- Se pare ca nu se mai opreste... spun in timp ce, aflata la fereastra, privesc strazile mohorate ale New York-ului, colorate de cate un pieton ce isi cauta speriat un loc in care sa se fereasca de stropii mari ai ploii de vara.
- Ce zici? intreaba Matt, intrand in camera cu doua cupe cu inghetata de ciocolata.
Se indreapta spre mine si imi intinde una dintre cupe, afisand un zambet bland.
- Poftim! Iti va face bine.
- Multumesc! ii spun zambindu-i. Parca mi-ai ghicit gandurile! Chiar imi era pofta.
- Eh, stiu eu ce stiu! spune acesta luand o lingurita din inghetata. Si mai am sa iti spun ceva...
- Uhm? Ce este? intreb eu cu gura plina.
- Mai stii cand mergeam noi impreuna cu parintii nostri la bunica aceea bogata din partea mamei, in Toronto?
- Doamna Cecilia, nu? Da, imi amintesc de ea.
- Perfect! Luni mergem sa o vizitam! spune acesta razand.
- Stai! Ce? spun aproape iesindu-mi inghetata din gura.
- Ce ai auzit! imi raspunde chicotind.
- Daca stau sa ma gandesc mai bine, de abia astept sa merg, sa ma trateze ca pe o printesa. spun zambind si savurand inghetata.
- Ce mai printesa! spune Matt razand.
- Ce vrei sa spui cu asta? intreb indreptand lingurita catre el.
- Nimic... raspunde el mutandu-si privirea asupra inghetatei si incepand sa rada.
- Matthew, eu cred ca nu ti-ai luat bataie pe ziua de azi! spun eu incruntata.
- Dar nu am zis nimic...adauga acesta razand.
- Bine... lasa ca vezi tu... spun razand.
In ciuda faptului ca odata am format un cuplu, eu si Matthew ne intelegem acum ca doi cei mai buni prieteni. Si in plus, chiar daca locuim impreuna de 2 luni, nu s-a intamplat nimic intre noi, ba chiar mi-a fost alaturi, m-a incurajat si mi-a dat sfaturi.
- Ce frica imi e! spune acesta strambandu-se.
Ma uit la el cu ura, dupa care ii intorc spatele indreptandu-ma spre usa.
- Unde pleci? intreaba el uimit.
- Nu e treaba ta! ii spun, apoi ma intorc spre el si ii scot limba.
Apuc manerul, deschid usa, si ma indrept spre bucatarie razand. De indata ce intru in camera, expresia fetei mele se schimba radical. Imi pun cupa in chiuveta, dupa care parasesc incaperea si ma indrept spre baie.
Dau drumul apei calde si ma bag sub dus fara a-mi da hainele jos. Apa imi uda corpul acoperit. Simteam ca nu ii mai pot face fata situatiei. Fiecare zi devine din ce in ce mai apasatoare, imi striveste inima si ma facesa imi pierd mintile. Toata aceasta stare pe care o am cand sunt alaturi de Matthew e doar o masca pe care o port in timpul zilei, iar noapte o dau jos si ma intorc la Alice, care sunt cu adevarat.
Au trecut deja 2 luni de cand m-am mutat, dar parca au trecut ani buni. Simt cum ma topesc de dor, simt cum am nevoie de dragostea lui mai ceva ca de aer. Vreau sa il simt langa mine, sa ma protejeze si sa ma iubeasca.
Vorbele mamei parca nu imi mai ies din minte: "Vei sta acolo pana cand il vei uita!"
Dar mama, te-ai gandit ca nu il pot uita? Cat ai de gand sa ma chinui aici?
- Alice! striga Matthew batand cu putere in usa. Ce s-a intamplat? Deschide!!!
Imi dau hainele jos, ies din dus si ma infasor intr-un prosop, dupa care ii deschid usa acestuia.
- Nu are voie omul sa faca baie in casa asta, ca vii tu si faci pe nebunul! spun suparata incepand sa rad.
