar eu şi Maria vorbim despre tot felul de nimicuri, însă, la un moment dat, afişează o expresie sumbră şi tristă.
-Îmi pare rău că a venit şi Claudiu. Sincer. Dar Adrian şi Andrei au zis că nu vin dacă nu vine şi el. Plus că Cristiana oricum nu putea să vină...
-E ok, o asigur eu, deşi nu era aşa. Nu-l putem lăsa să ne strice distracţia, nu?
Ea îmi zâmbi, uşurată că nu păream chiar aşa de nervoasă.
Deşi fierbeam pe dinăuntru.
Mai stau o oră cu ele, după ce face şi Maria baie, şi până la urma, le las să doarmă, îndreptându-mă spre camera lui Taehyung.
Intru în încăpere, brusc obosită, toată ziua având sentimente contradictorii, de la extaz până la dezamăgire absolută. Mi-aş fi dorit să fie şi Taehyung aici, acum, să adorm în braţele lui, cum mă obişnuisem în ultimul timp. Oftez resemnată. Era greu să fii într-o relaţie cu un idol.
Închid uşa în urma mea şi realizez că nu sunt singură.
Claudiu stătea pe patul lui Taehyung uitându-se amuzat direct în ochii mei speraţi şi dezorientaţi.