Ritualul de schimb de lagături nu dură mai mult de câteva minute. Cele două surori implicate nu simţiseră nimic, iar uşorul sentiment de eliberare le dăduseră energie. Când legăturile se reinstalaseră, fiecare simţiseră câte un gol puternic în stomac. Energia ce au primit-o se dovedi a fi de scurtă durată, iar ele începuseră să se simtă obosite.
Alexei si Christopher fuseseră singurele persoane prezente pe lângă vrăjitoarea Katherine şi asistenta Mia. Cei doi demoni prezenţi rămăseseră relaxaţi la locurile lor. Pentru ei, schimbul de legături nu reprezentase nimic. Energia lor a rămas constantă pe toată perioada ritualului scurt şi nu simţiseră nici o schimbare. Singurul lucru care le spusese că se produse schimbul fu gândurile fetelor. În timp ce Alice se gândea la o modalitate de a-l împiedica pe Chris să participe la lupta cu Jeff, Aisha se gândea la o modalitate de a-l proteja pe Alexei. Aceste gânduri primare erau acompaniate de multe altele, atât de haotice şi de multe încât îi ameţiseră puţin pe cei doi demoni.
Demonul Dig, deloc ameţit de gândurile fetelor, se scuză în faţa celor prezenţi şi plecă. Demonul cu blană de tigru, însă, curios de gândurile copilului profeţiei, rămase pe loc, scormonind printre amintiri şi idei trăznite. Reuşi să descopere o pasiune foarte veche pentru Christopher, una ce Alice o avea încă dinainte de a ştii că el este Eroul, lupul roşcat cu care se întâlnea zilnic în pădure. Urămări amintirile ei vechi de când era un copil, cele din timpul adolescenţei şi cele recente. Toate erau, în prezent, clare şi amestecate. O amintire cu momentul în care ea a fost salvată, la numai cinci anişori, de către lupul roşcat se îmbină cu o amintire recentă, dar tot una în care a fost salvată de el. Mai exact, momentul în care s-a pierdut în oraş şi era să fie atacată de mai mulţi oameni ai străzii. Gândurile ei erau haotice şi confuze, iar el se gândi că doar ritualul putuse să creeze un asemenea efect.
În faţa lui, Alice părea a fi detaşată de tot ceea ce el putea citi în mintea ei. Nu părea să observe cum el scormonea prin amintiri, cum căuta cu nesimţire răspunsuri în mintea ei sau cum o privea. Se comporta de parcă ei doi nici nu ar fi fost legaţi.
După schimbul de legături, Alice îl ignoră pe Christopher. Se ridică în picioare, păşi dincolo de creta albă de pe podeaua de lemn a camerei şi trecu pe lângă el. Demonul rămase privind în urma ei, asemeni lui Chris, care părea să se lupte cu dorinţa de a merge după ea.
- Cu ce ai supărat-o, băiete? îl întrebă.
Dacă voia să poată scormoni în linişte printre gândurile ei trebuia să-l ţină pe băiat departe de ea. Aşa cum învăţase de la Aisha, putea să caute prin gânduri mult mai uşor dacă ea nu era ocupată cu persoana pe care o iubea cel mai mult.
Chris îşi băgă mâinile în buzunarele pantalonilor, uşor stingher.
- Eu şi ea suntem legaţi, spuse demonul. Iar pe tine am să te posed. Dacă nu-mi spui ce se întâmplă între voi...
- Mă ameninţi? se răsti Chris, întrerupându-l.
- Voiam să spun că dacă nu mă pui la curent va fi mult mai greu să-ţi dau din puterea mea.
- Oh...
Demonul zâmbi privindu-l cum se mustrează singur. Chiar dacă nu era legat de el, tot putea să vadă prin ochii lui verzi ce gândeşte.
- E supărată că m-am oferit voluntar să particip la luptă.
Auzindu-l, demonul reuşi să pună cap la cap câteva lucruri. Alice era supărată pe Chris din cauză că el va pleca din casă, iar ea nu va putea merge cu el. Grija ei pentru el era prea mare ca să nu se supere, iar stresul îi amestecase gândurile
- E supărată că eşti într-un pericol mai mare de a murii decât dacă ai fi rămas acasă.
- Nu o mai înţeleg! spuse el.
Demonul îl urmări cum se aşează pe cel mai apropiat fotoliu.
- Înainte spunea că mai bine mor o mână de oameni ca să se salveze alte câteva mii, dar cum m-am oferit eu la moarte, şi-a şi schimbat gândurile.
- Fireşte că aşa a şi făcut, doar pe tine te iubeşte, prostule.
Chris oftă, nu părea să bage în seamă faptul că fusese jignit.
