Chapter twelve
De cate bagaje avea nevoie o fata pentru un weekend la mare? Mama imi spunea tot timpul sa iau doar necesarul cu mine, dar pentru mine necesarul inseamna totul. Astfel, umplusem cel mai mare geamantan al meu cu toate prostiile posibile si imposibile din camera mea iar inainte sa ies impreuna cu Zayn din apartament ne-am asigurat ca animalele noastre sa fie in grija singurei doamne batrane din tot blocul nostru. Se bucurase extrem de mult in momentul in care ne-a vazut animalele iar Ciel a si sarit in bratele ei in secunda doi.
Trageam cu greu dupa mine geamantanul meu urias, pe cand Zayn tinea in mana o geanta de voiaj de culoare crem, ce parea usoara ca un pai. In fata noastra a aparut Harry, care urca scarile pentru a veni la noi sa ne grabeasca probabil. Ochii acestuia au fixat geamantanul meu urias si a inceput sa rada de mine.
Harry: Mel, iti dai seama ca stam acolo doar trei zile, nu?
Am afisat un zambet prostesc inainte de a mai face un pas inainte pentru a cobora scarile. Zayn era in spatele meu, in timp ce Harry urcase toate scarile si se uita pe geamul din bloc. Acum venea cea mai dureroasa parte pentru mine, pentru ca nu stiam cum naiba aveam sa cobor animalul meu de geamantan atatea scari fara sa ma duc in cap sau sa imi rup coloana.
Harry: Aveti vecini noi? Si daca da, vreau si eu sa cunosc vecina asta!
A mentionat acesta in timp ce tragea cu ochiul pe geamul ingust al blocului. Mi-am rasucit corpul si am lasat geamantanul balta langa scari, indreptandu-ma odata cu Zayn spre geamul la care statea Harry. O fata imbracata intr-o bluza alba larguta si cu o pereche de pantaloni scurti roz deschis iesea din taxiu si isi lua geamantanul din portbagajul acestuia.
Zayn: Aia e Rose, Harry! Doar nu credeai ca o sa merg singur?
Harry: Aa, da, nu, sigur.
Se balbaise acesta in timp ce se rotise pe calcaie si apucase geamantanul meu, probabil din instinct pentru a iesi din situatia care tocmai si-o crease. Incapatanata si ambitioasa cum eram, i-am zis lui Harry ca ma descurcam si singura, ca trebuia sa ma lase pe mine sa imi tarasc animalul de geamantan.
Harry: Lasa un baiat sa se ocupe de asta.
A ranjit acesta si apoi a apucat manerul geamantanului meu. L-am auzit pe Zayn apropiindu-se de noi, iar in momentul in care a ajuns langa mine, si-a asezat mana pe umarul meu pentru a ma da la oparte iar apoi a prins si el de celalalt maner al geamantanului, ajutandu-l astfel pe Harry sa il duca la masina.
Afara, vremea parea cat de cat primitoare, din cand in cand facandu-si simtita prezenta vantul. Am examinat rapid cerul pentru a observa daca se apropia cumva vreo furtuna, dar, din fericire nu era nici urma de una pentru ca de aceasta data cerul era mai senin ca niciodata iar razele soarelui ne mangaiau finut pielea, oferindu-ne un sentiment calduros si gingas.
Dupa ce baietii au asezat geamantanul meu imens in Range Rover-ul lui Harry, Rose a venit langa noi, tinand dupa ea un geamantan de culoare neagra, cu un sfert mai mic decat al meu.
Harry: Dar voi realizati ca este vorba doar de trei zile si nu de o saptamana? Ce v-ati pus in geamantanele astea?!
Morocanea acesta in timp ce luase si geamantanul lui Rose si il asezase deasupra geamantanului meu.
Mel: Harry, noi fetele, spre deosebire de voi baietii, avem mai multe lucruri de luat intr-o vacanta. Asa ca, taci din gura!
Am auzit-o pe Rose chicotind iar imediat dupa asta Zayn s-a indreptat spre ea. Harry mi-a facut semn ca puteam urca in masina pentru ca terminasem de pus in portbagaj toate bagajele, si asa am facut. Am vrut sa ma asez pe bancheta din spate, dar acesta mi-a facut semn sa ma asez pe locul de langa sofer, aratandu-mi apoi spre Zayn si Rose, semn ca ei v-or sta acolo. Instinctiv, mi-am indreptat capul spre ei doi si nu am putut sa observ decat spatele lui Zayn, din moment ce se asezase in fata ei pentru a o saruta. M-am intors spre masina lui Harry si l-am vazut pe acesta apasand pe toate butoanele din masina. Nu intelegeam ce vroia sa faca, dar de abia in momentul in care incercam sa intru in masina am vazut ca portierele erau blocate. Harry a ridicat din umeri si inca apasa pe butoanele din masina. Beculetul de langa oglinda lui retrovizoare s-a aprins si stins imediat, iar asta m-a facut sa rad. L-am auzit si pe acesta scapand un raset usor, si s-a uitat spre mine.
