În urmă cu ceva timp...
Christopher ieși din baie și se duse țintă la pat. Acolo îl aștepta un geamantan mic, larg deschis, cu câteva haine la vedere. Își puse cele necesare în interior și merse grăbit la dulapul cu haine. Făcu doar câțiva pași, apoi se opri brusc. În fața lui îl văzu pe nimeni altul decât pe Tamir, cel care în urmă cu câteva zeci de minute îl torurase psihic și îl făcuse să își dezvăluie gândurile.
– Ce vrei? spuse el.
Încercă să pară cât mai relaxat, deși adevărul era că protectorul îl îngrozea de-a dreptul. Tamir putuse observa acest lucru, nici nu se așteptase la o altă reacție după ceea ce îi făcuse.
– Ceea ce ai spus adineaori că ți-a comunicat pădurea... este foarte interesant.
Glasul lui era calm și liniștit, nu venise pentru a-l certa sau pentru a-l pedepsi. Avea de gând să discute cu iubitul protejatei sale.
– Chiar crezi că Jeff își va ucide copii? spuse Chris.
Tamir îi ghici intențile, știa că voia să tragă de timp. Nu era prost.
-Cineva de teapa lui nu are scrupule, îi spuse el. Sau familie. Va ucide pe oricine pentru a-și atinge scopul.
Chris făcu un pas înspre el.
– Pari să știi foarte bine cum gândește Jeff.
Se prefăcu atins de o bruscă revelație.
– Ah! aporape că strigă. Am uitat că și tu ești la fel ca el. E normal să îi știi modul de gândire.
Tamir zâmbi, îl amuza această mică modalitate inferioară de a-l ataca verbal. Îl ura, știa foarte bine acest lucru, iar prezența lui în cameră îl făcea să treacă în ofensivă. De aceea îl și jignea. Sau poate că de vină era atitudinea și faptele ce le făcuse până în prezent.
– Mă surprinde acuzația ta, Christopher, îi spuse el.
– În ce sens?
– Pare că îți place să mă consideri cel mai mare monstru din întregul univers, poate chiar mai mare decât Jeff.
Chris nu spuse nimic. Doar rămase întors cu spatele și ascultă.
– Chestia este că, reluă protectorul, nu ai nimic care să ateste ceea ce spui, înafara propriilor tale sentimente implicate.
În mai puțin de o secundă, Chris se roti pe călcâie și îl privi. În mâini ținea o cămașă în carouri. Părea mai mult decât șocat și intrigat.
– Ți-ai ucis soția, ai răpit o mamă de lângă copilul ei, ai ucis sute de persoane pentru propria ta plăcere și ți-ai ucis fratele. Mai trebuie cumva să adaug sutele de victime implicate în războiul tău meschin?
Tamir își încrucișă brațele pe piept. Băiatul știa multe despre ceea ce făcuse el, dar nu știa chiar totul.
– Pari bine informat, aprecie el, dar nu destul de bine. Soția mea nu a murit din cauza mea, ci pentru că l-a ales pe Caden, în schimb, Lyla nu se putea întoarce acasa în condiția în care era , iar cei uciși pentru plăcerea mea... ei bine ei au fost o delicatese.
A avut grijă să vorbească despre toate acele lucruri cu calmitate, ca și cum ar fi fost nimicuri, doar pentru a-l testa. Îl vedea nervos și știa destul de bine ceea ce făcuse el, ceea ce însemna că se interesase. Nu știa ce îi făcuse indirect de reprezenta un asemenea interes pentru un puști, dar știa cum să afle.
– Eu nu văd decât proprile tale sentimente implicate în acele acuzații, îl presă el mai mult.
– Ai început un război!
Tamir ridică din umeri, ceea ce spori nervozitatea băiatului.
– Nu sunt primul care a făcut-o.
Tenul băiatului deveni foarte roșu, culoarea nu îl prindea bine deloc. Ochii verzi l-ar fi ucis, aproape că putea să vadă modurile prin care ar fi fost torturat, daca ar fu putut să fie atins. Îi zâmbi drăcește și așteptă ca el să erupă, să scoată toată acea furie afară.
– Din cauza ta Alice a fost separată de familia ei, din cauza ta milioane de copii au rămas orfani, din cauza ta...
Îl prinse! Acum avea să afle cu ce îl afectase indirect de era așa de furios. Nu putea să fie din cauza implicării sale din relația lui amoroasă, era prea nesemnificativă.
– Spune-o, îi șopti.
Ajunse foarte aproape de el și își transformă ochii din albastrul obișnuit în roșul aprins. Asta avea să îl provoace și mai tare.
