Am terminat prima parte din acest capitol, a doua urmand sa fie pusa vineri! Adica poimaine, avand in vedere ca acum este miercuri dimineata(mor de somn). Dupa aceea, nu voi mai putea posta pana dupa 30 iunie, deoarece voi fi plecata la mare.:( Dar ma voi intoarce dupa cu forte proaspete!
Sper sa va placa aceasta prima parte, si scuzati-ma daca vor fi mai multe greseli de gramatica, nu am apucat sa recitesc ceea ce am scris.
Spor la citit!:*
*****************************************************************
Senzatia razelor calde ale soarelui pe pielea mea palida, a fost sentimentul care mi-a lipsit cel mai mult. Caldura emanata, lumina patrunzatoare, placerea mangaierii razelor, toate mi-au fost rapite in ultimele zile si au fost parca de mult uitate. Insa acum, aveam oportunitatea de a ma bucura de ele.
Stateam intinsa pe o patura de iarba, in mijlocul unei campii nemaintalnite. Ma lasam acoperita de raze de soare si ascultam coloana sonora a ciripitului pasarilor. Ma simteam mai linistatita ca niciodata, si simteam lumina soarelui umplandu-ma parca de viata si redandu-mi culoarea in obraji.
Mi-am deschis o secunda ochii, cum obisnuiam sa fac din minut in minut, ca sa ma asigur ca soarele inca mai era acolo, si nu mi-a fost rapit din nou. Am rasuflat usurata cand am vazut gigantica minge de foc la locul ei, printre norii albi. Mi-am inchis ochii inapoi, lasandu-ma purtata de simturi.
Am simtit dintr-o data cum pamantul de langa mine s-a cutremurat sub greutatea cuiva, si mi-am deschis alene ochii, ca sa privesc intrusul care cuteza sa-mi intrerupa momentul de relaxare.
Cand mi-am intors capul in partea stanga insa, m-am luptat sa-mi tin ochii deschisi, deoarece erau jenati de lumina puternica care venea inspre ei. Puteam simtii prezenta unei persoane exact langa mine, intinsa, insa lumina puternica ma impiedica sa o pot vedea. Dar stiam ca e acolo.
M-am ridicat incet, ca sa fac o descoperire stranie. Intre mine si strain, era o bariera. Un fel de bariera invizibila, de energie. Nu puteam sa o vad, dar puteam sa o simt. Abia atunci am observat ca de fapt, eu nu ma aflam pe campie. Ma aflam pe jumatatea cu padurea intunecata, care imi dadea fiori. Eram doar la cativa mici pasi de campia aurie, unde se afla strainul, care era insa blocata de acea bariera invizibila. M-am intrebat de ce nu pot ajunge pe jumatatea cealalta.
-Mi-as dori sa poti simti senzatia soarelui pe pielea ta si din jumatatea mea, Dolli. Sopti strainul de langa mine, cu o voce atat de calma si linistitoare.....si parca auzita undeva, de mult.
-Te cunosc? Am intrebat eu, incercand sa fiu la fel de calma ca si el, si sa aflu cat mai multe, deoarece persoana sa ma fascina.
-Tu nu ma cunosti, Dolli, dar eu te cunosc...sopti persoana oarecum trista, reusind sa imi provoace un val de liniste cu vocea sa.
Am incercat sa-l privesc, dar ochii imi lacrimau de la lumina puternica:
-De cat timp ma cunosti? L-am intrebat, curioasa.
-De acum 17 ani, de cand te-ai nascut, suntem legati de atunci, spoti acesta visator, si am putut simti un zambet in spatele cuvintelor sale.
-Legati? Am intrebat, incrucinsandu-mi picioarele.
-Da, scumpa mea. Nu mi-am luat niciodata ochii de pe tine, si mereu ai reusit sa ma faci mandru, spuse vocea, si nu am putut sa ma abtin sa nu zambesc. -Mereu....pana in aceste ultime zile, continua persoana, si am simtit un fior la schimbarea tonului sau. Nu mai era linistitor, acum era ascutit si furios.
-Vampiri, Dolli? Sa locuiesti intr-o casa plina cu acele creaturi? Nu asa te stiu, ce e in capul tau? Ma intreba vocea, de-a dreptul revoltata si scarbita de aceasta idee.
-Dar nu am venit in casa lor de buna voie, ei m-au adus acolo cu forta, am soptit eu calma, incercand sa ii explic adevarata situatie. -Si pana acum nu mi-au facut nimic, ma trateaza bine....am continuat eu, cu vocea tremuranda, anticipand reactia strainului.
-Nu conteaza cum ai ajuns sa locuiesti cu ei, conteaza ca ai ajuns sa ii accepti, Dolli... se vede clar ca ziua, rase vocea amar, si am simtit alt fior. -Nu vrei sa mai faci baie niciodata in lumina soarelui? Sa fii pura? Vrei sa devii un pradator al noptii? Intreba vocea dominata de furie si repulsie.
-Nu, nu voi dori niciodata sa devin una dintre ei.....dar ii accept, ca fiinte, am strigat eu, folosindu-ma de sinceritate.
-Ii accepti, rase vocea nervos. -Copila proasta, cum indraznesti sa aduci o asemenea jignire, un disrespect, cand din cauza lor, tu....noi, am ajuns asa, asa cum suntem acum, spuse vocea nervoasa, varsandu-si nemultumirea asupra mea. Am putut vedea lumina stralucind mult mai intens si aburi in cer, ca si cand ceva ar clocoti.
-Noi am ajuns asa....asa cum? Cum suntem? Am intrebat eu , nedumerita.
Inainte sa mai pot spune sau auzi ceva, o forta puternica m-a impins inapoi, intauntrul padurii intunecate, si m-am simtit picand parca in abis, incapabila sa ma misc sau sa strig.
M-am trezit in patul meu roz, in capul oaselor, cu gatul uscat si respiratia neregulata. Am incercat sa-mi linistesc bataile inimii si am inceput sa ma legan, incercand sa ma conving ca totul nu a fost nimic mai mult decat un vis. Strainul acela era doar rodul imaginatiei mele si nimic mai mult. Jur ca nu mai mananc Snickers inainte de culcare.
Cand in sfarsit am inceput sa ma linistescu , usa a fost brusc deschisa larg, lovind peretele, si inauntru au patruns relaxati vreo 6 tineri vampiri, 3 femei si 3 barbati. Acestia s-au impartit repede, cate trei pe fiecare parte a camerei, facand un mic culoar in mijlocul lor. In nici cateva secunde si-a facut gratios marea intrare un barbat in jur de vreo 25 de ani. Parul ii era vopsit intr-un blond neon, strident, cu varfurile rosii ca si focul si avea niste ochi de culoarea ierbii proasptete. Fata sa era decorata de vreo 3 piercing-uri, si era imbracat intr-un sacou rosu, culoarea sangelui, si niste pantaloni negri, de latex. Asadar puteam sa pun pariu pe toata garderoba mea, ca juca in cealalta echipa. Barbatii erau clar primii pe lista sa de preferinte. Acesta s-a oprit din mers in fata celor doua grupulete de vampiri, privindu-ma intens cu ochii sai patrunzatori.
Mi-am inghitit nodul din gat si m-am tras cat mai adanc in pat, simtindu-mi spatele incins lipindu-se de cearsaful rece. Mi-am tras patura (arma mea infricosatoare) pana la gat, sperand sa ma evapor si sa dispar, sau pur si simplu sa plece de aici.