Mel: Esti un idiot!!
I-am strigat eu acestuia printre chicoteli, iar imediat dupa asta am vazut-o pe Rose in spatele meu, asteptand si ea probabil sa poata intra in masina. Zayn era de cealalta parte a masinei si a bocanit in geamul lui Harry.
Mel: Poti fi un idiot mai mare de atat?
L-am cicalit eu, in momentul in care am intrat toti in masina. Soferul nostru a schitat un zambet jucaus pentru cateva secunde, fixandu-ma cu privirea in tot acel timp.
Harry: Nu am masina de prea mult timp. Incerc sa ma obisnuiesc cu ea.
Mel: Ai noroc ca este seara si nu te-a vazut toata lumea cat de idiot erai aici.
Odata cu asta am pornit la drum, in cateva minute iesind de tot din Londra. Radioul lui Harry era pornit, si o melodie de la JLS s-a facut auzita. Era joi seara, iar conform celor spuse de Harry si Anie (ea era cea care mai conducea) se parea ca aveam sa ajungem vineri dimineata la mare sau chiar mai devreme. Erau doar cateva ore de cand mergeam pe drum si simteam ca imi amortea fundul in scaunul masinii iar radioul incepuse sa ma plictiseasca asa ca eram in cautare de ceva amuzament.
Nu aveam nicio idee cum sa mai inveselesc atmosfera din masina. Fiecare avea activitatea lui, doar eu eram cea care statea si se uita fara niciun sentiment cum treceam de nenumaratele case. Harry era extrem de grijuliu sa conduca cum trebuie iar Rose si Zayn stateau imbratisati in spatele masinii, Rose avandu-si bratele incrucisate de talia lui Zayn si sprijinindu-si capul de pieptul lui in timp ce mana lui Zayn se afla pe umarul ei, rareori jucandu-se si cu un fir de par. Imaginea care o redactau cei doi ma facea sa imi fie dor sa fiu cuprinsa in felul ala, sa simt ca este cineva langa mine care ma protejeaza si care imi transmite afectiune. Cred ca puteam spune ca eram geloasa ca Rose, Anie si Sarah aveau parte oricand vroiau ele de asa ceva.
Mi-am scuturat capul usor, incercand sa raman pozitiva. Si pentru mine erau pastrate acele momente. Stiam ca atunci cand voi avea parte de ele le voi pretui mai mult decat trebuie. Intr-un fel, acest lucru ma speria pentru ca incepeam sa pun suflet la relatia mea cu Marc si stiam ca daca avea sa se intample ceva intre noi eu urmam sa fiu cea care avea de suferit cel mai mult. Imi incalcasem propria promisiune. Nu am vrut niciodata sa fiu genul care sa tina atat de mult la un baiat decat atunci cand eram convinsa ca acel baiat chiar merita dragostea mea. Ca el tinea la mine la fel de mult cum tineam eu la el. Nici macar nu realizasem faptul ca imi aveam privirea asupra lui Harry, dar, chiar si atunci cand am realizat ca ma uitam la el, nu mi-am intors capul.
Harry nici macar nu isi imagina cat de mult ma bucura faptul ca ramasesem doar prieteni si nimic mai mult. Stiam ca daca aveam sa contiuam asa zisa poveste de dragoste, aveam sa il dezamagesc. Sa il ranesc. Pentru ca, adevarul era ca eu nu tineam la Harry la fel cum tinea el la mine. In fiecare seara dupa ce ieseam impreuna cu el stateam si ma gandeam daca eu chiar aveam un sentiment pentru el. Daca ceea ce simteam pentru el era chiar adevarat. Daca nu ma inselam singura. Iar in momentul in care mi-am dat seama adevarul nu am vrut sa il ranesc. Pur si simplu nu ii puteam spune ca nu il iubesc sau ca nu tin la el. Pentru ca eu tineam la el, si inca tin la el, dar nu il iubesc. Din aceasta cauza i-am spus ca nu vroiam sa mai fim impreuna ci doar sa ramanem prieteni. Stiam ca aveam sa o dau eu in bara cumva. Aveam sa il dezamagesc intr-un fel pentru ca, asta eram eu. Reuseam sa dezamagesc oamenii, sa fac lucrurile mai complicate pentru mine, sa ma dezamagesc pe mine insami cateodata.
Rose: Harry, poti opri cand ai ocazia la un autogrill, te rog?
