Abbey pov.
Ma incrunt cand ii aud glasul indurerat al prietenei mele , ce a patit oare de este atat de afectata?
-Abbey , nu pot sa cred!Dante...Dante participa de foarte mult timp la acele lupte ilegale! spune tipand , imi indepartez telefonul de ureche asteptand sa se calmeze, minunat, plec de la scoala cu gandul ca voi scapa de el , dar cand colo soarta imi joaca feste. Cand realizez ca s-a calmat imi apropii telefonul de ureche gandindu-ma cu atentie la urmatoarele cuvinte....se pare ca nu s-a putut obisnui cu crudul adevar.
-Erika , inspira si expira! Te rog sa te calmezi... nu iti faci bine deloc daca te crizezi in halul asta! ii spun incercand sa o calmez, cred ca a avut un soc mai mare decat mine . Chiar daca mi-a spus data trecuta asta.
-Vii te rog pana la mine?imi spune pe o voce de copil. Cum as putea -o eu refuza? Mi se inmoaie inima sa o vad in starea asta, recunosc, o cunosc de putin timp dar mi-a devenit o sora!
-Cum as putea sa te refuz?intreb pe un ton amuzat, la celalalt fir aud un chicot !Asta ma face sa zambesc , si sa uit de ceea ce mi s-a intamplat azi.
-Am atatea sa iti spun! imi spune serioasa, tonul vocii ei ma pune pe ganduri . Oare ce are sa imi spuna atat de important incat e serioasa? Genul de fata care e mereu amuzanta, vesela ...nu am vazut-o niceodata serioasa.
-Vin imediat, boss! Doar asteapta-ma! ii spun grabita, vreau sa ajung cat de repede pot!
-Stiu ca te-am facut curioasa...deci fii sigura ca voi sta cu usa deschisa si te voi astepta! Imi spune pe un ton bland. Dupa ce ne luam la revedere, imi bag telefonul in geanta , imi aranjez putin fusta care devenise sifonata in urma miscarilor mele si o iau la pas.
******
In 30 de minute eram in fata portii prietenei mele, cred ca are o familie foarte bogata de isi permite acest confort. Nu pot spune ca eu sunt din patura societatii medii , dar totusi ...in aceasta curte predomina prea mult ,luxul! De ce oare data trecuta nu am analizat mai amanuntit toate acestea? Imi trec o mana prin par agitata , trag o gura mare de aer , incercand sa ma incurajez singura! "Haide Abbey ,nu fi pisica fricoasa! Nu va venii vreun lup sa te manance daca te apropii de nenorocita aia de poarta!" imi spune plina de tupeu si constiinta mea, da , da , desteapta mai e ea! Cica nu ma va manca nici un lup....da de unde, cand vad cele doua santanele care foarte usor le poti confunda cu niste statui , tindand in mana cate un pitbull ,ma fac sa o iau la fuga. Inghit in sec , gandindu-ma ce sa fac in continuare! Frica imi cuprinde fiecare celula din corp...Cand ma gandesc sa ma intorc acasa, aud scartaitul portilor , ascult tot ce se intampla uitand si sa respir, nici nu ma mai misc, as putea fi confundata cu un manechin din magazine.
-Heiii , Abbey ,intra!! Nu sta acolo sa privesti firul de iarba cum creste! o aud pe blondina plina de viata!Nici nu imi vine sa cred ca era aceeasi fata cu cea de la telefon, ma intorc parca in reluare si incerc din inima sa imi pastrez calmul .
-Am crezut ca esti intr-o stare deplorabila! ii spun in timp ce incerc sa fac o gluma! Blondina stramba putin din nas , semn ca nu ii convine glumita mea . Afisez un zambet nevinovat, gest ce o face pe printesa din fata mea sa rada .
-Haide odata in casa! Daca mai continuam asa vom sta aici pana a doua zi! imi spune pe un ton jucaus, in timp ce ma trage de mana si practic ma taraie dupa ea, eu nu am nici un drept sa comentez, lasandu-ma manevrata de printesa asta alintata ,cum vrea ea! Dar suprinzator nu ma deranjeaza, ba din potriva ,ma face fara intentie sa zambesc! Fata asta aduce caldura in inima mea , practic are un anumita atractie ce te atrage ca un magnet, complet opusa de fratele ei.
Ajunsa in casa , privesc atent fiecare colt , chiar daca am mai fost pe aici , dar de fiecare data ma face sa ma minun de ce vad aici! Parintii ei or fi niste afaceristi? Merg cu pasi calculati in spatele blondinei , pana cand ajungem in fata canapelei din salon , pierduta in lumea mea nici nu mi-am dat seama la inceput ce vrea ea sa faca, abia dupa cateva secunde am realizat ca vrea sa iau un loc.