Acesta ofta nemultumit, inainte sa se apropie cu pasi eleganti de patul meu, oprindu-se la margine. Singurul sunet din camera era bataia nebuna a inimii mele. Hei, nu in fiecare zi te trezesti cu 7 vampiri in camera.
Acesta imi infasca intr-o secunda bratul, tragandu-mi mana inafara paturii, si scuturand-o cu a sa.
-Buna dulceata, ai onoarea de a te afla in fata lui Arturo St.Pierre, cel mai cunoscut si talentat designer si stilist al Regatului Vampirilor, spuse acest cu o mare doza de snobism si cu un accent frantuzesc. Designer? Stilist? Ce legatura am eu?
-Ahm, incantata, am spus eu nesigura, dand mana cu a sa. -Pot sa va ajut cu ceva? Am intrebat.
-Ahahaha, rase acesta, pe nas. -Imi place cand fac pe prostutele, in special cele blonde, spuse el, lunadu-mi un fir de par in mana sa, si studiindu-l cu atentie.
-Putin cam ars dragutica, dar stai linistita, am balsamul si tratamentul regenerator pefect pentru el , comenta acesta, si m-am incruntat in directia sa. Si din cauza jignirii, si a neintelegerii.
-Nu te mai incrunta placintica, vei face riduri, ma atentiona acesta.
-Deci stai asa, dai buzna in camera mea, insotit de 6 alti vampiri, imi pui tot felul de apelative, nu imi spui de ce esti aici, te amuza ca sunt blonda si incepi sa ma critici. Pot sa stiu si eu ce naiba se intampla?! Am izbucnit, aruncand patura de pe mine si incrucisandu-mi bratele la piept.
Acesta ma privi neimpresionat in continuare.
-Scuze, am exagerat putin, dar a trebuit sa spun asta, mi-am cerut eu scuze, zambind nervos.
-Scumpete, astazi va avea loc balul, am primit ordin sa te fac prezentabila, ce este asa de greu de inteles? Comenta acesta.
Oh, cacat, am uitat complet. Astazi era marele bal. Trebuia sa-mi fii dat seama ca de asta a venit vampirul acesta francez.
-Este absolut necesar? Am intrebat eu, neavand deloc chef sa ma aranjez. Era prea devreme.
-Am vazut oameni si mai frumosi decat tine, deci prin urmare da, ranji acesta rautacios si m-am incruntat la el.
-Draga mea, asculta aici, alte fete ar cadea la picioarele mele ca sa le ofer 5 minute din timpul meu pretios, pentru a le aranja. Iar tie iti sunt la dispozitie toata ziua, si nici macar nu esti o fiinta nemuritoare. Eu as considera asta o binecuvantare de la zei...sau Dumnezeu....sau ma rog, de la orice divinitate in care crezi, spuse acela plictisit, verificandu-si unghiile.
Am oftat obosita, alunecand inapoi pe spate in pat. Am realizat in acelasi timp ca vechea Dolli ar fi fost entuziasmata si nerbadatoare pentru aceasta sansa, dar se pare ca noua Dolli....ar fi preferat sa doarma. Ce schimbare. Si in plus, la ce am nevoie de asa o transformare? Oricum nu voi arata mai bine ca si un vampir.
-Acum hopa sus, dulceata, avem mult de lucru si tu nu reusesti decat sa-mi provoci distres si lichid din acela care imi strica hainele scumpe....cum se numeste? Ah da, transpiratie, spuse acesta, tragandu-ma afara din pat, astefel incat intr-o secunda ma aflam cu picioarele pe parchetul rece, in fata sa. Am scos un mic icnet de protest.
Acesta era la doar cativa centimetri distanta de mine, avand aceeasi inaltime ca si a mea. Am putut vedea ochii sai plimbandu-se de-alungul corplui meu acoperit doar de maieu si boxeri, analizandu-l si studiindu-l atent. Am putut simti culoarea ridicandu-se in obrajii mei de la neincrederea in sine si in propria imagine.
Arturo a pocnit din degete, si in cateva secunde, unul dintre vampiri, care banuiesc ca erau ajutoarele sale, i-a inmanat un metru, iar acesta mi-a luat indata inaltimea si marimea la bust, talie si solduri.
-1.75 m, 83-60-86, frumos, pentru un om, spuse acesta ranjindu-mi, si i-am zambit.
-Bineinteles insa ca proportionarea in bust si solduri nu e foarte simetrica si tenul tau are tendinte de a produce sebum, dar nimeni nu e perfect...in afara de nemuritori, spuse Arturo superior si mi-am dat ochii peste cap.
-Gata? Pot sa ma culc la loc? Am intrebat inocenta, fluturand din gene.
-Sa te culci? Draga mea, nu iti vei mai face somnul de frumusete pana maine dimineata, acum este timpul pregatirii tale, spuse acesta amuzat.
Inainte sa mai pot protesta, Arturo si-a pocnit degetele si de indata in fata mea s-au afisat ceilalti vampiri. Am facut precauta un pas inapoi.
-Papusa, acestia sunt asistentii mei, spuse el, gesticuland spre vampiri. -Se vor ocupa de tratamentele tale din aceasta dimineata, de par si de machiaj, iar eu ma voi ocupa de tinuta ta si le voi da indicatii. Vreau sa ii asculti si sa nu te opui daca sugereaza ceva. Daca aud ca ai fost fetita rea, te asigur ca tinuta ta va fi un sac de cartofi deseara, asa ca ai grija, ma atentiona acesta, ridicandu-si degetul aratator.
M-am abtinut sa nu pufnesc in ras, deoarece oricat de dur vroia sa para, nu ii iesea nicium.
Am dat aprobator din cap, iar intr-o secunda acesta a disparut din camera. Cat ai clipi am fost cuprinsa de doua maini, si am fost grabita cu o viteza supranaturala in alt loc.
-Sa nu mai faceti asta! m-am plans eu, ametita.
Cand lumea nu s-a mai invartit in jurul meu, si tavanul a schimbat pozitia cu parchetul, am observat unde ne aflam. Eram intr-un fel de Spa, in fata mea aflandu-se un jacuzzi si o sauna. Langa mine se aflau asistentii lui Arturo. Nu am apucat sa mai admir locul, deoarece am fost impinsa intr-o camera, care continea un jacuzzi mai mic si o masa de masaj. Unul dintre ajutoare mi-a oferit un costum de baie, iar dupa aceea toti 6 au disparut. M-am asigurat ca nu mai e nimeni in camera, si m-am schimbat in el, asteptand sa reapara ceilalti.
Dimineata am petrecut-o facand tot felul de tratamente, masaje si impachetari. Tratament pentru ten, pentru piele, impachetare cu aur, cu miere, si masaj de intretinere. Am avut deci o dimineata minunata, care chiar mi-a ridicat moralul. Vampirii astia erau destul de priceputi, si recunosc ca m-as putea obinsui cu asa ceva zilnic.
Pe dupa-masa ne-am retras intr-un mic salon, unde asistentii au inceput sa-mi faca manichiura si pedichiura. Am ales pentru ambele o oja rosie, spre visiniu.
Dupa aceea, au ramas de bifat parul si machiajul. Bineinteles ca insistau sa-mi faca un coc sau o impletitura si mi-a luat vreo ora sa-i conving sa-mi indrepte simplu parul, din moment ce mai tot timpul il purtam ondulat. Intr-un final, mi-au ascultat rugamintile, si mi-au taiat varfurile despicate iar dupa am putut sa ma bucur de parul meu dat cu placa.