- Dar m-am speriat...Ma gandeam ca ai patit ceva...spune acesta cu o privire neutra.
- Ce sa patesc? Crezi ca as rata vizita la bunica ta? Nici gand! Acum, scuza-ma, dar trebuie sa ma aranjez.
Spunandu-i acestea razand, ii inchid usa si imi dau masca jos, devenind adevarata Alice iar.
*
- Alice, au trecut deja 15 minute! Mi-ai zis ca vei gata in 5! striga Matthew nervos din hol.
- Ei bine, daca iti mai spune vreodata o fata asta, sa nu o mai crezi! strig razand.
- Ce gluma buna! spune acesta ironic. Grabeste-te ca e deja tarziu!
- Imediat! Adica mai dureaza ceva. spun chicotind.
"Deci m-am hotarat cu ce sa ma imbrac, acum nu mai ramane decat sa imi iau pantofii, dar unde o fi cutia aceea? Parca a intrat in pamant!" Nervoasa caut peste tot acei pantofi, care simteam eu ca se potrivesc cel mai bine tinutei mele. Outfit-ul se compunea dintr-o bluza subtire alba si usor transparenta, o pereche de jeansi albastri deschisi, o geanta cream si pantofii de aceeasi culoare.
Alerg prin tot apartamentul ca nebuna in cautarea cutiei magice, dar nimic. Ma opresc din ceea ce facem in hol, si incerc sa imi aduc aminte unde i-am vazut ultima data. Locuinta era destul de spatioasa, fiind alcatuita din doua dormitoare, destul de mari, un living, o baie, bucatarie si doua holuri. Doamne, apartamentele chiar sunt uriase in New York!
- Bingo! Asta e!
Bucuroasa ca mi-am adus aminte, ma indrept grabita spre dormitor si deschid dressingul de unde iau dintr-un sertar o punga.
- Alice!! Deja exagerezi, haide odata! tipa Matt iesindu-si din minti.
- Acuuum!!
Imi iau repede pantofii, imi aplic un machiaj simplu, imi aranjez parul si in 10 minute sunt gata.
- A dat Domnul! exclama acesta nervos.
- Hai ca nu ai asteptat prea mult! spun batandu-l pe umar.
- Cred ca glumesti! Nu mai merg nicaieri cu tine, niciodata! spune el intorcandu-si capul in partea opusa.
- Hai taci! spun dandu-i o palma peste mana.
- Au!
In secunda urmatoare acesta imi apuca mana dreapta si mi-o intoarce punandu-mi-o la spate.
- Hai, mergi, Toronto e departe!
- Matthew! tip nervoasa incercand sa scap din stransoare.
**
<Din perspectiva lui Taehyung>
- Gata, baieti, e tipul! exclama managerul incurajator. Fighting!
Fanii sunt in delir, intreaga sala este cuprinsa de entuziasmul acestora, auzindu-se mii de aplauze si tipete. Ne ocupam locurile si ne potrivim microfoanele.
3...2...1. Start!
Inima incepe sa imi bata cu putere. Ma simt ca si cum fac asta pentru prima data. E ciudat...am inceput sa simt asta mai mereu, de ceva timp. Parca nu mai sunt eu.
Muzica porneste, iar eu, fiind cel care da startul ma pregatesc sufleteste pentru ce va urma.
- "Suspendat deasupra acestui cantec ce se sfarseste, imi suport singuratatea."
Acesta a fost versul ce a deschis cantecul. Atat de adevarat. Poate ca toata aceasta schimbare pe care o simt se datoreaza singuratatii, despartirii de persoana pe care o iubesc, o despartire crunta, care a venit fara niciun fel de explicatie.
- "Acum spune-mi ca am ajuns la sfarsit, doar spune-mi."
Cand toate acestea vin pe neasteptate, nici nu mai stii ce sa crezi. Este acesta oare sfarsitul?
***
- Felicitari! V-ati descurcat minunat! spune managerul aplaudand si ne cuprinde pe toti intr-o imbratisare.
