Autor.
Se putea observa cu usurinta ezitarea de pe chipul lui Abbey, inca era indecisa , nu stia exact ce poate sa faca , confuza , trista si cu inima franta ridica triunfatoare capul.
-D...
Insa raspunsul ii ramasese in gat cand l-a vazut pe Dante cu Katy la bratul sau , erau exact in spatele lui Amon. Dante ii zambea cu batjocora dar fata ii putea observa cu usurinta flacara din ochi, Abbey s-a dat cu un pas in spate , nu ii venea sa creada ca el isi facu aparitia fix in acest moment , inspira si expira cu scopul sa il infrunte pe baiatul care i-a rupt inima in mii de bucati.
-Ce cauti aici , Dante? intreba Abbey cu repulsie , simtea ca toata rabdarea ii se evapora.
-Amon , dragul meu prieten , parca am discutat ceva. spuse Dante cu un zambet in coltul gurii , hotararea si iritarea ii se putea observa din glasul sau glaciar cu foarte mare usurinta . Ii ignorase întrebarea fetei fara nici un efort.
Abbey pov.
Nu pot sa cred ce fel si-a facut el aparitia , apare asa pe nepusa masa implicandu-se in treburile mele fara nici o rusine , cum isi permite? Sunt atat de furioasa pe el! Dupa ce s-a jucat cu inima mea cat a avut chef nu vrea sa imi deie drumul! De ce ii place atat de tare sa ma tortureze? Imi pun o mana la frunte sa ma calmez, dar inzadar, inspir , expir adanc si tot degeaba! Omul asta scoate ce e mai rau din mine si asta o stiu sigur! Ma dau un pas in spate tragandu-l pe Amon dupa mine , Dante isi ridica surprins sprancenele urmarindu-ne cu atentie. Vena de la gatul sau pulseaza cu rapiditate sangele furios , albastrul ala superb acum a devenit unul mai inchis, corpul sau acum e mult mai incordat, privirea ii manioasa. Inchide strans ochii probabil sa se calmeze dar nu ii reuseste, incearca sa faca un pas spre noi dar siliconata il opreste de brat.
-Iubi , de ce faci asta? Lasa-i! ii spune blonda, proasta miscare , pentru ca imediat Dante se smulge din stransoarea ei violent , blonda speriata se da la cativa pasi in spate privindu-l cu groaza. Un zambet discret apare pe chipul meu de mandrie , se pare ca cimpanzeul nu inseamna nimic pentru el , dar mandria mea este repede inlocuita de teama . Intr-un mod rapid Dante ma apuca de mana tragandu-ma la pieptul sau, ii pot simtii respiratia sacadanta ce imi face si mie inima sa imi bata mai tare, proasta mai sunt... ma las atat de usor influientata de el.
-Ti-am zis o data sa o lasi in pace!!! tipa Dante enervat la culme. Tresar usor cand ii aud vocea atat de iritata, stiu ca nu ar trebui sa imi fie frica de el , dar imi e teama pentru Amon dar stai putin cum adica i-a zis asta lui Amon? Cand a facut-o? Privesc socata spre Amon putand sa ii observ indignarea, acum ma simt prinsa intre ceocan si nicovala! Fir-ar ea de treaba, nu sunt obiectul nimanui imbecililor! Ma smulg de la pieptul lui Dante , acesta este socat de miscarea mea la fel si Amon. Dar acum asta e mai putin important, ma indepartez de amandoi , imi asez mainile in solduri privindu-i cu furie pe amandoi imbecili.
-Nu sunt obiectul nimanui! Clar? Tu! Dante , de ce mama ma-sii te bagi unde nu e treaba ta? E strict problema mea ce fac cu viata mea! E atat de greu sa intelegi asta? ii spun enervata, Amon incepe sa rada pe sub mustati in timp ce Dante ma priveste cu gura cascata , dar foarte rapid isi revine si isi intinde mana prinzandu-ma pe dupa gat tragandu-ma periculos de aproape de fata lui.