Cat despre machiaj, am lasat asta pe seama lor, din moment ce nu stiam exact ce mi s-ar potrivi cel mai bine, iar ei garantat aveau ochiul mai format. Doar erau vampiri, ce naiba.
Puteam auzii de afara servitorii si vampirii alergand si agitandu-se pe coridor, punand la punct ultimele mici detalii ale balului.
Intre timp am primit si o vizita de la Arturo, care s-a asigurat ca asistentii isi fac treaba bine, dupa standardele sale, si mi-a pus cateva intrebari despre preferintele mele in materie de tinute de seara. Cum nu am mai fost niciodata la un bal sau ceva atat de serios, nu am stiut ce sa-i raspund, balbaindu-ma. Am reusit pana la urma sa indrug ca as vrea o rochie provocatoare, dar in limitele decentei, eleganta, de preferinta neagra si care sa aiba un strop de culoare. Acesta m-a ascultat atent, dand din cap, inainte sa iasa mormaind:
-De asta nu imi plac mie muritorii, atat de superficiali! Se planse el.
Nu cu mult dupa s-a reintors cu niste materiale de rochii, pe care le-a infasurat in jurul meu, cosand si taind din ele.
-Pentru Dumnezeul tuturor designerilor, vrei sa nu te mai misti, copilo?! Se rasti acesta la mine, cu o bucata de ata in gura si cu acul in materialul care ma infasura.
-Cred ca materialul acestei rochii imi da o reactie alergica, fara gluma, m-am plans eu, scarpinandu-mi pielea iritata.
-Prostii, spuse acesta, indreptandus-i atentia asupra cusutului.
-AUUU!!! Am strigat, atunci cand am simtit varful ascutit al acului facand contact cu pielea mea.
-Oh, la naiba, iti curge sange! Se planse Arturo, si am putut vedea capul tuturor vampirilor asistenti indreptandu-se spre noi. Am inghitit in sec. Nu era bine.
-Toata lumea afara! Comanda Arturo, iar cu putina ezitare si foame in ochi, toti au parasit camera. Nu mi-am dat seama ca picioarele imi tremurau cu intensitate. Arturo m-a linistit si s-a ocupat in continuare de rochie, parand neafectat de sange. Am stat cu inima in dinti pe tot parcursul.
Si, credeati ca am scapat de mancarimi? Nu, surpriza, era intradevar alergie si a durat doua ore sa nu mai arat ca o rosie.
In urmatoare ora, parul si machiajul erau gata, si eram nerabdatoare sa le vad. Asinstentii m-au tinut cu spatele la oglinda, iar cand a venit momentul, mi-au invartit incet scaunul, dandu-i voie oglinzii sa ma dezvaluie.
In primele secunde, am stat zapacita, privindu tanara din fata mea si intrebandu-ma cine naiba era. Nu semana deloc cu mine, era....atat de frumoasa. Parul auriu si indreptat perfect ii cadea lucios pe umeri, ochii albastri ii erau pusi in evidenta de negrul conferit de smokey eyes, iar buzele ii erau mai pline ca niciodata si rosii ca sangele.
-Ce spui, iti place rezultatul final? Intreba unul dintre asistenti, entuziasmat.
Abia atunci am revenit la realitate si am realizat ca fata din oglinda eram de fapt eu.
-Nu imi place, iubesc felul in care m-ati aranjat! E incredibil! Sunteti incredibili! am soptiti eu mirata, apropindu-ma mai mult de oglinda si cercetandu-mi fiecare por. Asistentii au inceput sa chicoteasca, fiind multumiti de reactia mea.
In cateva minute a dat buzna si Arturo in camera, incarcat de umerase cu ceea ce am presupus ca erau rochii, acoperite de cate o invelitoare roz pal.
Acesta s-a oprit pe loc cand m-a vazut:
-Pe toti Sfintii designeri, esti de nererecunoscut. Daca nu as stii, nu as crede ca esti muritor, spuse acesta, analizandu-ma cu ochii sai verzi, si i-am zambit pentru tentativa de compliment.
-Nu stiu cum sa-ti multumesc pentru tot, am spus eu, entuziasmata.
-Oh, dragutica, si asta inca nu e tot. E timpul pentru alegerea tinutei! Spuse acesta, ridicand umerasele in aer si am simtit un zambet larg conturandu-mi fata.
Arutro a venit langa mine, cuprinzandu-mi bratul cu mana sa, si in cateva secunde ma aflam ametita in alta sala. Una cu multe cabine de proba si o canapea mare in mojlocul salii. M-am luat de cap ca sa incerc sa nu mai vad totul cu dublura.
-Scuza-ma dulceata, dar suntem in criza de timp, spuse acesta indiferent, aparand langa mine.
Am privit rochiile din mainile sale, intrebandu-ma cand a avut timp sa faca atatea. Adica, mi-a spus ca va face una dupa preferintele mele. De unde 4?
L-am auzit pe acesta oftand, privindu-le:
-Draga mea, asculta atenta si nu ma intrerupe, situatia sta astfel: Am aici patru rochii, dintre care una a fost facuta astazi de catre mine, imbinand preferintele tale cu ale mele, spuse acesta, aratandu-mi unul dintre umerasele cu o rochie acoperita.
-Aha, si restul? Am intrebat, gesticuland spre ele. Acesta ofta din nou.
-Ei bine, aici e partea ....ciudata. Majestate Sa, printul Tiberiu, mi-a inmanat trei rochii, dintre care a spus ca vrea neaparat sa alegi una. Bineinteles, nu am avut nimic impotriva, deoarece va fi viitorul nostru conducator si are gusturi rafinate...cel putin avea, deoarece,ahm...rochiile acestea sunt....hmm, departe de gusturile mele, sa spunem. Nu stiu ce l-a apucat....povesti acesta, trecandu-si o mana prin par.
-Departe de gusturile tale? Adica? Ce vrei sa spui? l-am intrebat eu, curioasa.
-Mai bine intri in cabina de proba si vezi singura despre ce e vorba, spuse acesta, inmanandu-mi rochiile, impingandu-ma intr-o cabina si tragand cortina dupa el. Am inceput nerabdatoare sa despachetez cele trei rochii de la Tiberiu. Ce ciudat, sa-l intereseze imbracamintea mea de la bal. Oare ce punea la cale?
Incurand, am aflat insa ce punea la cale. Intr-un mod foarte neplacut. Argh, ticalosul, trebuia sa-mi dau seama ca va incerca intentionat sa ma faca de rusine si la bal.
-Chiar trebuie sa le incerc? Te rog Arturo, nu ma face sa ies asa! M-am plans eu din cabina, incercand sa-l conving.
-Imi pare rau capsunica draga, am niste ordine de urmat, spuse acesta nonsalant.
-Argh, pentru Dumnezeu, am marait eu, inainte sa trag cortina si sa ies in sala, in fata celorlalti. Si spre marea mea fericire, erau toti sapte acum aici. Iei, si mai penibil pentru mine.
M-am oprit in fata lor, mutandu-mi privirea pe un perete, nedorind sa le vad expresiile. La inceput a fost liniste, dupa care s-au auzit niste chicote infundate, care in final s-au transformat in niste rasete cu adevarat isterice.
-Scumpo, a sunat bunica, isi vrea rochia inapoi, rase Arturo, ramand fara aer.
Eram imbracata intr-o rochie gigantica, roz, cu fundite roz ciclamen peste tot, una imensa chiar deasupra posteriorului meu, facandu-l sa para urias.
