The days with you/ chapter fourteen
Fiecare muschi al corpului meu era întins la maxim iar mintea îmi era extenuantă într-un fel în care datorită liceului nu duceam dor. Probabil ceasul deja indica ora 12 amiaza, dar nu aveam de unde să știu din moment ce hotărâsem să mențin întunericul în camera mea. Eram încă la mare, ceilalți probabil profitând de vremea de afară iar eu fiind încă ascunsă între cei patru pereți de un crem deschis.
Stăteam strânsă ca un ghem printre lenjeriile patului meu, ascuzându-mi fața din când în când în perna învelită într-o lenjerie albă. Aveam impresia că mintea îmi era împărțită în jumătate. Simțeam că nu mă mai cunoșteam datorită sentimentelor care se adunau în mine. Datorită furtunii petrecute în mintea mea desprinsesem obiceiul de a-mi acoperi fața într-un fel sau altul. Nu știam dacă apariția acelui tic era datorita rușinii sau a emoțiilor. Probabil era puțin din ambele.
“L-ai sărutat. V-ați sărutat..” - poate pentru unii un sărut nu înseamnă nimic. Pentru unii poate nu exprimă nicio importanță și îl consideră un fleac, dar eu nu eram așa. Încercam să îmi conving mintea că nu era adevărat ceea ce simțisem în timpul sărutului pentru a scăpa de vina care mă urmărea.
Priveam jumătate trează tavanul camerei de hotel și pentru a mia oară despicam amintirea dintre mine și Zayn pentru a o putea înțelege mai bine. Ceva scăpa minții mele, iar din această cauză puzzle-ul meu nu era complet. Îmi lipsea piesa esențială, piesa care se dovedea a fi cheia tuturor gândurilor mele cuprinse în ceață.
Nu înțelegeam de ce în momentul în care Zayn m-a sărutat, tânjeam după un al doilea sărut. Și un al treilea. Era ceva de care aveam impresia că nu mă voi mai sătura. Era ca și cum un magnet mă atragea spre corpul lui cald, să îmi așez obrazul pe pieptul lui iar el să își așeze protector brațele în jurul meu. Simțeam o anumită siguranță din partea lui, deși nici mie nu îmi venea să cred că tocmai față de el.
Zayn, băiatul cu care practic erau momente în care îmi venea să îi dau o palmă datorită nervilor care reușea să îi adune în mine. Acel Zayn m-a făcut în urmă cu o zi să mă simt mai ceva decât în paradis.
Da, eram împreună cu Marc și știam că ceea ce făcusem, ceea ce simțisem era greșit. Dar nu puteam să fac altceva decât să regret, și totuși…parcă nu dețineam acel sentiment. O parte din mine încă era captivă în mirificul moment dintre mine și Zayn. Acea parte încă mai dorea un sărut. Dar realitatea era că în mintea mea îl rănisem pe Marc, iar dacă avea să afle, sigur realitatea minții mele avea să devină realitate pură. Acest gând îmi fulgera întregul corp.
Fără un strop de atracție, m-am poziținat în șezută la marginea patului, mi-am întins brațele, iar după ce mi-am prins părul într-un coc dezordonat m-am ridicat în picioare. Mă simțeam mai mult decât obosită, deoarece nu eram obosită fizic ci psihic. Îmi deschisem iPhone-ul pentru a observa câteva mesaje noi, dar nimic din partea lui Marc. Durea faptul că nu vorbeam chiar în fiecare zi iar câteodată apucam să vorbim doar câteva minute și după trebuia să plece la repetiții.
Mel: Gata!
Am strigat pentru mine, știind că eu eram singura care se afunda și mai tare în detalii nesemnificative, probabil. Cu pași grăbiți am intrat în baie unde mi-am făcut rutina de "dimineață" iar apoi, fără a mă gândi prea mult am ieșit din cameră, lăsându-mi telefonul uitat prin lenjeria patului care îmi suportase toate gândurile mele mistuitoare.
Eram îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurți cu talie înaltă, un maieu de culoare alba și teniși albi. Deși era vara, nu puteam renunța la tenișii mei preferați și doream să îi port mai tot timpul. De asemenea, o pereche de ochelari Aviator îmi ascundeau cu desăvârșire cearcănele care mi-au apărut peste noapte. Plimbându-mă agale pe plaja a cărui nisip fierbinte era împrăștiat de tenișii mei, am observat o anume terasă care mi-a atras atenția. Nu era cine știe ce, dar am ochit faptul că serveau shake-uri. Shake-uri cu inghețată. Acest lucru părea că avea să îmi îndulcească starea destul de chinuită.
