Seara Aiden era in biroul lui de la firma. Se ingropa in foi si dosare. Si nu mai dori sa vorbeasca cu nimeni. Dorea numai sa termine si sa plece acasa. La familia lui, la copilul lui si sa uite de tot stresul. Inca nu uita de ce s-a intamplat intre el si Angel, iar asta il omoara. Stia ca a fost un simplu gest, insa care nu ii iesea din cap. Se enerva si arunca hartiile de pe masa. Se ridica si iesi rapid din birou. Tot drumul se gandi la ea, iar asta nu facea decat sa il enerveze mai tare. Ajuns acasa dori sa scape de tot stresul. Imediat cum intra fu intampinat de micul Luke. Care, ii sari imediat in brate. Amy se apropie si ea de cei doi si le zambi. Era fericita sa vada aceste momente magice tata fiu. Asa ca se alatura si ea, luandu-i pe amandoi in brate.
-Tati, uite ce am facut!
Baiatul ii intinse un desen. Pe el erau reprezentate trei persoane. Peste care era scris ceva. Incepu sa citeasca: „Tati", „eu", „ingeras". Se bloca imediat la acel ingeras. Parul rosu, ii aminti imediat de ea.
-Tati, iti place?
-Da, insa cine e ingerasul?
-E mami. Doar ai spus ca se va intoarce. Asa ca am desenat-o si pe ea.
Baietelul zambi si cobori din bratele lui. Pleca cuminte spre camera sa. Amy il privi, glasul ii pieri. Nu dorea insa sa-i spuna nimic, fiindca stia de ce amuti. Totusi deschise subiectul:
-Stii ca nu ii vei mai ascunde mult adevarul? E doar o chestiune de timp.
-Stiu, insa e prea mic sa inteleaga.
-Atunci, nu te mai infunda in hartii si gaseste-i o mama.
-Dar...
-O vei gasi, fii sigur.
Amy pleca zambind. Aiden pleca si el in camera sa. Stia ca sora sa are dreptate, insa nu dorea sa se mai lase pacalit de o femeie. Desi ar dori sa-i dea lui Luke o mama care sa-l iubeasca, nu putea, fiindca el nu iubea. Iar gandul ca s-ar putea indragosti din nou nu ii placea. Ar da insa orice ca sa ii ofere o mama minunata micutului. Prins in ganduri adormi.
Ziua urmatoare se trezi devreme. Avea o intalnire de afaceri cu niste oameni extrem de importanti. Isi saruta fiul pe frunte inainte sa plece. Nu isi permitea sa intarzie. Se mai privi inca odata in oglinda si pleca. Amintirea zilei trecute insa nu-i dadea pace. Stia ca e de datoria lui sa-l faca pe Luke fericit, insa era greu. Ajuns inca nu se putea opri din a se gandi la ce ar putea face pentru Luke. Asa ca, din greseala se lovi de cineva. Persoana cazu jos. Cand privi o vazu pe Angel. Ramase surprins. Nu stia ce cauta ea intr-un loc ca ala. Ii intinse mana ca sa o ajute. Ea doar o accepta. Il privi pret de cateva secunde si ii zambi.
-Deci, ce cauti aici? Si de ce nu esti la munca?
-Pai, Brian m-a trimis sa-ti aduc aceste dosare.
Aceasta i le intinse si dori sa plece. Insa el o prinse de mana si o opri. Ea il privi, apoi isi trase mana.
-Trebuie sa plec.
-Nu. Poti sa ramai.
-Eu, adica bine. Voi sta.
Aiden ii zambi si pleca cu ea in sala unde se tine sedinta. De fapt nici nu stia de ce o lua cu el. Poate simtea ca o vrea alaturi. Insa isi alunga repede acest gand. In sala erau stransi toti. Se aseza in capul mesei, iar Angel era langa el. Aiden incepu sa-si prezinte proiectul, iar fata doar il privea fara sa spuna nimic. Dupa o ora totul se termina. Contractul fu semnat, iar toti erau multumiti. Aiden si Angel au vrut sa plece si ei, insa Aiden se opri in dreptul unui portret. Privi numele celei care l-a facut, „Hana" si o striga pe Angel.
-Da?
-Cheama-l pe manager.
-Dar...
-Doar, fa ce ti-am spus.
Angel nu intelese care e faza cu tabloul asa ca il chema pe manager. Aiden doar mangaia usor numele celei care l-a creeat. Angel il aduse pe manager si il distrase pe barbat.
-Vreau sa cumpar aceasta pictura.
-Dar, domnule, nu puteti.
-Ba da, cheama-l pe sef, vreau sa vorbesc cu el.
Angel privea scena din fata ei si nu intelegea nimic. Cu ce speciala acea pictura? Insa nu reusi sa-l intrebe fiindca intra alt barbat. Aiden doar scoase un carnet de cecuri si isi lasa semnatura, fara sa scrie vreo cifra. Inmana cecul sefului si ii spuse:
-Scrie cat vrei, iar eu voi plati.
-Bine, domnule.
Cei doi au plecat. Iar Angel inca privea surprinsa cum lua tabloul de pe perete si dori sa plece.
-Arogant.
-Ce ai spus? Ai ceva sa-mi spui? Spune-mi in fata.
-De ce dati atatia bani pentru un simplu tablou?
-Inainte sa mai spui ceva raspunde-mi la intrebare. Daca un lucru al mamei tale, ar fi la alt cineva ti-ar parea bine?
-Nu spune nimic de mama mea...
-Nu, raspunde-mi la intrebare.
-Desigur ca nu.
-Asa e si in cazul meu. Fiindca aceasta pictura e facuta de mama mea.
Cu aceste cuvinte pleca. Lui Angel incepu sa-i para rau. Il stia arogant, plin de sine si biopolar, iar acum afla ca e si emotiv. Era ceva nou. Insa nu mai dori sa comenteze si il ajunse din urma.
-Eu trebuie sa plec la firma, asa ca te voi lasa la cafenea.
-Nu e nevoie. Ma descurc. Multumesc.
-Nu fi incapatanata.
El o trase in masina, desi riposta. Acum reveni din nou la latura lui aroganta. Totusi nu mai comenta stiind ca nu mai are rost. Ajunsi la cafenea el o lasa si pleca in treaba sa. Angel imediat cum intra atrase niste priviri. Insa pleca spre Amy care o imbratisa strans.
-Hei! Ce s-a intamplat cu tine? Esti cam aeriana.
-Ce? O, asta. Ei bine stai sa-ti povestesc.
Incepu sa-i povesteasca tot ce se intampla ieri si azi. Amy asculta totul cu atentie. Nu ii venea sa creada ca fratele ei chiar o saruta pe frunte. Insa cand auzi de tablou fu gata sa planga. Isi iubea mama enorm. Iar faptul ca fratele ei a cumparat acel tablou o facea extrem de fericita. Brian le vazu pe cele doua si le zambi.
-Iar stati la bafe?
-Iar tragi cu urechea?
Angel zambi din cauza schimbului de replici si pleca sa ia niste comenzi. Chiar nu dorea sa-i vada cum se cearta. Asa ca incepu sa lucreze. Amy insa incepu sa-i povesteasca totul lui Brian. El o privi si ii zambi.
-Cred ca in curand toate grijile noastre vor disparea.
-Chiar, insa cum?
-Acel ingeras il va schimba pe Aiden si va aduce linistea si fericirea in casa voastra.
-Sper, Brian, sper.
Fericirea nu e ceva gata făcut, ea vine din faptele tale.