Multumesc mult pentru ajutorul ce mi l-ati oferit. "Cu o ciocolată..." a fost actualizat ieri, iar eu m-am putut bucura cu inca un capitol de la the_queen_shadow.
~
Dupa cum am observat, vi s-a facut putin dor de minunatii astia doi, Jason si Bella. V-am pregatit un capitol intreg cu ei, exact asa cum am promis :)
Casa, de obicei cuprinsă de o hărmălaie ce-ţi imobiliza şi gândurile, era liniştită. Toată lumea ştia că atunci când micuţa prinţesă dormea trebuia să fie linişte. Aspiratorul nu se auzea deloc, mingea gălăgioasă nu mai sărea, iar jocurile video erau oprite. Membrii familiei Clark aveau de ales în acele momente în care prinţesa dormea. Fie îi urmau exemplul şi dormeau, fie plecau, cu tot cu gălăgia, departe, în pădure.
Jason, ne ştiind cât este ceasul, intră grăbit în casă. Respira sacadat, iar întreg corpul îi era acoperit de sudoare. Alergase în mare grabă de la casa vrăjitoarei până la propria locuinţă. Pierduse noţiunea timpului în preajma ei, iar gândul că ratase prânzul pregătit de mama-soacră îl făcuse să uite regula de aur.
Făcuse doar un pas pe hol, se împiedică şi căzu grămadă pe podea. Bufnitura produsă atrase atenţia întregii case asupra lui, iar la scurt timp se trezi cu două perechi de ochii priviindu-l
- Am reuşit să alung băieţii afară şi să-ţi liniştesc fetiţa după două reprize de plâns.
Încercă să zâmbească Lylei, deşi ştia că va avea probleme.
- Dacă ai trezit-o, îi spuse ea, tu ai s-o culci!
Bella îl privi supărată, iar el deveni de îndată îngrijorat. Fusese lăsat singur pe holul de la intrare, în timp ce soţia lui plecă la etaj, iar soacra în living.
Se ridică şi îşi urmă soţia. Ştia că întârzâiase la prânzul delicios din cauza vrăjitoarei şi că lipsise mult în ultimele zile, dar nu avea de gând să acţioneze ca şi cum nu ar ştii ce se petrece în jurul lui. Şi el s-ar fi supărat dacă soţia lui ar fi lipsit de acasă aproape întreaga zi, folosind drept scuză timpul petrecu alături de un alt bărbat.
O văzuse intrând în dormitorul lor, iar el intrase de îndată după ea.
Nu fu deloc surprins să o găsească privind pe fereastră. Atunci când era supărată sau nu voia să-i vorbească privea pe geam.
Se duse de îndată în spatele ei. O sărută pe umăr şi o îmbrăţişă strâns.
- Am întârzâiat, ştiu..., spus el, încercând să pară cât mai rănit.
Bella nu-l îndepărtă. Ba chiar se relaxă.
- Nu ai venit mai târziu, l-ai ratat pe tot.
Jason scoase un geamăt, era a treia oară când rata prânzul alături de familia lui. Cu greu îşi mai putea aminti când mâncaseră toţi la masă ca o familie, trecuse foarte mult timp.
- E supărată pe tine, lipseşti a doua zi în totalitate.
- Ştii foarte bine că nu am de ales. Ea e singura vrăjitoare disponibilă să mă ajute.
- Dar cu ce preţ? Stai mai mult cu ea decât cu familia ta.
Nu spuse nimic, ştia că avea dreptate. De când părinţii lui plecaseră după Katherine, el începuse să stea tot mai mult timp cu vrăjitoarea haitei. La început petrecuse doar câteva ore, şi alea doar în compania Bellei, dar apoi ea îi interzise să mai apară însoţit. Jason nu putuse să se împotrivească cerinţelor vrăjitoarei, dintre toate persoanele la care apelase, doar ea fusese de acord să folosească magia interzisă şi să-şi adâncească sentinţa magică. Olivia era pedepsită de magia neagră, ea trebuia să se îndrăgostească de bărbaţii însuraţi şi să-i ademenească într-o relaţie păcătoasă. În lungile ore, recente, petrecute cu ea fusese foarte bine tratat, dar totul doar pentru a fi impresionat, pentru a fi cucerit. El cunoştea foarte bine ceea ce încerca vrăjitoarea să facă, o văzuse de multe ori linguşindu-se pe lângă Ben şi încercând să i-l fure de la Camy.