-Nu e amuzant! Am marait eu, aruncandu-i o privire ucigatoare, si ridicand poalele rochiei, incercand cu greu sa ajung inapoi in cabina, ca sa probez urmatoarea rochie dezastruoasa.
Aceasta era neagra de latex, crapand pe mine, si extrem de scurta, astfel incat trebuie sa o trag de fiecare data cand faceam un pas, ca sa nu mi se vada lenjeria. Zici ca era rochie de animatoare din club. Intr-adevar, perfecta pentru un bal.
Reactia celorlati a fost cam la fel, insa de data aceasta, pe langa rasete au fost prezente si fluieraturi, spre iritarea mea.
Ultima rochie a fost insa cireasca de pe tort. Era galbena, facandu-ma sa arat ca o lamaie gigantica, avea un corset care nu imi permitea sa respiri, si pe langa asta, materialul era si transparent, toata lenjeria fiind la vedere.
Dupa runda de ras a celor prezenti, m-am repezit in cabina, fiind usurata sa scap de corsetul sfaramator de oase. Doamne ajuta, insfarsit eram gata cu alegerile...rafinate, ale lui Tiberiu, in materie de rochii.
Imediat, o mana care tinea un umeras cu o rochie a fost introdusa pe langa cortina, si am infascat-o nerabdatoare.
-Ma bazez pe tine ca aceasta o rochie este normala, am strigat eu.
-Nu vei fi dezamagita, raspunse Arturo, si i-am putut auzi pasii indepartandu-se.
Am dezvelit repede rochia din invelitoare, si am suspinat la frumusetea ei. Era perfecta.
Am luat-o repede pe mine, aceasta potrivindu-se perfect pe corpul meu, si m-am admirat zambitoare in oglinda. Era neagra, fara bretele si nu necesita sutien. Era decorata elegant cu niste modele argintii in fata, care coborau treptat de la bust pana la talie. Era scurta in fata si cu o trena lunga in spate, o combinatie perfecta intre indraznet si decent.
Acesta se varsa frumos pe trupul meu, punandu-mi in evidenta formele, nefiind nici prea stramta nici larga. Perfecta.
Am dat cortina la o parte si am iesit triumfatoare afara, zambind. Cand au pus ochii pe mine, am putut vedea fata tuturor picand. In ochii lor se afla admiratie, si am simtit cum ma inrosesc.
-DA! striga Arturo, sarind de pe canapea. -DA, AM REUSIT, E PERFECTA! SUNT GROZAV! Spuse acesta mandru, prinzandu-ma de mana si invartindu-ma, astfel incat am facut o pirueta eleganta.
L-am vazut apoi incruntandu-se, si frecandu-si ganditor barbia.
-Stai aici, stiu de ce ai nevoie, spuse el, disparand si materizalizandu-se din nou peste un minut, in sala. In mana avea o pereche de tocuri frumoase, rosii, pata de culoare de care aveam nevoie, si niste accesorii argintii. Mi le-a inmanat zambitor, si le-am probat repede, privindu-ma in oglinda. Acum, intradevar, tinuta era completa. Aratam mai bine ca niciodata.
-Si voila, rezultatul final! Esti splendida dulceata, o tinuta putin cam indrazneata pentru un bal elegant, dar cine spune ca nu ai voie sa fii diferita, in special cand porti o creatie Arturo St. Pierre? Spuse el, facandu-mi cu ochiul.
-Nu se va supara Tibi...adica, ahm, Majestatea Sa, ca nu voi purta una dintre rochiile oribile alese de el? Am intrebat, si l-am putut auzi pe Arturo chicotind.
-Imi voi asuma acest risc, ciresica. Daca e ceva ce am invatat in cariera mea, acel lucru este ca cea mai inteleapta alegere este sa lasi persoanele sa poarte ceea ce le place, nu sa le obligi, imi spuse acesta, zambind reasigurator.
I-am zambit inapoi, fiind total de acord cu ceea ce a spus, si m-am repezit spre el, incolacindu-mi bratele in jurul sau, intr-o imbratisare.
-Iti multumesc nespus de mult pentru tot Arturo, esti genial, am ciripit eu, entuziasmata.
Am putut simti mana sa atingandu-mi precauta spatele.
-Ahm, iti multumesc frumos draga, dar cum sa-ti spun...nu prea imi plac aceste exteriorizari ale afectiunii, nici nu stii cate bacterii si microbi se pot transmite...in special de la muritori, fara jignire, scumpo, bolborosi el.
M-am retras din imbratisare, privindu-l intelegatoare. -E in regula, accept asta pentru ca m-ai facut atat de frumoasa, am glumit eu.
-Doar ti-am pus in valoare trasaturile....dar da, a fost si talentul meu implicat, spuse el ingamfat, si am ras.
-Dragutica, as mai sta cu tine, dar nu mai e nici macar o ora pana la inceperea balului. Te sfatuiesc sa te retragi la tine in camera si sa te pregatesti....daca mai ai ceva de facut, spuse el, dand din umeri. Nu am putut sa nu ma gandesc cat de repede a trecut timpul.
-In regula, as face asta cu mare placere, daca as stii unde ma aflu si pe unde trebuie sa plec, am recunoscut eu.
-Ah da, scuza-ma, ranji acesta, prinzandu-ma de mana. Oh nu, nu iarasi.
In cateva secunde ma aflam intre patru pereti roz, cunoscuti. Camera mea. Adica nu chiar a mea, cea care mi-a fost oferita. M-am uitat in jurul meu, dar Arturo era de negasit. Probabil ca are pregatiri si nu a mai avut timp sa stea. Eram oricum sigura ca il voi revedea la bal.
M-am hotarat sa fac un ultim drum la baie inainte de inceperea balului, ca sa ma mai privesc in olginda. Nu aveam oricum altceva mai bun de facut.
Am iesit pe hol, asteptandu-ma sa dau de oameni si vampiri grabiti si agitati, dar spre suprinderea mea, era gol. Hmm, straniu. Am inceput sa strabat holul intunecat, pana am ajuns la baie, unde am facut niste mici retusuri si m-am privit in continuare in oglinda ca si narcisista care sunt.
Dupa vreun sfert de ora, am parasit baia, indreptandu-ma incet spre camera. Ma intrebam daca va veni cineva sa ma escorteze la bal, deoarece pe langa faptul ca habar nu aveam in ce sala se va tine, nu as fi mers acolo singura nici in ruptul capului.
Eram in apropiere de camera mea, la o distanta de cativa pasi, cand brusc am simtit o rafala de vant, si in urmatoare secunda am fost lipita cu spatele de un perete rece, tinuta cu o mana puternica de gat, iar alta imobilizandu-mi inchieturile deasupra capului. Mi-am revenit din soc, privind figura din fata mea, la cativa centimetri de mine. Avea parul negru, lucios, dat elegant cu gel pe spate, o fata proaspat barbierita care ii punea in evidenta maxilarul puternic si trasaturile frumoase. Mirosul sau era un deliciu pentru simturi. In fata mea, imobilizandu-ma, se afla Tiberiu, cu un zambet provocator pe fata. Si eu iar am inceput sa salivez la vederea sa, grr.
-Chiar e nevoie sa ma imobilizezi si sa ma trantesti de pereti intotdeauna cand ne vedem? Am comentat eu, deja satula de atitudinea sa.
-Casa mea, regulile mele, spuse acesta cu ochii fixati asupra mea, intr-un mod destul de inspaimantator.