-Oh , scuze...spun eu putin ametita, Erika da amuzata din cap , asezandu-se langa mine.
-Se pare ca si tu ai multe de zis. imi spune in timp ce ii face semn la o servitoare sa vina la noi. Eu imi pun picior peste picior, si imi incrucisez mainile pe genunchi . Incepand sa ma joc cu mainile, agitata. Nu-i pot spune ca m-am indragostit de fratele ei, as face greseala vietii mele! Si asa nu sunt sigura de sentimentele mele! Poate e doar o simpla atractie...nu cred ca e iubire adevarata!
-Suzan , te rog sa imi aduci 2 pahare...
-Cu ce sa fie domnisoara?intreaba servitoarea pe un ton scazut, eu analizand-o cu atentie in acest moment , se pare ca este o femeie tanara, are in jur de 25 de ani ,daca nu ma insel , ma las putin pe spate facandu-ma mai confortabila.
-As vrea cocktail ,daca nu te deranjeaza! ii spune blondina pe un ton elegant , nici nu imi vine sa cred cum o trateaza, adica alte persoane se comporta foarte superior cu angajatii lor, ea in schimb se comporta foarte manierat si rafinat cu servitoarea ei , acest lucru dovedeste ca este foarte educata, mama ei a facut o treaba buna.
-Asa, revenind la subiect!Te-am chemat sa ne mai petrecem si noi timpul ca intre prietene! imi spune pe un ton trist, gestul ei ma facu sa intru in alerta si sa ma ingrijoreze, sper sa nu fie ceva grav.
-S-a intamplat ceva? intreb pe un ton neutru , vocea mea nu putea sa tradeze emotiile mele care erau atat de puternice .
-Dante...sincer chiar nu stiam ca el este implicat in astfel de lupte.imi spune pe un ton jos , privesc atenta la ea dandu-mi seama ca se abtine cu greu sa nu planga, ma apropii de ea putin cate putin , cu gandul sa o iau in brate!
-Te inteleg...si imi pare atat de rau! ii spun cu regret in glas, Erika ridica ochii ei care trada durerea din sufletul ei , starea blondinei ma intrista profund! Incerc sa imi adun toate puterile pentru a-i da un sfat in legatura cu fratele ei , insa...nici nu stiu ce sa ii spun!
-Domnisoara! servitoarea intervenii zambind , tinea cu mare grija tava in mana si se apropia de noi cu atentie, Erika ii facu semn din cap sa aseze tava pe masuta din fata noastra, ceea ce si facu,privesc toata scena ingandurata,imi întorc ochii in spre scări sperând in secret ca el este acasă...
-Multumesc! spuse cu glasul tremurat, se pare ca treaba cu fratele ei a derutat-o puternic ...privesc pierduta intr-un punct fix si ma tot gandesc, ce l-o fi facut sa o ieie pe caile acestea?
-Cu mare placere, domnisoara! spuse pe un ton umil servitoarea si pleca, Erika se intinse dupa pahar , dupa ce il lua , incepu sa se joace printre degetele ei lungi. Se pare ca se gandeste la ceva important, fiecare fiind pierduta in lumea ei...Astfel se lasa o liniste apasatoare peste noi pana cand se auzi o usa deschizandu-se , atentia noastra a fost atrasa de locul cu pricina . Nici bine nu trecu , ca isi face aparitia o statura foarte impunatoare si fermecatoare , care din nefericire imi e foarte cunoscuta ,nu inteleg, de ce are o asa forta asupra mea?Simt fluturasii in stomac cum isi fac de cap,inima batandu-mi cu putere,sunt o cauza pierdută.
-Dante, fratioare! Cat ma bucur ca ai venit! spuse Erika bucuroasa in timp ce ii sare in brate, Dante ii zambeste larg , o strange puternic la piept , apoi o mangaie delicat pe cap. Se vede ca o iubeste mult , e atat de grijuliu cu ea! E complet opusul acelei fiare pe care am vazut-o ieri . Imi scutur capul usor cu scopul sa imi revnin din aceste ganduri intunecate.
-Mi-a fost dor de tine ,printesa! ii spune Dante bland , Erika isi ridica privirea care ii transmitea iubirea neconditionata pentru el!Imaginea din fata mea ma face sa zambesc , dar imediat ma intristez, nedandu-mi seama de ce!Nici nu m-a observat...oftez usor , oftatul meu se pare ca i-a atras atentia , cand ma uit in directia lui dau peste chipul sau incruntat ,semn ca nu prea ii convine prezenta mea aici.
-Ea ce cauta la noi acasa?intreaba iritat, ridicand dintr-o spranceana , in timp ce isi incruciseaza mainile la piept adoptand o atitudine de arogant! Imi dau ochii peste cap , plictisindu-ma de inganfarea lui. Ma ridic in picioare si ma apropii de el , Erika se desprinse de el facandu-mi mie loc.
