Camy se ghemui în fața șemineului și privea prelung flăcările. Căldura îi învăluia întreg corpul și o făcu să transpire toată, chiar dacă nu avea nici o bucată de material care să o învăluie, dar ea tremura. Stătea foarte aproape de flăcări, era atât de aproape încât s-ar putea arde dacă focul s-ar înteți. Dar ei nu-i păsa. Singurul lucru care îl putea vedea, care i se plimba de nenumărate ori prin minte și care nu-i dădea pace, îi făcuse întreaga ei atenție și vigilență să se risipească. Inima ei sângera abundent, iar răceala ce o făcuse să tremure provenea din interiorul ei. În cameră era cald și plăcut, dar ea tremura de minute bune.
Nu putea să își ia gândul de la fapta ei odioasă. Îi era rușine de propria persoană, de ființa ei, și se întreba de nenumărate ori dacă va putea fi iertată. Îl iubea pe Benjamin, îl iubea atât de tare încât și-ar da și viața pentru el, dar cu toate acestea îl înșelase. Se lăsase pradă prietenului său, îi căzuse în brațe și nu se gândise nici măcar o dată la consecințe, la durerea ce ar putea-o avea el, sau la ceea ce se va întâmpla când toți vor afla. Nu gândise. Punct. Nu gândise nici o secundă, iar acum regreta din adâncul sufletului.
Aruncase pe fereastră ani întregi de căsnicie, toată dragostea ce o primise din interiorul familiei și amintirile frumoase. Își distruse viața, sau ce mai rămăsese din ea, și pe ce-a a lui Ben doar pentru câteva minute de plăcere. Crezuse un mincinos, o persoana ce o manipulase prin puterea cuvintelor și o făcuse să se îndoiască de sentimentele lui Ben pentru ea. Nu ar fi trebuit să îi permită lui Caden să spună chiar și un singur cuvânt împotriva iubirii lor, ar fi trebuit să îl lovească de nenumărate ori, să îl lase inconștient și să plece din cameră.
Se învinovățea pentru ceea ce a făcut. O făcea atât de tare încât o durea inima, iar jumătate din interiorul ei era pustiu. Locul imens pe care îl umpluse Ben cu dragostea și atenția lui, cu amintirile frumoase și vorbele dulci, cu bunătatea lui și fiecare moment ce i-l dedicase, se transformase într-un chin. În toții ai petrecuți în fidelitate reușise să își creeze un loc în interiorul ei ce o înălzea tot timpul, îi dădea putere și o făcea să fie cine era, acum acel loc acționa în antiteză cu el însuși. Se simțea pustiită, singură și lipsită de putere, iar sentimentul de vinovăție avea și rolul lui. Își făcuse urme vineții în locurile unde fusese atinsă, ca și cum ar încerca să șteargă amintirea corpului lui Caden peste al ei, și își produse câteva răni, inconștientă.
Simți atingerea lui fină pe spate. Trupul i se înfioră, nu din cauza plăcerii ce o simțea, ci din cauza dezgustului ce îl căpătase față de el. Cu câteva minute în urmă se lăsase răsfățată de atingerile lui, acum le dezgusta atât de tare încât îi venea să îi rupă mâna în zeci de bucăți. Se încordă și așteptă ca el să plece, nu credea că mai are sufiecientă putere nici cât să îi vorbească.
Buzele lui îi atinsese umărul stâng, apoi se deplasaseră încet și suav spre gât. Chiar dacă nu-i mai plăcea răsfățul oferit de el, nu se putea împotrivi reacților corpului ei și nici a ființei lui. Îi simțea atenția pentru ea și, deși o durea, își dorea mai mult. Chiar dacă voia să simtă încă o dată cum este să simți dragostea cuiva pentru tine, exista ceva în interiorul ei ce o făcea să își dorească să-l oprească. Locul acela dureros din interiorul ei pulsa și o durea și mai tare.
Pentru o clipă crezu că visează și că îl are pe Ben în spatele ei, sărutând-o și atingând-o. Era atât de dornică să îl aibe pe soțul ei aproape încât era pe punctul de a se lăsa pe spate. Uită cu totul cine era în spatele ei, iar trupul reacționa ca atare.
- Ce te frământă, iubta mea? auzi vocea lui la ureche.