-O iau ca pe un poate, am spus, incercand sa ma eliberez din stransoarea ta, insa acest lucru doar l-a enervat pe Tiberiu, care m-a impins cu forta in perete, lipindu-si corpul solid de al meu. Am scos un mic tipat la impact, simtind durerea inflorind in spatele meu. De ce trebuia sa fie atat de brutal?
-Asculta aici fetito, nu am chef de prostiile tale. Am venit doar sa-ti dau niste indicatii, sau mai bine zis ordine pentru bal, din moment ce te-ai comportat cu un copil razgaiat ce esti in fata membrilor Consiliului, marai el, la cativa centimetri de fata mea.
Durerea a fost inlocuita de furie. Ce imi pasa mie ca erau membrii ai Consiliului? Erau niste vampiri straini care ma priveau ca si pe o bucata de carne.
-Si daca crezi ca voi pica in genuchi si iti voi cere iertare, te inseli amarnic, am marait eu in directia sa, incercand din nou sa ma zbat, dar fara folos.
Tiberiu isi apropie capul amenintator de mult de al meu, nasurile noastre aproape atingandu-se.
-Oh, dar nu imi fac griji in privinta scuzelor draguto, sunt multe feluri in care te pot aduce in genunchi, pentru diverse scopuri, ranji acesta, respiratia sa dulce mangaindu-mi fata.
-Perversule, i-am reprosat, incercand sa-mi controlez roseata. Acum chiar nu era un moment bun.
Am simtit mana sa incolacindu-se mai tare in jurul gatului meu, si impingandu-mi capul mai puternic in perete. Am incercat sa-mi inghit nodul din gat, dar nu reuseam.
-Ajunge, marai acesta, ochii sai gri nervosi. -Baga in capul tau mic ce urmeaza sa-ti spun, deoarece nu voi repeta de doua ori, incepuse acesta, si m-am incruntat la cuvintele sale, incercand sa-l lovesc in stomac, dar am rezultat lovindu-ma pe mine. Cacat, avea un stomac de otel.
-La bal vei fi precauta si vei tine mereu ochii pe unul dintre membrii Familiei Regale, pentru ajutor in cazul in care intri in belele sau intr-o situatie neplacuta, si cu tine acolo, nu m-as mira. Nu vei intra in vorba cu nimeni, decat daca vei fi adresata. Daca esti invitata la dans, vei accepta, indiferent de vampir. Este considerat lipsa de respect refuzul, iar tu vrei sa le demonstrezi tuturor ca esti o fetita politicoasa si bine-crescuta, nu e asa? A spus Tiberiu, strangandu-si mana atat de tare in jurul gatului meu, incat am ramas fara aer. Temandu-ma pentru viata mea, am dat repede din cap, inainte sa mor asfixiata.
-Bun, ranji acesta, eliberandu-mi gatul, si am inspirat usurata guri mari de aer. Tiberiu mi-a dat drumul si la incheieturi, si am incercat sa ma echilibrez, proptindu-ma de perete. Acesta a facut cativa pasi in spate, studiindu-ma cu ochii sai argintii, reci. Am putut vedea niste urme de interes in ei.
-Hmm, riscanta alegere pentru bal, dar nu iti sta rau, desi esti om, spuse acesta, plimbandu-si privirea asupra mea. Am incercat sa-i ignor remarca.
Intr-o secunda insa, m-am simtit din nou imobilizata de peretele rece, cu mainile suspendate desupra capului. Nu iarasi, cand se va termina? Am oftat, exasperata.
-Stii ce ti-ar fi stat mai bine? Imi sopti acesta suav in ureche, facandu-mi pielea de gaina.
-Stai, lasa-ma sa ghicesc, urmeaza cumva o replica din aceea proasta cum ar fi: "Ti-ar sta mai bine goala"? Am spus eu ironica, recapatandu-mi curajul.
Am putut auzi chicotul lui Tiberiu.
-Nu, ma refeream la una dintre rochiile pe care ti le-am oferit, dar nici varianta ta nu e rea, rase acesta si mi-am simtit obrajii in flacari. Tocmai i-am demonstrat ca nu e singurul pervers de aici, grozav.
-Nemernicule, am marait eu.
Tiberiu mi-a ranjit, iar in urmatoarea secunda, ceva absolut neasteptat s-a intamplat. A inceput sa-si apropie fata de a mea, facandu-mi inima sa stea in loc, dar brusc si-a indreptat capul spre gatul meu, lipindu-si buzele reci de el. Mi-am simtit respiratia blocandu-se in plamani, si inima incepand sa bata intr-un ritm alert. Tiberiu a inceput sa-si miste buzele de-a lungul sau, plantand mici saruturi pe pielea mea fina. Mi-am simtit stomacul strangandu-se si un foc necunoscut izbucnind inauntrul meu.
-C-ce faci? Am gafait eu.
-Mirosi prea bine, sopti acesta, cu buzele inca lipite de gatul meu.
A inceput sa-mi sarute gatul din nou, prinzand mici particele de piele intre buzele sale, tachinandu-le. Am simtit un fior de placere in intregul corp,si am realizat ca focul dinauntrul meu era defapt....dorinta. Dorinta de a-l avea. Dorinta si placere.
Fara sa realizez ce fac, m-am lasat purtata de senzatia buzelor sale reci pe pielea mea fierbinte, si mi-am introdus mana in parul sau matasos, fiind acaparata de placere. Acesta isi plimba mainile asupra coloanei mele vertebrale, in jos, pana la coapse. Am scos un mic geamat.
M-am lasat purtata de moment, pana cand am primit palma zdravana a realitatii, in momentul in care am simtit...colti, zgariindu-mi pielea subtire a gatului. Mi-am deschis larg ochii, socata si speriata, incercand sa scap de sub presiunea lui Tiberiu. Am inceput sa ma zbat, sa-l lovesc, dar fara folos. Eram prea slaba, nu se clintea, dintii si buzele sale neparasindu-mi gatul.
Sa vedem, tipat: exclus, lupta: exlcus, facutul pe desteapta: buna idee(si singura ramasa de altfel).
-Ei bine, mai bine sa lingi decat sa sugi, am spus eu, cand i-am simtit limba pe gatul meu, in locul dintilor. Speram totusi ca nu l-am provocat cu aceste cuvinte.
-Baietii ling, fetele sug, spuse acesta, cu fata inca asupra gatului meu, si mi-am putut imagina ranjetul din spatele acelor cuvinte perverse.
Am incercat sa nu ma inrosesc, si sa ma gandesc ca ma aflam intr-o situatie de viata sau de moarte. Stati sa rectific: facutul pe desteapta: exclus.
Cand am inceput sa-mi pierd speranta ca voi mai scapa din stransoarea lui Tiberiu, care imi provoca niste senzatii interzise, am auzit brusc un zgomot pe hol. Acestas-a retras intr-o secunda de la gatul meu, atintindu-si privirea asupra holului intunecat. Am profitat de ocazie, smulgandu-ma atunci cand nu se astepta din stransoarea sa, si sprintand spre camera mea, unde am intrat fara rasuflare, trantind usa in urma mea si rugandu-ma sa nu ma fi urmarit.
Am stat cateva minute bune cu spatele lipit de usa, cu ochii inchisi si picioarele tremurand de frica si din cauza senzatiilor intense traite, ascultand fiecare mic zgomot de pe hol. Ma rugam sa nu vina din nou, deoarece stiam ca nu ii voi putea rezista si s-ar putea termina rau.