-Ai ceva impotriva ca sunt aici? Il intreb calma, el isi ingusteaza ochii ,fixandu-ma cu privirea, eu ar trebuii sa imi ridic capul ca sa il vad mai bine de aceea incepe sa ma doara si gatul . Suntem amandoi la o distanta minima ,de aceea ar trebui sa fiu prudenta cu el. Cine stie ce ii poate venii lui prin minte?
-Stii cat e ceasul, chihuahua roz? intreaba el in timp ce afisa un zambet splendit , care pe mine sincer ma facea sa ii trag o palma zdravana peste fata, toate astea dovedeste ca are prea multa incredere in sine! Si asta ma scoate din toate mintiile ,imi strang pumnii , simtindu-mi unghiile cum imi intra in carne.
-Esti un nesimtit! Ceasul este abia 11. spun zambindu-i fals, el isi pune o mana teatral la frunte apropiindu-se de mine , asta ma facu sa inghit in sec , dandu-ma cu un pas in spate.
-Vai,nu crezi ca e cam tarziu pentru minori sa umble hai hui ,la ora asta pe strazi? E deja intuneric , draga chihuahua. Nu crezi? intreaba el pe un ton actoricesc, sunt sigura ca se distreaza pe cinste pe seama mea ,asta enervandu-ma si mai mult!
-Daca te fac prost ar fi o insulta adresata oamenilor prosti. Esti prea prost pentru era asta, pe cuvantul meu daca te mint! ii spun prefacandu-ma ranita. El stramba din nas , apropiindu-se de mine ,astfel ii pot observa cu usurinta vena de la gat care se zbate cu o mare intensitate! E nervos, e foarte nervos, si asta e de rau!
-Numai spune. Ce parere ai de o plimbare ca sa te fac sa iti tii gura aia mare! Te asigur eu, ca dupa aceasta superba plimbare , te vei gandii de doua ori inainte sa ma insulti! imi spune el sigur pe sine, asta ma inspaimanta si mai tare , ce are de gand psihopatul asta? Se apropie dintr-un pas de mine , ma insfaca in cateva secunde si ma arunca pe spatele sau de parca as fi un sac de cartof.
-Da-mi drumul, magarule!ii spun nervoasa, incepand sa ii dau cativa pumni in spate, dar el nici nu reactioneaza, minunat!Privesc ingrozita in spre prietena mea , insa aceasta radea cu lacrimi! Glumesti?
-Nu te mai zbate atata chihuaha, ca tot pentru tine e rau! Te voi putea scapa! imi spune pe un ton amuzat.
-A da? Acum te distrezi pe seama mea!? Esti un bou ,un porc! Daca ar fi ilegala prostia , ai fii bagat pe viata in spatele gratiilor! Lasa-ma jos , imbecilule! ii spun nervoasa peste limita, el isi continua drumul neperturbat de insultele aduse la adresa sa, asta scotandu-ma si mai tare din minti. Sor'sa e o tradatoare , nu m-a ajutat de fel , iar frati'su este un psihopat scapat de la ospiciul de nebuni!
-Te-ai potolit, in sfarsit! Imi spune atent la drum, mergând cu o viteza care ma face sa imi iasă ochii din orbite , pun pariu ca daca eram in desene animate era ceva de ras. Imi întorc privirea de la el , încercând pe cat posibil sa ma fac mai comodă in scaun , dar gândurile nu imi dau pace ,ce are de gand sa faca? Înghit in sec, încet, încet , facandu-mă mica si asteptând sentința. Intr-un final ma trezesc din transa când imi dau seama ca masina s-a oprit. Ma uit atenta in jur , in scurt timp realizez ca acest drum nu imi e cunoscut deloc.
-Ce vrei sa faci? il intreb încet, mâinile mi le simt transpirate , bataile inimii imi sunt accelerate! Mor de frica.
-As vrea sa te las putin pentru a-ti aerisii creierii! Nu ma judeca , dar iti vreau doar binele! Cand l-am auzit am rămas traumatizată!
-Esti psihopat! ii reproșez eu nervoasă , el afiseaza un zambet batjocoritor , in schimb eu nu vad ce este atât de amuzant! Il privesc cu atenție , ochii sai scaparatori sărind in evidență, asta ma face sa cred ca vorbeste serios! Tremurând, cobor din masina asteptând următoarea miscare.
-Da-mi telefonul! Imi spune pe un ton indiferent , stand cu mâinile in buzunare , ma uit la el ca la un zombie realizând ca totul e serios .