Rose reusise sa imi rupa sirul gandurilor cu aceasta fraza si sa imi dezlipeasa privirea de pe Harry. Probabil nici el nu observasem ca il priveam deoarece atunci cand s-a rotit spre Rose sa ii raspunda, s-a uitat in ochii mei pentru cateva secunde iar apoi spre ea. La fel ca Harry, m-am intors spre Rose si am vazut-o destul de palida si se pare ca Zayn mai avea putin si adormea.
Harry: Sigur, iti este rau?
Aceasta a dat usor din cap, iar apoi ne-a mentionat ca i se facea rau cand mergea cu masina si ca trebuia sa ia doar putin aer curat si sa nu mai stea in sezuta pret de cateva secunde. Inca uitandu-ma in spate, am vazut ca Zayn chiar dormea, fiind in totalitate fara niciun stres asupra faptului ca prietenei lui ii era rau, iar asta mi-a facut sangele sa se agite.
Mel: ZAYN! Trezeste-te! Ciel l-a zgariat pe Boris!
Am tipat eu la el, stiind ca daca aveam sa ii spun simplu sa se trezeasca nu avea sa ma asculte. Rose si Harry si-au marit ochii spre mine, iar imediat am vazut cum Zayn a tresarit putin si s-a ridicat mai bine in sezuta, uitandu-se derutat in jur. Cand si-a dat seama ca a fost pacalit, si ca eu eram faptasa, s-a uitat spre mine, asezandu-se usor inapoi in felul cum era in urma cu cateva secunde.
Mel: Tu esti prost sau te faci?
Zayn: Nu, nu sunt. Dar ai vreun motiv intemeiat de m-ai trezit?
A pufnit acesta, foindu-se in acelasi timp pe scaunul lui. Intrebarea care imi macina in acel moment creierul era daca puteam sa ma ridic din acel scaun si sa il strag de gat pana se trezea la realitate si casca ochii in jurul lui, pentru a vedea ceea ce se intampla si nu sa adoarma!
Mel: Da! Prietenei tale ii este rau iar tu dormeai ca un nesimtit! Tu, ala care ar trebui sa fii alaturi de ea! Tu ala ca-
Mana lui Harry imi astupase gura pentru a ma face sa tac, iar in momentul in care a facut asta am vazut cum mana lui Rose a gasit-o pe cea a lui Zayn si l-a strans gingas de ea. Ma inmuiasem in totalitate din cauza acelui moment dintre cei doi. Nu ma inmuiasem la faptul ca lui Rose ii era rau, ci mai degraba de felul in care isi gasea ea alinarea alaturi de Zayn. Iar el, nemernicul, dormea.
Harry: Rose, opresc la autogrillul asta, sper ca e bine.
Aceasta i-a multumit lui Harry iar imediat dupa asta am si intrat in autogrillul care nu era prea aglomerat, ci mai degraba noi eram singurii de acolo.
Harry: Ar trebui sa o parchez mai departe de sosea..si cred ca am si vazut locul perfect.
Mentionase Harry, iar imediat ce a lasat-o pe Rose sa iasa din masina a si accelerat pentru a parca masina cum trebuie. Cum imi imaginasem vroia sa o parcheze langa bordura acelui autogrill, doar ca in momentul in care a urcat o roata pe acea bordura am auzit o bufnitura destul de mare.
Harry: Rahat!
Privirea acestuia nu era una linistita, iar imediat dupa acea bufnitura s-au mai auzit cateva sunete ciudate. Dupa ce a reusit sa parcheze masina cat de cat, sa nu o lase pe o parte, Harry a iesit val vartej din masina, urmat de Zayn iar apoi de melcul de mine. Ambii se uitau sub caroseria masinii pentru a vedea ce s-a intamplat.
Harry: Nu arata chiar atat de bine. Ma duc sa dau un telefon la service, poate o pot repara si o sa ne continuam drumul.
Zayn: Intre timp ma duc sa iau niste cafea.
Mel: Deci ma lasati paznic la masina?
Intrebarea mea a fost lasata in aer din moment ce amandoi s-au evaporat de langa mine. L-am vazut pe Zayn intrand in autogrill si probabil avea sa verifice ce facea si Rose odata cu asta. Pe de alta parte, Harry se afla la o distanta de vreo zece pasi de mine, vorbind raspicat la telefon.
Afara era destul de racoare in zona in care eram, iar faptul ca eu purtam doar un maieu subtire, nu ajuta deloc. Totusi, nu ma interesa asta momentan. Eram prea curioasa sa vad ceea ce se intamplase sub caroseria masinii. Astfel, mi-am scos telefonul din buzunar iar dupa ce am setat luminozitatea la maxim, m-am asezat pe chilostei pentru a arunca o privire la stricaciunile create de soferul nostru profesionist.