Dupa ceva vreme, mi-am putut simti ritmul inimii si respiratia revenindu-mi la normal, si mi-am facut curajul sa-mi deschis incet ochii, si sa-mi delzipesc spatele de usa. .
Am facut cativa pasi precauti in fata, incercand sa-mi controlez tremuratul. Mi-am zambit singura. Gata Dolli, a plecat, esti in siguranta, sigur nu va incerca sa faca ceva la bal, de fata cu atatia omeni...ahm, vampiri. Sau?
In acel moment, inima mi-a stat pe loc cand am auzit o voce:
-Nu te intristeaza vremea asta urata?
Mi-am atinitit tematoare ochii in directia vocii necunoscute. Privirea mi-a picat la fereasta in fata careia se afla un barbat, cu spatele intors la mine, imbracat intr-un costum complet negru , extrem de elegant, care ii venea la perfectie, accentuandu-i constitutia ateletica, inalta si umerii puternici. Pantofii ii erau perfect asortati, fiind o alegere ciudata de rosu inchis, care mi-a amintit instant de tinuta mea. Acesta parea sa priveasca abosrbit pe fereasta. Si da, garantat era vampir. Grozav, scap de unul si dau de altul.
-Pe mine unul ma indispune...si gandeste-te ca asa e vremea aici mereu, continua acesta cand a vazut ca nu raspund, pe o voce mangaietoare, care imi dadea insa fiori pe spate. Era ca si cand ar ascunde venin in ea.
-C-cine esti? Am intrebat eu, cu teama in voce. Adica, se recunoastem, eram singura cu un vampir strain intr-o camera, nu era tocmai un basm.
Acesta se intoarse incet si gratios de la fereasta, spre mine. Am expirat brusc aer cand l-am vazut complet, sub lumina lunii. Avea cei mai rari ochi violet pe care i-am vazut vreodata, de fapt, nu am mai vazut niciodata o persoana cu ochi de o asemenea nuanta. Bine, el nu era persoana, era vampir ce-i drept. Parul ii era tuns periuta, si era alb, alb, aproape la fel de alb ca si pielea sa. Ma intrebam daca se vopseste sau ceva, deoarece parea putin mai in varsta ca si mine, in niciun caz batran fizic. Trasaturile sale erau fine, frumoase, si daca ma uitam cu atentie puteam observa ca imi aminteste de.....Tiberiu. Dar cum? Sunt sigura ca doar Andrew e fratele sau.
-Vad ca zvonurile sunt adevarate, spuse acesta facand cativa pasi eleganti spre mine, ochii sai violet fixandu-ma. Am observat ca mi-a evitat intrebarea.
Am facut cativa pasi inapoi, din instinct si teama. Era ceva ce ma infricosa la el.
-C-care zvonuri? Am soptit.
Acesta imi zambi. Un zambet de gheata.
-Nu esti asa cum ne asteptam. Esti delicata, fragila. Nu vad cum ne-ai fi de folos sau cum ai putea insemna ceva. Esti doar o fetita fara aparare, spuse acesta rece, apropindu-se de mine, si am inceput sa tremur de frica. Inima imi batea mai sa-mi iasa din piept. Ce voia sa-mi faca? In momentul acesta, vampirul strain imi amintea foarte mult de Tibieriuin pasele sale proaste. Si atunci, niciodata nu se sfarsea bine.
-Dolores, iti este frica de mine? Intrebase acesta cu un zambet pe fata, la doar cativa pasi de mine.
Am dat negativ din cap, desi tot corpul imi tremura intr-un mod nebunesc, si nu puteam sa-mi controlez nici respiratia nici inima. Nu puteam sa ii arat ca ma sperie, atunci voi fi o prada si mai usoara.
Am vazut dintii albi ai acestuia in intuneric, reactie la raspunsul meu, iar in ceteva secunde, am simtit o respiratie rece pe fata. Era in fata mea. Tot aerul mi-a ramas captiv in plamani, si am vrut sa ma intorc sa fug dar acesta m-a prins de maini, tragandu-ma in el. Puteam simti materialul costumului sau lipit de picioarele mele goale, un fior strabatandu-mi corpul in acel moment.
-Atunci de ce reactionezi asa? Soptise acesta mieros, respiratia sa mangaindu-mi fata. Nu am fost in stare sa raspund, doar sa tremur in continurare. Grozav acum chiar sunt moarta. Nimeni nu ma poate auzi daca tip, probabil sunt toti deja in sala balului.
Brusc, acesta a facut un gest neasteptat, luandu-mi mana intr-a sa, si ducand-o incet la buzele sale reci, plasand un mic sarut pe ea. Am tresarit la atingere.
-Da-mi voie sa ma prezint domnisoara, ma numesc Asher Knight si fac parte din Familia Regala, spuse acesta, ridicandu-si capul ca sa ma priveasca.
Am simtit cum am incremenit atunci cand realizarea m-a izbit. Asher? Asher Knight? Oh nu, era varul lui Tiberiu. Cel de care a incercat sa ma ascunda. Si acum, eram singura cu el intr-o camera. De ce mi se intampla mereu mie?
Acesta a afisat o expresie amuzata la vederea fetei mele.
-Sa inteleg ca ai auzit de mine. Si dupa expresia ta, am o presimtire ca dragul meu var Tiberiu nu m-a laudat prea tare, rase acesta ironic, timitandu-mi fiori pe sira spinarii.
-Tiberiu? Am intrebat eu, inainte sa gandesc. Eram curioasa de unde stia ca Tibi mi-a vorbit despre el.
-Da, pareati destul de....apropiati acolo pe hol, ranji acesta, si am simtit cum ma inrosesc instant.
-Nu eram si nu suntem deloc apropiati, Tiberiu este un arogant, manipulator care nu se sfieste din a ma abuza, am marait eu, devenind brusc nervoasa. Nu stiam exact ce era cu acest val de nervi, dar brusc actiuniile lui Tiberiu ma enervau, cum era si normal.
-Ei bine, iata ceva ce avem ceva in comun. Impartim aceeasi parere despre Tiberiu, ranji acesta, si am incercat sa-i zambesc inapoi din politete, dar nu prea mi-a iesit.
Acesta isi muta privirea de la mine, atintind-o asupra ceasului de la incheietura.
-Am fost desemnat de catre regina Cassandra sa te escortez la bal, si ar trebui sa plecam daca nu vrei sa intarziem si mai mult, imi spuse acesta, oferindu-mi bratul.
L-am luat cu ezitare si precautie, rugandu-ma sa nu isi foloseaca puterile ca sa ajungem acolo. Din fericire pentru mine, am mers normal afara din camera, pe hol si pe scari in sus spre surprinderea mea, deoarece nu am mai fost la etajul superior. Eram sigura ca paream extrem de crispata, deoarece sincer, Asher ma inspaimanta, ceva nu era in regula cu el.
Imediat cum am ajuns la etajul superior, am facut stanga, si am parcurs un hol elegant, fara vreo usa.Ma intrebam unde era toata lumea. Am ajuns intr-un final la capat, unde se afla poarta gigantica de sticla frumos sculptata. As fi vrut sa o admir mai mult, dar Asher m-a tras repede spre ea.
-Esti pregatita? Intreba Asher cand am ajuns in fata portii, parand totusi indiferent.
Mi-am privit nesigura papucii.
-Nu, dar ce conteaza, haide sa terminam odata, am recunoscut eu, tinandu-mi respiratia. Asher a dat din cap, si a deschis usa.