-Ai inteles tu lucrurile gresit , draguta mea chihuahua! Se pare ca fata are nevoie de niste lectii ca sa poata sa inteleaga ceva care este chiar simplu! imi spune pe un ton senzual ce imi face inima sa imi sara din piept ,simt fiori in tot corpul , fluturasii din stomacul meu nu imi dau deloc pace, il privesc surprinsa pe acest baiat care este atat de nedescifrabil... Ii asez o mana pe pieptul sau sa ma eliberez dar isi inclesteaza si mai tare mana acum lipindu-ma de-a binelea de el, in nici o secunda buzele sale au facut contact cu ale mele. Imi era asa de dor de buzele sale, atat de dulci , de moi... a inceput sa ma sarute salbatic si cu putere dar nici in ruptul capului nu vreau sa fiu calcata pentru a 2-a oara in picioare de el de aceea ma zbat sa scap din stransoarea sa. Insa ti-ai gasit , puterea mea o poti compara cu a unei muste. Am cantarit toate posibilitatile , astfel mi-am dat seama ca nu pot sa scap de el. Practic sunt dependenta de el chiar daca nu imi place sa recunosc , ador totul la el , doza aia de rautate, cum saruta, cum ma atinge, cum ma tachineaza, cum zambeste... felul sau de a fi. Totul! Sunt o cauza pierduta, de aceea nici nu ma mai impotrivesc acestui destin afurisit. Imi asez o mana in parul sau incepand sa ma joc cu el , adancesc sarutul si mai mult , gest care l-a facut sa maraie senzual , se pare ca nu ii sunt atat de indiferenta. Zambesc mandra in sinea mea ca am aceasta influienta asupra sa , de aceea incep sa il mangai delicat pe spate , el asezandu-si o mana pe talia mea usor coborand pe fund. Am fi vrut sa mai continuam acest sarut nebun dar lipsa de oxigen ne-a facut sa ne retragem. Ma indepartez usor de el privindu-l fix in ochi , imi retrag mainile pe corp pastrand o anumita distanta de el , in momentul asta am si uitat de prezenta lui Amon. Bietul Amon ne privea stupefiat , nu ii venea sa creada ce a vazut , Dante in schimb zambea triunfator , Katy privea totul furioasa , se apropie cu nervii de mine si incearca sa imi deie un palma , ok! Fata vrea sa se joace, eu nici nu am de gand sa reactionez, nu o sa mor de la o palma ,dar viata ei va fi un cosmar după, voi avea eu grija de asta! Cand imi inchid ochii sa primesc acea idioata de palma imi dau seama ca numai vine, cand ii deschid , mana blondei este oprita in aer de mana puternica a lui Dante care o tinea strans. Blonda incepu sa chitaie de durere , pe mine facandu-ma putin sa ma bucur, nu imi venea sa cred ca el a fost cel care m-a aparat. Surprinderea m-a facut sa raman in loc privind totul ca o marioneta.
-Dante... ma doare... da-mi drumul . zice blonda smiorcaind de durere in timp ce se lasa in genunchi ,insa Dante nu a fost impresionat de gestul ei de aceea se lasa si el la nivel cu ea. Fac un pas cu scopul sa ii despart, dar mana lui Amon ma opri. Cand ma intorc surprinsa spre el , imi face din cam in semn sa stau in banca mea si sa vad ce se va intampla , ceea ce voi face. Raman in loc, vreau sa vad ce are de gand sa faca... chiar daca ma bucur pe o parte pentru "rasplata" blondinei , dar pe cealalta parte nu prea imi place... imi e mila de ea. Cand am impresia ca blondina va scapa de Dante, acesta o prinde de barbia fortand-o sa il priveasca in ochi.
-Asta si era intentia! Asculta la mine draguto! Ferasca-te Sfantu sa te mai atingi de ea ca praful se va alege de tine! Nu ma provoca ca pot devenii dracul in persoana daca te atingi de ce e al meu! Inteles? intreaba el dandu-i drumul violent la barbie , plecand de langa ea. Rasuflu usurata cand imi dau seama ca a scapat de el , dar cuvintele sale imi reveni in minte. Cum adica " daca te atingi de ce e al meu?" cand vreau sa ii pun intrebarea , sa imi explice ce a vrut sa zica , el plecase. Raman socata in loc dar suspinele blondinei ma trezesc din visare, ma intorc rapid la ea si o vad cum plange in timp ce se tine strans de locul unde a tinut-o Dante. Ma apropii usor de ea sa o calmez, dar aceasta tresare speriata din vina mea. In clipa asta vinovatia isi pune amprenta pe mine, m-am bucurat de nefericirea ei , chiar daca a fost si pentru un moment , am facut-o.
