Daca am calculat bine, mai sunt... 2 capitole pana la final. Sau 3... sau 4. Cine m-a pus sa le numar? Mereu gresesc! Oricum, mai e putin si totul e gata :D
După o pregătire fulgerătoare, o instrucţie a misiuni lor şi mai scurtă şi puţin timp de rDespiro, cei doi demoni le oferiseră putere lui Christopher şi Caden. Simţurile lor deveniseră mai ascuţite, forţa fizică le crescuse, iar agilitatea li se îmbunătăţişe. Puteau vedea în mult mai bine în jur si simţeau mirosurile vagi mult mai puternic.
Vrăjitoarea Katherine şi asistenta ei Mia nu pierduseră timpul stând degeaba şi privind în jur, creaseră o vrajă rapidă de teleportare. Nu ştiau exact unde stătea Jeff, unde se ascunse sau unde va face ritualul de schimb între cei doi vârcolaci. Ceea ce ştiau era magia lui. Chiar dacă erau nevoite să aştepte ca el să înceapă o vrajă pentru a-l găsi, nu se dăduseră bătute. Primiseră ajutor din partea celor doi demoni, mult ajutor, iar puterile lor crescuseră suficient cât să-l poată găsi fără ca el să înceapă o vrajă.
Vraja de teleportare îi transportase într-un loc răcoros şi straniu. Frigul puternic îi surprinse pe toţi, iar zăpada din jur le îngheţase picioarele. Toată lumea se aşteptase la un loc mai prielnic pentru o vraja aşa puternică, se aşteptau la un loc în care să nu existe pericolul unei morţi cauzase de un hazard.
- De ce tocmai pe un munte? întrebă Alexei. De ce nu pe o pajişte pustie? Sau o insulă exotică?
Christopher râse.
- Doar nu crezi că ne-ar lăsa să avem un avantaj, nu?
Din cauza terenului inegal, Dylan căzuse într-o groapă astupată de un strat foarte dens de zăpadă. Se prăbuşi în interiorul până la mijloc. Chris se duse grăbit la el şi îl ajută să se ridice.
- Ce avantaj? întrebă el.
Chris îşi dădu ochii peste cap. Începea să-l enerveze cât de înguşti la minte erau prietenii lui.
- Pe o pajişte ar putea fi încercuit, iar pe o insulă ar putea fi aruncat în apă şi înecat. Aici poate produce o avanlanşă ca să scape de noi.
Camy, singura persoană care nu fusese aşa de surprinsă de locaţia aleasă de Jeff, privi în urmă, spre ceilalţi. Fiecare dintre cei patru vârcolaci masculi au fost teleportaţi în spatele ei, dar ea era cea mai departe de întreg grupul. Fuseese teleportată la marginea unei prăpăstii, dar ea nu se îngrijorase că ar fi putut fi teleportată dincolo de marginea stâncii, direct în prăpastie. Ştia că ar fi surpavieţuit unei căderi aşa de mari şi s-ar fi putut urca înapoi pe munte. Miza era prea mare, iar ea îl voia prea mult pe Benjamin pentru a se lăsa învinsă de atâta lucru.
În faţa ei se întindea un lanţ măiestuos de munţi. Zăpada de pe ei era atât de albă încât lumina ce îi venea în ochii o durea. Deşi ar fi trebuit să-şi ferească privirea, să se întoarcă cu spatele la ei şi să se îndrepte către grup, nu putea. Cerul extrem de albastru, vârful ascuţit al munţilor şi ceea ce părea a fi un lac mai jos de ei, îi atrăgea încontinuu privirea. Combinaţia de culori, aerul rece şi frumuseţea din jur o ducea cu gândul la soţul ei. Priveliştea îi amintea de ochii lui frumoşi şi albaştrii, de modul plin de dragoste cu care o privea în orice moment în care o vedea, sau modul în care se comporta lângă ea. Maiestuos, puternic, cald în interior şi intimidant.
Când îşi aminti de miile de cuvinte nerostite, dar înţelese, ce i le adresase Benjamin, când îşi aminti de dovezile lui de dragoste, simţi un mic junghi în inimă. Îşi aminti de motivul pentru care căzuse în braţele lui Caden, credea că nu este iubită de Ben, dar se înşelase. Acum, când privea la acel moment josnic din viaţa ei, nu putea să-şi dea seama de ce îi cedase lui Caden. Ea mereu ştiuse că este iubită de Ben, dar în acel moment se întâmplase ceva cu ea, gândurile şi inima ei spuseseră acelaşi lucru, că nu este iubită. Fusese...
