Când s-au adunat cu toții în boblioteca casei erau deja împărțiți pe grupe. Într-un mod straniu si cam deranjant familia adoptivă a Aliciei era într-un colț pe când familia de sânge a ei era într-un altul. Era atât de puternică această separare încât nici măcar Angela nu stătea în preajma Camilei, verișoarele erau distanțate. Singurii care avuseseră curajul de a sta în mijlocul încăperii și care nu respectau ceea ce se întâmpla cu cele două tabere erau cei doi protectori, fetele pe care le protejau și Alexei. Vrăjitoarea Katherine și asistenta ei, Mia, nu erau încă în biblioteca iar Christopher lipsea cu desăvâșire.
- Mai trebuie să așteptăm mult până vine vârcolacul? întrebă Justin dur.
Tonul lui o făcuse pe Alice să simtă ceva inconfortabil. Se pare că fratele ei vitreg nu îl simpatiza pe iubitul ei nici cât o făcuse până în prezent.
- Sunt sigură că e pe drum, vorbi ea încrezătoare. O să vină de îndată ce își pune ordine în gânduri.
Ușa de la biblioteca imensă se deschise iar pe ușă intră vrăjitoarea și asistenta ținându-se de mână. Alice le privi puțin prea mult timp mâinile împreunate în timp ce oftă prelung. Nu își amintea să le fi observat înainte această exteriozitare a sentimentelor. Când cele două intraseră în casa ei înainte să ajungă Jeff nu le văzuse să se țină de mână dar își amintea cum asistenta era mai mereu în apropierea vrăjitoarei. "Mia a fost aproape de moarte." își spuse Alice în sinea ei "Nu mai au de gând să se ascundă după deget sentimentele din cauza a ceea ce ne așteaptă"
Privi cum cele două se apropie de mijlocul încăperii și se așează pe o canapea de culoare roșie. Acum când erau adunați cu toții îi era tot mai greu să îl aștepte pe Christoper.
- I-ai spus că îl așteptăm în bibliotecă? întrebă Caden.
Tamir doar dăcu din cap și își ridică ochii spre cei vinovați ai lui Alice.
- Dacă știe ce este bine pentru al nu ne-ar trage clapa.
Nu bine termină Tamir de vorbit că pe ușa de la bibliotecă intră Chris. Ochii lui albaștri și frumoși o căutară pe Alice iar când o găsiră se duse direct spre ea. Se așeză lângă ea în timp ce în fața lui îi avea pe cei doi protectori.
Liniștea se lăsase pentru o scurtă perioadă de timp care părea a fi un adevărat chin.
- Ce s-a întâmplat în pădure? începu Caden cu un aer profesional.
- Nimic prea neobișnuit, am căutat un loc în care Alice să se transforme iar apoi am început să ne jucăm în timp ce Tamir ne supraveghea.
Caden pufni amuzat.
- Nu m-am exprimat cum trebuie, de ce ai leșinat?
- Mi-a fost rău pentru că nu am mâncat nimic toată ziua și am alergat încontinuu. Cred că știi deja că transformarea ia o cantitate importantă de energie.
Alice îi privi pe cei doi protectori în timp ce știa că și Chris face același lucru. După feţele lor înţelese că nu îl credeau iar ea se agită puțin. Poate că acesta era adevărul și nu ceea ce crezuse ea, poate că pădurea nu îi mai comunicase nimic de această dată.
Mâna lui o prinse pe a ei iar degetele lor se împletiră. Îl simți tremurând atunci când o mângâie. Era speriat.
- Băiete, vorbi Tamir pe un ton dur, nu te juca cu noi.
- Dar nu mă joc cu voi, râse forțat Christopher. V-am spus motivul adevărat din cauza căruia am leșinat.
Tamir îl privi direct în ochi pe iubitul Aliciei.
- Îți mai dau o singură șansă ca să ne spui ce s-a întâmplat.
Christopher oftă și repetă încă o dată aceeași poezie. Când termină cei doi protectori gemeni se priviră între ei de parcă ar discuta prin intermediul telepatiei.
- Prea bine, oftă Tamir.
***
Christopher se trezi într-o încăpere goală. Tot ceea ce însemna biblioteca vilei dispăruse. Privi panicat în jurul său în timp ce se întreba unde au dispărut cu toții. Nimeni nu mai era înafară de el şi acel întuneric.