La auzul acelui alint spus de vocea lui simți cum se înfurie. Transformă toată acea durere în ură față de protectorul ce o ademenise în capcana lui. Îl oprise dinainte de a-i mușca lobul urechii, îl prinse de gât și strânse. Nu se întoarse spre el, nu voia să îi vadă fața și nici să îi permită să îi citească durerea.
- Dispari, îi ceru.
Caden se smulse din strânsoarea ei și râse.
- Incredibil cum îmi vorbești cu aceeași gură care în urmă cu câteva minute...
Nu îl lăsase să termine, nu suporta ca urechile ei să îi audă unul dintre cele mai mari păcate ce le înfăptuise în ultima jumătate de oră. Se rotise și îl lovi. Caden căzu pe spate, dar reuși să o tragă și pe ea deasupra lui. O cuprinse, forțând-o să stea lipită de el, și îi zâmbi.
- Te deranjează adevărul? îi spuse.
- Ești un nemernic!
Încercă să se elibereze, dar el era mult mai puternic și reuși să o țină pe loc. Mârâi spre el, dezvelindu-și dinții, asigurându-l că îl va mușca de nu o va elibera. Ochii lui albaștrii îi priveau pe cei negrii ai ei, iar ea se simți și mai vinovată. Ochii lui îi aminteau de ochii lui Ben, acel albastru ce o fermecase când îl văzuse prima dată.
- Acum cinci minute eram totul pentru tine, îi spuse el.
Glasul lui o făcuse să se enerveze și mai tare, iar trupurile lor lipite nu o ajuta deloc să se mențină înfiorătoare. Nu-și putea stăpâni reacțile corpului, deși își dorea să o facă.
- Mereu ai fost un nimic pentru mine.
Replica ei păru să îl surprindă pe Caden suficient cât să lase garda jos. Camy profită de situație și se eliberă. Se împinse în brațele lui și se ridică pe jumătate. Spre nefericirea ei, protectorul era rapid ca un vamprir, o prinse înapoi, dar mult mai strâns. O împinse într-o parte și se urcă peste ea. Acum el era cel dominant.
- Dacă eram un nimic pentru tine, nu m-ai fi sărutat.
Inima ei zvâcni de durere la trezirea acelei amintiri în care îi căzuse în plasă. Nu lăsă acest lucru să se vadă și, așa cum era obișnuită, chiar și atunci când era doborâtă, tot părea fioroasă și amenințătoare.
- M-am folosit de tine, îi spuse ea, crezând că îl va răni.
- Nu ai fost doar tu, iubita mea.
Se lăsă și mai tare pese trupul ei și o sărută. Camy, fără să mai cadă în aceeași plasă de două ori, îl mușcă cât putu de tare de buză. Sângele îi umpluse gura și o făcu să simtă satisfacția unei răzbunări.
Caden se depărtă de ea grăbit, înjură cu putere ca la ușa cortului și își șterse gura cu dosul palmei. Camy rămase în continure întinsă pe podea, adoptă o poziție relaxată și ușor senzuală apoi îl privi cu un rânjet imens pe chip. Nu își dorea ca el să aibă o imagine erotică cu ea, dar știa că tocmai asta privea el, de sus.
- A meritat osteneala, spuse el, zâmbindu-i.
Cu agilitatea pe care și-o dezvoltase în decursul anilor grei de antrenament, Camy reuși să îl pocnească. Îl lovi cu piciorul în tibie și avu satisfacția nu doar de a-l lua prin surprindere, ci și de a auzi cum osul i s-a rupt.
Protectorul căzu la podea, iar ea se ridică plină de mândrie.
- Total de-acord.
Îi întoarse spatele și se duse să își ia hainele aruncate pe podea. Se mișcă încet ca să-i dea timp să o privească o ultimă dată, chiar dacă o privise multă vreme în ultima jumătate de oră. Pe măsură ce le aduna își dăduse seama de cât de departe le aruncase în graba ei de a scăpat de ele. Nu se mirase, își amintea foarte bine acea stare puternică de excitare și chinul de a fi cu inima și cu gândul spre o persoană aflată în pericol. Dacă era un lucru bun în toată aventura lor, acela era relaxarea ce o dobândise. Acum putea gândi cu mintea lipede, iar trupul nu-i mai era tensionat.
Reuși să își pună lenjeria pe ea când fu împinsă în cel mai apropiat perete și întoarsă cu spatele. Își simți trupul înghesuit, strâmtorat de trupul lui Caden ce o împingea ca un nebun. Nu-l putea vedea, dar știa că îi putea face față într-o luptă. Chiar dacă era un protector, ea era Camy, nu doar Ben avea reputația lui.