Se întoarse fulgerător de repede către grup. Îi văzu pe Alexei, Dylan şi Christopher meregând cu greu pe urmele lui Katherine şi Caden. Grupul încerca să se adune. Porni şi ea după ei, mărind pasul ca să ajungă în faţă, ca să ajungă lângă Caden şi să... doar să meargă. Nu putea să-l atace, s-ar fi crezut că trădează grupul ce lupta contra lui Jeff, nu putea nici să-i vorbească, ar recunoaşte că a avut o aventură cu el. Tot ceea ce putea să facă era să meargă cot la cot cu ei şi să aştepte. După ce Jeff va fi învins va putea să îl atace liniştită pentru ceea ce îi făcuse, se jucase cu ea, a constrâns-o ca să se culce cu el, ca mai apoi să-i strice concentrarea. Nu ştia ce alt motiv ar fi avut el ca să îi strice căsnicia, dar îl va face să plătească. Dacă se afla despre întreaga ei aventură, dacă soţul ei va afla şi o va respinge, se va asigura că-i va dezmembra întreg trupul şi-l va folosi pe post de hrană pentru peşti.
Mergând alături de cei din fruntea grupului, reuşi să simtă mai devreme mirosul. Îl putea cunoaşte dintr-o mie, iar aerul rece nu făcea decât să îl intensifice. Cu cât urcau mai mult pe munte, prin zăpadă, se putea simţi mirosul inconfundabil se sânge. Alături de el mai simţise un miros. Era atât de vag încât abia îl putea simţi. Era un miros unic, unul ce îi făcuse inima să bată cu putere pe măsură ce înainta. Era mirosul lui.
Mări pasul. Trebuia să ajungă acolo. Trebuia să ajungă la el şi să-l salveze. Trebuia să îşi salveze soţul din ghearele monstrului de Jeff. Era la un pas să alerge. Ar fi dat orice doar ca să îl salveze.
O mână o prinse de cot şi o opri. Se enervă pe loc şi se întoarse să lovească cu pumnul faţa lui Caden. Protectorul pară şi îi imobiliză ambele braţe, lucru ce îi aduse şi mai aproape.
- Nu ştiam că vrei să mori aşa repede, îi spuse el.
Camy mârâi. Să îl vadă în faţa ei, atât de aproape şi de mândru, o enerva teribil. Acum când ştia că el îşi folosise puterile asupra ei ca să-şi dăruiască trupul, nu-l mai putea suporta. Îi venea să-l atace chiar acolo, să-l muşte de gât până ce l-ar ucide. Dar ştia că nu o putea face. Dig era înăuntrul lui şi îl poseda, îi amplificase puterile şi simţurile, îi sporise agilitatea şi viteza de reacţie, nu putea să învingă, nu putea nici măcar să încerce să îl lovească. Chiar şi dacă ar fi încercat era în pericol, pericolul de a fi crezută o trădătoare.
Mârâi încă o dată, mult mai ameninţător.
- Vreau să ajung acolo la timp.
Îl privi sfidător în ochii frumoşi.
- Vreau să-mi salvez soţul.
Se smuci din strânsoarea lui şi se duse în faţa grupului. Înaintă mai grăbită ca înainte, ignorând ceea ce şuşoteau cei trei vârcolaci din spate.
- Oare o să-l învingem?
- Mă întreb ce fac fetele acasă...
- Ce frig e!
**********
În casa lui Katherine domnea liniştea. Alice cu Aylin şi Aisha se adunaseră în living, scutite de orice muncă fizică, dar îngrijorate până în măduva oaselor. Pe măsuţa de cafea stăteau patru ceşti mari de ceai din plante, total neatinse.
- Crezi că-l vor învinge? întrebă Aisha.
Nimeni nu spuse nimic.
- Oare vor fi bine? întrebă tot ea.
Din nou nimeni nu spuse nimic.
Mia veni în cameră însoţită de un vârcolac mare. În loc de păr avea o chelie ce strălucea în lumina becului. Aspectul său era destul de frumos şi se asemăna cu poveştile din cărţi, era musculos, impunător, şi, mai ales, chipeş. Chiar şi cu acea chelie.
- Tu cine mai eşti? întrebă Alice, privindu-l.
Bărbatul o privi lung şi îi zâmbi.
- Chiar semeni cu el.
Alice se ridică şi mârâi. Nu ştia cine este bărbatul cel nou, ce vrea sau dacă este de partea lor, dar nu avea de gând să stea cu mâinile în sân până ce el va ataca. Putea fi un aliat de-al lui Jeff.