– Nu te sfii, îi spuse Tamir. Spune-o tare și clar.
Îl auzi cum înghite în sec și îi veni să râdă cu poftă. Băiatului îi era atât de frică de el încât abia dacă își expunea gândurile, totuși îl acuza de numeroase chestii și voia să îl rănească verbal.
– Din cauza ta mi-au murit părinții.
Tamir rânji satisfăcut, șe așteptase la o situație de genul. Mulți orfani au rămas pe pământ din cauza lui.
– Ai văzut că nu a fost așa de greu?
Îl bătu pe umăr și îl strânse înucrajator, era foarte încordat. Avu bucuria de a-l vedea confuz.
– Știam că poți să admiți.
Acum că aflase de ce avea un ghimpe în plus contra lui, se decise să îi ofere puțin spațiu. Îl bătu lejer pe umăr, lucru ce îl făcuse să suspine mut, și se îndepărtă de el. Se așeză pe pat și îl privi.
-Întrebarea este, vorbi el, ce ai să faci acum că ai admis că ești orfan din vina mea? O să fugi în pădure și o să strigi ca un papă-lapte că eu ți-am ucis părinții?
Chris se enervă și își strânse pumnul drept. Ar fi vrut să îl lovească, să îl facă să tacă din gură și să se răzbune pentru ceea ce i-a făcut copilăriei sale, asta își doreau toți cei orfani rămași din cauza lui.
– Spui că sunt un monstru, dar nici măcar nu știi pe deplin faptele ce le-am făcut. Permite-mi să te ajut.
Folosind viteza unui vampir, Tamir apăru în fața lui. Îl speriase și îl făcuse să se dea un pas în spate, aproape că intră în dulap. Zâmbi amuzat. Îl privii direct în ochii verzi și se folosi de magia ce îi curgea prin vene pentru a-i arăta ceea ce făcuse, în timp ce îi spunea cu exactitate ceea ce vede.
– Am violat mai multe femei decât poți tu număra și am incendiat sate atât de vaste că îți trebuiau o zile întregi să le străbați. Trăiam într-un castel înconjurat de mai multe bogății și hrană decât puteam consuma în timp ce regatul meu murea de foame, oamenii mei mureau de foame, iar eu nu știam cum să mă satur mai mult.
Știa că băiatul era surprins, șocat, speriat și coplșit. Se opri cât putu de repede, ca să nu îi provoace un leșin, și îi vorbi. Nu îl credea încă capabil să comunice.
-Am făcut orice pentru a-mi atinge scopurile și pentru a căpăta putere, dar acțiunile mele nu au trecut dincolo de pragul în care dorința pentru putere este mai importantă decât viața unui copil nevinovat.
– Am fost un tiran, dar Jeff este adevăratul monstru, așa că nu mă pune în aceeași oală cu el.
Spre surprinderea lui, Chris se pregăti să vorbească, îi intrase în minte şi ajunse să îl cunoască încât să îşi poată da seama când avea să spună ceva.
– De ce te-as crede? De ce aș face marea greșeală de a avea încredere în asasinul părinților mei? Nu mai sunt un copil, m-ai putea ucide într-o secundă doar pentru că nu-ți convine o decizie luată de mine.
Nu cerşea încredere sau iertare, nu avea motive să o facă. Putea să îl ucidă într-o secundă şi să se delecteze cu sângele lui, sângele virgin de vârcolac, dar i s-ar fi stricat planurile.
– Ai dreptate, nu mai ești un copil și aș putea face exact așa cum ai spus-o și tu, dar ești iubitul lui Alice, marea ei dragoste, iar fără tine ar fi pierdută.
– Ce-ți pasă ție de Alice? Tu doar cauți putere!
– Dacă tu mori atunci ea intră în depresie și se sinucide...
– Iar tu îți pierzi puterea pe care o ai.
Tamir nu răspunse, doar zâmbi acuzator.
– Așa cum tu cauți iubire, eu caut putere, îi spuse.
Chris îl privi cu ură, era foarte aproape să îi mârâie, dar îi era frică și se stăpâni.
– Eu caut o familie, îl corectă băiatul, pe când tu cauți să-ți satisfaci egoismul și să-ți liniștești disperarea.
Tamir îl privi curios, i se spusese într-o multitudine de feluri și fusese acuzat de foarte multe fapte, dar niciodată nu i se spusese că este un disperat.
– Ești atât de disperat să îți găsești un loc în lume, încât ai ales să devi tiranul. De asta ai făcut ce ai făcut, ca să îți măsori puterea, să știe lumea cine ești și să te accepte de teamă să nu fie uciși.