- Eu ma duc sa ma intind putin...spun desprinzandu-ma din imbratisare.
- Nu, nu se poate! spune managerul prinzandu-ma de mana. Am sa va dau niste vesti grozave! Tocmai ce am vorbit cu cei de la companie si am hotarat sa organizam un show in strainatate.
- Un show? intreabam toti umiti.
- Ce fel de show? intreaba Suga interesat.
- Un show de talente! spune acesta zambind. Va voi spune mai multe, dar haideti mai intai sa plecam de aici. Vreau sa va fac cinste cu o masa.
- Suna excelent! exclama Jin, trecandu-si limba peste buze.
Ajunsi la unul dintre restaurantele noastre preferate, ne ocupam fiecare un loc la masa si il asteptam pe manager, pentru ca acesta a ramas in urma, de vorba cu un prieten.
- Ce credeti despre aceasta idee? intreaba Namjoon curios.
- Eu de abia astept! spune J-Hope entuziasmat.
- Si eu! exclama Jimin. Dar oare in ce tara se va tine?
- Nu am nici ce mai vaga idee! raspune Namjoon.
In scurt timp isi face aparitia si managerul, asezandu-se in capul mesei, urmat de doi ospatari care au adus platourile cu mancare.
- Sa aveti pofta! spun acestia simultan, dupa care pleaca.
- Deci cum va spuneam... se va organiza un show de talente, iar voi veti fi in juriu.
- In juriu? intreaba Namjoon uimit.
- Intocmai cum am spus. Aceasta emisiune are ca scop gasirea unor tineri talentati pentru a fi adusi in Coreea si transformati in idoli ai kpop-ului.
- Cat de tare! De abia asptept! spune Jin in timp ce infuleca niste taitei. Ce? Chiar sunt deliciosi!
- Of, Jin! spune managerul razand, determinandu-i pe ceilalti membrii sa faca acelasi lucru.
- Si unde se va organiza? intreb curios.
- Pai va fi in mai multe orase din S.U.A. si unul din Canada.
- Din Canada? intreb eu surprins.
- Da, din S.U.A. vom merge in New York, Los Angeles, Las Vegas si Seatle, iar din Canada, in Toronto.
- Toronto? intreba J-Hope.
- Da, acela va fi primul oras in se va organiza. O sa vedeti, e un oras foarte frumos.
- Si cand vor incepe preselectiile? intreaba Suga.
- Luni. Sa incepeti sa va pregatiti bagajele, maine plecam! spune acesta serios.
- Maine? intrebam toti uimiti. Vom face cateva ore bune cu avionul, plus ca trebuie sa ne instalam, sa ne pregatim.
- Am inteles, spune Namjoon. Aceasta este o idee grozava. Prin aceasta modalitate, nu numai ca avem ocazia de a calatori, dar putem cunoaste oamenii noi, noi culturi, si nu in ultimul rand, kpop-ul poate deveni cunoscut cat mai multor popoare.
- Exact, Namjoon! Sunt total de acord cu tine.
- Dar eu am o problema! spun putin terifiat.
- Ce s-a intamplat, Tae? intreaba Namjoon speriat.
- Eu nu stiu engleza! spun suparat.
- Ah, am uitat sa mentionez ca veti avea translatori in permanenta cu voi pe durata preselectiilor. Asa ca nu iti face probleme, V! spune acesta zambind.
- Pfiu...ce bine! spun zambind larg.
- Acum haideti sa mancam, am vorbit destul si in plus, Jin o sa manance tot daca nu incepeti si voi. spune razand.
- Yaa! Nu e asa! spune Jin cu gura plina.
- Am glumit. Haideti, mancati, maine e o zi mare!
Hei, lume! Am revenit si eu intr-un final cu un nou capitol. Scuzati-mi intarzierea! Saptamanile acestea voi incerca sa postez mai des, asa ca fiti pe faza. Sper ca v-a placut capitolul. ^^ Saranghae!