El nu era genul care să îşi părăsească familia mult iubită pentru o aventură bolnavă. Aşa cum ştia că nici tatăl lui nu o făcea.
- Cred că mă înşeli, spuse ea.
Vorbele ei îl răniseră, nu avea încredere în el că îi era fidel, dar îl făcuseră şi să tresară. Nu o înşelase niciodată pe Bella, cu atât mai puţin cu acea vrăjitoare de moravuri uşoare.
- Abia mai dai pe acasă, iar atunci când vii e doar trecător.
În privinţa acestui lucru, ea avea dreptate. A fost atât de ocupat în ultimele săptămâni încât abia a ajuns acasă. A fost să se întâlnească cu fiecare dintre conducătorii haitelor alăturate, căutase informaţii despre părinţii lui aparent dispăruţi şi mobilizase mai mulţi vârcolaci. De fiecare dată când a găsit o urmă ce provenea de la părinţii lui a mers de îndată în acel loc, a vorbit cu zecii de vârcolaci din apropiere şi a creat alianţe noi. Când nu era ocupat cu lucrurile de acest gen, mergea la Olivia şi îi cerea informaţii, îi spunea să mai încerce să îi găsească şi să-l înştinţeze cu ceea ce afla. În schimbul acestor ritualuri, care uneori ţineau şi ore întregi, ea îi cerea compania. Nu îşi înşelase soţia, dar petrecuse foarte multe timp în compania vrăjitoarei.
Bella ştia că el îşi dorea să aibă alianţe noi şi că îşi caută părinţii, dar nu aflase nici un lucru despre Jeff şi pericolul ce îi pândea. Jason a avut grijă să ascundă această informaţie de ea, ultimul lucru pe care şi-l dorea era ca ea să fie îngrijorată şi temătoare pentru viaţa lui. De fiecare dată când părăsea casa era în pericol de a se întâlni cu Jeff, dacă Bella ar fi aflat de existenţa lui, dar mai ales de puterea şi gândurile mârşave ce le are, nu l-ar mai fi lăsat să plece de acasă. El era Alpha-ul haitei, nu putea sta închis în casă, nu când erau atâtea de făcut şi de rezolvat.
- Ştii foarte bine că nu-mi doresc o astfel de viaţă. Nu vreau să fiu departe de voi, să fiu tot timpul plecat. Ştii asta.
- Ba nu, nu ştiu.
Bella se întoarse spre el. Era supărată, iar ochii îi erau uşor încărcaţi de lacrimi.
- Nu te mai cunosc. Eşti atât de mult timp plecat încât nu mai ştiu cine eşti.
Jason oftă.
- Cine nu te-ar cunoaşte ar zice că noi doi suntem doar prieteni vechi, nu că tu-mi eşti soţ.
În aceste momente, când loialitatea îi era pusă la încercare şi când vedea cât de greu este să fii un Alpha şi un membru al unei familii, înţelegea ceea ce-l încercase pe Ben atâţia ani. Cât fusese copil, mereu îşi acuzase tatăl de infidelitate şi îl pedepsise prin nesupunere, vorbe urâte şi dezinteres faţă de el. Acum vedea cât de mult greşise şi cât de greu era să aibe o familie dacă era un Alpha ce chiar voia să schimbe lucurile. Spera ca el să nu fie văzut ca o persoană cu dublă identitate de către copii lui. Tot ceea ce făcea, fiecare oră departe de ei, era un pas mai aproape de ţelul său.
- Petreci mai mult timp cu Olivia decât cu mine, iar familia ţi-o neglijezi.