- Te-aș face încă o dată, îi șopti el.
Îi ținea mâinile la spate cu o ușurință ce pe ea o enerva. Nu se putea elibera, dar ar fi vrut să îl învețe minte. Încercă să scape, avea să-l ucidă dacă o obliga.
Când el o pișcă de fund, îi mârâi și se zbătu să se elibereze. Fu foarte apropape, iar el o țintui de perete și mai tare.
- Te respect prea mult ca să de violez, Camy, îi spuse el.
O mușcă cu putere de umărul drept până ce îi dădu sângele, apoi linse rana ce i-o făcuse și o sărută.
- Sunt al tău oricând ai nevoie, iubire.
Cu o smucitură, îi dădu drumul și o eliberă.
Atunci când Camy se întoarse ca să îl pleznească, nu îl mai găsi. Lovise doar aerul, iar camera devenise brusc mai rece și mai apăsătoare, el plecase, lăsând-o singură și cu ușa larg deschisă. Dacă cineva trecea pe acolo și o vedea doar în lenjerie, va avea niște explicații serioase de dat.
Se îmbrăcă în grabă și își ignoră senzația de vinovăție și durerea din suflet. Își spuse în sinea ei că protectorul o forțase, o mințise și o manipulase doar ca să obțină ceea ce vrea. Știa că dacă el nu și-ar fi folosit puterile pe ea, n-ar fi renunțat niciodată la fidelitatea ce i-o purta lui Ben.
Când părăsi camera frumoasă, dar care acum se urâțise pentru ea, se întrebă ce va face protectorul mai departe. Chiar dacă el îi spuse că va ține totul secret și că nu va spune nimănui, tot îi era teamă să nu se afle păcatul ei. Îi era teamă că se va afla totul, iar cu acel secret divulgat, viața ei se va prăbuși. Nu se gândise la consecințe când se lăsase dezmeierdată de Caden, trăise momentul și îi plăcuse, dar acum când totul se sfârșise, a sosit momentul să devină conștientă. Dacă se afla fapta ei va fi privită cu răceală, iar proprii ei copii ar ignora-o și nu i-ar mai vorbi. Ea, soția unuia dintre cei mai puternici și mai cunoscuți vârcolaci, înșelase fără nerușinare într-un moment de criză. Reputația, ultimul lucru care o interesa, i se va răspândi, iar de acolo până la lupte și certuri între haite nu era un pas mare.
**********
În caverna lui Jeff se auziră țipete și mârâieli atroce. Înainte ca cei doi demoni să fie invocați, hibridul nu permise nimănui să facă gălăgie, nici una dintre victimele sale nu strigase ca un om al cavernelor și nu îl făcuse să își piardă cumpătul. Acum, însă, era foarte aproape de a se pierde cu firea. La fiecare strigăt și mârâit provenit de la Ben se enerva tot mai tare. Simțea că avea să îi pleznească capul.
- Nu-l poți face să tacă?! se răsti el la cel ce îi devenise musafir.
Bărbatul privi spre vârcolac plictisit. Ben era atârnat de peretele de piatră cu ajutorul câtorva lanțuri. Corpul îi era acoperit de sânge și răni, iar vânătăile erau foarte proeminente. Se repezi spre el și îi dădu un pumn în coaste. Ben tăcu.
- Așa, spuse Jeff, acum e mult mai bine.
Din părul negru al lui Ben se scurse câteva picături de sânge ce ajunseseră pe umărul Musafirului. Dezgustat, luă o bucată de material de la una dintre victimele lui Jeff și se șterse.
- Cât timp ai să îl ții așa? întrebă Musafirul.
Îl dezgusta priveliștea ce o avea asupra lui Ben, iar modul în care era acoperit de sângele închegat îl făcea să arate prea odios pentru gusturile lui. Dacă i s-ar fi permis, ar putea avea grijă de el. Avea un lighean cu apă și o cârpă pregătită să îl curețe. Nu l-ar fi vindecat, doar l-ar fi făcut să arate mai acceptabil.
- Cât va fi nevoie.
