Cuiva i-am promis capitolul asta, cel in care explic de ce Eroul este roscat, dar Christopher este brunet. Zau ca nu mai stiu cine trebuia sa aiba capitolul asta, l-am dat mai de mult, dar nu mai stiu cui. Am cautat in comentarii, dar n-am gasit nimic.
Oricui i-am promis capiolul asta, si stie, sa imi dea de stire, ca i-l dedic. Pana atunci, ramane fara dedicatie.
Aerul intră cu putere în plămânii lui, pe neașteptate. Se ridică în șezut, speriat și panicat, fără să știe de ce. Iși simți inima bătând cu atât de multă putere încât ar fi putut să iasă din piept și să alerge la cel mai mare maraton. Încercă să se calmeze, să se liniștească, dar ajunse deja să vadă puncte negre în fața ochilor. Nu se putea liniști, orice lucru făcea.
Singurul lucru pe care îl auzi, în prima secundă de când își reveni, fură pulsul lui și respirația cât mai grăbită. Era atât de agitat încât nu mai putea auzi nimic altceva, urechile îi țiuiră puternic.
Când o mână îi atinse umărul, se sperie atât de tare încât sări jumătate din pat și aproape pică pe podea. Clipi des, nu primise nici o lovituă, nici un atac, și nici nu părea să fie amenințat, dar asta nu făcu starea lui să fie mai calmă. Ba din contră, fu și mai agitat. Printre punctele negre ce le vedea în fața ochilor reuși să zărească un chip de om.
- Liniște-te, citi pe buzele frământate de griji.
Doar o secundă, atât îi trebui să o recunoască. Alice îi vorbea dulce, iar ochii ei mari și căprui îl asigurau că nu are de ce să se teamă. Încercă să îi urmeze sfatul, dacă ea era liniștită, și el putea să fie.
Clipi de câteva ori până ce reuși să vadă tot mai bine. Inspiră profund de câteva ori, iar pulsul i se mai liniști. Țiuitul puternic ce îl auzi se diminuă pe măsură ce el se liniștea.
- U-unde sunt? se bâlbâi el printre inspirații.
- Ești în siguranță, îi spuse ea, nu ai de ce să te temi.
El dădu din cap, tot voia să știe unde se afla. O privi lung până ce ea înțelese.
- Suntem în casa lui Katherine.
Auzind-o, nu-i veni să creadă. Alice mai repetă încă o dată cuvintele, iar el încercă să se convingă că este adevărat. Mirosul de flori combinat cu cel al iubitei lui îl făceau să se relaxeze, deși el încercă să rămână vigilent în continuare. Jeff îi putea pregăti o capcană, iar totul putea fi doar o vrajă.
- C-ce e asta? întrebă el. Ce mi-ai făcut?
Alice avu un moment de confuzie, apoi îi zâmbi. Dacă ar fi fost o înghețată, s-ar fi topit doar din cauza acelui mic lucru ce îi făcea mici fluturi din stomac să o ia razna.
- Mia a spus că te vei trezi panicat, așa că am adus un amestec de plante care să te calmeze.
- Tu? se miră el, nu-și amintea ca ea să aibă cunoștințe în magie.
- Mi-a spus ce să combin, iar eu am ascultat-o.
Încă un zâmbet, iar el se liniști și mai mult, deși încerca să fie tot mai vigilent.
- De unde știu că nu ești o iluzie, o vrajă menită să mă păcălească?
- Ai dreptate...
Se urcă pe pat și veni târâș până la el.
- Asta ajută?
Își lipi buzele de ale lui, iar el nu mai avu nevoie de nici o dovadă. O prinse de ceafă și o trase mai aproape de el. Ea se conformase și îl prinse de după ceafă. O sărută cu dor, un dor nebun. Îi lipsise atingerea aceea atât de dulce după care râvnise în ultimel zile.
- Mai bine? întrebă ea.
Ceva în privirea ei era diferit. Îl privea într-un mod plin de pasiune, ca și cum ar fi vrut să se termine totul pentru a-și face de cap. Îl înspăimânta și îl excita în același timp. Realizase abia atunci că era gol sub plapuma ce îl acopera, lucru ce nu îl ajutase deloc să treacă peste modul firesc în care îi reacționa corpul.