- Ştiu că pare că duc o viaţă dublă, dar nu te-aş înşela niciodată.
Ea doar îl privi rece, atât de rece încât el o credea în stare să-l lase pe drumuri.
- Vreau să fac din haita asta ceea ce Ben mereu a visat. Pentru a o transforma într-o forţă invincibilă am nevoie de aliaţi, iar fiecare dintre ei este destul de puternic şi de pretenţios ca să-mi necesite întreaga atenţie. Olivia mă ajută să-i spionez şi să găsesc o modalitate de a le intra sub piele, de ai face să-mi devină alitaţi.
- Vrei o haită invincibilă? se miră ea, deşi se vedea pe chipul ei că ştia acest lucru. Vrei să te lupţi şi să-i cucereşti pe toţi?
Jason nu avea de gând să formeze alianţe pentru o luptă de cucerire, voia doar un loc sigur.
- Ben mereu a visat la o armonie constantă între haite, nu a vrut lupte pentru teritorii sau hrană. Caut să fac alianţe pentru a-i cucerii politic, nu teritorial.
- Ăsta nu e singurul motiv pentru care stai cu Olivia, îi spuse ea. Poţi discuta şi cu mine despre haită şi poţi să te sfătui cu mine. Nu este neaparată nevoie să petreci atâta timp cu ea.
Jason dădu din cap.
- Tu ai alte probleme pe cap, trebuie să educi corespunzător copii, să te asiguri că prinţesa noastră are tot ce-i trebuie, să...
- Stau departe de treburile tale şi închisă în casă, nu?
- Ştii bine că nu e adevărat. Tu eşti soţia mea...
- Adică eu sunt aici doar ca să te satisfac şi să-ţi cresc copii, nu? Tu te duci în lume şi te distrezi, iar eu stau aici şi...
Sătul de aceste aberaţii, şi mai ales dornic să o facă să înceteze, o sărută. Deşi ştia că îl putea muşca pentru îndrăzneală şi risca un întreg scandal, nu se gândise la altă modalitate pentru a o face să înceteze. Ştia că era supărată pentru că a părăsit-o în multe nopţi şi a lăsat-o singură multe zile, dar nu era nimic adevărat din ceea ce spunea.
Bella nu-l pedepsi, ba chiar îi răspunse la sărut şi îl făcuse să îi pară rău pentru ceea ce făcuse în ultimele zile. A fost plecat în patru puncte diferite de pe planetă, patru puncte foarte periculoase care îi puseseră viaţa sub semnul probabilităţii. A fost pe Alea Tornadelor din Texas, în Cercul de Foc al Pacificului, lângă un lac ce-l putea ucide cu gazele sale toxice din Asia şi în Mexico City, locul cu cele mai periculoase cutremure de pe planetă. Inspectase fiecare zonă în parte, dăduse ordine vârcolacilor prezenţi şi ceruse informaţii în întreaga regiune. Nu sunase acasă nici măcar un minut acasă, greşise, iar acum regreta.
- Sunt unii conducători care îmi interzic să am telefonul cu mine sau să dau un apel atunci când sunt în regiunea lor. N-am voie să vorbesc cu nimeni din exteriorul haitei lor şi nici să fiu înconjurat de alţi vârcolaci. Nu te-am sunat pentru că mi-a fost interzis.
În privinţa acestui lucru nu minţea deloc. Se întâlnise cu mai mulţi conducători paranoinici, erau cei care deţineau regiuni mici, dar importante.
- Dacă vreau să am o alianţă cu ei, trebuie să stau la cheremul lor. Când mă sună eu trebuie să mă întâlnesc cu ei, unde vor ei, în ce condiţii îmi impun.
- Dar cu mine nu vorbeşti niciodată despre ceea ce se întâmplă la acele întâlniri, la ce concluzie aţi ajuns sau cum stau lucrurile.
- Asta pentru că mi-e strict interzis să vorbesc cu cineva despre ceea ce se petrece pe durata întâlnirii. Cum eu aflu ceea ce le trebuie şi cum să-i câştig, ei află dacă am încălcat una dintre regulile întâlnirilor.
