Ramasa singura in camera, Sujin se gandea la ce trebuie sa faca pentru a-i recupera memoria lui Kihyun.
Nu este prima data cand l-am ajutat pe Kihyun sa-si recupereze memoria! Asta inseamna ca trebuie sa stau langa el, doar asa il pot vindeca...
Dar cum sa stau langa el acum ca mai este si un idol? Ah, nu stiu ce sa fac! Toata situatia asta ma innebuneste, nu ca pana acum as fi fost intreaga la minte...
In timp ce Sujin se gandea la o modalitate de a sta aproape de Kihyun, o asistenta intra in camera, dar Sujin n-o observa.
Dupa ce pleaca, Sujin aude usa inchizandu-se destul de zgomotos.
A fost cineva aici?
De ce imi este asa somn dintr-o data? Chiar mi-au dat somnifere? Pff, oamenii astia nu stiu ca adorm mai repede si fara somnifere.
Dormind trei ore, Sujin se trezeste din cauza ca ii era foame, altfel nu s-ar fi trezit.
Avand mai multa putere, Sujin se da jos din pat mergand spre usa. Iesind din salon, aceasta vrea sa ajunga la cantina. Se tinea de bara de langa perete, evitand fiecare persoana care voia s-o ajute. Daca Kihyun se saturase de spitale, Sujin a fost doar de doua ori cand era mica. Se simtea ametita, iar mirosul de spital ii facea si mai mult rau. Acum uitase de cantina, voia doar sa gaseasca acoperisul.
Ajungand pe acoperis, aceasta se bucura de aerul curat de afara.
Acoperisul avea o priveliste uimitoare, asa ca Sujin s-a apropiat incet de balustrada.
Ah, nu pot vedea nimic de aici.
Nu cred ca se va intampla ceva daca urc putin pe balustrada asta...sper.
Stand cateva secunde cocotata pe balustrada, cineva isi infasoara bratele de mijlocul ei, apoi o pune jos.
Sujin era furioasa, iar cand s-a intors era pornita sa-i dea o palma celui care a deranjat-o!
Kihyun: Tu nu esti constienta la ce etaj suntem? Esti nebuna? Chiar vrei sa mori? Atunci nu te mai retin. Nu-mi vine sa cred pentru cine am urcat eu aici.(spune acesta furios, apoi se intoarce, facand pasi mari si apasati spre iesire.)
Sujin: Ya, Kihyun! Masoara-ti cuvintele. (acesta se opreste, intorcandu-se spre ea, deoarece se simtea jignit.)
Kihyun: Sa-mi masor cuvintele? Eu? Cred ca glumesti.
Credeam ca stii cine sunt.
Sujin: Cine esti? Aa, da! Esti acelasi nesuferit si idiot...(spune aceasta dandu-si ochii peste cap, avand bratele incrucisate la piept).
Si doar ca sa stii, nu voiam sa ma arunc de aici, oricum nu am cum sa mor.
Kihyun: Tu chiar esti nebuna.
Sujin: Atunci de ce ai venit pana aici dupa o nebuna?
Kihyun: Voiam doar sa vad ce-ti taie capul.
Sujin: Sigur. Iar eu acum trebuie sa te cred, nu?
Kihyun: Ah, uite cu cine imi bat eu capul acum. ( se indreapta spre iesire)
Sujin: Kihyun...
Kihyun: Ce mai e acum?
Sujin: Nimic...(cand aude raspunsul lui Sujin, acesta pleaca fara a mai spune ceva.)
Nu pot sa cred ca este la fel de arogant ca atunci cand l-am intalnit prima data.
Unde se duce acum? Trebuie sa-l urmaresc!
Era la o distanta mica fata de Kihyun, dar facea un efort destul de mare pentru a sta cat mai aproape de el. Ajungand la parter, Sujin se gandea ca acesta o sa plece, lasand-o singura in spital. Asa a si fost! Kihyun a iesit pe usile spitalului, apoi nu s-a mai intors.
Mergand spre salonul ei, Sujin aude un copil care plangea destul de tare. Ajungand langa copil, aceasta le-a spune asistentelor care incercau sa-l calmeze, ca va avea ea grija de el.
Sujin: Ce s-a intamplat? De ce plangi?(dar copilasul nu se oprea din plans)
Si eu am plans azi, dar am stiut ca nu voi rezolva nimic daca stau si plang toata ziua...
Daca mi-ai spune de ce anume plangi, iti promit ca te voi ajuta!(auzind ce a spus Sujin, copilul a incetat din plans)
Copilul: Mama mea...
Sujin: Ce s-a intamplat cu ea?
Copilul: A lesinat si acum este in camera aceea. (aratand cu degetelul salonul in care mama lui se afla).
Sujin: Oh, sunt sigura ca va fi bine, stai linistit!
Copilul: Mi-e frica...o vreau pe mami...
Sujin: Copilas(il imbratiseaza) o sa am eu grija de tine pana cand mama ta isi revine.
Ti-e foame? (copilul afirma dand de cateva ori din cap)
Atunci hai sa mancam, si mie imi este foame.
Ajungand in cantina, Sujin ii cumpara baietelului mancare si ceva de baut. Ceasul era 16:05, iar Sujin nu mancase nimic toata ziua. Acum nu ii mai era pofta de nimic, se saturase doar privindu-l pe baietel cum mananca linistit.
Dupa ce baiatul a mancat, Sujin l-a dus in salonul ei, spunandu-le mai intai asistentelor ca baiatul este in grila ei pana cand mama lui se face bine.