-Nu iti fie teama, nu vreau sa iti fac nimic . ii spun in timp ce ii ating obrazul delicat.
Dante pov.
Plec furios de la scoala , nici nu am realizat cand am ajuns in masina. Imi arunc jacheta enervat pe scaunul din dreapta , bag rapid cheile in contact si imi trezesc bijuteria la viata. Al naibii ei de treaba , fata asta face ce vrea din mine si nu imi place! Dupa ce am iesit din curtea scolii imi aprind o tigara , in timp ce imi fumez tigara il apelez pe Noah . Vocea prietenului meu acum auzindu-se la toate cele 4 boxe din masina.
-Noah , frate! Ce faci? il intreb calm. Surprinzator dar tigara chiar m-a mai calmat.
-Nu prea bine. Am aflat recent ca cineva comploteaza impotriva noastra, dar inca nu stiu din ce mafie face parte. glasul prietenului meu pare stresat ceea ce ma pune pe ganduri , de obicei nu este asa usor sa il pui pe el intr-o astfel de stare. Imi masez usor tampla gandindu-ma la ceea ce a zis el.
-Inteleg. Atunci stai calm! Il voi aranja eu diseara. ii spun calm dupa ce mi-am facut planul in minte cu atentie. Nimeni nu ma pune pe mine la punct, il aranjez eu cat ai zice "diavol"!!!!
-Ce ai de gand sa faci? ma intreaba el surprins, un zambet dracesc imi aparu pe chip cand ii aud intrebarea , mai trag un fum de tigara apoi ii raspund.
-Nimeni nu ma pune pe mine la colt, asa ca il voi aranja eu! Deci ne auzim mai tarziu , prietene! ii spun inainte sa inchid apelul , ia te uita la ei , sobolaniii , vor sa se joace cu focul! Perfect atunci! Pentru ca deja banuiesc cine are chef de joaca.
După cateva clipe am ajuns acasa. Nici nu m-am mai uitat pe unde imi arunc geaca pentru ca imediat ma arunc pe pat extenuat de toate ce s-au intamplat. Fara sa imi dau seama somnul ma furase.
Din nou , aveam varsta de 8 ani , eram din nou pe acea strada părăsită de lume, slab luminată, fara un acoperis deasupra capului... fara părinții nostri langa noi. Stăteam flămânzi zile întregi pana sa ne găsim de mâncare. Dar nu era asta partea nasoală.... acea parte de acum trebuia sa vina.
-Erika, mănâncă! Ii spuneam grijiuliu. Stiu ca pentru un copil de 8 ani eram destul de matur, stiam cu ce se mănâncă viata...
-Tu nu mănânci? Ma întreabă pe un ton scazut surioara mea iubita, e trista , imi pot da seama cu usurinta, dar vrea sa para fericita. Afisez un zâmbet mic ca mai apoi sa o iau in brate strâns.
-Iubito, eu sunt bine! Important e sa te vad pe tine mancata. In rest ma descurc. Ii spun zambind, ea la rândul ei da mecanic din cap , dar inca nu este mulțumită cu răspunsul meu.
-Ai fost din nou nevoit sa furi alimente? Intreaba pe un ton scazut încât abia am putut sa o aud. Este inteligenta pentru anii ei , de fapt si ea a trecut prin greutățile mele. Oftez adânc in timp ce ma asez langa ea si privesc cerul înstelat, dar ochii mei se concentrau pe luna, singura in intuneric , totusi străluceste, nu se da bătută asa cum nu voi face nici eu! Nu voi da inapoi , sunt un învingător.
-Eri... stii ca fac totul pentru binele nostru!Stiu ca e rău prin ce metode o fac dar. .. asta e viata noastra. Ii spun in timp ce o mângâi pe obrajii ei umezi de la atatea lacrimi.
-Nu inteleg! De ce viata noastra este atât de cruda? Cu ce am gresit? Țipătul ei îmi ajunse in fundul inimii, durerea din sufletul meu intensificandu-se cu fiecare lacrimă scăpată pe obrazul ei fin. Stiu ca viața ne-a lovit acolo unde ne doare mai tare, dar o voi infrunta cu capul sus.
-Totul va fi bine...stii ca viața e nedreaptă dar ... va fi bine! Important e ca suntem împreună! Voi fi langa tine indiferent ce se va intampla! Ii spun după ce o sărut pe frunte, Eri isi sterge încet obraji ca imediat sa afiseze un zâmbet trist....
