-Sire... Am aflat despre ritual...
Îl privesc înțepător, așteptând ca el să înceapă ce avea de zis.
-Sir...
Și totuși, Îl întrerup plictisit de modul său ciudat de a se exprima.
-Vorbește.
-Ritualul trebuie să aibă loc când e semi-lună, iar acest lucru se desfășoară pe muntele vrăjitoarelor.
-Atât? Dacă da, asta puteam ghici și eu.
Nu reușesc să termin propoziția, pe când fratele meu începe să fugă.
Privesc într-un fel bulversat, neînțelegând ce are de gând să facă.
-Nu mai sta acolo și vino după mine!
Se aude vocea sa.
Îi ascult îndemnul, urmându-l afară din castel și se pare ca îl urmam chiar afară din curtea castelului.
Nu știam de ce sau unde mergem, dar după modul haotic în care fuge bănuiesc că e grav.
-Șhh, fă liniște. Auzi?
Spune Dean.
Întradevăr, se auzeau niște voci ce îmi păreau familiare, dar nu îmi dădeam seama cine era.
-Da, spune-mi că nu sunt ..
-Vrăjitoarele. Ele sunt.
-Cum rămâne cu diversiunea?
-Până aici totul e bine, acuma trebuie să așteptăm să se lase seara.
-Hei, hei! De asta m-ai adus aici?
-Mai încet! Altfel ne vor auzi. Și da, de aia te-am adus aici. Trebuie ca toată lumea să creadă faptul că noi suntem plecați în celălalt regat pentru a afla răspunsuri.
-Înseamnă că cineva le va răpi în curând pe fete... Sau pe Rose.
-Exact.
-Păi ar cam trebui să apară. Deja se înserează iar luna trebuie să fie în poziția exactă.
-Mda, dar până atunci ascultă-mă... Știu că îți va fi greu să te abții din a o salva pe Rose, de aceea îți spun de pe acum că orice tentativă de a ta, poate să strice tot. Indiferent de ce îi vor face, să nu mergi acolo. Ai înțeles?
-Ești nebun.
-Te-am întrebat ceva și vorbesc serios. Ai înțeles, Alex?
-Fie.
-Jos! Pune-te jos, acum!
Mă conformez rapid, în momentul în care aud râsetele pițigăiate ale vrăjitoarelor ce o aduceau pe Rose.
-În seara asta, domniță, ne vei elibera definitiv din iadul în care suntem captive prin propriul tău sânge! Și asta doar datorită copilului de viță nobila ce îl porți!
Gărzi! Puneți-o pe rug!
-Shamena, în câteva minute va fi miezul nopții. Toată puterea celor 3 regate ne va aparține definitiv!
-Așa e, soro. Haideți surori, să începem ritualul! Rupeți-i hainele! Iar apoi da-ți-mi cuțitul vrăjit.
Trebuie să îi desenez runele pe mâini pentru a putea începe.
La auzul acelor cuvinte îmi venea să merg și sa le distrug! Cum îndrăzneau ca măcar să zică astfel de lucruri, să îmi rănească iubita.
Strigătele de durere ale Rosei, în momentul în care lama cuțitului face contact cu pielea, sunt de nesuportat, iar eu... eu nu puteam să fac nimic încă până când miezul nopții avea să vină.
-Nuu! Vă rog, lăsați-mă în pace! Vă rog!
-În visele tale! Poți să-ți iei adio, Rose!
-Medena, e miezul nopții, ar trebui să începem incantația.
-Adunați-vă surori! Să creăm un cerc în jurul rugului!
-Sau nu! Dean, aruncă praful!
Spun în timp ce fac și eu același lucru. Praful ne-a fost dăruit cu multe secole în urmă de un șaman ce știa cum să imobilizeze vrăjitoarele. Acest praf avea ca scop sa le pună la pământ timp de 3 ore, suficient cât să le omor.
-Nu! Nemernicilor! Ați stricat tot. Singura șansă...
-Oricum nu aveați nici o șansă. Știți de ce? Fiindcă Rose nu e și nici nu a fost însărcinată. Aveam nevoie de o diversiune. De voi vom scăpa acum, dupa va trebui să îi mai găsim pe vânători.
Dean, omoară-le. Și auzi? Fii dur. Foarte dur.
Între timp eu o duc pe Rose acasă. Distracție plăcută!
Spun cu o tentă de sarcasm, iar zâmbetul satisfăcut al fratelui meu nu ezită să apară.
O iau pe Rose în brațe și ajung cu ea la castel unde ne așteptau toți.
-Domnule, e adevărat că domnița nu e însărcinată?
-Da, e adevărat. Rose nu e însărcinată. Nu aș fi putut să fac asta și nici nu am vrut. Nu suntem căsătoriți, iar eu nu aș fi vrut să-mi încalc principiile de rege. Totul a fost o diversiune pentru a prinde vrăjitoarele.
Duceți-o în cameră.
-Da, domnule.
Privesc la Ami care mă privea total bulversată. Ea nu știa de diversiune.
-Deci, voi ați mințit...?
-Of, Ami... Da, a fost necesar, altminteri nu am fi prins vrăjitoarele.
-Adica Rose chiar nu...?
-Rose nu e însărcinată. Încheiem subiectul acesta, nici să nu mai pomenești de el.
Scuză-mă, dar am treabă. Dean va sosi imediat. O seară frumoasă.
-Asemenea...
Perspectiva Amirei.
M-a mințit. Rose m-a mințit! Nu pot să cred!
Spun în timp ce fug spre camera în care se afla. Deschid ușa fără să bat și ma reped lângă ea.
-Ami...
-Cum ai putut?! Puteai să îmi spui și mie! Credeai că nu pot păstra un secret?!
-Ami te rog... Nu a fost vina mea, nu aveam voie să zic. Era ordinul lui Alex...
-Nu îmi pasă, Rose! Puteai să îmi zici, înțelegi? Nu e ca și cum nu am fi o familie! M-ați trădat toți 3!
-Ami, stai nu pleca! Ami...
___________________________
Hei dragilor 💋 știu că acest capitol e mai scurt, dar nu am prea avut timp să scriu. Sunt mai mult plecată, dar mă voi revanșa. Aștept păreri, pupici 😘.