Am fost invaluita de ...lumina. Vedeam doar lumina. Totul era doar o lumina puternica. Am ramas blocata. Asher a inceput sa ma traga inainte, deoarece eu am uitat cum sa merg, picioarele fiindu-mi parca din jeleu. Dumnezeule, eram pe punctul de a intra intr-o sala plina cu vampiri! Iata la ce s-a ajuns, cand acum doua saptamani eram doar o fata simpla, intr-o lume umana. Era incredibil.
Imediat ce am patruns inauntru, urechiile mi-au fost mangaiate de o muzica angelica, clasica. Era atat de frumoasa, te invaluia parca intr-o transa. Am mai facut cativa pasi, si am putut insfarsit deslusi formele din jurul meu. Am expirat uimita aerul. Ne aflam intr-o sala din sticla. Complet din sticla! Tavan, pereti, parchet, tot! Puteai vedea clar luna inconjurata de stelele sale, daca te uitai la tavan. Mii de candelabre stralucitoare atarnau din tavanul de sticla, apartinand parca lumii abstracte, cosmice.
M-am apropiat de balustrada, deoarece eram singurii care ne aflam la un fel de etaj, asemanatoare unei loje. M-am uitat in jos, si am fost uimita sa vad o multitudine de vampiri de toate felurile si varstele, imbracati elegant, dansand cu partenerii lor pe ritmul muzicii cantate armonios la instrumente, de o trupa aflata pe o mica scena. Sala ea decorata de flori, ornamente, statui si tablorui scumpe.
Totul parea atat de feeric, atat de rupt din basm, dintr-o lume mistica in care nu aveam ce cauta.
Brusc, o mana rece pe spate m-a trezit din transa.
-Haide sa coboram, suntem asteptati. Poti admira tampeniile decorative mai tarziu, ma grabi Asher, si desi periculos, m-am incruntat la vorbele sale. Nu erau tampenii, erau frumoase.
Asher mi-a luat mana intr-un mod putin brutal, si m-a condus dupa el la scarile care conduceau spre nivelul general al salii.
Am inspirat adanc, pregatindu-ma sa cobor scarile.
-Prefa-te ca esti fericita, nu obligata sa fii aici. Ah, si cand ajungem la baza, lasa-ma pe mine sa trec primul, sopti acesta nervos si cu asta, am coborat incet scarile.
Treptat, am putut vedea chipul fiecarui vampir intorcandu-se incet spre Ahser si spre mine. Obrajii mei cred ca erau acum o culoare intensa de rosu si inima imi batea cu putere. Ma simteam atat de mica si neajutorata in comparatie cu ei si privirile lor intimidante. Am observat ca in sala s-a instaurat linistea, niciun instrument nu mai putea fi auzit, ceea ce m-a facut si mai emotionata si stanjenita. Mi-am aruncat privirea timida asupra vampirilor, citind pe chipul lor atat simpatie cat si superioritate si dispret. Familia regala nu era nicaieri, fapt care m-a incomodat. Aveam nevoie de ei aici, in cazul in care se intampla ceva.
Am simtit mana lui Asher stangand-o cu putere pe a mea, incercand sa ma linisteasca. Si din cauza durerii, a mers.
Intr-un final care a parut o eternitate, am ajuns la baza scarilor, fiind admirati in liniste de gramada de vampiri. Nimeni nu zicea sau facea nimic, si ma simteam extrem de incomod. Asta da situatie jenanta. Asher s-a oprit pe ultima treapta, gesticuland sa pasesc eu prima. Am ramas pe loc, fixandu-mi privirea serioasa asupra lui. A spus ca el va cobora primul.
Vazand reactia mea, Asher a ranjit si a coborat primul, soptind:
-Imi place, inveti repede.
Deci a fost un test?
Din senin, toti cei prezenti in sala s-au aplecat, facand cate o plecaciune eleganta. M-am uitat uimita le ei, iar apoi l-am simtit pe Asher introcandu-ma cu fata spre scari. M-am chinuit sa vad cine era acolo, in ciuda luminii puternice. In cateva secunde, am recunoscut acele figuri familiare. Familia regala. Nina, Tiberiu, Victoria si Andrew au inceput sa coboare cu pasi eleganti scarile, cu privirile ridicate, mandre. I-am privit cu admiratie. Pareau atat de rafinati, eleganti si importanti, incat era coplesitor.
Cand au ajuns la baza scarilor, regina s-a adresat celor prezenti:
-Va puteti ridica si va multumesc din suflet ca ne-ati onorat cu prezenta voastra! Le-a spus aceasta zambitoare, iar toti s-au ridicat zambindu-i, insa cu ochii atintiti in continuare asupra noastra.
Aceasta s-a aporpiat zambitoare de mine:
-Dolores, scumpo, arati superb! M-a complimentat aceasta, privindu-ma atenta, si i-am zambit. Era chiar mai superba, intr-o rochie lunga, albastra, decorata cu cristale scumpe.
-Va multumesc, Majestatea Dumneavoastra, dar nu ma compar cu frumusetea Dumneavoastra, am raspuns eu cu privirea plecata. Orele acelea de eticheta chiar s-au dovedit bune pentru ceva.
L-am putut observa pe Tiberiu dandu-si ochii peste cap la replica mea, si m-am abtinut sa nu-i scot limba. Era imbracat intr-un costum albastru inchis, elegant, accesorizat cu pantofi si curea maro, care ii ofereau o imagine rafinata dar in acelasi timp putin provocatoare.
-Tu ce cauti aici? Marai Tiberiu in directia lui Asher, de indata ce l-a vazut. I-am putut vedea pe toti incordandu-se.
-Sa inteleg ca nu ti-a fost dor de mine, draga Tiberiu? Ce pacat,raspunse Asher ironic, prefacandu-se ranit.
-Oh, dar lasa-ma sa iti arat cat de dor mi-a fost de tine ticalosule, marai Tiberiu indreptandu-se amenintator de mult spre el, dar a fost oprit de glasul impunator al Ninei:
-Tiberiu, te rog frumos, acum nu este momentul. Eu l-am invitat, face parte din familie, este dreptul sau sa fie aici, i-a explicat Nina, iar Tiberiu se incrunta vazand expresia victorioasa a lui Asher.
-Fie, marai el, aruncandu-mi si mie si lui Asher o privire veninoasa. Se pare ca am inceput bine seara.
-Oh, haideti, ce e cu atmosfera asta? Inteba Andrew, pasind spre multime. -Muzica! Striga el, iar dintr-o data, atmosfera de vis s-a intors prin reintoarcerea muzicii.
Fiecare vampir a inceput sa revina la dansul intrerupt mai devreme, uitand de mica disputa de mai devreme.
Asher, la fel ca si toti membrii Familiei Regale au disparut fara urma de langa mine, lasandu-ma singura printre vampiri necunoscuti.
Am incercat sa stau cat mai retrasa, ferindu-ma de strainii care imi aruncau priviri flamande, si privind cand un membru al Familei Regale, cand stelele si luna aflate deasupra mea, lasandu-ma purtata de muzica. Ma intrebam unde era Fabien, deoarece nu il vazusem deloc si incepeam sa-mi fac griji.
Unul dintre servitorii care ofereau pe o tava de argint, pahare cu ceva care parea a fi vin rosu mi-a atras atentia. Am zambit cand am realizat cine era.
M-am furisat incet, pe varfuri, in spatele sau, si cand nu se astepta, mi-am aruncat mainile in jurul taliei sale, intr-o imbratisare surpriza. Acesta a tresarit, mai sa scape tava, dar si-a recastigat echilibrul la timp.