- Fie ne spui adevărul fie te fac eu să o faci, se auzi o voce cunoscută.
- Tamir? se miră el. Unde sunt restul.
- Nu contează. Alege.
Vocea lui Tamir era poruncitoare și dură. Chris nu se lăsă intimidat deloc și își încrucișă brațele pe piept.
- Să văd ce poți.
În secunda următoare se chirci de durere. Primise un pumn cu adevărat puternic în stomac iar impactul îl lăsase fără nici un pic de aer. Îngenunchie și încercă să își recapete suflul în timp ce plămânii nu voiau să îl asculte.
- Ăsta a fost numai începutul. Poți să renunți când vrei și să faci ceea ce ți-am cerut.
- Nici o șansă să ascult de tine, se chinui Chris să vorbească.
- Speram să spui asta, râse vocea.
În următoarele minute Chris fusese lovit din zeci de direcții. Se chircise de multe ori de durere și rămase de foarte multe ori fără aer. Încercase să lovească înapoi de nenumărate ori dar nu nimerise nimic înafară de o pală de aer foarte ușoară. Când încercase să se apere nu reușise să rezolve nimic. Degeaba stătuse în gardă și încercase să bareze loviturile căci tot o încasase.
Când a fost bruscat și împins cu putere ca să cadă pe spate îi veni o idee. Se folosise de acel impuls și sări în mâini în timp ce încercase să îl lovească cu piciorul în bărbie pe protector. Nimerise o altă pală de vânt dar planul lui nu se opri deloc aici. Sări din mâini și se transformă rapid. Din cauză că nu a avut un sol de care să se folosească în timpul transformării nu se putuse echilibra la timp și căzu pe podea. Impactul fusese unul gălăgios dar nu la fel de violent pe cum se așteptase. Se ridică de îndată în picioare și mârâi cu putere a pericol. Din întuneric nu se auzi nimic altceva decât un râset.
- Chiar crezi că ai vre-o șansă? vorbi Tamir. Să văd dacă încasezi la fel de bine și transformat.
Chris mârâi și alergă. Nu vedea nimic dar se bază pe instinctul de vârcolac și pe auzul impecabil. Când simți că este aproape de el se propulsă de îndată înainte și se pregăti să îl înhațe pe protector.
Se trezi lovind podeaua cu putere în timp ce un râset se auzi în jurul lui.
- Ești în lumea mea, potaie, nu mă poți atinge fără ca eu să te las.
Chris mârâi dar nu se dădu bătut, încercă iar și iar să îl prindă și să îl atace. De fiecare dată se lovi de podea pe fundalul unui râs malefic.
- Te-ai jucat destul, vorbi Tamir. A sosit momentul să dansezi cum îți când eu.
Chris mârâi.
- Am să te torturez până ai să mă implori.
***
Chrsitopher clipi surprins în timp ce inima îi bătea într-un ritm alert. Privea atent ochii albaștrii ai lui Tamir în timp ce aștepta ca întraga lui lume să se prăbușească.
O atingere caldă îl scoase din transa acelei privi glaciare. Își mută de îndată atenția spre direcția din care fusese atins și se trezi privind chipul Aliciei. Când o văzu clipi surprins și își mută privirea prin jur. Văzu biblioteca, mobila, și perosanele ce erau în acea încăpere. Trecuse cât se poate de repede peste chipul părinților ei ca mai apoi să privească cei doi protectori din fața lui. Caden stătea relaxat pe spate în timp ce Tamir era aplecat în față și cu coatele sprijinite de genunchi.
- Spune-ne ce s-a întâmplat de ai leșinat, îi ceru protectorul ce îl torurase.
Chris înghiți în sec și simți cum inima își acelerează pulsul. O durere de cap îl cuprinse subit iar el își aminti tot ceea ce se întâmplase de când privise ochii protectorului.
- Spune-mi ce s-a întâmplat.
Ochii aceeia îl îndemnară să se supună. Simți cum sângele îi îngheață în vene în timp ce își aminti ceea ce a pățit în ceea ce a fost o transă. Știa că dacă va îndrăzni să mintă, dacă va îndrăzni să spună aceeași poezie atunci tortura va deveni reală. Teama îl forță să se supună. Nu îți dorea ca acea tortură îngrozitoare, lanțurile, cuțitele, mușcăturile sălbatice sau loviturile să îl desfigureze cu adevărat. Era bucuros că nu fusese decât un singur vis.