Mel: Esti mai proasta decat orice fiinta de pe planeta asta, Mel. Ce ai putea tu intelege de aici daca nici macar nu te pricepi la masini? Sau nici macar nu stii cum arata inainte masina ca sa spui ce s-a stricat sau ce a fost mutat din loc.
Am pufnit, total dezamagita de "inteligenta" de care dadusem dovada si m-am ridicat in picioare. Cand m-am ridicat in totalitate, m-am izbit in cineva, iar in momentul in care m-am uitat in spate l-am vazut pe Harry schitandu-mi un zambet, telefonul lui inca luminand, semn ca tocmai ce terminase apelul.
Mel: Ei bine? Ce se intampla? Ce ai facut?
Harry: Nu sunt un sofer prea bun se pare. Am vorbit cu cei de la service si .. Hei, iti este frig?
Nici nu observasem faptul ca tremuram de frig, dar nu era cine stie ce asa ca am dat din cap in semn ca nu. Dar in fata mea statea Harry, cel care il cunosteam prea bine si stiam ca nu avea sa ma creada asa ca, in secunda urmatoare acesta s-a dus in spatele meu si si-a asezat mainile pe langa bratele mele, oferindu-mi putin din caldura corpului lui. Ma simteam bine acolo, era mult mai cald decat parea si in acel moment imi parea bine ca nu eram imbracata gros iar Harry nu avea pe el un hanorac ca sa mi-l ofere.
Harry: Mai bine?
A soptit acesta, iar imediat ce am dat din cap in semn de da a chicotit putin.
Harry: Asa ma gandeam. Mai departe, cel de la service mi-au spus ca am cam distrus nu stiu ce de pe acolo si se pare ca nu ne v-om putea misca de aici din moment ce toate masinile lor de service sunt ocupate si deabea maine dimineata este una libera.
Mel: Ce?! Si unde o sa stam? O sa dormim toti in masina?!
Incepeam eu sa ma agit in bratele lui iar imediat ce am inceput sa ma strofoc acesta mi-a prins mainile in ale lui pentru a ma opri, si si-a sprijinit capul de umarul meu, astfel incat buzele lui erau la cativa milimetri departare de urechea mea.
Harry: Nu te ingrjiora, nu o sa dormim in masina. Gasim noi unde sa mergem peste noapte.
Harry mi-a gadilat urechea cu expiratia lui fina, iar asta m-a facut sa chicotesc, dandu-ma putin la oparte de langa el. Stia foarte bine ca ma gandilam in momentul in care cineva vorbea la urechea mea sau sufla aer spre ea.
Mel: Stii prea bine ca nu imi place cand cineva imi sopteste la ureche.
Am protestat eu dar m-am ales doar cu un ranjet din partea lui. Harry a deschis gura sa spuna ceva dar a fost intrerupt de colegul meu de apartament care aparuse cu cate o cafea pentru fiecare dintre noi, mai putin pentru el. Presupun ca avea de gand sa isi continue somnul.
Zayn ne-a intins cafelele noastre, iar el a ramas in mana cu cafeaua ce ii era destinata lui Rose, iar din cand in cand mai lua cate o gurita din ea pentru a se incalzi. Nimeni nu isi putea imagina cat de mult uram vremea in acel moment. Vara trebuie sa fie calduroasa, sa fie zile in care sa te topesti de caldura dar nu, in Anglia nu o sa gasesti asa ceva. Cand este cald afara, ar trebui insemnat in calder si sarbatorit pe cinste in fiecare an. In timp ce luam cate o gura din cafeaua care mi-a adus-o Zayn, mai scapam cate un tremurat usor, dar imediat aparea Harry care incerca sa ma incalzeasca.
In timp ce Harry ii explica lui Zayn ceea ce a vorbit cu cei de la service, am vazut-o si pe Rose iesind din autogrill, putin mai invigorata decat atunci cand intrase. Imi era mila de ea, de faptul ca se simtea atat de rau. Nu vroiam sa imi imaginez cum se simtea ea, in schimb tot ceea ce puteam face era sa sper ca isi va reveni. Ajungand langa noi, Rose s-a cuibarit langa corpul lui Zayn, observandu-se ca si ei ii era racoare din moment ce ea era imbracata mult mai subtire decat mine. Baiatul brunet i-a sarutat crestetul capului, iar apoi a intrebat-o daca se simte mai bine. Rose a dat din cap in semn de da iar apoi prietenul ei si-a intors atentia spre mine si spre Harry.
Rose: Daca masina vine aici deabea maine dimineata, ar trebui sa ne cautam un loc unde sa dormim. Ma duc sa o intreb pe doamna de la caseria autogrillului daca stie vreun hotel sau pensiune prin zona.
