"Bunatatea e limbajul pe care orbul il poate vedea si surdul il poate auzi."
Mark Twain
-Kayla Anderson? Trebuie sa vii cu noi! Cineva vrea sa te vada! Barbatul se apropie de mine si se pozitioneaza in fata mea.
Daca scapam cu bine din asta, aveam de gand sa il omor pe Aiden. Cum am putut avea incredere in el? E exact ceea ce pare, un ratat egoist, arogant si plin de bani.
-Cine e Kayla Anderson? Vocea mea era calma si oarecum confuza, in ciuda faptului ca inima imi batea nebuneste. Merita sa incerc! Poate o sa ma creada si o sa ma lase in pace. Sau poate ca nu!
-Daca tu crezi ca am chef de jocuri de genul asta, te inseli. Asa ca vino cu noi daca nu vrei sa iti fie si mai rau. Imi prinde mana si incearca sa ma traga spre un BMW negru parcat la cativa metrii de locul in care ma aflam, insa ma opun.
-Daca nu iti iei mana de pe mine pana ajung la trei..
-Ce o sa imi faci? Ma intrerupe barbatul.
-Daca nu, ti-o rup! Cei trei tipi au inceput sa rada cu pofta la auzul afirmatiei mele.
-1, 2, 3! Nu ai de gand sa imi dai drumul? Strig la el atintindu-l cu privirea. Vazand ca nu are de gand sa imi dea drumul, i-am prins mana si i-am intors-o la spate, iar tipul a inceput sa scoata niste zgomote infundate datorita durerii. Actiunea mea a atras atentia celor doi, care au venit spre mine incercand sa ma prinda. Mi-am strans palmele in pumni si am inceput sa ii lovesc. Loviturile mele erau scurte, rapide si precise.
L-am prins pe unul dintre ei de geaca si i-am aplicat o serie de lovituri, pana i-am spart buza, posibil si nasul, observand sangele ce incepea sa se prelinga usor pe fata individului. I-am dat drumul ,iar acesta s-a prabusit pe trotuar. La impactul cu pamantul, am putut observa sub geaca acestuia, un obiect negru stralucitor. O arma.
Nu aveam de gand sa mai zabovesc pe acolo, asa ca am luat-o la fuga in directia din care am venit. Daca unul dintre ei avea un pistol ,asta insemna ca si ceilalti au cate unul iar eu nu aveam de gand sa risc sa imi iau un glont in cap.
Tot ce trebuia sa fac era sa gasesc o strada laturalnica si sa ii fac sa imi piarda urma. Totul simplu si frumos, doar ca planul meu nu a dat roade fiindca, in timp ce alergam, am fost prinsa de mana si trasa in intunericul dintre doua blocuri. Nu puteam sa imi dau seama cine m-a prins ,dar eram foarte sigura ca era unul dintre idiotii care ma urmareau.
Persoana aflata acum in spate meu, ma strange puternic in brate, astfel incat sa nu ma pot misca si imi acopera gura cu mana.
M-am rasucit rapid cu fata spre el si i-am aplicat doi pumni in stomac. Nu a facut decat sa scoata un geamat infundat, dupa care m-a strans si mai tare in bratele sale.
-Taci! A fost singurul lucru pe care mi l-a spus. Cei doi tipi care ma urmareau s-au oprit exact langa locul in care ma aflam.
-Unde s-a dus? Intreaba unul dintre cei doi barbati.
-Nu stiu! Dar daca nu o gasim ,ne omoara sefu'!
-De ce trebuie noi sa o prindem? Nu imi place de ea! Stie sa se bata! Cred ca i-a spart nasul lui Jack.
-Asta conteaza acum? Incearca sa o gasesti! Nu le puteam vedea expresia, dar eram sigura ca erau disperati. Cei doi au continuat sa alerge, iar eu am ramas cu necunoscutul din spatele meu, care si-a luat mana de la gura mea.
-Aiden? Ma intorc confuza spre el , iar imediat furia a pus stapanire pe mine.
-Esti bine? In ce te-ai bagat?
-In ce m-am bagat? In ce m-ai bagat tu? Cum de am avut incredere in tine? Esti exact ceea ce pari! Un idiot caruia nu ii pasa nici macar putin de oamenii din jurul lui.
-Nu inteleg? Ce am facut?
-Ce ai facut? Chiar credeai ca glumesc cand am spus ca cineva vrea sa ma omoare? Ei bine nu glumeam si mersi pentru ca m-ai bagat in ditamai rahatul!
