Angel abia astepta sa se faca ora pranzului. In acel timp mai primi inca cateva mesaje si apeluri de la Alex. Insa nu avu curajul sa-i raspunda. Astepta parerea lui Amy dupa care ar fi putut lua o decizie. Desi nu ar fi vrut sa-si incalce promisiunea, trebuia sa vorbeasca si cu Alex.
Mai era doar o jumatate de ora pana la pauza, iar Angel parca fierbea. I se parea ca timpul sta in loc. Pentru prima oara simtea asa ceva. Si culmea era ca Brian nu avea dispozitie chiar in ziua in care ea avea nevoie de Amy.
Dupa o asteptare care parea nesfarsita pauza de masa sosi. Cele doua fete s-au retras intr-un loc unde sa poata discuta in liniste si fara sa fie auzite. Amy se simtea extrem de bine stiind ca Angel dorea ajutorul ei. Cele doua s-au asezat la o masa si au inceput sa discute. Prima care incepu discutia fu Angel.
-Amy, unde ai fost aseara?
-Am fost cu Luke la un picnic, iar apoi am ramas la o cabana inchiriata. Insa, de unde stii ca nu am fost acasa?
-Fiindca am dormit la voi.
-Ce?
-Ce-ar fi daca ti-as povesti tot de la inceput?
-Abia astept.
Angel incepu sa-i povesteasca toate intamplarile de seara trecuta. De la intalnirea ei cu Alex la noaptea alaturi de Aiden. Amy asculta cu sufletul la gura tot ce-i povestea Angel. Era asemenea unui copil mic care asculta povestile bunicii.
-Uau. A fost superb, insa de ce ai nevoie de ajutorul meu?
-Deoarece am primit mai multe mesaje de la Alex, in care imi spunea sa-l sun.
-Pai ce astepti? Suna si afla ce doreste.
-E o mica problema. I-am promis lui Aiden ca nu voi mai vorbi cu el. Am primis ca voi rupe toate legaturile.
-Of, suna. Crede-ma ca nu va afla. Doar nu faci nimic ilegal.
Angel zambi, apoi ii multumi ca a incurajat-o. Lua telefonul si il suna. Imediat glasul lui Alex rasuna in telefon.
-Alo, Angel ma bucur enorm ca m-ai sunat, am crezut ca nu mai vrei sa vorbesti cu mine.
-Nu, Alex, eram la cafenea, si nu am putut suna sau raspunde la mesaje.
-Inteleg, sper ca aseara nu ti-a facut nimic acel nenorocit, care ne-a stricat seara? Sa stii ca regret enorm tot ce s-a intamplat.
-Nu-i nimic grav.
-Ma bucur. Ce-ai spune daca ne-am putea intalni? Sa avem acea intalnire pe care nu am avut-o?
-Bine, insa cand?
-Azi nu sunt in oras. Ce ai spune de maine? Acelasi loc, aceeasi ora?
-Bine.
Dupa ce au terminat de vorbit, Angel ii povesti totul lui Amy. Se simti mai sigur ca ii spuse si ei. Cele doua nu mai discutara de mult atat de deschis. Parea ca de la un timp cele doua s-au distantat foarte mult. Insa nimic nu poate distanta o prietenie stransa. Faptul ca putea vorbi atat de liber cu Amy ii demonstra ca cele doua chiar au o relatie speciala. Nici nu au observat cand langa ele s-au asezat Brian si Aiden, care le priveau amuzati. Pana cand Aiden vorbi.
-Deci aici se ascund. Iar noi va cautam. Amy, am nevoie de o favoare. Poti sa mergi dupa Luke?
-De ce? Tu nu poti sa mergi? Stii ca educatoarea lor ma uraste.
Ce doi au ras, in timp ce Angel si Brian ii priveau suspiciosi. Brian o lua de umeri pe Angel si ii spuse la ureche: „Nu te ingrijora, umorul familiei Hall nu e de inteles." La acea remarca cei doi au inceput sa rada deasemenea. Pana Aiden ii opri.
-Daca am ras, Angel te poti duce cu Amy? Eu sunt ocupat. Am niste probleme la firma, iar nimeni de acolo nu le poate rezolva, asa ca posibil sa stau pana tarziu.
-Bine.
Cele doua au acceptat.
-Apropo, e zi scurta asa ca va propun sa plecati, daca nu vreti sa intarziati.
-Bine, insa cam pe la ce ora vii?
-Chiar nu stiu, insa foarte tarziu.
Amy doar dadu din cap si o lua pe Angel cu ea, plecad. Cele doua au luat un taxi si-au plecat spre gradinita. Amy deja avea planuri pentru acea seara.
-Angel, ai planuri pe diseara?
-Nu.