-Totul va fi bine! Nu e asa? Intreaba micuțul meu ingeras cu acel glas angelic. Imi lipesc fruntea de a ei fixandu-mi ochii in a ei, puteam sa ii zaresc teama , tristetea , frustrarea , nefericirea din acei ochi cristalini... de ce trebuie sa sufere si ea?
-Va fi bine , iti promit! ii spun calm , incercand macar pe ea sa o fac fericita, va trai intr-un mediu bun , in afara oricarui pericol! Nu o voi implica in nici o primejdie!!! Imi asez o mana pe obrazul ei zambindu-i bland , dar imediat amandoi tresarim in urma unui zgomot puternic. Cand ne intoarcem privirile am putut zarii 5 oameni imbracati in negru care veneau in spre noi cu viteza. Erika ma lua strans in brate , am putut sa ii simt panica, eu nici nu stiam ce simt dar sincer? Pe chipul meu sunt sigur ca se citea groaza , nu puteam sa cred ca Erika va păți ceva , dar datorita ei am putut sa ma ridic in picioare si sa o indepartez usor de mine! Am dat-o in spatele meu , pentru o secunda m-am intors si i-am soptit : "Fugi!" , eram speriat si terifiat de situatia in care sunt pus dar nu ma pot lasa invins, nu pot da inapoi. Nu o voi lasa sa pateasca ceva, in nici un caz! Viata este o tradatoare , mi-a luat aproape totul , dar pe ea ...nimeni nu o va putea sa mi-o ieie. Ideea ca o pot proteja ...asta imi da curajul sa infrunt totul.
- Tu esti pustiul care permanent ne da tarcoale si ne fura alimentele! In sfarsit te-am putut gasi! Esti numit fantoma pustiule printre noi! Apari si dispari atat de rapid incat nu avem nici o sansa sa te gasim.... Oricum , te-am prins , deci i-ati adio de la viata. Dupa aceste cuvinte , toti 5 au napustit asupra mea, am simtit durere in zona coastelor , a capului , a piciorelor si a mainilor , simteam loviturile date cu bestialitate, nu aveau pic de mila , incercam pe cat posibil sa imi protejez capul, am incercat sa dau cu ce pot , am putut invata cateva miscari de la bataile de strada de la cei care au fost impresionati de curajul meu de care am dat dovada. Insa ce poate face un copil de 8 ani contra 5 barbati? Nimic! Insa , incapatanarea de care dau dovada nu a putut sa ma lese sa cedez, mai ales cand am auzit tipatul disperat al Erikai , m-am ridicat cat de repede am putut , in ciuda durerilor insuportabile pe care le simteam . Cand am vrut sa ma apropii de ea , am vazut de odata negru in fata ochilor , simtind la ceafa o durere al naibii de dureroasa , apoi am cazut secerat la pamant.
Realitate---------------
Simt transpiratie in zona cefei , de fapt tot trupul imi era transpirat, respiratia imi era sacadanta, tresar usor ca apoi sa ma ridic in fund privind spre fereastra, cerul inorat plus vântul care bate cu putere nu face altceva decat sa prevesteasca o furtuna , se pare ca din nou am avut acel cosmar idiot . Imi frec fata cu palmele disperat ca apoi sa trantesc cu putere perna de usa de la cativa metrii distanta de pat. Scap nervos cateva injuraturi printre dinti dand enervat cu pumnul in pat. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu ma gasea maestrul meu dar cred ca acum eram distrus definitiv.... Ma las usor pe spate inapoi in pat, imi asez bratul peste ochi incercand sa uit acele clipe de cosmar , trecutul meu care sta lipit de mine ca o lipitoare nu imi da pace , de fiecare data când inchid ochii toate loviturile date de viata imi apar in fata ochilor, am fost un om batut de soarta dar niciodată nu am renuntat si nici nu o voi face. Ma intorc pe o parte, incercand sa imi gasesc o posizitie mai buna dar tot ce fac e degeaba. Nu pot sa cred, au trecut atatia ani dar nu pot simti altceva decat iritare, frustrare , repulsie... Viata chiar e o curva , daca nu o aranjezi tu pe ea, te va aranja ea pe tine! Dau frustrat cu pumnul in perete incercand sa ma calmez. Vibratia de la telefon sparse linistea care s-a lasat in camera, ma intind alene dupa el ca imediat sa raspund.