-Dumnezeule Dolli, sa nu mai faci asta niciodata, sau sangele meu va umple paharele acestea pentru niste vampiri furiosi, sopti Blake serios, tragandu-ma deoparte.
-Scuza-ma, nu m-am putut abtine, am ras eu, vranda sa iau unul dintre pahare, dar Blake m-a pocnit peste mana.
-Nu Dolli, e sange, acolo este suc pentru tine, comenta acesta, indreptandu-si degetul spre un chelner cu ceea ce parea a fi suc de portocale pe tava.
-Dar nu vreau suc, vreau putin alcool, m-am plans eu, stramband din nas.
-In niciun caz, esti minora, raspunse acesta categoric.
-Argh, si ce? Am mai baut alcool inainte, si in plus, aici suntem in alta dimensiune, cu alte reguli. Haide Blakey, te rog! L-am rugat eu, dand inocenta din gene si prinzandu-i intre degete un carliont.
-Nu iti merge cu mine draguta, raspunsul e tot nu, spuse acesta spre exasperarea mea.
Argumentul meu a fost intrerupt de o voce cunoscuta in microfon. Mi-am facut loc spre scena, ca sa dau ochii cu Nina care tinea un discurs plictisitor despre bucuria de a avea atatia invitati prezenti la bal, despre eveniment si blabla. Am ascultat neinteresata, pana cand un cuvant mi-a atras atentia. Numele meu.
-Si acum, o invit in scena pe invitata speciala a familiei regale, Dolores Moore, spuse Nina incantata, iar ca in filme, o lumina reflectoare pica asupra mea. Nu cred ca mai trebuie sa mentionez cat de rosie eram. Aflatul in fata unei multimi de vampiri nu era punctul meu forte.
O mana m-a impins din spate si m-am dus impleticindu-ma spre scena, rosie ca racul. Cu ajutorul unui servitor am urcat sus, indreptandu-ma spre Nina la microfon. Aceasta m-a imbratisat cand am ajuns langa ea, si m-am intors cu un zambet nervos si orbita de reflectoare catre invitati. Grozav.
-Pe Dolores o cunosc inca din frageda copilarie, aceasta fiind protejata mea, povesti regina mandra. Protejata?
-Balul din aceasta seara este dat in onoarea sosirii ei la palat, spuse Nina iar sala a erupt in aplauze. Am inghiti in sec, privind emotionata toti peretii.
-Ai dori sa ne impartasesti ceva, Dolli? Intreba Nina, punandu-si in mod reasigurator o mana pe umarul meu.
-D-defapt, da, as dori, am raspuns eu cu glasul tremurand, luand microfonul din mana Ninei. Aceasta mi-a zambit.
Am inspirat adanc aerul, fixandu-mi privirea asupra multimii:
-Buna ziua tuturor,...ahm, de fapt, buna seara, ma scuzati, m-am balbait si am auzit un chicot familiar. Tiberiu, argh. -Vreau sa spun ca ahm, ei bine, acest bal este ceva nemaivazut si nou pentru mine, dar pot sa spun ca imi este pe plac. Si sa stiu ca este dat in cinstea mea, este ahm...coplesitor. Chiar nu era nevoie, am spus eu, privind-o pe Nina. -Vreau sa-i multumesc Familiei Regale ca m-a primit cu bratele deschise in aceasta ahm, noua lume, am mintit eu. Nu cred ca ar fi dat bine sa povestesc cum am fost rapita. -Fara ocrotirea si ospitalitatea lor, cred ca as fi fost mancata de mult de unul dintre voi, am spus eu razand. Razand singura, deoarece celorlalti nu li s-a parut bancul foarte amuzant.
Am mai ras ca proasta singura putin, dupa care m-am gandit ca era cazul sa inchei discrusul, daca nu vreau sa ma fac si mai tare de ras.
-In aceste doua saptamani, am intalnit persoane minunate in acest loc, am spus eu, incercand sa-l gasesc cu privirea pe Fabien, dar fara folos. -Persoane care mi-au demonstrat ca nu este pana la urma o diferenta morala asa de mare intre vampiri si oameni, am continuat, primind cateva suntete de dezaprobare pe care le-am ignorat, - Dar si persoane mai putin minunate, care m-au invatat ca niciodata muritorii nu vor fi pe aceeasi lungime de unda cu nemuritorii, am recunoscut eu, indreptandu-mi privirea spre Tiberiu, care era inconurat de femei doritoare. Acesta si-a dat ochii peste cap. -Multumesc pentru atentie, atat am avut de spus, am terminat eu. Pentru un moment a fost liniste, dar dupa cateva secunde Nina a inceput sa bata timid din palme, iar sala a erupt din nou in aplauze.
Am coborat rusinata de pe scena, inapoi la Blake.
-Bravo Dolli, i-ai facut praf, bate cinciul, spuse acesta, ridicandu-si mainile.
-Lasa-ma in pace si adu-mi alcool, am raspuns frustrata, disparand in multime.
Restul serii l-am petrecut dansand cu diversi vampiri, care m-au invitat la dans si pe care nu era politicos sa-i refuz. Se pare ca multi erau interesati de dansul cu o muritoare.
In timp ce dansam cu un tip gen viking blond, l-am observat in stanga mea pe Tiberiu, dansand cu o blonda intr-o rochie prea stramta si scurta, rosie, care parea fermecata complet de el. Acesta ii vorbea intruna, iar ea asculta cu admiratie. Imi venea sa vomit. Cred ca era a saptea tipa pe seara asta pe care o vrajea.
In spatele vikingului, o figura familiara mi-a atras atentia. Era Fabien. Simpla sa vedere imi facea inima sa tresara de fericire. Arata la fel de bine ca si intotdeauna, cu parul dat intr-un mod elegant cu gel, si intr-un costum negru, Armani. M-am hotarat sa merg la el dupa ce se termina dansul cu vampirul blond si sa-l cert ca nu m-a cautat, cand i-am observat partenera de dans. Era Victoria, intr-o rochie lunga, tip sirena, de culoarea zapezii. Acestia valsau gratios, discutand si razand la fiecare minut. Pareau atat de veseli si ...potriviti impreuna. Am simtit un junghi la aceasta idee si fara sa vreau, m-am putut simti clocotind de gelozie cand o vedeam atingandu-l pe Fabien. Oh, cacat Dolli, el nu e al tau, poate dansa si fii cu cine vrea el, nu e treaba ta, am incercat eu sa-mi repet in cap, incercand sa-i ignor. Dar nu puteam. Ma deranja faptul ca nu m-a cautat si ca statea cu Victoria, dansa cu ea si nu cu mine.
Dupa ce s-a terminat dansul, tot ce-mi amintesc este ca am cautat si gasit un pahar de vin, l-am dat pe gat, dupa care m-am intins daramata pe una dintre canapelele albe. De ce e viata atat de cruda?
Cugetam la sensul vietii, cand brusc am simtit un bobarnac peste nas.
-Timpul pentru cina, a spus Tiberiu plictisit, indreptandu-se afara din sala.
M-am ridicat nervoasa, frecandu-mi nasul. Invitatii incepeau sa paraseasca sala balului sau se pregateau de plecare.
-Vampiri idioti, pun cina dupa bal, cine a mai auzit de cina dupa ora 00 noaptea? E mic dejun in toata regula! Am bombanit eu furioasa, descaltandu-ma de tocurile incomode si indreptandu-ma descult afara din sala.
Era momentul adevarului.