-Stai putin Kayla! Eu nu am spus nimanui nimic despre tine! Nu am nici o legatura cu asta!
-Nu? Stii ce? Du-te dracu'! L-am privit dispretuitor si am dat sa plec , insa m-a prins de mana.
-Vorbesc serios! Nu am nici o legatura cu asta! Nu am spus nimic! Lasa-ma sa te duc acasa!
-Stai linistit! Pot sa-mi port si singura de grija! Mi-am desprins mana din stransoarea lui si am plecat spre casa. La cat de nervoasa eram, daca mai stateam sa ma cert cu el, probabil ajungeam sa il iau la bataie, asa ca cea mai buna decizie era sa plec.
Acasa, mi-am adus aminte de un citat dintr-o carte, pe care astazi aveam de gand sa il urmez: "Singurul sfat pe care eu pot sa il dau cu inima impacata este: dormiti! Dormiti, fratilor, ca somnul nu a facut rau nimanui. Esti trist? Culca-te! Esti nervos? Culca-te! Vrei sa mori? Culca-te! Poate ai noroc si mori in somn!"
A doua zi, ei bine, m-am trezit cu o durere ingrozitoare de cap. Abia m-am ridicat din pat si am mancat un bol de cereale. Dupa ce am terminat tema la engleza, am plecat la scoala. Pe drum, din nefericire, am dat de Aiden.
-Hei! Sper ca nu esti suparata pe mine! Ma auzi? Imi scoate una dintre castile pe care le aveam in urechi, fluturandu-si mana prin fata ochilor mei.
Vorbeste cu mine! Sau injura-ma, doar spune ceva! Tonul sau era oarecum trist, insa nu i-am raspuns si nici nu l-am privit tot drumul, spre dezamagirea lui.
Dupa cea de-a doua ora, Amber a insistat sa mergem la afisierul scolii deoarece se afisase cea legat de un concurs despre care eu habar nu aveam.
-Uite! O competitie de dans! Ce spui? Ne bagam? Amber era foarte entuziasmata, privind detaliile legate de concurs.
-Eu spun pas!
-Te rog Kayla! Se milogeste ea ,facand ochii de catelus.
-Concursul e intr-o saptamana! Nici daca am vrea, nu am avea timp sa ne antrenam!
-Da! Ai dreptate! Poate o sa avem o sansa in viitor! Spune ea fericita.
-Hei! Vreti sa paticipati la concurs? Spune Aiden punandu-si mana peste umarul meu, pozitionanu-si capul aproape pe celalat umar. Alex si Christain, pe care nu ii observasem pana atunci, alaturi de Amber se uitau ca la felul 14 cand au vazut actiune Aiden.
-Tu ma urmaresti cumva? Deja incepeau sa ma enerveze asa zisele coincidente si sincera sa fiu, nu imi facea prea mare placere sa ii vad fata satenului.
-Nu! Dar de ce intrebi? Ti-ar place sa te urmaresc? Desi nu ma uitam in directia lui, puteam sa imi dau seama ca zambeste.
-Tu cand mi-ai citit dosarul, ai citit printre randuri nu-i asa?
-De ce intrebi?
-Daca nu iti iei mana de pe umarul meu, jur ca ti-o rup si stii ca nu glumesc!
-Ma ameninti? Imi place! Spune chicotind.
-Te avertizez! Am asteptat cateva secunde, insa nu avea de gand se se miste, asa ca i-am prins palma si i-am rasucit degetele.
-Aaa, hei, hei! Da-mi drumul, ma doare! Striga el la mine, iar eu am inceput automat sa zambesc satisfacuta, insa Amber si baietii se pare ca nu aveau habar cum sa reactioneze.
-Nu te-am avertizat? Oh, dar stai! Tu nu asculti niciodata, nu e asa?
-Bine, bine! Fie cum zici tu, dar da-mi drumul! Imi dau ochii peste cap si ii dau drumul.
-Mergem? Imi e foame! Ma adresez lui Amber care imi raspunde cu o scurta miscare a capului.
La cantina, Amber si-a dat drumul la gura.
-Tu ai innebunit? Ce e intre tine si Aiden Carter? Ajunse la cantina scolii, Amber si-a dar drumul la gura si eram sigura ca nu aveam sa scap fara mustrari.
-Aaa, nu stiu! In afara de ura, probabil dezgust? Spun luand o gura mare din pastele aflate pe farfuria mea.
-Ti-am spus sa nu intri cu el in conflict! O sa fie vai de pielea ta!