-Da?
-Vezi ca este in seara asta o lupta! Te bagi?
-Sigur ca ma bag ,Noah! Cu cine crezi ca vorbesti frate?
-Cu campionul nostru scump. Vezi ce faci frate. Apropo , nu prea mi-a placut iesirea ta fata de Abbey si prietenul ei.
-Mmm , sa inteleg ca ai vazut micul spectacol oferit de mine . In fine , vorbim mai tarziu , draga bona!
Imediat dupa ce i-am zis aceasta fraza am inchis , doamne ... Ar trebui omul asta sa se faca bona ei , prea mult o protejeaza. Si de ce am reactionat astfel cand era langa mascariciul ala? Prea multe intrebari puse fara nici un rost. Ma ridic lenes din pat indreptandu-ma spre scari , nu apuc sa fac nici un pas cand imaginea Erikai imi sare in ochi. Statea cu mainile incrucisate la piept si ma privea curioasa, in acelasi timp putin suparata, oare ce s-a intamplat?
-Este totul in regula? o intreb pasind pe trepte, imediat ajung in fata ei , putand sa o analizez cu atentie.
-Unde te duci? ma intreaba serioasa, stiu ca a aflat de luptele mele , nu am putut sa uit mica cearta pe care am avut-o.. Bagaceasoa mica , s-a bagat unde nu ii fierbe oala . Toate astea datorita lui Jackson , dar foarte bine , il voi aranja si pe pampaliciul ala bagacios! Nu imi vine sa cred ca a implicat-o in asta pe micuța mea surioara.
-Merg la lupta! Este o lupta in seara asta! ii spun dupa ce o evit, nu mai incerc sa o mint. Am mintit-o suficient incercand sa nu o implic in lumea mea, oricum nu este implicata , dar stie o parte din viata mea. Intorc capul lent surprins ca nu spune nimic , ea ma priveste trista in timp ce isi apleaca capul intr-o parte.
-Inainte eram mult mai apropiati... stiu ca imi ascunzi ceva, fratioare... asa cum imi ascundeai faptul ca furai mancare ca sa ma hranesti cand eram mici. Nu am uitat Dante! Ai evitat mereu intrebarile mele de atunci ,mi-ai ascuns faptele facute de tine , nu ai vrut sa aflu cum faci rost de mancare si tot am aflat , deci indiferent de ce imi ascunzi , tot voi afla! Cuvintele ei ma lovira fix in inima , stie sa se joace cu (,) cuvintele ! Ma ataca acolo unde stie ca ma doare, asta nu prea imi place, imi aminteste de acele zile dispretuitoare când eram atât de vulnerabil.
Noah pov.
Dupa ce am servit al 7-lea pahar cu votka realizez ca sunt foarte beat, totusi nu imi dau seama ce caut aici si de ce fac asta? Dante... doamne... doar din cauza lui... S-a schimbat atat de mult omul asta... Era asa diferit inainte de prostia aia. Era bun , milos ,dulce , vesel , zambaret , o persoana deschisa , atat de vorbaret si entuziast. Acum Dante este doar o umbra a trecutului sau, numai e aceeasi persoana , lucru care ma intristeaza puternic. Dante , prietenul meu , a disparut odata cu ...
-Noah! glasul angelic al lui Abbey ma scoase din gandurile mele , imi intorc capul mecanic in spre ea , putand sa ii observ imbracamintea eleganta. Un zambet trist isi facu aparitia pe chipul meu. Ma las usor pe spate analizand-o cu mare atentie.
-Ce faci pustoaico pe aici? Este un bar daca nu stiai! ii spun zambind , micuta mea si-a ridicat o spranceana frustrata , se aseza pe scaunul de langa mine apoi ridica mana spre barman , nu a stat prea mult pe gânduri si si-a cerut un pahar cu votka , amuzat am privit totul ca un spectator, o domnisorica asa fragilă ca ea a venit intr-un bar cam rău flamat sa servească alcool , total ceva de urmărit . Deci fata buna devine fata rea , interesant dar nu placut.