Odata cu asta, fata blonda s-a dezlipit de trupul prietenului ei si se indrepta cu pasi grabiti spre intrarea in autogrill, suvitele ei de par fugind intr-o parte si in alta din cauza vantului care adia. Si parul meu era o dezordine totala din cauza iubitului vant, iar tot din cauza lui nici macar Harry nu mai reusea sa ma incalzeasca. Nu bagam de seama ceea ce vorbeau Harry si Zayn, ci eram mai degraba concentrata asupra paharului meu de plastic cu cafea.
Nu suportam faptul ca lui Melanie ii era frig sau ca Harry era cel care se oferise sa ii tina de cald. Vorbeam cu el despre ceea ce urma sa facem, unde sa stam peste noapte, dar ochii imi erau fixati doar asupra lui Melanie care era total deplasata de subiectul nostru. Nu puteam explica ceea ce simteam pentru ea. Nu stiam daca ceea ce simteam era defapt adevarat si nu stiam ceea ce trebuia sa fac in legatura cu asta.
Chiar si asa, eram constient de faptul ca trebuia sa gasesc cheia acestui mister care ma apasa din ce in ce mai tare pe zi ce trecea. Melanie ma facea sa imi dau seama ca erau atat de multe lucruri asupra carora imi asezam un semn de intrebare si carora le gaseam extrem de greu raspunsul corect. Tot Melanie, reusea sa imi imparta gandurile in doua. Ea reusea sa ma aduca intr-un mod in care nimeni nu m-a putut aduce. Intr-o stare in care nici macar nu stiam ce era corect sa fac sau ceea ce vroiam sa fac cu adevarat.
In schimb, o parte din mine, probabil o parte neutra, imi soptea sa iau totul cu pasi mici, si sa fiu atent la fiecare detaliu care avea sa mi-l dicteze inima.
Zayn: Pune hanoracul asta pe tine.
I-am spus lui Melanie in momentul in care i-am oferit hanoracul meu de la "OBEY" pe care il aveam in masina lui Harry. Aceasta mi-a zambit bland, iar imediat ce mainile lui Harry s-au departat de corpul ei, lucru care m-a facut sa mai pierd din asa numita nervozitate, Melanie a si luat hanoracul din mana mea. Statea destul de larg pe ea, atat in lungime cat si la maneci, dar chiar si asa reusea sa arate uimitor. Mainile ei strangeau fibra hanoracului pentru a nu lasa aerul rece sa ii atinga pielea iar in acel moment tot ceea ce vroiam sa fac era sa ma duc langa ea si sa o cuprind, sa stiu ca ii era cat de cat putin mai cald.
"Stop!" - imi dictase o parte din mintea mea iar in acel moment am realizat ca ochii lui Harry erau atintiti asupra mea, examinandu-ma cu atentie. Buzele acestuia s-au crapat putin, semn ca avea sa spuna ceva dar a fost intrerupt de o voce care m-a trezit in totalitate si m-a readus cu picioarele pe pamant.
Rose: Am vorbit cu cineva din autogrill si mi-a spus ca daca mergem tot inainte pret de 10-15 minute, o sa dam peste un campus unde raman studenti sau elevi toata vara.
Mel: Ce mai asteptam?! Sa mergem ca inghet de frig!
A spus aceasta, vocea ei rasunand de entuziasm. Dupa ce ne-am aruncat paharele la gunoi, am si pornit spre acel campus mentionat, lasand masina lui Harry si toate lucrurile din ea in autogrillul care parea pustiu in momentul in care am plecat de acolo. Strada era pustie iar intunericul domina. Din cand in cand se mai ivea cate un firicel de lumina uitat, iar de cele mai multe ori singurele zgomote simtite erau cele cauzate de manifestarea vantului printre frunzele arborilor pe langa care treceam.
Am simtit-o pe Rose apropiindu-se de mine, incolacindu-si mainile asupra bratului meu si strangandu-ma putin pentru a-mi da de inteles ca ii era racoare.
Astfel, pana am ajuns la acel campus, corpul lui Rose a fost lipit de al meu, iar in fata noastra se aflau Harry si Mel care radeau incontinuu. Pasind in curtea campusului, se putea simti mirosul de iarba proaspat taiata si o parte a gradinii acestuia era ocupata de materiale de constructie. Examinand cladirile din imprejur puteam observa cu ochiul liber ca campusul era impartit in doua: partea proaspat renovata iar cealalta era inca de la conceperea taberei.
Harry: Cred ca acolo trebuie sa mergem.
A indicat acesta in momentul in care a dat cu ochii de un felinar ce era aprins in fata unei case ce avea o singura lumina slaba deschisa. Toti trei am dat din cap si am grabit pasul spre acea cabanuta din lemn. Vremea se mai domolise cat de cat, sau mi se parea mie din moment ce ma gandeam ca in cateva minute aveam sa fiu intr-o camera, intins pe un pat si capabil sa gandesc liber fara ca Melanie sa imi zguduie mintea. Nu era ca si cum nu imi placea prezenta ei, dar faptul ca nu stiam ce vroiam sa fac, mi se parea destul de iritant.