Nu îi putuse răspunde, s-ar fi dat de gol, așa că dădu simplu din cap. Ar fi sărutat-o încă o dată, apoi încă o dată, și apoi încă o dată, dar îi era teamă să nu fie descoperit sau să ajungă prea departe.
O privi zâmbind, și încercă să pună stăpânire pe propriul glas.
- Ce s-a întâmplat?
Reușise să vorbească normal, reușise să se stăpânească. Fu mândru de stăpânirea de care dădu dovadă.
Spre bucuria lui, Alice se dădu jos din pat. Ar fi vrut ca ea să nu plece, dar era mai sigur să stea mai departe pentru moment.
- Caden a descoperit ce anume a folosit Jeff pentru a declanșa blestemele și ne-a salvat.
- Ce a fost? Ce am atins de m-a blestemat?
Alice oftă, iar ochii plini de bucurie și încântare deveniră plini de tristețe. Își mușcase buza inferioară, iar el știu că ceva nu este bine.
- Tamir.
Nu înțelese de prima dată, și fu cât pe ce să îi ceară să repete. Înțelese că îi este greu să vorbească despre asta, nu mai ceru alte detalii, deși curiozitatea îl rodea. O văzu reținându-și lacrimile, înainte de a-și feri privirea. Se mișcă pe sub plapumă și reuși să o înfășoare în jurul lui, astfel încât să nu fie complet descoperit. Se oprise în fața ei și îi luă chipul între mâini. Când o privi, îi văzu ochii căprui plini de lacrimi. Nu avu nevoie de nimic mai mult pentru a știi ceea ce s-a întâmplat.
- A făcut ceea ce trebuia, îi spuse. Tamir a făcut ceea ce trebuia.
Îl prinse de mână, ca și cum ar fi vrut să se elibereze. O mângâie cu degetul mare.
- A făcut-o ca să te protejeze, și-a făcut datoria.
Alice se aruncă în brațele lui și îl îmbrățișă pe după gât. Apropierea bruscă îl surprinse, dar nu încercase nici o secundă să o îndepărteze. O mântâie pe spate și o sărută de câteva ori pe creștet, în timp ce ea vărsase câteva lacrimi.
- Mă ți în brațe? îi ceru ea.
Christopher se lăsă pe spate și se întinse în pat. Alice veni lângă el și îl îmbrățișă atât de strâns încât ar fi pierdută fără el. Deși nu ar fi vrut ca ea să fie atât de aproape de el, din cauza goliciunii lui și a respectului pe care îl avea pentru ea, trebuia să îi respecte dorința și să o liniștească.
Să o țină în brațe după atâta timp îndelungat în care au fost cât mai depărtați, era ca o gură de aer proaspăt după ce a înghițit doar fum. Îi plăcea să o țină aproape de el, să o știe în siguranță în brațele lui și să se bucure de corpul ei atât de mic. El era cu mult mai înalt, era puternic și musculos, pe când ea era doar o fată mică, slabă și cu o inimă mare. Îi plăcea să o știe sub protecția lui, să o protejeze, să aibă grijă de ea și să o iubească. Chiar dacă unora le dădea senzația că are nevoie de cineva alături, indiferent de situație, el știa că ea era mult mai puternică. O văzuse făcând față lucrurilor care pe el l-ar fi doborât. Cel mai mult îi dovedise puterea ei atunci când rezistase în fața veștii oribile aduse de Caden, atunci când îi murise familia adoptivă. Până atunci îi dovedise că este o luptătoare când îl salvase de sluga lui Arden sau când îi ținuse piept lui Jeff, la prima lor întâlnire.
Alice, iubita lui, era o luptătoare, era puternică și nu renunța așa de ușor. Știa că indiferent de toate ea va lupta până la capăt, chiar dacă uneori plângea asemeni unui copil, era modul prin care ea se liniștea, se descărca.
Ținând-o astfel, lâgă el, și sărutând-o, reuși să o liniștească și să o facă să zâmbească. Îi plăcea modul în care zâmbea după ce plângea, adora să îi vadă zâmbetul de după victorie.
O sărută.
- Tamir mi-a arătat de ce ai fost rece cu mine, spuse ea de-o dată.
Zâmbetul lui pieri de îndată. Îi luă mâna și o sărută, încercând să răscumpere greșeala.
- M-am luptat cu constrângerea cât de tare am putut.