Bella îşi trase nasul şi îl privi cu teamă. El înţelese de îndată ceea ce se va întâmpla. Îl va întreba ceva ce o macină, iar răspunsul lui fie o va face fericită, fie o va face să plângă. Ceea ce nu ştia el era răspunsul ce o va face să fie feritică.
- Dacă ţi se interzice să-mi vorbeşti despre ce se petrece acolo, înseamnă că mă înşeli oricând?
Jason o trase într-o îmbrăţişare caldă, nu fiindcă nu voia ca ea să îşi dea seama dacă îl minte, ci pentru că îşi dorea să o îmbrăţişeze. Ştia că şi ea îşi dorea, dar era prea orgolioasă ca să o facă.
- Vârcolacii care vin la întâlnire sunt bărbaţi şi sunt fideli soţiilor lor.
- Atunci de ce Ben a înşelat-o pe Camy?
Jason ispiră adânc.
- Camy era recunoscută pentru duritatea şi atitudinea ei, iar Ben era cunoscut drept vârcolacul care a îmblânzit-o şi s-a căsătorit cu ea. Femeia aceea era văduvă, cea cu care a înşelat-o, iar ea a vrut cu orice preţ să-i destrame şi să îi ia puterea şi faima, deşi ea era destul de cunoscută şi singură. A ameninţat o luptă între haite dacă Ben nu se va culca cu ea, iar Ben a acceptat doar dacă totul va rămâne secret.
- Iar tu ştiai pentru că...
- Am băut într-o seară cu cei care au păzit acea întrunire.
Bella în strânse mai tare în braţe.
- N-am să te înşel niciodată, ştii că doar pe tine te iubesc, îi spuse el.
Se aplecă spre ea şi o sărută, lucru pe care nu-l mai făcuse de... nici nu ştia de când. O îmbrăţişă mai strâns, încercând să alunge acele zile lungi în care îi fusese interzis să îi vorbească sau acele ore agonizante în care nu putuse sta lângă ea. O sărută de parcă era prima oară, la început timid şi cu teamă. Nu era sigur că ea înţelese mesajul lui, sau că îl credea, nu era sigur nici măcar dacă ceea ce îi spusese o convinse de sentimentele lui, dar ştia cât de mult o iubea şi cât de dor îi fusese. Încercase să o convingă prin vorbe că îi pare rău pentru momentele în care nu-i putuse sta alături, pentru că lipsise atâta timp şi că nu-i putuse vorbi. Acum, sărutând-o, încerca să o convingă de tot ceea ce îi spuse, de dorul lui puternic şi cât de mult ura că fusese departe de iubita lui.
O melodie iritantă îi ajunse la urechi, iar el se enervă atât de tare încât ar fi vrut să distrugă telefonu personal. Se despărţi din sărut şi oftă adânc. Ar fi vrut să lase piardă telefonul pe drum, să-l uite la Olivia sau să se strice brusc, doar ca să nu fie deranjat.
Răspunse fără să privească apelantul şi o privi pe Bella cu tristeţe.
- Avem o problemă, îi spuse subalternul său.
- Spune, îi ceru Jason.
În timp ce aşteptă ca vârcolacul de la telefon să-i expună problema, văzu cum soţia lui îi evită privirea şi îşi muşcă buza de jos. El o prinse de bărbie şi îi puse un deget peste buze, oprind-o să se mai rănească.
- Trebuie să ne vedem.
Jason oftă. Nu voia să plece, nu voia să-şi lase familia, deşi ştia că la mijloc nu era vorba despre o întâlnire cu alt Alpha, ci de părinţii lui.
- La pietrele mari în douăzeci de minute, îi spuse el şi închise.