Ajunsi in fata usii de la cabana, Harry a intrat primul inautru, lasandu-le apoi pe Melanie si Rose sa intre iar apoi eu. Camera in care intrasem era foarte simpla. Peretii erau albi in totalitate, iar lumina slaba provocata in incapere era datorita unei lampe ce era deschisa si asezata pe un birou asupra caruia se afla o cutie ce detinea cateva hartii, iar alte cateva foi erau asezate frenetic pe masa. O pereche de ochelari care pareau vechi de zeci de ani faceau varful tancului de hartii de pe masa, iar imediat ce am inchis usa de la cabana s-au auzit cativa pasi iar in fata noastra a aparut o femeie batrana si cu parul cat de cat sur. Aceasta si-a ridicat putin ochelarii de pe varful nasului si s-a asezat in fata biroului ei, afisandu-ne o privire intrebatoare.
Femeia: Nu ati ajuns cam prea tarziu, avand in vedere ca tabara a inceput din prima zi de vacanta de vara? Mi-e tare frica ca locurile voastre in campus au fost ocupate!
A mentionat aceasta, expresia figurii ei schimbandu-se intr-una mustratoare iar probabil nu eram singurul care avea intetia sa se faca mic in fata acelei femei.
Mel: Defapt, noi nu facem parte din aceasta tabara, dar, masina noastra s-a stricat si ne gandeam daca a-ti dori sa ne ajutati sa putem dormi o noapte aici pana poate veni o masina de la service sa ne-o repare.
Indrazneala ei ma surprinse, iar faptul ca facuse cativa pasi de acum era in fata batranei, se pare ca ii mai inmuiase privirea femeii. Aceasta s-a dezlipit de birou si s-a dus in fata teancului de hartii, luandu-si mai intai ochelarii de pe acestea. Privirea nu mi se putea dezlipi de pe Melanie si probabil ochii imi erau putin mariti.
Femeia: Va pot ajuta, avand in vedere ca sunt cateva locuri libere in niste cabane, dar v-a trebui sa respectati regulile campusului chiar daca stati aici doar pentru o noapte!
Ne atentionase aceasta inainte de a ne oferi o foaie pe care trebuia sa ne scriem numele de familie. Se parea ca aceasta era regula campusului dar nu stiam la ce avea sa o ajute. Chiar si asa m-am supus celor spuse de doamna batrana din fata noastra si mi-am scris frumos si caligrafic numele de familie iar apoi am oferit pixul si hartia lui Rose pentru a face si ea acelasi lucru. Peste umarul acestia nu am putut sa nu observ ca nu se semnase cu numele ei de familie, ci cu prenumele ei. Probabil observand ca am vazut acest lucru, Rose mi-a zambit strengar iar apoi mi-a facut din ochi in timp ce ii ofera si lui Melanie pixul pentru a se semna.
Imediat ce doamna a luat hartia in mana si a inspectat-o, a scos din sertarul biroului trei chei care pareau destul de vechi si aveau o forma antica.
Femeia: Conform regulamentului, domnule Styles in aceasta seara o sa dormiti in cabana numarul 32, domnisoara Lynette dumneavoastra aveti cabana numarul 25A iar domnisoara Rose se va odihni in cabana numarul 35. Acestea sunt cabanele vechi ale campusului, asa ca sper sa nu va asteptati la lux, dar cred ca este mai bine decat sa dormiti pe strada.
A pufnit aceasta si le-a dat fiecarora cheile de la cabana. Totusi, ceva era in neregula si trebuia sa lamuresc acest lucru. Eu, unde aveam sa stau? Cu vocea putin gatuita, am reusit totusi sa o intreb pe doamna unde imi era mie cabana. Aceasta si-a pozitionat din nou ochelarii si a aruncat inca o privirea asupra fisei.
Femeia: Domnul Malik, am dreptate?
Zayn: Da.
Femeia: Credeam ca este de inteles ca vei sta in aceeasi cabana cu domnisoara Lynette. Totul merge in ordine alfabetica.
Zayn: Poftim?!
Sarisem ca si ars in momentul in care auzisem ca eram singurul care avea sa stea cu o a doua persoana intr-o cabana. In acel moment mi se parea o idee proasta faptul ca am ales sa mergem la acest campus. M-am uitat rapid la Melanie care se uita fara niciun sentiment asupra cheii care o tinea in mana iar Rose si Harry stateau la cativa pasi departare de noi, pregatiti sa mearga la cabanele daruite de doamna din fata mea.