Își puse tot regretul în acele vorbe. Îi părea foarte rău pentru tot ceea ce făcuse. Nu ar fi vrut niciodată să o părăsească atât de brutal cum o făcuse în acel lift, sau să se lupte cu ea și să o rănească. O iubea și o dorea teafrără, în siguranță, dar constrângerea aceea preluase controlul asupra lui și nu putuse să își controleze acțiunile, el doar văzu ceea ce face.
- N-am să mă iert niciodată pentru ceea ce am făcut.
Nu o spunea doar pentru a impresiona. Când ea se recuperase după lupta cu Jeff, promise că nu va mai permite sa fie rănită. Își încălcase promisiunea, și se ura pentru asta.
Alice îi puse mâna pe obraz și îl mângâie cu buricele degetelor.
- Nu fi atât de aspru cu tine, îi spuse. Nu a fost vina ta.
- Trebuia să fiu mai puternic.
Se trase mai aproape el, astfel încât buzele lor aproape că se atingeau. Îl sărută și își frecă nasul de al lui. Gestul ei îl făcuse să zâmbească, chiar dacă era trist și nervos pe propria persoană.
- Ai fost puternic, dar nimeni nu învinge o constrângere de vampir.
Ochii ei îl rugau atât de tare să se ierte pe sine încât îi era foarte greu să se împotrivească. Își dorea să dea timpul înapoi ca să poată să recupereze tot acel timp pierdut. Dacă ar putea, s-ar întoarce în acele ore în care stătuseră în mașină, unul lângă altul, și o respinse. S-ar întoarce și ar săruta-o, ar liniști-o și ar proteja-o pentru ceea ce urma. Ar face orice doar ca să nu mai știe că faptele lui o răniseră.
Fu readus în prezent cu un sărut. Tresări.
- Te rog, încetează.
Vocea ei era atât de rugătoare încât se supuse de îndată.
- Nu tu ești vinovat pentru cele întâmplate.
Alice se așeză mai bine lână el. Stătuseră așa o perioadă îndelungată în care doar se bucurară de prezența celuilalt.
- De ce ai sărutat-o dacă sunteți frați?
Întrebarea cea mare, veni. Data trecută când fu întrebat despre acel sărut, nu îi putuse răspunde, nici el nu știuse prea exact ce era Calla pentru el sau de ce a sărutat-o. Știuse că adevărul o va răni, dar nu avuse altă modalitate de a-i spune ceea ce se întâmplase. Acum prefera să fie sincer și să primească o palmă zdravănă decât să spună o minciună care o va răni mai târziu.
- Nu știam că suntem frați.
În privirea ei înțelese că o rănise, îi părea rău, dar trebuia să știe adevărut. Nici nu se așteptase la o altă reacție din partea ei.
- Simțeam o legătură stranie cu ea, și ea la fel. Nu ne puteam explica ce înseamnă, așa că am petrecut puțin timp împreună ca să ne dăm seama.
- Și cum ai ajuns să o săruți?
În vocea ei distinse o undă de suferință, chiar dacă se ascundea să arate. Știa că în ochii ei fapta lui era acum și mai gravă. Se aștepta să fie întrebat "Orice fată cu care ai o legătură ajunge să fie sărutată?"
Știa că trebuie să continue să îi vorbească și să îi spună adevărul, indiferent de consecințe.
- Ideea mi-ai dat-o tu.
Făcuse ochii mari, explicația suna mult mai bine în capul lui.
- Când m-ai sărutat în liftul de la hotel, am simțit ceva ciudat. Încă simțeam ceva pentru tine și te protejam, dar constrângerea mă făcea să mă îndepărtez. Când m-ai sărutat, mi-au revenit acele lucruri, ca o mică amintire a ceea ce simțeam dinainte să fiu constrâns. M-am întâlnit cu Calla și i-am sugerat să încercăm.
Zâmbi, crezând cu toată puterea că ea îl va crede și îl va înțelege. Așteptă să vadă reacția ei, dar ea nu reacționa în nici un fel, doar aștepta. Continuă să îi explice mai departe, fără să îi permită să răspundă.
- Era ciudat, foarte ciudat. Deși mă gândeam încă la tine și știam că nu îți va plăcea acest lucru, tot l-am făcut. Trebuia să știu de ce mă simțeam cum mă simțeam în preajma ei și de ce simțeam că avem o legătură. Am sărutat-o ca să aflăm ce înseamnă acea legătură.