-Bine, atunci dormi la mine. Vom fi doar noi doua si Luke.
-Nu stiu.
-Ok, vei sta, oricum te plictisesti singura.
-Doamnelor, am ajuns.
Cele doua au coborat. In fata lor era o gradinita extrem de mare si frumoasa. Au intrat, iar Angel parea fascinata. Nu mai vazu asa ceva. Amy zambi cand o vazu cu cat entuziasm priveste totul in jur. Au intrat inauntru, iar Amy facu o grimasa. Angel o observa imediat.
-Ce s-a intamplat?
-Ei bine, au o educatoare, insa nu se poate numia asa, e mai degraba o scorpie. O urasc. Poti sa mergi sa-l iei tu pe Luke? Te rog?
-Of, bine.
Amy o imbratisa rapid si o impinse intr-o camera. Oare cat de greu era? Privi camera cu dulapioare si imdeiat il observa pe cel al lui Luke. Apoi mai vazu o usa. Intra sfioasa. Simti cum mai multe perechi de ochi o privesc. Mai multe doamne o studiau total. Insa nu acorda atentie si il cauta cu privirea pe Luke. De ea se apropie o femeie tanara care o privea de sus.
-Cautati pe cineva?
-Da, pe Luke Hall.
Vazu cum toate femeile o priveau cu ochii aproape scosi din orbite.
-Luke Hall?
-Da.
-Cine sunteti pentru el?
-Eu...
-Ingerasule!
Luke fugi in bratele ei. Ea il imbratisa puternic, sub privirile socate ale femeilor.
-Am inteles, insa cine sunteti si cu ce drept il luati? Mama, matusa, verisoara?
-Mama.
-Poftim?
-Da, sunt mama lui.
-Numele dumneavoastra este?
-Angel, Angel Hall.
-Bine, doamna. Imi pare rau ca v-am retinut. Salutari domnului Hall.
Angel il lua de mana pe Luke si iesira din sala. Baietelul isi lua hainutele din dulap si iesi de mana cu fata din cladire. La usa astepta Amy care imediat ii lua in brate.
-Luke, am o veste buna, ingerasul doarme la noi.
Baietelul incepu sa sara in sus. In drum spre casa au mai facut niste cumparaturi ca seara sa fie una memorabila. Luke nici macar nu se despartea de Angel. Amy intra si puse toate lucrurile la locurile lor, in timp ce Angel pleca cu baietelul in camera lui. Cei doi s-au asezat, iar el ii puse o intrebare la care inghiti in sec.
-De ce ai spus ca esti mama mea?
-Micutule...
-Nu-s mic. Eu vreau sa stiu.
-Am spus asta fiindca altfel nu ma lasau sa te iau. Insa nimeni nu trebuie sa stie. Da?
-Bine.
Cei doi au inceput sa se joace. Erau plini de energie. Acel copil trezea in ea sentimente de iubire. Il adora ca pe propriul copil. Chiar nu isi inchipuia ce fel de mama si-ar lasa copilul. Insa macar avea un tata si o matusa extrem de iubitoare. Pe usa intra Amy cu un zambet mare pe fata. Ii arunca in brate lui Angel o pereche de pantaloni scurti si un tricou.
-Astea sunt pijamalele tale, acum schimbate.
-Unde?
-Aici. Luke, sa mergem.
Amy o lasa sa se schimbe. Angel incepu sa rada. Era abia ora cinci seara, iar ea deja era in pijama. Ofta in sinea ei si se imbraca. Cand cobori ii vazu pe cei doi cum privesc desene. La televizor rula Tom&Jerry ceea ce o facu pe fata sa se grabeasca. Se aseza comod pe covorul pufos din salon si il lua in brate pe Luke care era extrem de concentrat. Era o liniste extrem de placuta. Ii placea. Era o atmosfera familiala. Desenul se termina in jurul orei sapte. Asa ca cei trei nu aveau nimic de facut. Amy decise sa mearga la piscina. Mai ales ca aveau o piscina mare la subsol. Cei trei au coborat. O piscina extrem de mare si frumoasa se afla acum in fata lor. Angel incepu sa o admire. In timp ce Amy si Luke deja erau in apa. Isi dadu hainele jos si intra in apa. Era o senzatie necunoscuta. Insa una care ii cauza relaxare totala. Vedea cum Luke si Amy inotau si se jucau in apa. Asta o facea sa zambeasca.
-Angel, vino aici.
-Nu multumesc, eu nu stiu sa inot.
-Fie. Stai acolo si pierde toata distractia.