În fața mea se afla o fată îmbrăcată cu un șort negru ce avea numele firmei pe el. Aceasta îmi notase comanda iar după mi-a spus că aveam sa preiau shake-ul de la colega ei. Fata mi-a indicat către o persoană ce părea extenunată de la atatea shakeuri, părul ei fiind asezat haotic iar șortul ei negru având ceva pete de la sucurile pregătite. Oricât de sătulă și obosită ar fi fost acea fată, își făcea meseria cum trebuie deoarece în momentul în care shakeul meu de căpsuni a fost finalizat mi-a oferit un zâmbet plin de bucurie.
Savurându-mi shakeul începusem să mă plimb pe plajă, ocolind locurile unde se juca volei pentru a evita un accident neplăcut.
Mă bucuram că îmi alesesem un shake cu gheață pentru că vremea era caniculară!
Majoritatea de pe plajă erau îmbrăcați doar în costume de baie, savurând fiecare moment al verii. Cu o sete parcă nerăsfățată de ani, îmi savuram shake-ul, absorbită de imaginea care îmi era așezată înaintea ochilor.
Bucle brunete perfecte, aranjate precum era o prințesă din povești, ochii de culoarea migdalei fiindu-i afundați spre nisip iar un costum roz cu buline albe îi acoperea trupușorul firav. Ea era fetița care îmi captase atenția. Radia o fericire nemaintâlnită de mine și o inocență arzătoare. Era cuprinsă într-o lume unde totul este învaluit de fericire iar din această pricină zâmbetul firav nu îi lipsea de pe față în timp ce se chinuia să realizeze un castel din nisip. Brațele fiindu-i dolofane și scurte, neajungând la celelalte unelte pentru a-și continua capodopera, alunecă deasupra castelului și îl dărâmă pe tot. Toată munca ei era dată pe apa sâmbetei. În acel moment, în ochii ei incepuse să se infiltreze tristețea iar lacrimile își croiau drum pe obrajii roșiori ai fetiței. În spatele acesteia au apărut două persoane tinere, ambii părându-mi că aduceau cu cineva pe care cunoșteam, dar nu realizam cu cine.
Mica prințesă le aparținea deoarece imediat ce i-a zărit, aceasta a sărit la gâtul lor și a început să își exprime oful părinților ei tineri. Ambii nu duceau spre mai mult de 25 de ani dar mintea îmi putea juca feste.
Tot acest tablou familist mă atrase pentru că născolise un sentiment înăuntrul meu. Deși încă eram tânără, vroiam să am familia mea. Să am copilașul meu de care să am grijă și să mă țină de mână, să se ascundă după mine când îi era
rușine sau frică de ceva. Vroaim să mă simt precum mama mea. Adică ca o mamă. Să fac tot posibilul să îi fie bine copilului meu și să dețină tot ceea ce își doreste. Aveam de gand să fiu o mamă cum mulți copii și-ar dori.
Cu un zambet pe buze m-am despărțit de imaginea acelei familii care începuse să construiască împreună un castel, refăcând zâmbetul de pe fața copilei. Pășind agale prin nisip și cu ochii afundați în acesta, mintea îmi fulgerase adevărul.
Marc nu deținea aceleași dorințe ca ale mele. De cand am devenit un cuplu nu am luat nicio decizie de comun acord. Fie eu ori el trebuia să cedeze pentru a putea continua. Sau, o alta variantă ar fi fost să ne contrazicem și să nu ne mai spunem nimic unul altuia. Începusem să mă acomodez cu acest lucru, din moment ce devenise un fel de obicei de-al nostru aproape zilnic. Amândoi eram extrem de încăpățânați și rareori lăsam de la noi.
Mel: Rahaat!!
Am strigat eu în momentul în care întregul shake cu gheață a fost vărsat pe mine, fiecare bucățică de gheață lipindu-se de fibra tricoului meu dar și de pielea mea. Auzeam niște scuze penibile, dar înăuntrul meu începuse o furtună cumplită. Eram pregatită să ofer câteva dintre cele mai bune înjuraturi ale mele până când am văzut cine se afla în fața mea.