-O sa fie mai de graba, vai de pielea lui! Spun amuzata.
-Tu nu esti normala! Afirma ea serioasa.
-Da-o naiba de normalitate. Normal e plictisitor! Am inceput amandoua sa radem si am continuat sa mancam.
-Ma duc sa iau ceva din dulap. Ne vedem dupa. Ii spun prietenei mele, parasind cantina. Mi-am pus telefonul pe dulap si am inceput sa scotocesc prin el dupa un caiet.
-Hei! Ce mai faci! Spune Christain sprijinindu-se de dulapul alaturat.
-Bine! Am... M-am oprit din ceea ce voiam sa spun cand mi-am aruncat ochii pe dulap. Am inceput sa caut prin buzunarele gecii pe care o purtam si printre carti.
-Cauti ceva? In tonul lui Christain se citea curiozitatea.
-Da! Telefonul! Pot sa jur ca l-am pus pe dulap acum cateva secunde.
-Nu l-ai vazut pe Aiden cand l-a luat? Spune satenul cu ochi caprui.
-Ce?
-Chiar nu l-ai vazut?
-Il omor! Unde e? Il intreb enervata.
-La vestiar, dar se...Nu am mai asteptat sa termine ce avea de spus, pentru ca am trantit usa dulapiorului si am plecat spre vestiare.
Ce treaba are el cu telefonul meu? Mi-am notat in minte ca dupa ce il recuperez, sa pun o parola pe care doar eu sa o stiu. Care e problema lui? Chiar nu poate sa inteleaga ca il urasc pentru ca nu si-a tinut gura si a spus despre situatia mea?
Am ajuns in fata usii vestiarului baietilor, am deschis usa cu piciorul si am facut doi pasi nervoasa in incapere. Aiden purta doar o pereche de blugi negrii ceea ce imi permitea sa ii vad corpul bine lucrat. A facut ochii cat cepele, asemeni mie, cand m-a vazut.
-Cred ca tu esti cu mult mai perversa decat pari! Ce cauti aici? E vestiarul baietilor, dar banuiesc ca stiai deja! Un lucru e cert, de acum in colo o sa las oamenii sa termine ceea ce au de spus si o sa ma gandesc mai bine la actiunile mele. Si-a luat rapid un tricou alb pe el si a facut un pas pre mine.
-Da-mi telefonul in clipa asta! Spun nervoasa.
-Nu e la mine! Insa abia apuca sa spuna asta pentru ca imi aud telefonul sunand si imi dau ochii peste cap.
-Foarte matur! Mai am foarte putin pana cedez nervos, asa ca da-mi telefonul. Scoate telefonul si mi-l inmaneaza.
-Vorbesc serios! Chiar nu am spus nimic nimanui legat de tine! Crede-ma! Iau telefonul din mana lui si plec, fara sa ii adresez nici un cuvant.
Doamne cat de enervant e! Si de cand ii pasa lui daca il cred sau nu?
Mai aveam doua ore pana ce treminam scoala pe ziua de azi, insa aveam de gand sa mai raman in sala de dans pentru a repeta miscarile ce ne fusesera predate astazi. Zis si facut. Mi-am bagat castile in urechi, am pornit muzica si am inceput sa dansez.
Am privit ceasul de pe perete si mi-a picat fata cand am vazut ca era 18:45. Mi-am strans lucrurile si am parasit liceul care din cate vazusem era pustiu. Era o atmosfera foarte placuta. Cerul avea culoarea unui portoaliu rosiatic superb. As fi putut sa stau ore in sir sa il privesc dar sirul gandurilor mele este intrerupt de telefonul care a inceput sa sune. Il scot din buzunar si ma incrunt cand vad ca pe ecranul telefonului apare numarul si numele lui Aiden urmat de o inimioara. Deci asta facuse el cu telefonul meu! Schimbase "nesuferitul"in "Aiden♡".
-Ce vrei? Il intreb taios.
-Opreste-te putin, sunt chiar pe partea cealalta. Trebuie sa vorbesc cu tine! Imi intorc privirea si il vad mergand paralel cu mine, singurul lucru care ne despartea fiind drumul .
-Nu vreau! Pleaca! Aiden inchide si se indreapta spre marginea drumului, privind in stanga si in dreapta, insa drumul era pustiu. Cand a ajuns la mijlocul primei banzi, o masina neagra, parcata pe partea stanga a drumului, isi aprinde farurile si accelereaza. Aiden ramane blocat in mijocul drumului in timp ca masina se indrepta cu viteza spre el.
------------------------------------------------------