Angel doar zambi. Desi pierdea „distractia", ea nu putea inota. Asa ca nu dorea sa-si puna viata in pericol. Faptul ca-i vedea zambind o facea fericita. Desi intr-un timp extrem de scurt se atasa foarte mult de cei doi. Nu si-ar fi imaginat niciodata ca viata ei monotona s-ar putea transforma in una atat de incarcata.
Sunetul unui telefon o facu sa iasa din ganduri. Dupa melodie era a lui Amy.
-Angel, raspunde tu.
-Bine.
Angel iesi si se indrepta spre un scaun, unde statea telefonul ei. Credea ca suna Aiden, insa apelantul era un anume „Iubi". Angel rase si raspunse.
-Alo.
-Alo, iubito, ce bine imi pare sa te aud. Ce spui daca ne intalnim deseara?
Angel impietri. Acel glas semana izbitor cu a celui care a tradat-o. Era socata.
-Aloo... Amy?
-Da? Imi pare rau, insa Amy e ocupata, ii voi spune sa te sune.
-Multumesc.
Si inchise. Angel nu-si putea reveni din soc. Apoi simti cum cineva o atinge. Erau Amy si Luke. Ambii o priveau amuzati.
-Ce s-a intamplat? Ce e atat de amuzant?
-Pai stai ca o statuie de vreo zece minute.
-Ce?
-Da. Acum hai sus. Ne schimbam si mergem la masa. Apoi ingerasul asta mic merge la culcare, iar noi continuam seara.
Luke se bosumfla imediat. Cele doua il privira zambind.
-Ce s-a intamplat?
-Ingerasule, Amy, va spun lu tata ca nu ma lasati sa stau cu voi.
-Bine. Ce ar trebui sa facem eu si cu Amy ca sa te culci la timp si sa nu ne spui?
-Prajituri si tort.
-Ce?
-Trebuie sa faceti multe prajituri si un tort. Da si cate un pupic.
-Of, bine. Se vede ca esti un adevarat Hall.
Baietelul zambi si pleca in camera lui, in timp ce Amy ii alegea lui Angel un set de lenjerie intima. Dupa un timp indelungat ii alese un set rosu destul de dragut dupa parerea ei. Il lua pe ea, in timp ce Amy deja punea masa. Nici macar nu observa cum se facu ora noua. Au luat masa in liniste. Din cand in cand Angel il observa pe Luke cum casca. Era timpul de culcare. Asa ca dupa ce termina il lua de manuta si il duse in camera, in timp Amy pregatea cele necesare pentru ai indeplini poftele micutului. El se culca, iar Angel dori sa plece, insa el o opri.
-Stai cu mine.
-Bine. Stau pana adormi, iar apoi merg sa-ti indeplinesc dorinta.
-Poti sa-mi indeplinesti orice dorinta?
-Cred ca da.
-Atunci pot sa-ti spun mami?
-Micutule, eu...
-Promit ca nimeni nu va afla. Va fi secretul nostru.
-Bine atunci.
-Multumesc. Noapte buna, mami.
-Noapte buna, puiule.
Inima lui Angel parca zbura cand il auzi. „Mami". Cel mai frumos cuvant auzit vreodata. Era in culmea fericirii. Il mangaie pe cap pana ce acesta adormi. Parca nu mai dorea sa se desprinda de el. Insa trebuia sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta asa ca porni spre bucatarie. Privi cum ceasul indica ora zece. Timpul parca zbura. In bucatarie gasi totul pregatit, insa nici o urma de Amy. Insa incepu sa pregateasca prajiturile fara ea. Dupa un timp aparu si Amy care era aranjata toata.
-Angel, stii ca esti prietena mea preferat?
-Ce s-a intamplat?
-Pai m-a sunat un prieten si m-a chemat la o petrecere...
-Clar, iar eu trebuie sa stau aici si sa fac asa ca sa nu afle Aiden? Da?
-Te iubesc.
Fata ii sari imediat in brate. Ii ura o seara placuta si pleca fericita. Acum Angel ramase sa faca totul de una singura. Problema era ca nu stia sa faca un tort. Asa ca hotari sa inceapa cu prajiturile, poate pana la sfarsit ii vine vreo idee. Vedea ca Amy ii pregati niste ciocolata si portocale. Acum trebuia sa se descurce cum poate. Asa ca incepu sa faca compozitia. De mica ii placea sa lucreze in bucatarie, insa nu avu niciodata ocazia sa faca un tort. Ceea ce acum o punea in dificultate. Incepu sa amestece compozitia, apoi incepu sa faca umplutura. Partea cea mai delicioasa. Dupa ce umplu prajiturile le puse frumos pe tava. Aratau minunat. Le puse la cuptor ca sa se coaca. Un miros dulceag inunda casa. Cand privi la ceas observa ca era deja ora unsprezece, iar ei ii era somn. Insa trebuia sa indeplineasca si dorintele lui Luke. La un moment dat auzi niste zgomote din salon. Incepu sa-i fie frica. Lua o lingura si se indrepta cu ea spre salonul neluminat. Cand intra imediat lumina se aprinse. Se lovi de cineva. Cand isi ridica privirea il vazu pe Aiden care o priveste.