Femeia: Da, domnule Malik. Regulile sunt reguli iar ele trebuie sa fie respectate. Nu iti convine, poti dormi in masina care este stricata daca nu preferi sa imparit camera cu aceasta domnisoara.
Isi inchiease aceasta discursul iar apoi a intrat inapoi in camera din care venise. Am oftat iar apoi m-am rasucit pe calcaie, iesind din acea cabanuta odata cu cei trei. Iesind din nou afara, am dat peste doua semne, care indicau numerele cabanelor. Astfel, semnul pentru cabanele numerotate de la 20 la 30 se aflau in partea dreapta, iar cele de la 30 la 40 se aflau in partea stanga.
Inainte de a ne desparti de Rose si Harry, Melanie l-a imbratisat pe acesta iar eu am sarutat-o pe Rose de noapte buna din moment ce nu aveam sa dormim in aceeasi camera. Incepeam sa cred ca mai degraba vroiam sa dorm in camera cu Rose decat cu Melanie, gandeam eu in timp ce mergeam cu Melanie spre cabana in care aveam sa dormim.
Se pare ca doamna care ne oferise cheile nu glumea cand spunea ca aceasta era partea veche a campusului din moment ce cabana in care aveam sa stam era confectionata din lemn, asemenea geamurilor iar usa de la intrare in cabana era zgariata si desenata in unele colturi de elevii care au stat in ea. Totusi, spre uimirea mea, in momentul in care am intrat inauntru am observat trei paturi si nu era nici urma de mizerie sau praf. Totul parea ingrjit, si numai faptul ca exteriorul arata urat, iti dadea impresia ca avea sa fie dezgustator inauntru.
Din moment ce erau numai trei paturi, doua erau asezate in laterala, de o parte si de alta a peretilor, iar celalalt pat era asezat sub geam, practic intre cele doua paturi care erau paralele. Fara sa scotem nicio vorba, amandoi ne-am aruncat gentile pe jos si ne-am aruncat in paturile ce erau paralele. Nici bine nu am simtit salteaua sub corpul nostru, ca amandoi am fost dusi de nas din moment ce paturile erau cu scanduri pe dedesubt iar cele doua paturi pe care ne asezasem noi, duceau lipsa de majoritatea scandurilor. Astfel, si eu, dar si Melanie eram cu picioarele ridicate in sus din cauza paturilor pe care ne asezasem.
Amandoi am inceput sa radem de idiotenia de care dadusem parte, iar dat fiind faptul ca eu ma ridicasem inaintea ei de acolo, am ajutat-o si pe ea sa se ridice in picioare. In schimb, rau am facut deoarece ambii am inceput sa ne impingem pentru a detine singurul pat care era stabil si mult mai confortabil decat celelalte paturi.
Melanie: Nu! Eu vreau sa dorm pe pat!
Zayn: Si eu la fel! Nu este vina mea ca femeia aia ne-a pus in aceeasi cabana! Asta nu inseamna ca trebuie sa impart totul cu tine.
Melanie: Nu imi pasa! Eu dorm aici!
A strigat aceasta si m-a impins putin pentru a ma da afara de pe pat insa nu a functionat.
Zayn: Nu! Te-am ajutat sa te ridici cand ai cazut, lasa-ma pe mine sa stau aici.
Melanie: Esti ridicol! Nu te-am pus eu sa ma ajuti sa ma ridic! Puteam sa fac asta si singura!
Zayn: Imi porti hanoracul.
Melanie: La fel, nu eu te-am pus sa mi-l dai, dar daca e vorba de asa, poftim! Nu am nevoie de el!
A mentionat aceasta, ridicandu-se ca si arsa de langa mine pentru a se dezbraca de hanoracul care i-l oferisem. Cum puteam fi atat de idiot si de egoist? Ii oferisem hanoracul ala pentru ca imi pasa de ea iar acum ii ceream rasplata pentru ca imi purta hainele? Sau pentru ca am ajutat-o sa se ridice? Eram chair atat de imatur?
Zayn: Nu. Tine-l pe tine. Iti este frig.
Melanie: NU IMI MAI ESTE!
S-a rastit aceasta si a facut incercarea de a si-l da jos de pe ea dar am prins-o la timp de mana. Ne uitam ambii in ochii celuilalti si simteam ca puteam sa stau asa o eternitate ca nu aveam sa ma satur de sentimentul care ma domina.
Zayn: Pastreaza-l, stiu ca iti este frig.
Am spus iar apoi m-am ridicat de pe pat pentru a o lasa pe ea sa doarma acolo. Puteam rezolva eu cumva cu locul unde aveam sa dorm. Melanie nu a mai spus nimic ci se uita la manecile hanoracului meu, iar in momentul in care i-am dat drumul mainii aceasta s-a uitat in ochii mei.
Zayn: Si poti dormi aici. O sa vad eu cum o sa ma descurc.