- Era vorba despre viaţa ei în joc, şi n-a fost deranjată să se ofere să moară, dar dacă este vorba despre viaţa mea...
Demonu se enervă pe băiat. Dacă avea să-i dea puterea lui, atunci îl va şi poseda complet. Nu avea de gând să-i perimită unuia ca el să facă ce vrea cu puterea lui.
- Eşti aşa orb încât nu vezi de ce a făcut astea? A preferat ca ea să moară ca tu să trăieşti, la fel cum vrei şi tu să procedezi. E doar supărată că o imiţi şi că tu eşti într-un pericol mai mare de a muri decât a fost ea.
- Crezi?
- Nu cred, ştiu.
Chris păru să se relaxeze puţin, iar Demonul hotărî că nu mai are chef să stea în preajma lui.
- Fugi şi împac-o. Apoi odihneşte-te. N-am chef să-i dau puterea mea unui idiot obosit.
**********
După ce Chris plecă pe urmele lui Alice, demonul cu blană de tigru se înitinse mai bine pe canapea. Scormoni prin gândurile lui Alice, iar ele îl plictisiră enorm. Majoritatea erau îndreptate, pline de grijă, către cei care se vor lupta cu Jeff, adică toţi cu excepţia băiatului cu păr roşcat. Ştia şi ea că fecioarele vor rămâne acasă, iar omul le va ţine companie. Unele dintre gândurile ei mergeau către Benjamin, iar altele către familia ei răposată.
Atunci când îi pătrunse printre amintiri, descoperi o grămadă de lucruri inutile. Dădu peste traiul ei monoton din acea pădure magică, peste întâlnirile ei lungi cu Eroul, iar momentele în care îi povestea diferite chestii, se juca jocuri video pe calculator sau făcea teme îl compleşiseră. După mai multe amintiri plictisitoare decise să ia o pauză. Viaţa ei fusese atât de monotonă şi de plictisitoare încât îl obosise încercarea de a căuta ceva palpitant. Dădu a doua oară peste amintirea în care Eroul o salvase în oraş, ca mai apoi să apară în forma lui umană, fără ca ea să ştie, şi să o ducă la el acasă. Râse copios când o descoperiseră pe Aylin în patul lui pe jumătate goală, aşteptându-l, şi se distrase pe măsură atunci când Chris primise o palmă zdravănă de la Jennifer. Aproape că mârâi atunci când dădu peste amintirea oribilă cu acel doctor pedofil ce încercase să profite de pe urma ei, şi se bucură enorm de tare când fu salvată. Deşi mirosul ei era unic şi se discutase mult despre acest subiect, el tot credea că ea nu mai era fecioară... deşi era imposibil. Voise să se convingă singur, iar amintirile ei îl asiguraseră de acest lucru.
Amintirea cu dezvăluirea lui Chrisopher şi jocul odios al lui Arden îl făcuse să se enerveze puţin, exact aşa cum o făcuse, în acel moment, şi băiatul. Teama ei se răsfiră în acel moment din amintiri spre Demon, iar el se trezi dorindu-şi ca ea să scape cât mai repede de acei vârcolaci odioşi. Fuga aceea epuizantă, urmată imediat de încălecarea pe spinarea lupului şi ajungerea acasă îl făcuseră să trăiască aproape fiecare moment. Atunci când ea îl pocnise în cap pe lupul ce se luptase cu Eroul, când ea folosise tigaia drept armă, îl făcuse să se amuze. Nu ştiuse de acea întrebuinţare specială.
Inspectă trecător momentul în care ea se trezi lângă el în pat, întâmplare cauzată de încăpăţânarea lor de a da drumul unul celuilalt. Trecu rapid şi peste toate confesiunile lui şi ajunse într-un moment palpitant. Lupta Eroului cu Benjamin. Acea luptă de pe urma căruia el se lovise cu capul de perete şi nu se mai mişcase nici o secundă. Când ea îl văzuse pe Chrisopher aproape mort, iar părinţii ei începuseră procedura de urgenţă, transformarea în lup cauzată de fracturi repetate, îi putuse simţi panica şi teama de a-l pierde. Trecu cât se poate de rapid peste urmări, peste acea amintire, pentru că nu-i plăcea să simtă ceea se simţise ea.
Când dădu peste amintirea cu apariţia lui Jeff nu putu decât să inspecteze fiecare detaliu. Modul aproape uman în care el arăta, cât de sigur era pe sine şi privirea lui ageră şi rea. Lupta ce urmase mai apoi, lupta fizică între blestemul lui şi trupul ei ce încerca să se tot mişte îl făcuse aproape să simtă acea paralizie temporară.
