Christopher stramba din nas si pufni aruncand pozele pe birou. Se ridica de pe scaun trecandu-si mana prin parul si asa ciufulit. Nu-i venea sa creada. Rememora conversatia lui cu Hope de seara trecuta:
"- Pai politistii au mers la apartamentul lui cu un mandat de perchezitie si au descoperit chestii nu foarte frumoasa. Iubito, tipul e obsedat de tine. Avea poze cu tine peste tot, articole cu noi doi si in fiecare capul meu era marcat cu cate un x rosu.
-Ce? Si l-au arestat?
-Momentan ramane in spital pana ce i se vindeca rana complet. A fost demis din functia lui politica temporar pana se va ajunge la un final in aceasta ancheta.
-Si aia?
-Allison va beneficia de o ameliorare a pedepsei pentru ca a cooperat cu autoritatile, dar stai linistita nu scapa nici ea. "
Barbatul se ridica de pe scaunul sau si iesi din birou. Traversa livingul spatios si urca treptele pana la etaj. Intra in dormitor si o gasi pe Hope intinsa in pat, urmarind o emisiune careia el nu-i acorda atentie. Se descalta si se aseza langa ea. Isi lipi buzele de obrazul fin al femeii apoi cobori catre buze, dar Hope se feri. El ofta invins.
-Serios, tu inca esti suparata? Tot ce am facut a fost pentru noi, ingeras, nu am...
-Shh, taci odata iubitule incerc sa urmaresc emisiunea. Nu mai sunt suparata, dar daca ma saruti dupa vrei mai mult si emisunea chiar e importanta.
Ii raspunse Hope tragandu-l langa ea. Il aseza cu capul pe umarul ei si incepu sa se joace in parul lui cat privea TV-ul. Chris expira usurat.
-Despre ce e? mormai cu nasul in parul ei.
-Hm?
-Emisiunea, iubito, despre ce e emisiunea?
- Ah... E episodul despre gemeni.
Urmara momente de liniste in care tot ce au facut a fost sa se mangaie unul pe altul si sa priveasca emisiunea. La un moment dat Chris se apleca peste burtica ei bombata si o saruta tandru.
-O sa aveti cea mai frumoasa si mai buna mamica, micutilor.
Hope chicoti.
-Si cel mai lingusitor, haios si dulce tatic, adauga.
-Ai uitat frumos, o certa Chris.
-Si modest, de asemenea.
Amandoi incepura sa rada si Chris continua sa le povesteasca celor doi viitori galagiosi cum o cunoscuse pe mama lor si cate batai de cap ii daduse pana sa recunoasca amandoi ca se iubesc.
-Si atunci mami a...
-Auzi tati, aproape ca am adormit eu la cat de frumos povestesti, dar nu vrei mai bine sa facem altceva?
Chris ranji pervers.
-Si ce propui, mami?
Hope se apropie si il saruta rapid pe buze apoi se retrase.
-Sa mergem si la Adam, mama ta probabil a inebunit la cat a obligat-o sa se joace cu el.
-Prostii. Mama il adora pe pitic, dar fie. Nu m-am mai jucat de mult cu el de-a indienii. Unde ti-ai pus rujurile? intreba barbatul si incepu sa rada.
Hope il trase de par.
-Haha... foarte nostim, sa nu va prind la rujurile mele.
Christopher se apelca si o saruta apasat. Limba lui o cauta pe a ei, dar Hope intrerupse sarutul ce deja cerea mai mult. El accepta invins si se ridica de pe pat ajutand-o si pe ea. O lua de mana si coborara jos impreuna. Victoria si Fred erau atenti la spectacolul de marionete dat de Adam pe uriasul sau vapor.
-Tati! striga baiatul cand ii vazu pe parintii lui apropiindu-se de canapea. Hope se aseza, iar Chris se apleca pe vine langa fiul sau.
-Ahoi marinare! Ce prezinti aici?
-Aventurile lui Adam! raspunse micutul.
Chris rase.
-Aha... ia spune ce e asta de aici? intreba el indicand cu degetul.
-Vila.
-Nu vila, vela. Repeta dupa mine V-E-L-A.
-Vela, repeta Adam.
-Bravo. Si stanga si dreapta cum spunem noi marinari?
-Tribord si babord!
-Bravo tati, esti cel mai bun marinar, il felicita Chris pe micut, iar el incepu sa sara bucuros.