Jeff stătea pe un bolovan. Își privea prizonierul cu ură, iar Musafirul putea să înțeleagă de ce. Dacă n-ar fi fost toată chestia legată de putere, iar ei ar fi fost oameni normali, toate fetele ar fi roit în jurul lui Ben, iar Jeff ar fi fost ignorat indiferent de circumstanțe. Ben era mult mai lat în spate decât amândoi, părul lui negru era des și, chiar și după cele petrecute, tot stătea bine, iar corpul îi era de invidiat.
- Poți face schimbul și fără să aștepți luna plină, ești destul de puternic.
Jeff îl privi cu ochii lui ciudați și îngricoșători. Musafirul se împotrivi reacției firești de a privi în altă parte.
- Îi vreau aici, vreau să vadă cum prietenul lor moare și mă ajută pe mine să devin mai puternic.
- Au doi demoni, sunt mai puternici. Dacă pierdem?
Jeff se încruntă, dar nu îl atacă, așa cum se așteptase el.
- Chiar crezi că au o șansă contra noastră? Cred că uiți lângă cine lupți.
Musafirul încercă să se scuze, deși în realitate chiar se îndoia că vor învinge. Chiar dacă era Jeff un hibrid și îl avea pe el alături, tot nu își puteau compara forțele cu doi demoni și câțiva vârcolaci ajutați de o vrăjitoare foarte puternică.
Jeff se ridică atât de brusc de pe bolovant încât Musafirul tresări și se retrase un pas. Hibridul se duse direct la Ben, ignorându-l pe celălalt. În urmă cu câteva ore, Ben se luptase atât de tare cu lanțurile încât făcuse o baltă de sudoare la picioarele sale. Transprația încă i se mai scurgea pe corp, în timp ce se îmbina cu sângele și rănile încă deschise, dar el rămase nemișcat. Puse o mână pe abdomenul lui puternic și îl împinse. Ben nu reacționa nici o secundă.
- Crezi că a murit? întrebă Musafirul, apropiindu-se.
Jeff continua să îl împingă constant pe vârcolac. Ben nu reacționa deloc, chiar dacă în spatele lui erau douăzeci de vârfuri de săbii ascuțite ce îl împungeau.
- Își adună forțele ca să se poată elibera, dar nu va reuși.
Musafirul privi cum Jeff se juca torturându-l pe Ben. Îl împingea tot mai tare în vârfurile de săbii, iar sângele proaspăt începea să se simtă în toată încăperea.
- De ce faci asta? întrebă.
Jeff nu se opri, continuă să îl împingă tot mai tare.
- Pierderea de sânge îi va afecta concentrarea și îl va slăbi.
- Nu poți, pur și simplu, să îi bei sângele în loc să pătezi tot locul ăsta cu el?
- E mai distractiv așa.
Musafirul își dădu ochii peste cap și își puse mâinile în buzunarele pantalonilor. Pe măsură ce petrecea tot mai mult timp în compania lui Jeff credea că este numa bun de dus într-un ospiciu. Până să îl captureze pe Ben reușise să dezmembreze zece victime și crease o mizerie imensă cu sângele ce se scurse din membrele lor.
- De ce ai nevoie de el, oricum? Ai deja un vârcolac în tine, de ce ai mai vrea să-l schimbi când știi că te-a slujit atât de bine?
Jeff se opri din joaca lui, iar Musafirul fu ușurat. Se îndoia că prietenul lui va strânge toată mizeria.
Hibridul își folosi magia și ridică capul plecat al lui Ben. Avea ochii închiși și afișa o expresie de durere profundă și oboseală acută. Să stea în compania inamicilor nu era tocmai atât de plăcut, mai ales pentru cineva ca el.
- Uite-te la el, spuse Jeff. Ce-ți spune fața lui?
- Că s-a luptat cu tine.
Musafirul ridică din umeri.
- E doar un vârcolac, ce-ți pasă atât de mult de el?
Musafirul știa motivul pentru care Jeff era atât de interesat de Benjamin. Văzuse modul în care se luptase transformat și cu câtă hotărâre își protejase soția. Nu îi fusese frică să sară în fața lui și nici nu rămase la pământ de îndată ce fusese îndepărtat. Se luptase pentru ei și pentru cei la care ținea, era încăpățânat să rămână în viață și, mai ales, era disperat să învingă, să-l termine pe Jeff.
- E foarte puternic, unul dintre cei mai puternici vârcolaci pe care i-am văzut, iar eu am văzut mulți vârcolaci.
- Mă-ndoiesc, mormăi Musafirul.
- Când eram un vrăjitor am căutat vârcolaci puternici. Arătă spre Ben. Fiul lui mi-a fost una dintre sursele de putere când a fost copil.