- Ai avut dreptate, îi spuse ea, cu vocea ca de gheață. Nu mi-a plăcut deloc că ai sărutat o altă fată. De ce nu mi-ai spus?
- Constrângerea nu mă lăsa să îți fiu prea aproape, iar dacă ți-aș fi spus că simtă că am o legătură cu o altă fată...
Nu mai continuă, erau mult prea multe lucruri pe care ea le-ar fi putut face.
Alice îl aprobă tacit.
- Am sărutat-o, și m-am simțit ca și trăznit de fulger, continuă el. Am avut o viziune plină de amintiri. Părea ca și cum pădurea m-ar fi contactat și mi-ar fi spus totul, dar prin imagini de la distanță.
- De ce nu mi-ai spus după ce ai aflat?
- Erai transformată și ai pornit direct la atac, principalul meu gând a fost să o protejez pe Calla, sora mea, chiar dacă însemna să te rănesc pe tine.
Îi mângâie chipul cu dragoste, ca o compensație pentru ceea ce îi făcuse atunci.
- La cabană de ce ai evitat să îmi spui? Acolo erai transformat, iar eu nu eram pe punctul de a o sfâșia pe sora ta.
- Nu știam prea bine cum să îți explic, după ce ni s-a explicat să suntem frați am fost lăsați cu informațile în aer. După ce ai plecat, iar Tamir și-a desfăcut constrângerea, am început să primim din nou informații. Totul venea pe parcurs.
- Înțeleg.
- După ce am vorbit cu tine ni s-a explicat, tot prin viziuni, cum e posibil ca noi să fim frați.
Văzu înțelegere în ochii ei și știu că îl crede și că îl iartă. Chiar dacă i-a spus în cabană că îl iartă, acum era mult mai sigur că nu mai avea nici o vină. Știa că era curioasă cum era posibil această înrudire, cum de el și Calla erau rude când ea era fiica lui Jeff. Începu să îi explice, aproape disperat să mute discuția de la acel sărut ce o rănise.
- Mama a fost un vârcolac din afara haitei, dar s-a alăturat lor din bunătatea conducătorului de la acea vreme. A fost singură încă de când s-a născut, dar s-a descurcat mereu. Avea șaptesprezece ani când a intrat în haită și a trecut cel mai dureros ritual, cel de trecerea din nivelul întâi în al treilea, cel ce aparținea unei haite. La trei ani după ce s-a alăturat, a rămas însărcinată cu mine. Nu a fost căsătorită, a fost mințită și prostită de un vârcolac ce se pricepea la vorbe. Când a știut de sarcină și s-a dus la acel vârcoac, el a negat totul și a acuzat-o de defăimare. După ce a născut a fost batjocorită și insultată în fiecare zi, doar pentru că nu a fost căsătorită. A rămas în haită până ce am împlinit un an, apoi a plecat cât mai departe, doar pentru ca judecata haitei să nu se îndrepte și asupra mea. Câțiva ani mai târziu a fost găsită de Jeff, pe atunci era un vampir și un vrăjitor care se lupta cu pornirile animalice, deși se antrena cu Tamir ca să obțină controlul.
Făcu o pauză ca să îi permită să asimileze informațiile noi. Alice era atentă și curioasă de continuarea lui. Deși nu îi putea citi gândurile, era sigur că se întreba cum dintr-un vârcolac și un hibrid vampir-vrăjitor a ieșit un vampir.
- A violat-o, dar nu a ucis-o, a păstrat-o pentru propria lui joacă o perioadă de timp. O ținea ascunsă.
Îi veni să mârâie, fu cuprins de o stare de nervozitate îndreptată spre Jeff. Îl ura pentru ceea ce îi făcuse lui Alice și familiei lui, aproape la fel de tare pentru ceea ce îi făcuse mamei sale.
- A lăsat-o însărcinată, iar când a aflat s-a speriat și a ucis-o. Când și-a dat seama ce a făcut, a readus-o la viață, atât pe ea cât și copilul ce îl purta. A așteptat să nască, apoi a ucis-o și a luat copilul cu el.
Alice își puse mâna în dreptul inimii lui, bătea foarte repede, deși el încerca să se stăpânească.