Mel: Zayn! De ce naiba nu te uiți pe unde mergi?! Ai nevoie de un aparat care să îți aducă aminte că ești pe o plajă și poți da oricând peste cineva?! Cum naiba mai scot eu petele astea?
Atât bluza, cât și pantalonii scurți îmi erau acoperiți cu shake de căpsuni, iar căpsunile nu se duc la spălat. Uram faptul că ieșisem din camera sau că îmi comandasem shake-ul ăla idiot. Erau unele dintre hainele mele preferate iar din cauza unui amețit ca Zayn, erau distruse în momentul de față. Iar el, după ce a văzut peste cine a dat, a tăcut din gură de parcă trebuia să îi scoți cu cleștele vorbele din gură.
Zayn: Am zis că îmi pare rau.
Mel: Îți pare rău pe naiba. Dai în cap cuiva iar apoi îți ceri scuze!
Zayn: Nu este numai vina mea!
Mel: Ei pe bune?! Te pui că de acuma e și vina mea, nu?
Zayn: Da, normal!
Țipam unul la altul în timp ce mă uitam în ochii lui mari. Părul îi era aranjat aiurea, probabil nici măcar nu se uitase în oglindă cand se ridicase din pat și purta doar o pereche de pantaloni, lăsându-i întregul abdomen și tatuajele de pe acesta să iasă la iveală. Recunosc că îmi captase atenția pret de câteva secunde aceasta priveliște dar imediat ce dădeam cu ochii de pantalonii lui îmi aduceam aminte că ai mei erau vraiste.
Mel:Ooo, nu Zayn, nu încerca să dai vina pe mine!
Am început eu, arătând ameninţător cu degetul spre el iar apoi l-am îndreptat şi spre hainele mele.
Mel: Vezi asta? E facut de tine! Din vina ta, nu a mea.
Zayn: Adica numai eu trebuie să mă uit pe unde merg? Ochii tăi unde erau?! Nu am fost singurul neatent, Melanie. Ştii prea bine asta. În plus, sunt doar nişte haine! De ce pui atâta preţ pe ele?
Strângeam mâinile din cauza nervilor care reuşise să mii provoace Zayn. Era uimitor cât de rapid putea să mă aprindă, să îmi stârnească nervii. De cele mai multe ori reuşeam să îmi menţin calmul, dar el era singura persoană care mă făcea să bubui de nervi în anumite momente.
Mel: Cum îndrăzneşti să spui că sunt doar nişte haine?! Îmi fac schiţe şi poate muncesc şi la anumite obiecte de imbrăcăminte, iar apoi vii tu, care nu ştii sa apreciezi deloc. Poate chiar eu am muncit la ele, da?! Poate e munca mea şi nu accept să fie distruse de unul ca tine!
Zayn: Vorbeşti prostii. Ştiu prea bine când le-ai cumpărat! Oricum, ştii ce?! Veneam spre tine la hotel! Să te scot afară din camera aia că ceilalţi începuseră să se ingrijoreze şi…
Mel: Desigur, dacă nu se ingrijorau ei nici nu iţi pasa de mine…
Aceste vorbe se pare că l-au stârnit şi mai tare pentru că şi-a schimbat poziţia corpului şi s-a apropiat de mine, făcându-mă să îmi ridic capul pentru a mă uita in ochii lui direct.
Zayn: Ştii ce? Ne-am întâlnit de aproximativ 2 minute şi deja m-am săturat! Am făcut cea mai mare prostie din viaţa mea când mi-am făcut griji faţă de tine ieri şi mai ales când te-am sărutat! În plus, ce naiba a fost în capul meu?! Amândoi avem relaţii, aşa că fiecare să îşi vadă de a lui. Aveai dreptate, a fost greşit ceea ce am făcut. Doar…uită!
Odată cu asta, a plecat nervos din faţa mea, cel mai probabil să fumeze o ţigară dar puţin îmi păsa! La rândul meu, am părăsit locul în care a tunat şi fulgerat între mine şi Zayn, reuşind să păşesc apăsat pe nisipul fierbinte. Îmi începusem ziua cel mai grozav posibil. Iar eu care credeam că se schimbase.