Luă o mică pauză de la acea amintire, numai pentru a trece fulgerător peste tot ceea ce se întâmplase mai departe. Văzu cum fuseseră răpite, cum îl întâlnise pentru a doua oară pe Jeff şi auzi planul ce îl avusese Arden cu ea. Amintirile următoare erau în ceaţă, iar el decise să treacă în viteză printre ele.
Ceea ce îi atrase atenţia suficient de mult fu confesiunea lui Tamir din sala de sport. Văzu, prin amintirile ei, amintirile lui Tamir ce îi fuseseră arătate, iar o idee îi veni în minte. Una nebună.
Se opri de îndată din acele scormoneli şi coborî grăbit la subol. În timp ce se mişca cu viteză, reuşi să îi trimită un mesaj telepatic fratelui său. Trebuiau să se inspecteze trupul lui Tamir. Cât mai urgent cu putinţă.
Când Dig apăru, câteva minute mai târziu, demonul cu blană de tigru avea o parte din teorie formată şi căuta indicii cu privire la falsitatea ei. Inspecta de zor trupul lui Tamir şi nu se oprise nici măcar atunci când privirea fratelui său îl stingherise.
- Ce este aşa de urgent?
Demonul cu blană de tigru întoarse dintr-o singură mişcare trupul lui Tamir. Îl aşeză pe burtă şi îi rupse, cu mare grabă, întreg tricoul. Acum avea expus nu doar acele simboluri ciudate ce arseseră materialul, ci întreg spatele palid al protectorului.
Dig sări pe masa pe care era pus Tamir şi privi simbolurile. Unele dintre ele erau crestate recent, iar mirosul de sânge era puternic şi recent. Demonii strâmbară din nas la simţirea lui. Amândoi erau, acum, însetaţi de sânge.
- Câteva sunt noi, spuse cel cu blană de tigru. Cineva din casă îl taie bucăţi.
Arătă spre cele trei semne proaspete. Le mirosi pe fiecare în parte, apoi inspectă şi câteva din apropierea lor.
- La toate s-a folosit acelaşi cuţit, mânerul era din argint, iar lama din fier oţelit îmbibat în mirodenii.
Dig îl privi confuz.
- De unde ştii tu atâtea despre vrăjitorie?
- Nu doar tu ai fost invocat de un grup de vrăjitoare ca să stai la cheremul lor.
- Asta nu explică de ce eşti atât de pornit să-l inspectezi pe Tamir periodic.
Demonul cu blană de tigru mirosi întreg spatele protectorului.
- Nu-nţelegi?! se răsti el, cu botul roşu de sânge. Cineva e de partea lui Jeff şi se află în casă.
Dig oftă. Se vedea pe chipul fratelui său că mirosul de sânge îl agitase suficient de tare.
- M-am prins, avem un spion printre noi, dar te agiţi prea tare...
- Eu nu ma agit! strigă Demonul.
Dig îşi dădu ochii peste cap. Îl prinse de blana de pe ceafă şi-l aruncă departe de trupul lui Tamir. Se dădu şi el jos de pe masă şi merse la fratele lui.
- Spune-mi la ce te gândeşti.
Demonul cu blană de tigru aruncă o privire lui Tamir, apoi îşi privi fratele.
- Cel care ne spionează nu se rezumă doar la a da informaţii. Mai este aici cu un alt scop.
Dig îşi înclină capul într-o parte, începea şi el să se gândească...
- Două din semnele de pe spatele lui Tamir sunt de posedare şi putere. Spionul, oricare ar fi el, plănuieşte să-i fure puterea şi să-i posede corpul.
- Asta înseamnă că Tamir va învia?
- NU! strigă Demonul agitat.
Tăcu doar o secundă, ca să se asigure că erau singuri.
- Vrea să intre în trupul lui Tamir.
- Te auzi ce spui? întrebă Dig. Ce rost ar avea să-i fure puterea dacă vrea să-i posede trupul, care deja are putere?
- Aici intervine al treilea semn. Furatul puterii este temporar. Când el va vrea, îi va înapoia puterea, iar el va putea să-l posede liniştit.
Dig aşteptă, analizând teoria.
- Crezi că roşcatul este cel care vrea să-l posede? Sau vrăjitoarea şi asistenta?
Demonul cu blană de tigru clătină din cap.
- Roşcatul nu are nici o legătură cu magia, el doar o vrea pe Calla teafără. A luat un cuţit ca să se poată proteja. Vrăjitoarea şi asistenta ei nu cunosc semnele acelea, sunt mult prea vechi, chiar şi pentru cunoştinţele lui Katherine.
- Asta înseamnă că...
- Spionul e unul dintre vârcolaci.
Pam-Pam-Pam *muzică stranie pe fundal*
Aveti idee cine ar putea fi spionul si de ce? O.o