Daca Adam nu va deveni capitanul unui vas atunci cand va creste sa nu-mi spuneti mie pe nume. Are trei ani aproape si e atat de inteligent. Stie totul despre vapoare si barci. Bineinteles ca si iubitul meu sot a contribuit la pasiunea lui. El ii ia tot felul de jucarii si ii spune tot ce stie despre ele.
Dupa ora de joaca cu Adam, cina in familie si apoi cateva discutii cu Fred si Victoria, toata lumea decise sa mearga la culcare. Adam adormi primul sub atenta supraveghere a parintiilor sai.
Chris si Hope facura cate un dus dupa care se bagara amandoi in pat. Hope se ghemui langa corpul cald al sotului ei. In mintea ei era incomodata de tricoul lui. De cand se conoscusera el dormea mai mereu fara tricou, doar in pantaloni scurti de trening. Pleoscai din buze si decise sa ia situatis in maini. Isi strecura mainile pe sub materialul fin al tricoului si pipai. Ii atinse pielea de pe abdomen si piept, unde se opri. Barbatul chicoti.
-Si mai zici de mine ca sunt nesatul, rase el.
-Sti ca asa imi place sa dorm, e prima data cand dormi cu tricou!
El rase din nou.
-Stiu, vroiam sa te sacai putin.
Hope se stramba, iar el se ridica si isi trase tricoul de pe el aruncandu-l pe jos langa pat. Se intinse inapoi si o lua pe Hope in brate. Ii saruta parul apoi buzele. Adormira imbratisati si linistiti dupa ce ultima perioada din viata lor fusese un adevarat infern.
Dupa doua saptamani...
Hope isi impacheta hainele linistita si fredona un cantec de leagan pentru Adam si cei doi bebelusi din burtica. Baietelul ei cel mare era cocotat in varful patului ascuns in pernele mai mari decat el si isi privea mama cu admiratie si o sclipire inocenta in ochii sai mici.
Saptamana asta a fost de vis. Trebuie sa recunosc, Chris a avut o idee foarte buna cu plecatul intr-o minivacanta. Parintii lui nu au putut veni din cauza conditiei precare de sanantate a doamnei Victoria, dar le-am promis ca ne intoarcem de Craciun ca sa fim o familie mare si fericita de sarbatori. Am terminat de facut bagajele, acum trebui sa-l astept pe iubitul meu sot sa se intoarca cu biletele noastre de avion. Ma bucur ca ne-am intors in Barcelona. Ultimele amintiri de aici nu au fost atat de frumoase, dar acum ne-am facut altele. Am petrecut clipe minunate alaturi de el si Adam. L-am dus pe prichindel la cetatea pe care am vizitat-o data trecuta, iar el a fost incantat de mica excursie. In plus, Chris a avut ocazia sa se reintalneasca cu Diego Rosa si sa-si puna la punc afacerile. Ininte de a pleca in Barcelona, acasa in Londra s-a clarificat totul. Ben si Allison au intrat la inchisoare, Christopher a scapat de acuzatii si a fost absolvit de orice vina. Inca nu-mi vine sa cred ce obsedat era Benjamin de mine. Da, l-am fortat pe sotul meu sa-mi arate pozele si am ramas cu gura cascata. Ma bucur ca nebunul ala a ajuns unde ii e locul pentru ca altfel m-as fi temut de el la fiecare pas. In ceea ce-i priveste pe parintii mei, ei bine si aici ma po lauda cu barbatul pe care-l am langa mine. El le-a oferit tatei si in acelasi timp tatalui sau cate un post la firma lui. Nu-i foarte important si nici nu au vreun cuvant de spus, dar macar isi castiga existenta. Gerard si Natalie sunt fericiti impreuna si saptamana trecuta au avut nunta. A fost superb si ne-am simtit foarte bine, mai ales ca noi le-am fost martori, iar Adam le-a dus inelele. Cu alte cuvinte totul merge perfect. Am trecut prin multe, dar suntem impreuna si asta e tot ce conteaza.
-Iubito? intreba Chris ingrijorat privindu-si sotia cum intepenise in fata valizei.
Hope isi scutura capul si il priveste zambind.
-Da?
-Esti bine?