- Ei bine?
Chris oftă încercând să lase piatra de pe inimă să dispară.
- Nu o să mă credeți ceea ce am să vă spun.
Tamir zâmbi.
- Încearcă-ne, îl încurajă Caden.
Chris prinse mâna Aliciei și o strânse cu putere dar drăgăstos. Avea nevoie de un sprijin iar ea nu ezită să il ofere.
- De ceva vreme pădurea se comportă ciudat cu mine, începu el cu teamă, sunt zile în care nu se întâmplă nimic dar sunt zile în care... pur și simplu totul o ia razna. Pare ca și cum fiecare copac încearcă să mă împiedice să continui să merg mai departe iar vântul mă oprește mai mereu. Când se întâmplă chestii de genul știu că pădurea urmează să mă contacteze.
Făcu o pauză și privi spre cei din jur ca să le vadă reacțile. Cei doi protectori nu aveau nici o reacție dar părinții Aliciei îl priveau într-un mod ciudat. Dintre toți expresia de pe fața lui Ben îl îngrozea cel mai tare. Era serios și părea gata să îl atace.
- Continuă, se auzi vocea lui Tamir. Spune mai departe.
Chris își mută privirea din nou spre protector și începu să povestească.
- Asta s-a întâmplat și de data asta doar că totul a fost atât de intens încât am leșinat.
- Nu a fost din cauza hranei? întrebă Caden.
- Nici pe departe, pădurea m-a contactat iar eu am leșinat din cauza asta.
- De ce ai țipat? întrebă Tamir relaxându-se pe locul său.
- Din cauza a ceea ce am văzut.
Tamir aruncă o privire spre Caden iar fratele său făcuse același lucru. Iar dădeau senzația că își comunicau ceva.
- Ce ai văzut? întrebă Tamir privindu-l din nou pe el.
- Ceva ce sper că nu se va adeveri niciodată.
Un frison îi cuprinse trupul în timp ce își aminti de ceea ce văzuse atunci. Nici acum nu se simțea prea bine ca să poată povesti despre ceea ce a văzut dar știa că trebuie să o facă. Inspiră adânc pentru a-și liniști trupul și mintea și invocă amintirea sumbră ce îl îngrozise de-a dreptul.
Se afla într-un cerc de foc în timp ce totul ardea în jurul său. Căldura îl copleși de îndată și îl forțase să își caute o cale de scăpare. Flăcările ce îl înconjurau nu îi permiteau să vadă nimic în jurul său iar el nu avea de unde să știe încotro va merge când va reuși să scape din acel iad. Vedea cum cercul de foc se apropie tot mai mult de el în timp ce aerul devine tot mai inrespirabil. Își luă avânt cât putu de mult și sări pe deasupra focului. Căldura îl copleși și se arse puțin pe brațe dar în rest scăpase teafăr. Se rostogoli și ajunse pe o bucată de pământ care era mai mult neagră și arsă. Aerul plin de cenușă și fum îi înfundă nările și îl făcu să tușească puțin mai mult decât trebuia.
Instinctul îi spuse să se ascundă iar el îl ascultă de îndată. Fugi cât putu de repede până spre un loc ce părea cât se poate de sigur: un trunchi de copac răsturnat peste o movilă de pămân. Ajunse de îndată acolo și se ascunse sub el în timp ce încerca să își dea seama de ceea ce se întâmpla în jurul lui.
Auzi un geamăt de durere și privi de îndată în jurul său. Spre marea sa surprindere observă abia atunci că totul era ars și distrus. Chiar și norii erau astupați de un fum gros, fumul adus de focul care mistuise totul.
Privirea lui descoperi de îndată sursa dar își dori de îndată să nu o fi făcut niciodată. Pe o movilă imensă de pămân văzuse ceea ce nu sperase să vadă prea curând. Jeff proaspăt transformat și pe deplin desfigurat stătea în picioare în timp ce își arăta colții ireali de lungi și de albi spre trupul leșinat din fața sa. Recunoscu de îndată acel păr negru și mătăsos și acel chip angelic și frumos. Inima îi spuse să iasă din ascunzătoare și să răzbune moartea iubitei lui, Alice, dar un strigăt de luptă îl opri de îndată. Îl văzu pe Ben alergând spre Jeff în timp ce trupul lui era plin de răni din care curgea suficient sânge încât să îi coloreze întreg corpul. Îl privi fără să se poată mișca cum aleargă spre cel de pe movilă și încearcă să îl atace. Într-o fracțiune de secundă văzu cum ceva străpunge spatele lui Ben în timp ce trupul acestuia se chirci. La început nu prea înțelese ce se întâmplă dar când văzu cum ceva iese din saptele bărbatului se sperie teribil. Brațul gros și odios al lui Jeff reușise să iasă pe partea cealaltă iar degetele lui erau plinde de sânge.