Nervii îmi mistuiau tot corpul, încă îmi ţineam pumnii strânşi de nervi şi aproape că nici nu vedeam pe unde merg sau cine e în faţa mea. Mă strecuram printre lume ca un şarpe, infiltrându-mă prin fiecare colţişor liber. Cu coada ochiului am zărit un coş de gunoi iar imediat am şi inceput să mă îndrept spre el, unde aveam să arunc hainele de pe mine şi să rămân doar in costumul meu de baie.
Odată aruncate, am tras aer adânc în piept şi mi-am întors privirea spre mare. Aveam impresia că era infinită şi plină de secrete ce aşteptau să fie descoperite. Îmi imaginam diverse imagini în cap, ce istorie ar fi putut deţine acea mare. Totuşi, la acea istorie am hotărât să îmi mai scufund şi eu of-ul. Aşa că, fără a mă gândi a doua oară am luat-o la fugă spre aceasta.
La contactul pielii mele încălzite de către razele solare cu apa rece a mării mi s-a cutremurat întregul corp. Cu fiecare pas înaintat spre largul acestiea, picături de apa se plasau pe pielea mea, reuşind astfel să mă acomodez cât mai repede cu acel sentiment. Dar, dacă numai acel sentiment îl deţineam…
Corpul şi mintea îmi erau mistuite de nenumărate sentimente cauzate de Zayn. Uram faptul că mă facea atât de mult să mă gândesc la el, la acel sărut mai exact. Eram încercată de mai multe senzaţii pe care nu le puteam explica întocmai. Doream să şterg toate aceste amintiri care nu făceau altceva decât să îmi complice ziua, să îmi amplifice gândurile şi să îmi distrugă posibiliatea în a avea o stare de bună de spirit. Vroiam asta deoarece aveam impresia că eram captivă într-un joc stupid, ce era controlat de nimeni altul decât Zayn! Mă simţeam ca fiind persoana de care el îşi bătea joc, fiind amuzamentul lui. Iar acest lucru nu îmi plăcea deloc. Se folosea de slăbiciunile mele şi obţinea ceea ce vroia de la mine, devenind destul de iritant. Doream cu orice preţ să şterg acele amintiri din capul meu dar nu puteam face aşa ceva, ar fi inuman. Eram conştientă de faptul că voi purta aceste fragmente din trecut pentru un timp îndelungat.
Încă în mare, o voce familiară mi-a gâdilat auzul, numele fiindu-mi strigat. Observam cum Harry îşi agita mâinile în aer pentru a mă face atentă la el şi încă mă striga pe nume. Imediat ce i s-a ivit zâmbetul pe buze, nu m-am putut abţine şi am zâmbit şi eu, îndreptându-mă spre el. În spatele lui Harry i-am observat şi pe ceilalţi, ei jucând volley în apă. De asemenea, Liam şi Sarah erau puţin mai retraşi din moment ce acesta încheia sutienul fetei deoarece, cel mai probabil Louis, făcuse o glumă. Cel puţin acum ştiam că nu eram singura care avea pică pe acel baiat!
Harry şi-a întins mâna spre mine, iar imediat ce a întalnit-o pe a mea, zambetul i-a mai crescut puţin.
Harry: Mel, unde ai stat ascunsă toată ziua? Pierzi întreaga distracţie!
Mel: M-am distrat cum am putut…
Am murmurat eu, dar spre bucuria mea Harry nu a auzit iar zâmbetul încă îi era întipărit pe faţă. Mă făcea să mă gândesc la tot ceea ce îi făcusem, felul în care încheiasem relaţia cu el şi că îl făcusem să sufere. Iar el, în prezent, încă se afla lângă mine.
Harry: S-a intamplat ceva?
M-a întrebat acesta, încruntându-se puţin la mine.
Mel: Nu, nu s-a întamplat nimic Harry. Doar mă bucur că eşti alături de mine.
Am reuşit să zic eu, schiţând şi un zâmbet timid. Acesta la randul lui îşi continuă zâmbetul şi m-a introdus imediat în atmosfera în care pluteau ceilalţi.
Cu asta, Harry m-a făcut să realizez că nu conta faptul că nu puteam şterge acele amintiri. Important era să le înlocuiesc cel puţin cu altele mai bune, iar exact asta aveam de gând să fac.