Sujin: TA-DA! Acesta este salonul meu! Plictisitor, nu? (baietelul da din cap, incepand sa zambeasca.)
Hmm, care este numele tau? Al meu este Sujin, imi pare bine sa te cunosc. (intinde mana spre baiatel)
Baiatul: Eu sunt Hanbin.
Sujin: Hanbin? Ce nume frumos ai! Cati anisori ai?
Hanbin: Am 7 ani. Tu?
Sujin: Am 22.
Hanbin: Esti asa mare, dar nu pari deloc. Am crezut ca ai 16 ani.
Sujin: Ce copil dragut! (ii ciufuleste parul)
Vrei sa ne jucam ceva?
Hanbin: Nu vreau sa ma joc...
Pot sa-ti pun o intrebare?
Sujin: Sigur.
Hanbin: Prietenul tau este acel baiat din Monsta X?
Sujin(fiind uimita de intrebarea baiatului): Care baiat?
Hanbin: Avea parul roz.
Sujin: Dar de unde stii ca este intr-o trupa?
Hanbin: Sora mea mai mare este fana lui. Camera ei este plina cu poze lui.
Sujin: Am inteles.
Eu si cu acel baiat nu suntem impreuna. Dar de ce ai intrebat?
Hanbin: Pentru ca m-am indragostit de tine. Noona, mai asteapta doar 15 ani, bine?
Sujin( incepand sa rada, dar cand vede fata serioasa a baiatelului, inceteaza): Hanbin, sunt prea mare pentru tine! Sunt sigura ca o sa te indragostesti de alta fata mai tanara ca mine.
Hanbin: Nu vreau alta fata, eu te vreau doar pe tine!
Sujin: Of, bine, o sa astept 15 ani!
Mama lui Hanbin a lesinat din cauza alergiei la caini. Hanbin a adus acasa fara ca mama lui sa stie un catelus de pe strada, iar pentru ca acesta a lasat par peste tot pe unde a umblat, mama lui a inceput sa stranute, iar pe piele i-au aparut multe blande. Acest lucru a provocat lesinul.
Cand si-a revenit, Sujin l-a adus pe Hanbin s-o vada. Mama lui abia se trezise.
Aceasta i-a multumit lui Sujin ca a avut grija de baietel si si-a cerut scuze pentru deranj.
Intorcandu-se in salonul ei, aceasta ramane surprinsa cand le vede pe Minah, Eunbi si Sohee in camera.
Sujin: Am crezut ca n-o sa mai veniti!
Minah: Imposibil!
Sujin: Vreau sa plec de aici, mi-am revenit acum.
Sohee: De aceea suntem aici.
Eunbi: Da, Sujin! Suntem aici pentru a te lua.
Sujin: Minunat!
Stiti cumva unde imi sunt hainele?
Minah: Ti-am adus altele, nu le poti purta iar pe acelea.
Sujin: Multumesc, multumesc, multumesc!
Schimbandu-se repede, Sujin impreuna cu prietenele ei ies din spital.
Fetele aveau un plan. Acestea nu stiau ca Kihyun a fost azi la spital, asa ca au dus-o pe Sujin la casa trupei.
Ma asteptam ca fetele sa ma aduca aici, chiar voiam sa vad locul in care locuieste acum Kihyun.
Minhyuk este cel care ne deschide usa. Acesta ne invita sa intram in casa, el si Eunbi ramanand ultimii. Desigur ca m-am uitat cu coada ochiului la ei, acestia se imbratisau. Sunt asa de scumpi!
Ceilalti baieti erau in living, jucandu-se nelipsitele jocuri video. Dar Kihyun nu se afla acolo.
Auzindu-se soneria, m-am dus repede sa deschid. Speram sa fie Kihyun, dar era baiatul cu pizza.
,,Baieti, pizza a ajuns!'' Strig eu.
Kihyun: Ce cauta nebuna aici?
Minhyuk: KIHYUN! (spune acesta in momentul cand o vede pe Sujin stand in spatele lui Kihyun, auzind totul.)
Kihyun: Ce? V-am intrebat ceva! Poate ca este prietena voastra, dar nu si a mea. Nu suport s-o vad, asa ca nu vreau s-o mai prind in casa noastra.
Cand se intoarce pentru a pleca, Kihyun o vede pe Sujin plecand. Era sigur ca l-a auzit, asa ca a regretat imediat ce a spus.
Voia sa mearga dupa ea, dar se razgandeste, mergand dupa ea fetele.
Minhyuk: Nu-mi vine sa cred. Asta este Kihyun de azi dimineata?
Acel Kihyun de dimineata a adus-o pe Sujin in brate pana la spital, acel Kihyun o tinea de mana in momentul cand noi am ajuns.
Jooheon: Baieti, toti stim ce actor bun este Kihyun. Cred ca acum s-a prefacut...
Minhyuk: Da, totul este posibil cand este vorba de Kihyun...
Hyungwon: Baieti, peste cateva zile este Halloween-ul, ce ziceti daca am organiza o petrecere cu costume si s-o invitam si pe Sujin? Poate asa se vor apropia mai mult.
I.M: Este o idee buna. Asa ramane. O sa le anunt eu pe fete.
Minah, Eunbi si Sohee au gasit-o pe Sujin nu foarte departe de casa lor. Aceasta se tinea de un gard plangand foarte zgomotos.
Fetele au imbratisat-o si i-au promis ca totul o sa fie bine.