Asistenta ridică o mână spre ea, în semn de potolire.
- Nu te agita, îi spuse, este de partea noastră.
Chiar şi aşa, ea nu încetă. Îl privi în continuare pe bărbat, nevrând să-l scape din ochi. Chiar dacă era de partea lor nu putea fi sigură.
- Cine eşti? întrebă Aylin.
Bărbatul îşi umflă coşul pieptului, falnic, iar mândria lui încărcase aerul.
- Nu contează, eu sunt aici ca să vă protejez. Nimeni nu va trece de mine.
Aisha tresări dintr-o dată, creând puţină teamă în jur. Se întoarse spre vârcolac şi făcu ochii mari. Se ridică grăbită şi sări dintrect în braţele lui. Bărbatul o strânse cu afecţiune la piept şi o ridică de la sol.
- Îl cunoşti? întrebă Alice.
Aisha se întoarse spre ele zâmbind larg.
- El e John, un vârcolac din haita lui Jason.
Aisha îi făcu semn bărbatului să se aşeze pe canapea, iar el o ascultă.
- E unul antrenat de tata, suntem pe mâini bune.
Alice ridică dintr-o sprânceană, dar se aşeză pe locul ei.
La un interval foarte scurt de timp, atât de scurt încât ei nu schimbaseră nici măcar o vorbă, apăru Calla. Vampiriţia roşie la faţă privi către fiecare în parte, apoi se duse în spatele fiecăruia cu o viteză uluitoare. Când se opri locului oftă supărată.
Alice, îngrijorată de ceea ce se întâmpla cu sora iubitului ei, încercă să o calmeze. Se întinse după ea ca să o oprească locului şi să o poată invita să se aşeze. Calla fugi din cameră.
Se întoarse câteva secunde mai târziu.
- Ai pierdut ceva? o întrebă direct.
Nu mai încercă să o îndemne să stea locului şi să vorbească cu ei, era în zadar, ştia că nu o va putea prinde. Vampiriţa oftă.
- Nu-l găsesc pe Réchar! L-am căutat în toată casa.
Părea foarte supărată, dar mai ales îngrijorată.
- Ai încercat la subsol? întrebă Mia. Poate e acolo.
Calla se prăbuşi pe locul liber de lângă Alice.
- N-are ce căuta acolo, e cadavrul lui Tamir, iar lui nu-i plac morţii.
- N-aş prea zice, spuse Aylin.
Calla o privi tăios.
- Sunt pe jumătate.
- Cum zici tu...
Vampiriţa oftă puternic, ignorând-o pe Aylin.
- Unde-o fi?
- Cum arată prietenul tău? întrebă John. Voi pune pe cineva să caute.
- Am căutat în toată casa de două ori, îi replică ea tăios.
- Atunci trimit pe cineva la subsol.
- Sunteţi mai mulţi? întrebă Aisha. Credam că ai venit doar tu.
John o privi şi se îndreptă de spate, îşi umflă pieptul încă o dată, iar Alice se enervă. Părea a fi acolo pentru a o cuceri pe Aisha, nu pentru a le proteja pe ele.
- Suntem douăzeci, toţi la dispoziţia voastră.
Îi zâmbi lui Aisha, iar Alice se gândi că se dă la ea.
- E roşcat şi are părul lung, spuse Calla, apoi plecă.
John dădu din cap, se ridică şi plecă să-l caute pe roşcat.
**********
Christopher o luă înainte. Dylan şi Alexei rămăseseră şi mai în urmă, iar el ajunse în dreptul celor trei adulţi.
- Cred că ne apropiem, spuse el. Am simţit mirosul lui Jeff.
Katherine privi în faţă, păşind cu grijă de fiecare dată.
- Şi eu l-am simţit, spuse Caden. E tot mai puternic.
Camy privi în jur, tot ceea ce putea vedea era doar zăpadă, nimic altceva. Inspirase adânc aerul din jur, dar nu simţise nimic. Era doar aerul tare şi rece de munte, cel al lui Ben şi cel de sânge. Nu simţise nici măcar o secundă mirosul lui Jeff.
- Eu nu l-am simţit, spuse ea. Sunteţi siguri că l-aţi prins?
- Demonii ne-au amplificat simţurile. Suntem siguri că i-am prins mirosul.