-Bineinteles, doar ma gandeam la cat de norocoasa sunt sa te am pe tine langa mine! raspunse femeia, iar el ranji si se apropie de ea. O lua in brate sarutand-o cu grija pe buze, apoi pe nas si pe frunte. Adam se strecura intre ei si intinse mainile spre tatal lui.
-Ah... vino incoace smecherul.
Chris il lua pe baiat si il invarti de cateva ori prin camera si apoi continua sa-l tina in brate cat cauta prind sertare pentru a se asigura ca nu-si lasase vreun lucru important pe acolo.
-Deci, ce mi-ai luat de Craciun? intreba Hope privindu-l amuzata.
Chris rase.
-Secret! O sa afli abia maine dimineata pe vremea asta cand o sa-ti deschizi cadourile de sub brad.
Femeia se bosumfla,dar nu comenta. Nici ea nu avea de gand sa-i spuna ce cadou ii luase.
Dupa ce se asigurara ca nu au uitat nimic, achitara nota de plata a camerei de hotel si apoi plecara catre aeroport. Drumul le luase mai mult decat planuisera asa ca atunci cand ajunsera la aeroport se grabira sa intre. Cand erau aproape de a se urca in avion, Hope se intoarse in spate cu gandul sa-i spuna ceva lui Chris, dar uita atunci cand il vazu cotrobaind prin ruxacul sau si cel mai rau era ca, era singur.
-Christopher? mormai ea.
-Hm?
-Unde e Adam? striga inspaimantata.
Barbatul tresari si se uita in stanga si in dreapta picioarelor sale.
Nu se poate. Pe bune? Nu din nou! Copilul asta dispare ca prin magie de fiecare data cand trebuie sa stea langa mine. Hope o sa ma omoare daca l-am pierdut intr-un ditamai aeroportul.
-Ok, calmeaza-te, scumpo! Probabil a ramas pe undeva prin sala de asteptare. Ma duc sa il caut, tu anunta conducerea sa nu cumva sa decoleze fara noi!
Amandoi incepura sa alerge in directii opuse. Chris ajunse in sala de asteptare si incepu sa se uite in stanga si-n dreapta. Nu-l vedea pe nicaieri. Isi scoase telefonul si intra in "Galerie" unde deschise o poza cu Adam. Incepu sa intrebe pe toata lumea daca il vazuse pe baiat, dar niciunul nu-l vazuse.
Unde sa fi disparut fara sa-l observe nimeni?
In acest timp cat ei il cautau disperati pe micut, Adam se plimba pe culoarele aeroportului dorind sa descopere cat mai multe lucruri noi. Nu-si daduse seama ca se departase atat de mult de piciorul tatalui sau atunci cand el vorbise cu doamna de la receptie unde lasase biletele. Isi desfacuse manusile din maini si acum ii atarnau pe langa manecile gecii datorita snurului care ii era legat de ele. Caciula groasa de pe capul sau aproape ca ii picase pe ochi asa ca o impinse mai in spate. Ajunse in fata unor trepte, dar nu stia daca sa le coboare sau nu. Jos era intuneric si se temea ca Bau-bau sa nu fie acolo. Isi aminti cuvintele lui Chris.
"Nu o sa las pe nimeni sa-ti faca rau, puiule"
Zambi si incepu sa coboare pe rand fiecare treapta. Ajunse pe un alt hol intunecat si imens dupa parerea lui. Inainta cativa pasi pana ce, fiind atent la ceea ce era in jurul sau, se ciocni de ceva, sau cineva...
Un barbat mare si gras il privea acum de la o inaltime superioara cu mult micutului. Se apleca si il analiza cateva secunde.
-Buna! spuse micutul inocent.
Barbatul zambi si fata lui semana cu a unui clovn in ochii lui Adam. Din pacate lui nu-i prea placeau clovnii.
-Ce cauti tu aici piciule? Cum ai ajuns aici?
Baiatul accepta ajutorul barbatului si se lasa ridicat de jos. Il privi cateva secunde inainte sa spuna:
-Vreau la tati!
*
- Cuando fue la última vez vio al niño?
-En la sala de espera! ii raspunse Chris ofiterului de securitate.
Hope se invartea agitata de colo colo fiind din ce in ce mai ingrijorata. Chris ii explica in spaniola agntului de securitate tot ceea ce facusera in aeroport cand deodata auzira toti glasul pitigaiat al poznasului Adam.
-Mami, tati!