Bella plecă de îndată din cameră şi se refugie într-alta. El, nevrând să o părăsească fără un sărut de rămas bun, se duse după ea. O găsi în camera mezinei, ţinând în braţe un ghemotoc de câteva luni. Fetiţa lui îl privi lung atunci când îl văzu intrând în cameră, iar ochii ei căprui şi mari îl făcuseră să zâmbească. Se duse de îndată la ele şi o sărută pe frunte pe prinţesa lui. Bella o legăna uşor în braţe, iar el o sărută. Când dădu să se întoarcă şi să plece, micuţa îl prinse de tricou şi gânguri.
- Tati trebuie să plece, îi spuse cu durere.
Ochii ei căprui îl priviră lung, implorându-l să rămână şi să o ţină în braţe. Copilul, un îngeraş, nu ştia cât de mult îşi blestema el în gând statutul de Alpha şi îndatoririle ce îl făceau să plece tot timpul de acasă.
- Nu poţi rămâne până mâine? îi spuse Bella.
- Doar dacă vreau ca alianţele să se destrame, iar noi să ne luptăm pentru terenuri.
- Ai dreptate, recunoscu ea.
Jason o mai sărută încă o dată pe prinţesa lui cu ochii arămii şi plecă.
- Ne vedem curând, le spuse el înainte de a părăsi camera.
**********
Când ajunse la punctul de întâlnire fu întâmpinat de subalternul său, Andrew, uşor agitat. Fără a se mai saluta porniră amândoi spre o maşină sport, neagră.
- Din locurile acelea ciudate au dispărut în casa vrăjitoarei. Putem încerca să intrăm în ascunzătoarea ei sau putem să aşteptăm ca ei să iasă.
- Nu vreau să risc degeaba vieţile câtorva vârcolaci. Numeni nu intră în casa lui Katherine decât dacă le este permis.
- Ceea ce spui tu este ciudat, pentru că ne-au dispărut câţiva vârcolaci atunci când inspectau teritoriul.
Nici bine nu terminase Andrew de vorbit că telefonul lui Jason sună încă o dată. Răspunse fără ca măcar să se uite la apelant, începuse să facă asta destul de des.
- Alo?
- Jason! Cât mă bucur să te aud! aproape că îi sparse timpanul o voce feminină.
Nu avu nevoie decât de câteva secunde pentru a realiza cu cine vorbeşe.
- Nu putem sta mult de vorbă, dar am nevoie de ajutorul tău.
Se simţea rănit de vorbele ei, era sunat doar pentru un favor, dar nu şi pentru a se vorbi cu el despre alte lucruri? Se mulţumi şi cu atâtea vorbe, decis să urmărească apelul şi să-şi dea seama de unde era sunat.
- Spune, mamă.
- Am nevoie de câţiva vârcolaci de-ai tăi. Ştiu că ne urmăreşti.
Jason oftă.
- N-am timp să-ţi explic, trebuie doar să-mi dai câţiva dintre ei, apoi promit să te pun la curent cu tot.
- Ştiu de pericolul ce ne pândeşte, iar eu sunt pregătit să mă alătur vouă.
Camy râse, iar un fior îl trecu pe şirea spinării. Ceva rău se întâmplase, simţea acest lucru.
- N-am să te bag într-o luptă ce te poate costa viaţa.
- Dar îmi implici vârcolacii?
- Ei sunt doar pentru protecţia surorilor tale, nu vreau să le cer să lupte alături de mine.
Ştia de ce folosise pluralul şi nu se gândi să îi pună întrebări inutile. Aflase destul de recent că Alice fusese găsită, dar nimeni nu se deranjase să-i şi spună mai multe.
- Mamă...
- Mi dai sau trebuie să-i iau singură?
Jason oftă.
- Doar dacă vor lupta şi pentru tine.
Urmă o pauză lungă, timp în care el crezu că mama lui va închide.
- Bine.
Şi închise.
Jason privi ecranul telefonului, uimit de cele întâmplate. Nici nu realizase cât de repede decurse conversaţia sau cât de agitată era mama lui, tot ceea ce reuşise să deducă era pericolul care îi păzea părinţii şi familia.
Apropo... Mai vrea cineva dedicatie? Ma cam apropii de final...