În mai puțin de o secundă îl izbi cu putere de perete. Îl înfuriase vorbele ce le auzise, iar acum era la un singur pas de a-și strica el însuși planurile prin uciderea băiatului. Încercă să se liniștească, deși îi auzea inima speriată cum pompează nebunește și nu se putea gândi decât la sângele delicios ce îi curgea prin vene. L-ar fi ucis dintr-o singură mișcare, nu îi era greu, dar pentru el conta Alice mai mult decât propriul lui orgoliu. Fata trebuia protejată, iar dacă el murea, murea și ea.
– Ce-ar fi tu să-mi spui ce intenții ai cu Alice, hă?
Vocea lui se schimbase și devenise mult mai groasă, încercă să nu se lase ademenit de ceea ce făcea în trecut atunci când vorbea astfel.
-De când cu viziunea aceea ciudată ublii să te bagi în pantalonii ei, încearcă numai să vezi cum e acolo și am să te demembrez bucată cu bucată.
De furie, mârâi spre el și își arătă colții. Privirea îi căzu pe gât, acolo unde o venă se zbătea cu putere.
-Am intrat în capul tău și știu că acea viziune nu e singurul lucru care ți l-a spus pădurea. Ai o soră, idotule, una dintre fecioare. Te-ai gândit că ar putea fi chiar Alice și că ești la un pas de incest?
În acel moment se gândi la modul în care ar fi reacționat ea dacă afla că iubitul ei îi este frate. Rezultatul ar fi fost devastator, ar fi intrat în depresie, ar fi negat. Dacă ei doi chiar împărțeau același sânge și erau frați, era de datoria lui să o protejeze. Trebuia să creeze din timp o ruptură între cei doi, ca atunci când ea află să nu fie atât de șocată de brusca despărțire.
– E imposibil să fie ea sora mea, îi sopți sugrumat Chris, ea e copilul lui Ben și Camy.
– Nu fi prea sigur, puștiule. Ai văzut ce culoare are blana ei, nu are nimic de la Camy sau Ben.
– Legile ereditații spun că poți împrumuta caractere de la bunici.
Tamir mârâi și îl împinse în perete mai tare. Nu îi plăcea că cineva încerca să facă pe deșteptul cu el.
– Nu fă pe șmecherul! Știi bine că bunicii ei nu aveau culoarea aia.
– Este imposibil ca undeva în arborele ei genealogic să nu existe un lup alb. Ben e negru, dar Camy e gri cu alb, cineva are gena de lup alb, iar iubita mea a moștenit-o.
Mârâi spre el, nu-i plăcea să-și recunoască greșelile. Încercă să se concentreze pe Alice ca să nu îl atace, faptul că el îi amintise de poziția pe care o deținea nu făcuse decât să îl oprească să îl atace.
– Fi mai distant cu ea, este singura modalitate de a fi sigur că nu va claca când ai surpriza de a te căsători cu propria-ți sora.
Chris se împinse în el și se eliberă. Își aranjă hainele șifonate și îl privi cu ură.
– N-am să stau departe de Alice nici de ar fi să mă omori.
Încăpățânarea lui mensă îl făcuse să recurgă la puterile de vampir. Îl prinse încă o dată și îl imobilizase de perete. Știa că undeva în arborele genealogic al familiei Clark era un lup alb, era imposibil să nu fie, dar știa și că în al lui Chris era un lup alb.
Chris îl atacă cu mâinile, se zbătu și încercă să scape de sub control, dar el era mai puternic, era un protector.
-Ai să te îndepărtezi de Alice și ai să păstrezi distanța. Prioritatea ta principală este să îți găsești sora și să o protejezi, indiferent de consecințe.
Știa că Alice va suferi, va plânge și o va durea foarte tare respingerea bruscă ce venea din partea lui, dar nu avea altă soluție. O rănea pe moment, dar cel puțin știa că va fi în siguranță mai târziu.
– Pregătește-ți bagajele, o să plecăm cât mai curând.
**********
După ce interveni în lupta dintre Alice și Chris, știuse că exagerase. O văzu, în pădure, după luptă, pe Alice fugind și pe roșcat urmând-o imediat. Știa că băiatul cu părul roșu nu urmărea să se implice într-o relație cu ea, ci încerca să o protejeze și să o facă să treacă mai ușor peste cele întâmplate, știa pentru că el fusese cel care îl constrânse să fie gentil cu ea.
Caden privi uimit spre Chris, ce încă era transformat, și spre Calla. Știa că fratele lui geamăn este uimit de cele întâmplate.