Sincer, nici nu stiam cum aveam sa ma descurc dar m-a surprins momentul in care Melanie s-a intors pe calcaie si m-a prins de mana, sugerandu-mi sa impartim acel pat.
Melanie: Doar nu o sa dormi pe un pat in care te scufunzi, nu?
A spus aceasta si a ras putin. Pentru cateva secunde am fost fascinat de rasul ei inocent si de felul in care ochii reuseau sa ii sclipeasca chiar si cand doar o lumina slaba se afla in preajma noastra. Hanoracul meu ii acoperea aproape tot trupul, facand ca pana si pantalonii ei scurti sa dispara sub el. Chiar si asa, arata uimitor de fantastic.
Melanie: Bine, nu vrei sa vii? Bine..mai mult loc pentru mine.
Aceasta s-a strambat la mine in timp ce deja se intinse pe jumatate de pat si astepta ca cealalta jumatate sa fie ocupata de mine. Am oftat si am zambit cu jumatate de gura inainte de a ma aseza pe bucatica de pat ce imi era destinata.
Zayn: Melanie, sper ca nu ai de gand sa te foiesti prea mult la noapte pentru ca o singura miscare de-a ta, iar eu am cazut pe jos.
I-am speicifcat acesteia, din moment ce toate paturile erau doar de o singura persoana. Fata ei era indreptata spre mine iar imediat ce mi-a auzit cuvintele un zambet strengar i s-a intiparit pe fata.
Melanie: Serios?
A intrebat aceasta si si-a asezat mainile pe pieptul meu, impingandu-ma usor. Totusi, ceea ce nu realizase ea era faptul ca eu chiar stateam la marginea patului si chiar aveam sa fac contact cu pamantul daca nu se instala instinctul de a o prinde de talie si a ma tine de ea. Astfel, reusisem sa avem corpurile lipite unul de altul, avand fiecare destul loc si reusind sa impartim acelasi pat fara nicio problema.
Mana mea ii era asezata pe talie, in timp ce capul ei era asezat la cativa centimentri departare de al meu. Ochii ii erau inchisi, iar cel mai probabil deja adormise pentru ca intregul chip i se relaxase, devenind mult mai frumos decat era ziua sau in orice moment in care apucam sa o vad.
Nu era pentru prima oara in acea seara cand ma gaseam fascinat de chipul ei, de buzele ei pline de care reusisem sa am parte chiar daca ea nu isi amintea, de ochii ei mari in care efectiv imi pierdeam sirul gandurilor si parul ei ce reusea sa arate perfect indiferent de situatie sau de starea ei. Mi-am dezlipit mana de pe talia ei si i-am mangaiat usor obrazul, dorindu-mi sa realizez cat mai repede ceea ce era in mintea mea pentru ca in acest fel ma distrugeam pe mine insami. Imi faceam rau cu mana mea pentru ca defapt eram fascinat de fata care se afla in fata mea, langa corpul meu.
Melanie si-a miscat putin capul, alintandu-se cu ajutorul mainii mele care inca era situata asupra obrazului ei, si spre surprinderea mea nu s-a trezit, ci mai degraba s-a apropiat de corpul meu, sprijinindu-si capul de pieptul meu si asezandu-si mana in jurul taliei mele.
Melanie: Noapte buna, Zayn.
Soptise aceasta, iar dupa un oftat lung, revenise la inspiraita si expratie ei total controlata. La randul meu i-am soptit noapte buna, plasandu-mi mana pe talia ei.
Trecusera minute de cand acest lucru se intamplase, Melanie inca era lipita de corpul meu atat de bine incat ii puteam simti si bataile inimii. De aceasta data eram sigur ca nu mai era treaza si nu vroiam sa o trezesc. Nu vroiam sa vada felul in care ma uitam la ea sau cat de ferict eram fata de faptul ca era langa mine, atat de aproape de mine. Incercam sa inchid ochii si sa adorm dar nu puteam.
Nenumarate ganduri si dorinte isi faceau aparintia in capul meu, printre care si dorinta de a o trezi pe Melanie in acel moment si de a-i spune ceea ce se intamplase in acea noapte, de faptul ca simteam ceva pentru ea dar..chiar si asa realitatea ma lovea si anume faptul ca ea era fericita cu Marc.
Totusi, daca realizasem ceva in acea seara, datorita micilor actiuni a lui Melanie era faptul ca tineam la ea mai mult decat la o amica si ca trebuia sa fac ceva in legatura cu asta pentru ca incepea sa devina imposibil gandul ca Melanie este impreuna cu cineva care nici macar nu isi da atat de mult interesul fata ea.
Stiam ca eram mult mai bun decat Marc (si nu la fizic). Eram convins asupra fatpului ca Melanie putea fi mult mai fericita cu mine decat cu el.