Musafirul ridică o sprânceană.
- Care dintre ei?
- Ronnie.
Surprinderea de pe chipul Musafirului se citise foarte bine prin ochii lui Jeff. Erau multe moduri prin care puterea putea fi furată, dar la un copil se rezuma la furarea inocenței. Existau unele zvonuri cu privire la accidentul lui Ronnie din parcul de distracții. În timp ce unele spuneau că a ucis încă de când era numai un copil, altele spuneau că a fost forțat să se transforme ca să nu moară. Cel mai inofensiv dintre toate spunea că s-a urcat într-un carusel și a fost forțat să coboare la mijlocul cursei, iar un bărbat l-a violat și abandonat.
- Sunt multe zvonuri despre el, dar nici unul nu este adevărat, te asigur de asta pentru că eu sunt cel care l-a făcut să se transforme.
Jeff făcu o pauză și zâmbi atât de psihotic încât Musafirul intră automat în defensivă.
- Aveam cei trei dintre copii lui în același carusel, l-am vrăjit pe angajatul cel mai apropiat să îi despartă și să-l pună pe băiat lângă mine.
- Vrei să spui că ai violat un copil de aproape doișpe ani?
- Bineînțeles că nu. L-am vrăjt să accepte.
Musafirul ar fi vrut să îl învețe minte pe Jeff, să îl pedepsească pentru fapta lui odioasă, dar cineva i-o luase înainte. Piciorul lui Ben îl nimerise în față și îl trimise departe. Se zbătu în lanțurile ce rezistau doar datorită vrăjilor făcute, altfel vârcolacul ar fi fost liber.
- Ai să plătești pentru ce i-ai făcut fiului meu! strigă cât putu de tare Ben.
Musafirul nu se mișcă din locul său, fiind încă uimit de cele întâmplate. Fusese atât de sigur că Ben este inconștient, încât se gândise să se apropie de el. Nu crezuse nici o clipă că îndurase acele vârfuri de săbii fiind încă conștient.
Acum înțelegea de ce îl dorea pe Ben în locul lui Arden. El era mult mai puternic și mai înțelept, pe când de Arden nu fusese decât numele.
Își reveni din surprinderea avută și se duse de îndată la Jeff. Din partea stângă a capului i se scurgea destul de mult sânge. Se aplecă să îl ajute, dar fu azvârlit de îndată. Se lovi de stâncă și căzu grămadă, apoi fu abandonat împreună cu vârcolacul. Deși prietenul lui se mișcase foarte repede, tot reușise să vadă cât de tare îl vătămase. Întregul sânge se scurgea din arcadă și ochii, iar pentru o clipă crezu că hibridul își pieruse vederea.
Zgomotul de lanțuri se opri, iar un mârâit jos se auzi dinspre Ben.
- Ce cauți aici?
Musafirul se ridică și își scutură hainele de praf, apoi se apropie de el cu pași lejeri.
- Trebuie să plătești pentru ceea ce ai făcut.
Ben se zbătu spre el, dar nu-l ajunse. Musafirul îl privi plictisit.
- Am să-ți arăt ce s-a întâmplat cu oamenii pe care i-ai protejat.
Ben se întreba dacă era într-adevăr o pedeapsă sau dacă îl ajuta.
- Când te voi lăsa singur, ai să înțelegi lângă cine ai trăit atâția ani.
Musafirul îl lovi destul de puternic încât să îl facă să își întoarcă capul, iar el se năpusti spre gâtul lui și îl mușcă. Tot acel sânge proaspăt ce îl simțise îi făcuse o foame imensă. Acum avea ocazia perfectă de a-și satisface pofta și de a-l pregăti pe Ben. Ritualul era unul complicat și puternic. Dacă Jeff își dorea toată puterea lui Ben, lucru pe care îl dorea de multă vreme, trebuia să îl distrugă din interior, să îl facă să se deteste, să îi rupă în bucăți întreaga ființă și să se simtă singur și abandonat. Jeff îl învățate cum să procedeze, cum să îi arate din amintirile lui, iar el nu trebuise decât să spioneze. Acum avea ocazia perfectă de a-l distruge din interior.
L-am pus și pe asăta, iar eu ma apropii incet, dar sigur, de marele final. Prin urmare, va intreb din pura curiozitate, ce credeti ca va fi? Cum credeti ca se va termina totul?