-Nu au voie pustoaicele la bar? Dar cine esti tu sa protestezi? Nu esti nici tata, nici unul dintre fratii mei mai mari ca sa ai dreptul sa imi spui ceva! Si pentru informatia ta generala... sa stii ca avem aceeasi varsta! imi spune in timp ce scoate limba jucaus in fata mea. E atat de draguta cand se comporta copilaros, imi place mult de ea. Imi asez bratul pe tejghea ca imediat sa imi sprijin obrazul in mana , astfel concentrandu-mi atentia spre Abbey, aceasta încearcă din răsputeri sa imi ignore atentia facand pe indiferenta , dar roseata din obrajii ei o dau de gol.
-Si ce a facut o fata cuminte sa vina intr-un astfel de loc? o intreb zambind malitios, fata se apleaca pe coate in fata privind ganditoare intr-un punct fix semn ca se gândeste intens la raspunsul ce avea sa mi-l dea, intr-un final se întoarce serioasa cu fata spre mine privindu -ma profund.
-Dante, acest nume e suficient sa iti dai seama din cauza cui sunt aici... nu inteleg de ce se comporta asa! Acum ma arunca , acum ma vrea inapoi...nu inteleg de ce e in felul asta! imi spune in soapta, deci ea il iubeste pe Dante... Dante baiatul rau , Dante baiatul care o face mereu sa sufere, hmmm , se pare ca nu eu sunt baiatul potrivit pentru ea, trist dar adevarat, chiar daca nu prea imi place ...accept cu greu realitatea, oftez usor si incep sa ma joc cu paharul pe jumatate gol din fata mea care in urma cu cateva secunde statea linistit pe tejghea.
-Il iubesti? o intreb incet, ea intoarce privirea surprinsa spre mine. Ezita, semn ca imi va spune o minciune ,faptul ca deschide si închide gura la loc încercând sa spună ceva imi intensifica banuielile. Dupa ce a purtat o lupta interioara afiseaza un zambet fals ca apoi sa traga adanc aer in piept si sa privească intr -un punct stiut doar de ea.
-Nu! spune ezitant, clar ma minte... strang ochii cu putere in timp ce ma joc cu paharul in mana , cum sa o fac sa recunoasca... stiu!
-Ok , deci nu te va deranja daca iti voi spune adevarul ,nu e asa? o intreb cu subinteles, Abbey isi musca cu putere buza de jos fixandu-ma cu privirea, stiu ca acum se gandeste cu atentie la raspuns dar nu il gaseste...
-Nu ma va deranja! imi spune hotarata, prea bine! Deci va trebui sa ma joc putin, nu prea imi place sa fac asta pentru ca nu e stilul meu , dar trebuie sa ii deschid ochii acestei fete. O iubesc , stiu dar... Dante merita mai mult , el a pierdut lucruri nelimitate, merita sa fie fericit.
-Cel care te-a salvat de la viol din club , cel care te-a prins atunci cand ai fost moarta de beata si a avut grija sa ajungi intr-un loc sigur , nu am fost eu...ci Dante! El te-a salvat, a fost cu ochii pe tine ca un inger al mortii , dar acel inger te-a protejat, stiu ca ti se pare un inganfat , un narcisist , un mitocan dar are un suflet foarte bun... el nu este atat de rau precum crezi , de vina sunt ranile trecutului care le are adanc imprimate in suflet, a pierdut mult , s-a sacrificat enorm , a trecut prin greutati mai ceva ca un om ajuns la varsta de 80 de ani, nu ai habar cata experienta are baiatul asta. Trecutul te schimba Abbey , el era fericit , avea multa compasiune fata de cei din jur , vesel , amuzant , era complet diferit fata de acum . Dar de ce iti spun toate astea acum? Poate ca te intrebi de ce am pretins ca am fost eu ... La faza cu violul , mandria lui l-a impins sa ma roage sa spun ca eu am fost salvatorul tau , la cea de-a doua atat cat si mandria lui cat si a mea m-a împins sa te mint. Nu am putut suporta cum fata de care sunt indragostit incepe sa simta ceva pentru prietenul meu , sa zicem ca a fost gelozie... Da Abbey , sunt indragostit de tine , dar Dante este cel care te merita cu adevarat! El te-a salvat mereu cand ai avut cea mai mare nevoie de tine! Stiu ca mai greseste , uneori face greseli chiar grave, dar are un suflet bun si merita iubire! Se sacrifica pe el ca sa le fie bine celor iubiti.