Cei doi soti expirara usurati cand isi vazura fiul alergand spre ei tinandu-l de mana pe barbatul de care se ciocnise pe holul ce ducea la camera de securitate. Hope il prinse in brate sarutandu-l de mai multe ori pe frunte.
Dupa ce se mai linistira putin, toti trei se urcara in avion si isi ocupara locurile. Hope statea la fereastra, Adam la mijloc si Chris in margine. Hope isi scoase o carte din geanta, iar Chris isi butona tableta. Adam se uita cand la unul cand la altul si incerca sa le atraga atentia prin orice fel.
-Tati hai sa ne jucam, ceru micutul tragand de maneca camasii lui Christopher, dar barbatul nu-i raspunse. Atunci Adam intelese ca tatal sau era suparat pe el. Isi stranse manutele in jurul genunchilor si se ghemui pe scaunul sau. Hope isi privi fiul compatimitoare apoi isi drese vocea fortat pentru a-i atrage atentia lui Chris.
El se uita la ea curios si apoi la Adam. Observa ca mai avea putin si incepea sa planga. Ochisorii sai mici erau inlacrimati si buza de jos ii tremura. Barbatul ofta si isi trecu man prin par.
Of...cum pot sa rezist la asta? Sunt al naibii de suparat pe el, dar nu-mi place sa-l vad asa. Stiu ca e vina mea, nu am fost atent la el, dar tot sunt suparat. Si totusi... Eu cand eram in locului lui in copilarie nu eram iertat de tata cand faceam vreo tampenie. Nu o sa fiu ca el, nu o sa-mi transform copilul in ce devenisem eu in copilarie si adolescenta.
Christopher isi intinse un brat pe langa Adam si il trase mai aproape de el. Baiatul suspina si sari in bratele tatalui sau intinzandu-se in poala sa.
-Sa sti ca tot sunt suparat pentru ca ai fugit asa de langa mine, Adam. Insa asta nu inseamna ca nu te iubesc la fel de mult ca inainte. O sa fi pedepsit, ai inteles?
-O sa stau la colt? intreba micutul.
Barbatul aproba.
-Nu mai fac, plomit.
Christopher zambi si il saruta pe par. Hope ii zambii si se intinse sarutandu-i obrazul aspru sotului sau.
-Te iubesc, ii sopti la ureche facandu-l sa zambeasca si el.
Cand ajunsera acasa, era deja seara. Coborara din masina. Chris il tinea pe Adam in brate pentru ca adormise pe drumul catre casa si nu dorea sa-l trezeasca. Hope ii deschise usa si intrara amandoi. Fred si Victoria erau in living si admirau bradul de Craciun impreuna cu o a treia persoana. Chris nu o recunostea insa ii parea extrem de cunoscuta. Parul blond ii semana foarte mult cu cel al lui Hope. Si apoi posibilitatea unui adevar crud il lovi direc in fata. Expresia socata plina de uimire a sotiei sale ii confirma ceea ce banuia. Victoria il lua pe Adam si il duse sus. Fred o urma.
Hope simtea ca ii vine sa vomite. Nu-si putea ascunde repulsul fata de acea femeie.
-Ce cauti tu in casa mea? striga revoltata.
- Iubito, cred ca...
Desi Chris inerca sa aplaneze un posibil scandal monstru, nu fu ascultat.
-Da-o afara, Christopher!
-Nu pot sa fac asta, ingeras, ea e...
-Mama ta, completa femeia ce-i semana lui Hope intrutotul doar ca era mai batrana. O dai afara pe mama ta, Hope? adauga.
-Tu nu esti mama mea! striga Hope.
Christopher ii inconjura talia cu un brat.
-Ce vrei? striga din nou Hope.
Femeia zambi fortat si stranse in mana breteaua gentii.
-Vreau...
Suspans...probabil va gandeati ca s-au terminat problemele pentru ei doi...ei bine, da aveti dreptate, s-au terminat, intrucat urmeaza epilogul,insa acolo am o surpriza pentru voi.
In alta ordine de idei, mi-a venit o idee asa de moment si vreau sa vad ce parere aveti. Deci, m-am gandit ca as putea face un Q&A cu personajele voastre preferate din carte. Cine este de acord cu interviul acesta isi poate lasa intrebarile in comentarii, daca nu, atunci nu lasati nicio intrebare :)))