-Doamne ce m-am speriat. Am crezut ca au intrat hotii.
-Nu mai spune.
-Insa ce cauti la ora asta in pijama si cu o lingura in mana?
-Pai, m-am speriat, si asta e pentru aparare.
Aiden incepu sa rada. Avea un ras extrem de contagios. Ea incepu sa rada cu el. Apoi il lovi.
-Au! Asta pentru ce a fost?
-Il vei trezi pe Luke.
-Ok, inca ceva, ce e cu mirosul asta?
In acel moment Angel fugi extrem de repede in bucatarie. Se uita la prajituri si le opri.
-Deci asta faci tu cu Amy la ora asta?
-Gresit, doar eu Amy a plecat la o prietena, iar asta e dorinta fiului tau.
-Amy a plecat? Si te-a lasat?
-Da era urgent, insa nu-i nimic. Apropo ajuta-ma sa fac un tort.
-Ce?
-Da, fiul tau a mai cerut si un tort. Asa ca grabestete.
Aiden pleca sa se schimbe. Incepu sa zambeasca. Fata asta il pune sa faca tort. Nu ii venea sa creada. Cobori jos, iar acolo o vazu ingandurata. Stia deasemenea si de vorbele spuse educatoarei. Insa nu ii va spune inca de asta.
-Deci, ce facem?
-Nustiu, aici e partea in care intervii tu. Nu am idee cum se face un tort.
Aiden incepu sa rada si isi scoase telefonul. Cauta prin internet o reteta. Pana la urma gasi una mai simpla. Insa dupa parerea lui buna de pregatit. Cei doi s-au apucat de pregatit tortul. In timp ce faceau tortul vorbeau si radeau. Se simteau extrem de bine unul in prezenta celuilalt. Dupa ce au pus tortul la cuptor, care trebuiau sa recunoasca ca nu le-a luat mult timp, Aiden o trase pe Angel in bratele sale. Ea il privi stanjenita. Nu stia ce vrea de la ea. O privi pret de cateva secunde, apoi ii spuse.
-Doamna, Angel Hall? Stii ca nu-i frumos sa minti.
Imediat Angel se inrosi pana in varful urechilor. Nu credea ca acea educatoare ii va spune si lui. Ii venea sa intre in pamant de rusine.
-Imi pare rau. Eu doar...
Avea privirea fixata in pamant. Nu stia ce sa spuna.
-Ai ramas fara cuvinte? Pana acum gaseai replica pentru orice, insa acum?
Aiden vazu ca nu spune nimic asa ca-i ridica fata. Acum o putea vedea. Era rosie, iar mici lacrimi stateau sa cada. Imediat il lua strans in brate.
-Imi pare rau, te rog nu tipa la mine, eu doar am vrut sa-l iau pe Luke.
-Stiu, nu voi tipa. Insa nici tu nu vei plange.
-Bine.
Aiden ii dadu drumul si se indrepta spre cuptor de unde scoase tortul si-l puse pe masa. Arata minunat si mirosea la fel de bine. Au zambit, insa un tipet le strica tot. Au urcat in graba scarile si l-au vazut pe Luke cum plange. Aiden il trezi, iar el ii lua in brate pe cei doi.
-Tati, nu-i asa ca nu vei pleca niciodata?
-Nu, dragule, insa ce ai visat?
-Am visat cum toti pleaca, iar eu raman singur. Nu vreau. Si ingerasul va pleca ca si mami?
-Nu, micutule, eu nu plec. Sunt aici. Mami e aici. Acum dormi. Eu si tati nu vom mai pleca.
-Bine.
Aiden era socat cand auzi „mami" parea ca i se taia respiratia. Insa ii placea extrem de mult cum suna. Era atat de frumos. Vazu cum Luke deja adormi, iar Angel doar se ridica.
-Unde vrei sa pleci? Ai spus ca stai aici.
-Toti trei nu cred ca vom incapea intr-un pat atat de mic.
Atunci Aiden il lua pe micut in brate si il duse in camera lui. Camera in care ea a mai fost. Il puse pe mijloc, iar Angel se facu comoda langa el. Iar Aiden la fel. Usor, Angel simti cum ochii i se inchid si adoarme, doar auzind glasul lui Aiden.
-Noapte buna, ingerasule.
Familia nu inseamna numai legaturi de sange. Inseamna oameni care sunt alaturi unii de ceilalti, la bine si rau.