- Chiar credeai că ai șanse în fața unui hibrid complet? întrebă Jeff râzând răutăcios.
- Și eu sunt unul, gemu Ben iar Chris reuși să îl audă.
Jeff se entuziasmă teribil și îl aruncă pe Ben departe.
- Doar pentru că ai sânge de vrăjitor, vampir și vârcolac în vene nu înseamnă că ești un hibrid complet, prostule. Trebuie să faci sacrificii mari, sacrifici pe care tu nu le-ai putea face niciodată!
Chris nu își putea lua privirea de la trupul inert al lui Ben ce stătea la doar câțiva metri de el. Teama îl îngrozi iar acest lucru nu se întâmplă din cauză că Ben era mort. Îi era frică de Jeff și tot ceea ce însemna el.
- Acesta este viitorul dacă nu faci nimic pentru a-l opri.
Chris o recunoscu de îndată amalgamul de voci pe care îl folosea pădurea ca să i se adreseze.
- Nu îl putem opri, vorbi el șoptit. Nu avem cum, este prea puternic.
- Dar nu este complet, nu momentan, iar acum are slăbiciuni de care vă puteți folosi.
- Cum rămâne cu Arden și vraja ce a fost legată de el?
- Va fi un nimic dacă el devine complet, trebuie să îl oprești. Nu îl lăsa să devină complet.
- Cum?
Spre orarea lui îl văzu pe Jeff cum se coboară de pe acea movilă înaltă. Când îi urmări pași văzuse că nu era o simplă movilă de pămnt, era o movilă de cadavre care priveau cu ochii sticloși spre el. Chris se cutremură dar nu se mișcă nici un centimetru din locul său.
- Nu îl lăsa să își găsească fica, nu cea care e cu voi.
- Care e cu noi? se miră el. Ce vrei să spui?
- Găsește-o pe Calla și protejeaz-o. Nu o lăsa să ajungă la ea indiferent de consecințe și protejează fecioarele, ele sunt cheia puterii.
De îndată ce vocea pădurii dispăru Chris văzu cum trunchiul de copac de deasupra lui este aruncat la zeci de metri depărtare. El își ridică privirea speriat tocmai la timp ca să poată să vadă brațul cu degetele ascuțite ale lui Jeff cum se îndreaptă spre el.
De îndată ce termină de relatat toată amintirea își permise să se oprească și să ia o gură de aer. Gâtul îi era uscat iar mâinile îi tremurau teribil de tare în ciuda Aliciei care încercase să îl liniștească. De undeva din apropiere i se dădu un pahar cu apă iar el acceptă de îndată. Bău întreg paharul fără nici o oprire.
- Ai idee cine ar putea fi fiica sa de lângă noi? întrebă Tamir.
- Lăsa-ți-l în pace! strigă pe neașteptate Alice spre el. L-ai torturat destul.
Protectorul făcuse ochii mari de uimire dar nu renunțase deloc la atitudinea sa poruncitoare. Știa că Alice nu îl urmase pe băiat în acea lume unde îl torturase dar ea percepuse întreaga activitate din ultimele zile ca pe o tortură.
Se lăsă o linişte ciudată în cameră cât timp Chris era liniştit de Alice.
- Eu sunt fica lui Jeff, se auzi de undeva din apropierea lor.
Tamir își mută privirea de la Alice spre dreapta. Pe canapeaua pe care stătea și el se aflau Katherine și asistenta ei pe nume Mia. Cea care vorbise fusese roșcata.
Dragilor, trebuie sa va marturisesc ceva. Nu voi scoate carte din pauza, dar din cauza unui pariu pierdut veti avea de citit doua capitole noi. Felicitati-o pe Little_Perv pentru pariul castigat! Din cauza ei postez astazi.
Face-ti-mi o favoare si treceti pe la cele doua short story-uri scrise de mine, chiar am nevoie de parerile si sustinerea voastra.