Pe măsură ce se apropiau de Jeff, Christopher devenea tot mai agitat. Avea să-i trădeze pe toţi, dar nu ştia dacă va putea face faţă şocului ce-l va citi pe chipurile lor. Scopul lui era nobil, avea de gând să-şi protejeze comoara, să o protejeze pe Alice cu orice preţ. Pentru el doar asta conta, chiar dacă Calla era de sora lui. Ajunse la un comun acord cu Tamir şi Jeff, el îi va ajuta, dacă o vor lăsa pe Alice în viaţă. Indiferent de consecinţe, ea trebuia să trăiască, iubita lui trebuia să supravieţuiască. Nu avea de gând să-i rişte viaţa prosteşte când ştia că nu are nici o şansă de reuşită. Decât morţi cu toţii, mai bine un supravieţuitor.
**********
Cele cinci fecioare rămase în living. Cănile de ceai din faţa lor rămăseseră în continuare neatinse. Subiectele de discuţie nu voiau să apară, iar ele rămăseseră tăcute multă vreme. Fiecare părea să aştepte ceva, un semn că totul era bine, că Jeff a fost înfrânt, întoarcerea lui John cu Réchar sau apariţia lui Jeff, în cel mai rău caz.
În dreptul celei mai apropiate uşi apăru John. Aisha se lumină de îndată la faţă când îl văzu, lucru ce atrase atenţia şi celorlalte fete. Fiecare dintre ele se întoarse către acea uşă, crezând că lupta se încheiase, iar ai lor veneau victorioşi.
John, cu un ochi vânăt şi palid la faţă, se prăbuşi pe podea. Aisha se ridică speriată în picioare, fu atât de concentrată pe vârcolacul din haita în care crescuse încât nici măcar nu-l văzu. Plin de culoare, putere şi încredere, Tamir păşi în cameră. Alice se ridicase în picioare, bucuroasă, gata-gata să sară în braţele protectorului ei. Îl crezuse mort, îl văzuse murind, chiar, dar el era acolo, în faţa lor. Nu era încă prea târziu ca el să meargă pe câmpul de luptă alături de ceilalţi, putea să îi ajute, iar victoria le va fi şi mai sigură.
Ceva din atitudinea lui îi spuse să nu se apropie şi să o ţină pe Aisha la distanţă, părea pregătită să meargă la John ca să-l ajute să-şi revină. Instinctul de vârcolac îi spuse să stea departe de protectorul ei. Ceva nu era bine, el nu mai era la fel.
Protectorul privi ceştile de ceai de pe măsuţa de cafea, apoi la ele.
- Ar fi fost mult mai uşor dacă aţi fi băut, spuse el.
Făcu un pas înspre Aisha. Alice interveni între el şi sora lui şi îl împinse înapoi. Mârâi spre el şi îşi scoase ghearele şi colţii, pregătită de un atac.
- Înapoi, mârâi ea. Stai departe de noi.
Protectorul o privi şi îi zâmbi. Un fior îi traversă trupul, era împotriva lor, ochii lui spuneau acest lucru.
- Uite cum facem, vorbi el. Ori vă împotriviţi şi ajungeţi nişte saci de oase, ori faceţi cum spun eu şi nu veţi fi rănite.
- Minţi! spuse Aylin.
Alice privi către fiica lui Arden. Aylin era la fel de pregătită de atac pe cum era şi ea.
Fără nici un pic de reţinere, Tamir îşi transformă chipul. Ochii lui căpătaseră o nuanţă ciudată şi deveniseră acel abis îngrozitor ce-l mai văzuse Alice. Trăsăturile i se înăspriră, iar colţii i se iviră printre buze. Mârâi, iar sunetul atroce făcuse ca inimile lor să bată şi mai repede. Nimeni nu mai auzise un asemenea sunet, te făcea să te temi doar când îl auzeai. Semăna cu cel al unui animal de pradă foarte mare şi foarte puternic, unul cu care ele nu se puteau compara. După câte arătau şi faptele, nici vârcolacii din haita lui Jason nu îi făcuseră faţă. Ce şanse aveau ele?
Mia păşi în faţa lui Alice şi Aylin cu braţele ridicate.
- Te ascult, spuse ea.
- Mia! o apostrofă Aylin. Te predai în faţa lui?
Asistenta vrăjitoarei se întoarse către ea. O privi cu dezamăgire, aproape regretând că ea fusese nevoită să facă prima acest pas.
- Nu ne putem pune cu el, spuse ea. E protector, iar noi suntem...
- Suntem mai multe, insistă Aylin. Şi te avem pe tine.
- Acum nu.