-Nu vorbesti serios! Nu? Ii spun speriată, expresia fetei sale din una indiferenta a devenit in una infricosatoare! Frica acum ma cuprinde si mai tare nestiind ce are el de gand. Nu am nici un martor , daca ma agresează? Ce păzesc mancatorii de gogoși? Privesc agitată in toate părțile ,venindu-mi sa plâng!
-Hei! Da-mi telefonul! Imi spune pe un ton aspru, dupa ce ma analizează cu atentie încearcă sa se apropie de mine , dar eu de fiecare data ma îndepărtez de el , când cred ca sunt in siguranta acesta elimina distanta dintr-o miscare prinzandu-ma de umeri.
-Da-mi drumul! Diavol tazmanian ce esti! Ii tip in fata , tare as vrea sa îmi lipesc palma asta de fata lui, aroganta aia întrece orice limita! Intr-un final după ce ne certam ca niste copii, imi ia telefonul fluturandu- mi-l prin fata ochilor, parca vrând sa imi faca in ciuda ,ma ia toți nervii din cauza ca ii iese figura, pot oare sa il strang de gât fix in acest moment? Cum ar arata oare intr-un cazan plin cu smoală? Dar cel mai important gand care ar trebui sa ma preocupe este :" Ce idei ii mai trece prin acea minte diabolică? ".
-Calmeaza-te nebuno! Imi spune plictisit.
-Glumesti?Daca mi se intampla ceva ,te voi bantui toata viața ta!
il amenint cu tot tupeul de care dispun.
-Pentru ce exista vânătorii de fantome? Mai exista si exorcistii , sa stii! imi spune ridicând din umeri ,este cel mai mare inganfat in viata! L-as da dispărut daca as putea! Cum sa faca asa ceva? Simt cum sângele mi se urca la cap, sunt atât de confuză! Il urăsc sau il iubesc? Nu are cum sa il iubesc! Imi face viața un adevărat iad.
-Pa, pa! Chihuahua roz, sper sa iti placa cele 3 ore de mers pe jos, intr-un final vei ajunge in oras! Imi spune ranjind in timp ce urca in masina, dupa cele auzite am rămas perplexă, nu imi venea sa cred ce aud, dracusorul a plecat fara ca macar sa se mai uite in urma! Nu se poate, te rog Doamne zi-mi ca este doar un cosmar! Da, un simplu cosmar, ma voi trezi imediat in patul meu călduros, ma ciupesc de brat sperând ca este un nenorocit de vis, doare , clar nu este un vis! Imi vine sa plâng de nervi, dupa ce inspectez locul din priviri imi dau seama ca sunt intr-o situație deplorabilă, pe o strada pustie am fost părăsită de un nebun! Frica isi face simțită prezenta încetul cu încetul, adrenalina isi face si ea prezenta! Tot corpul imi tremura necontrolat , insa doar un gand ma face sa turbez! Cum a putut sa imi faca el asa ceva? Ma jur ca după ce il prind il castrez! Nenorocit inganfat! Ma las in jos speriată, privind in jur cu teama, din orice parte poate iesi un bețiv care vrea sa isi satisfacă poftele , agresandu-ma! Imi pun mâinile in cap venindu-mi sa tip de frustrare, ma doare inima când ma gândesc ca tocmai EL m-a aruncat in gura leului... Gandindu-ma, imi dau seama ca sunt intr-o situație gravă, o fata , pe o strada pustie, fara telefon la ea, la ora 12 noaptea. E grav, foarte grav! Simt cum stresul pune stăpânire pe mine! Nici nu stiu unde sunt. Dar trebuie sa gasesc o solutie! Orice! Decat sa stau intr-un loc mai bine as începe sa merg , poate voi gasi ceva! După ceva timp , realizând ca nu am ajuns nicăieri, ma las pe vine ,simtindu-ma atât de frustrată! Respir usor încercând sa nu ma las prada panicii! Privesc in jos si imi vad lacrimile ce pateaza asfaltul, plâng... urasc de moarte acest sentiment de sensibilitate.
Sunt atât de slaba, am fost toata viața protejată de familia mea, niceodata nu am crezut ca voi ajunge in aceasta situație! Imi pun bratele peste genunchi ,oftand din toti plămânii, ma simt oribil, sunt pierduta pe o strada pustie, in miez de noapte... familia mea cred ca m-a si dat in urmarire. Toata viața imi trece prin fata ochilor, din toate cate a facut dracusor... asta a umplut paharul! Ma voi razbuna pe el in cel mai crud mod! Imi ridic capul de pe brate atunci când aud o masina mergând cu muzica la maxim si viteza. Rămân socata când vad ca masina luxoasă încetinește usor , oprindu-se fix in dreptul meu ! Asta nu poate fi de bine. In clipa asta mor de frica... când portiera se deschide încet, parca cu scopul sa ma trimita pe mine in agonie, nu dureaza mult si imi dau seama ca inima mi s-a oprit in loc.