- A lăsat-o într-un centru de adopție ca să crească, chiar dacă era periculos un asemenea loc din caua vampirilor însetați de sânge ce se refăceau după război. Acolo s-a împrietenit cu Rechar, iar când aveau treisprăzece ani au fugit. I-a găsit și, ca să știe precis unde sunt, i-a dus la cabana din pădure și i-a abandonat acolo. Le-a șters amintirile și i-a făcut să creadă că se va întoarce într-o zi un grup de oameni care îi va duce la părinții lui. Îi făcuse să creadă că un grup de vampiri avea să îi ducă la el.
- Calla este pe jumătate om, cum de aveți același sânge?
- Înainte să o violeze, a testat o vrajă pe ea, a transforma-o în om. Lucru ce ar fi imposibil.
Alice mormăi ceva și se ridică într-un cot.
- Eu am fost transformată din vârcolac în om, deci este posibil. Și nu-mi spune că s-a întâmplat după ce Katherine m-a salvat, pentru că nu e adevărat. Calla este mai mică decât mine, eu am fost transformată prima.
El îi zâmbi, iar Alice îl sărută dintr-o dată, un sărut plin de înțelegere, putere și susținere, dar mai ales de dragoste.
Se întinse lângă el și îl îmbrățișă.
- Știi, mereu am vrut să te întreb...
- Spune, iubirea mea.
Alce zâmbi, dar se încruntă de îndată spre el. Nu îi plăcea să i se spună așa.
- Ben este brunet, iar lupul îi este negru, Alexei e șaten, iar lupul îi este șaten. De ce Eroul este roșcat, dar tu ai părul negru?
- Asta am aflat când am știut cine este Calla.
Trase aer adânc în piept, plin de mândrie și de bucurie.
- Mama a fost roșcată în totalitate, adică și blana lupului era roșcată. Am moștenit părul de la tata, dar ochii și blana lupului o am de la mama. Calla seamănă mai mult pe ea.
**********
Ușa de la cameră se deschise, făcându-i pe cei doi îndrăgostiți de pe pat să tresară. Christopher privi dincolo de Alice și o văzu pe Calla stând în tocul ușii. Sora lui ducea în mâini o tavă cu ceea ce părea a fi micul dejun. Îi zâmbi, abia conștinet de faptul că îi era foarte foame.
- Cum ai dormit? îl întrebă ea, energică.
Alice se încruntă de-o dată, iar el crezu că nu îi place prezența surorii lui. Nu apucă să spună nimic, că ea se întoarse cu spatele la el și o privi pe Calla. Stătea într-un cot.
- De când ai devenit rârâită? întrebă ea.
Chris începuse să râdă în spatele ei.
- Ce e așa amuzant?
- Abia acum realizezi că este rârâită?
Calla intră mai bine în cameră și așeză tava pe noptieră. Era ușor stingheră.
- Sunt de mult timp rârâită, spuse Calla, dar mereu ascund asta foarte bine.
- Nu-i place că vorbește... diferit, explică Chris gesticulând simandicos.
- E o ciudățenie, spuse Calla privindu-l.
- Una foarte amuzantă și plăcută.
- Ba nu, e o chestie foarte nașpa.
- Mie îmi place! interveni Alice.
- Vezi, spuse Chris arătând spre Alice, nu doar mie îmi place.
Calla oftă. Își mută privirea pe Alice și își încrucișă brațele. Veselia din ochii ei, și bucuria cu care îl zărise pe Christopher teafăr, dispăru. Deveni tristă și neliniștită.
- Într-o oră începe ritualul, spuse ea.
Alice oftă și dădu din cap. Chris nu înțelegea ce se întâmplă, dar toată atmosfera din cameră deveni apăsătoare.
- Despre ce este vorba? întrebă el.
- Acum că suntem la adăpost de Jeff, vrem să pornim ritualul pentru a-l distruge.
- Nu e prea devreme? Numa ce l-am bătut puțin și am scăpat de el o perioadă. N-ar trebui să ne refacem?
Calla și Alice schimbară scurte priviri.
- Chris, ne refacem de aproape două zile, am aștepat prea mult.
Când privirea lui jonglă de la una la alta, Alice se întoarse spre el.
- Am reușit să îl conving pe Caden să ne mai dea o zi în plus. Dacă ar fi fost după el, acum era vraja făcută.
O privi pe Alice și devenit serioasă, așa cum el nu o văzuse niciodată. Ea mereu fusese zâmbăreață.
- Într-o oră în living, mai spuse Calla înainte să plece.
Alice aprobă din cap.