Tamir zâmi, dezbăluindu-şi dinţii albi extrem de periculoşi. Fiecare dintre ei avea capătul ascuţit care, alături de cei patru canini, făcea o combinaţie periculoasă dintre dinţii unui vampir şi cei ai unui vârcolac. Îi făcu semn asistentei să treacă în spatele lui, lucru pe care ea îl făcuse, dar cu grijă. Cât timp se deplasase, merse încet şi făcu fiecare pas cu atenţie. Când se opri, se întoarse la fel de încet către celelalte fete. Le făcuse cu ochiul.
- Acum, spuse Tamir. Cine vrea să i se alăture?
Ochii lui negrii, compleţi negrii, nu dădeau semne că ar privi pe fiecare în parte. Lucru ce le speriase pentru că nu ştiau dacă sunt privite sau nu. Nici una dintre ele nu făcuse nici o mişcare, dar preferaseră să vorbească.
- Ce vei face cu noi? întrebă Aisha.
Tamir îşi întoarse puţin capul către ea, Alice îşi dăduse seama cum va ştii când va fi privită.
- Vă voi duce de aici, draga mea.
Aylin, ce stătea în partea opusă Aishei, făcu un pas în stânga grupului. Tamir o privi de îndată şi mârâi spre ea. În partea opusă, Aisha făcu la fel, nefiind observată.
- Unde ne duci? vorbi Alice.
Ea stătea în dreptul protectorului său, deşi nici ea nu era sigură că mai ştia cine este. În spatele ei, pe jumătate ascunsă priviri lui monstruoase, era Calla. Fata tremura încet, refuzând să privească spre Tamir. Schimburile dintre Aisha şi Calla se petrecuseră în timpul în care Mia se predase.
- Undeva departe. Veţi fi în siguranţă.
- Unde? vorbi Alice.
Nu răspunse.
- La Jeff? continuă ea. Ne duci în ghearele lui?
Tamir nu spuse nici un cuvânt, iar ea înţelese exact ceea ce refuza să i se spună. Tamir lucra pentru Jeff, la el le duceau.
- Ai să mori şi tu dacă ne duci la el, spuse ea.
- Eu mor doar dacă mori şi tu, iar el te va păstra în viaţă pentru loialitatea mea.
Din spatele protectorului, Mia acţionă. Cu un cuţit ascuns pe sub haine încercă să-l înjunghie pe la spate. La propriu. Tamir o prinse de mână la timp, vigilenţa lui era mai mare decât crezuse. Mârâi spre ea şi îi suci încheietura până ce ea îi dăduse drumul, doar într-o secundă. În cealaltă încercă să-l pocnească, el îi prinse braţul şi mârâi către ea.
Aisha luă sinugurul lucru ce-l avu aproape, o tavă, şi fugi către protector. Din partea cealaltă, Alice se năpusti să atace. Aylin rămase în spate să o protejeze pe Calla, la un pas să se transforme.
Prima care ajunse fu Aisha, reuşi să-l nimerească pe Tamir cu ea în cap. Doar atât putuse face. Protectorul o împinse pe Mia în zid, o aruncă pe Aisha în spatele lui şi o lovi pe Alice în burtă. Cele trei fecioare căzură aproape simultan la pământ, în timp ce el stătea în picioare, mârâind. Mia rămase lipită de perete, Aisha întinsă pe jos cu o mică lovitură la cap, iar Alice încă era pe jos, căutând aer.
Cu paşi apăsaţi, trecu pe lângă protejata lui, ignorând-o. Se duse în faţa lui Aylin şi, după ce mârâi, îi dădu de ales.
Aylin privi în jur, la ceea ce se alesese de cine lupta contra lui. Privea cu milă la Alice ce se chinuia să respire, la Mia ce părea că nu se va mai ridica şi la Aisha ce sângera.
- Nu trebuia să fi atât de dur...
Se dădu din drumul lui cu palmele ridicate, lăsând-o pe Calla expusă privirii lui. Protectorul cu chipul grotesc făcu doar un pas către ea şi îi câştigase atenţia.
- Unde e Réchar? întrebă ea.
Vocea ei era plină de tristeţe şi teamă. Aproape că plângea.
- Dacă vrei să-l mai vezi vei veni cu mine.
Calla dădu din cap.
Tamir se întoarse cu spatele la ea şi porni pe uşa pe care intrase. În drumul său o ajută pe Alice să se ridice, o ridică pe Mia ca pe un sac de lângă perete şi îi întinse mâna Aishei.
- Se va termina curând, le mai spuse.
În spatele lui, cele patru fecioare veneau agale. Îl urmau către o moarte sigură.