– Mă duc să îi găsesc pe ceilalți, spuse el. Te ocupi tu?
Tamir dădu din cap, avea să se ocupe el de restul.
După ce fusese lăsat singur cu Eroul și Calla, se folosi de magia din interiorul său pentru a-i induce un somn profund vampiriței. Trebuia să discute cu Chris, iar prezența ei nu ar fi ajutat cu nimic, ba chiar l-ar fi constrâns să vorbească codificat.
Se duse în fața Eroului și îl forță să se transforme. Când lângă el apăru Chris, avu parte de o privire plină de mânie.
-Ești foarte grijului cu Calla, îi spuse el.
-Este sora mea, trebuie să o protejez.
Protectorul îi zâmbi, aproape că i se vorbise cu reproș, aproape.
– Când te-am constrâns nu mă așteptam să fi atât de... ascultător.
– Ți-ai folosit puterile pe mine, chiar credeai că vor da greș?
Îi vorbise răstit, în interiorul lui era mai mult decât o luptă simplă. Știa că sentimentele lui pentru Alice și constrângerea se luptau.
– N-am de gând să te las să îmi sucești mintea încă o dată, îi spuse Chris.
– De data asta doar vorbim.
Băiatul mârâi, apoi se liniști, deși era în continuare încordat.
– Acum nu îți mai pasă de Alice...
– Ba desigur că îmi pasă! se răsti Chris. O iubesc!
Modul plin de convingere și hotărârea cu care îi vorbise îl făcuse să își dea seama că sentimentele erau la fel de puternice pe cât era constrângerea lui. Atacase să ucidă, inconștient, dar și doar ca să îndepărteze.
– Nu la fel de mult pe cum o făceai, reluă Tamir de parcă nu ar fi fost întrerupt. Ești mai preocupat de Calla și de ceea ce are ea nevoie.
Chris nu spuse nimic, doar aprobă din cap.
Tamir îl forță de îndată să stea nemișcat. Îl privi țintă în ochi și se pregăti să îl constrângă atunci când Chris mârâi.
– Ai aflat cine ți-e soră, dar o neglijezi mult prea tare pe Alice și ai fost la un pas să o ucizi. Revino-ți în fire, arată-i cât de rău îți pare și cât de mult o iubești. Împac-o!
De cum îi dădu drumul, Chris își scutură capul. Era ușor slăbit, iar pielea lui devenise foarte albă.
– Ești un nemernic! mârâise el.
– Unul care vrea ca protejata lui să fie în siguranță.
Făcu o mișcare din aer, o mică vrajă de invocare, și făcuse să apară mai multe haine. I le aruncă în față și așteptă ca el să se îmbrace.
– Ți la Calla la fel de mult ca la Alice. Jeff știe acest lucru.
– N-am să renunț la Alice sau la Calla pentru cealaltă.
– Știu, tocmai de asta ești o țintă sigură, iar din cauza asta Alice și Calla sunt în pericol.
Chris mârâi involuntar.
– Jeff se va folosi de faptul că nu poți alege între ele două și le va ataca în același timp. Te va pune să alegi între ele, iar tu nu vei putea alege.
Băiatul îl privi rugător, deși nu îi spuse că are nevoie de ajutor.
– Ce ai să faci în privința asta?
Tamir făcu un pas spre el. Chris intră în gardă.
– Am să te constrâng, dacă se va ajunge la o situație de genul, vreau să știu din timp pe cine salvezi.
– Nu te las să-mi intri în cap din nou, mârâi Chris furios.
Dintr-o singură mișcare, Tamir reuși să îl imobilizeze și să îl facă atent vorbelor lui. Se zbătu, dar nu la fel de tare pe cum o făcuse prima dată când l-a constrâns cu adevărat.
– Dacă Jeff te pune să alegi între ele două, ai să o salvezi pe Calla.
De îndată ce îi dădu drumul, Chris se repezi la el să îl lovească. Tamir se așteptase la o asemenea reacție și ripostase în timp util. Îl lovise în stomac, cât să îl încetinească, și îi întoarse mâna la spate. Ca să nu aibă mâna ruptă, se roti cu spatele, ajungând să privească spre sora lui.
– De ce ai făcut asta? întrebă Chris cu greutate. Dacă Alice va muri?
– Eu sunt protectorul ei, tu o vei salva pe Calla, eu mă voi ocupa de Alice, le vom salva pe amândouă.
– Dar dacă tu nu ești disponibil? Dacă Alice rămâne neprotejată?
Tamir mârâri spre el și își arătă colții.
– Mereu voi fi disponibil pentru Alice. Indiferent unde m-aș afla.