Victoria lua o gura din ceaiul adus de Hope si apoi isi deschise geanta scotand un dosar din plastic de culoare albastra. Il inmana fiului ei care statea ca pe ace asteptand sa afle ce mai facuse tatal sau si de data aceasta.
Lua dosarul si zabovi cateva clipe inainte sa-l deschida. Citi primele randuri rapid si o cuta micuta ii aparu intre sprancene. Hope stia ca acest lucru nu era un semn bun. Ii stranse mana Victorie incercand sa o linisteasca.
Incredibil! Acesta era ultimul lucru la care ma asteptam din partea lui. Doamne, cat de inconstient poate fi omul asta.
Hope se ridica si se pozitiona in spatele fotoliului pe care statea sotul ei. Isi puse mainile pe umerii sai si inghiti in sec. Era incordat si tremura. Din curiozitate se apleca si citi odata cu el documentele. Nu intelegea prea bine ce insemnau acele acte. La orfelinat nu erau lucruri atat de complicate si termeni bancari si financiari atat de complicati.
-Ce inseamana mai exact lucrurile acestea iubitule? intreba vazand ca barbatul inchisese dosarul.
Chris isi prinse baza nasului cu doua degete si mormai cateva injuraturi pe care, daca nu ar fi fost un moment inoportun, mama lui nu le-ar fi acceptat si i-ar fi tinut o lunga morala despre asta.
-Batranul s-a incurcat cu cine nu trebuie si acum are de suferit!
Cuvintele ii iesira pe gura incet si pe un ton plangaret insa cu un strop de furie in glas.
-Cu cine? ceru sa stie sotia lui.
Victoria incepu sa planga pe ascuns si simtea ca-i pica cerul in cap. Ea intelesese deja despre ce e vorba.
-Yakuza! Mafia japoneza...
Hope ramase cu gura cascata, iar Christopher isi lasa capul pe spatarul fotoliului si isi inchise ochii incercand sa mediteze la ceva. Hope isi duse mainile pe obrajii sai mangaindu-l si incercand sa-l calmeze deoarece era convinsa ca se abtine cu greu sa nu rabufneasca, din iubire pentru mama lui.
-Asta nu e tot, ieri am ascultat pe furis cum vorbea la telefon. Din cate am inteles cineva... il ameninta!
La naiba cu tine tata!
-Bineintels ca-l ameninta, e mafie pentru numele lui Dumnezeu! De data asta a inbulinat-o rau! marai Chris. Cum ai pus mana pe dosar? o chestiona pe mama sa.
-El mi l-a dat. L-am infruntat direct si fara ocolisuri si mi-a spus tot, de fapt...
-De fapt ce, mama?
-E afara in masina! L-am obligat sa vina pentru ca trebuia sa sti dragule, insa nu vrea sa vorbeasca cu tine...
Oh, dar cine zice ca e dupa el! In momentul asta imi vine sa-l strang de gat. Cum poate sa faca asa ceva?!
Chris se ridica de pe fotoliu si porni catre usa. O deschise si iesi grabit afara. Hope se tinu dupa el stiind sigur ca daca il lasa singur avea sa faca o prostie.
Barbatul se grabi sa ajunga langa Roverul de la intrare si observa figura tatalui sau. Batranul Fred stiu ca era furios imediat ce-i vazuse trupul pasind alarmat spre el. Deschise portiera si cobori asteptand.
Chris aproape ca se repezi ca un lup catre gatul lui, insa din fericire Hope il opri. Se puse in fata lui luandu-i apararea. Isi puse palmele pe pieptul sotului ei tinandu-l pe loc. Nici ea nu intelegea cum reusea caci parea ca un animal turbat, insa mulmumea cerului ca il putea stapani.
-Chris potoleste-te! ordona ea.
-Esti un nemernic, lasa-ma ingeras din cauza lui am avut eu accidentul si sunt sigur ca si hotul ala e tot din partea "amicilor sai". Ne-a bagat pe toti in belele! Puteam sa mor in accidentul ala tata si tu sti asta! Hotul ala a intrat peste copilul meu. Poate ca tie nu-ti pasa si nu esti deloc un parinte bun, dar daca i se intampla ceva fiului meu jur ca te omoram cu mainile mele! Nu te-ai gandit la mama macar? Daca i se intampla ei ceva? Cum ai putut sa te incurci cu asemenea persoane!
Fred tacu. Nu avea ce sa spuna ca sa-l contrazica. Fiul sau avea dreptate in tot ce spunea. Era un nenorocit.
Hope il prinse pe Chris cu bratele si il stranse langa ea. Desi era la fel de suparata incerca sa fie calma.
-Sh... calmeaza-te iubitule, hai sa discutam in casa, am inghetat de frig.
Cu greu Christopher accepta sa il primeasca pe tatal sau in casa mai mult de dragul sotiei lui care insista cu rugamintile.
Acum erau toti patru asezati pe canapeaua din living. Fred isi dadu seama de un lucru atunci cand intrase in casa prima data, si anume, se inselase. Crezuse ca fiul lui e un imatur si incapabil insa nu era asa.
Baiatul meu e in sfarsit barbat adevarat, sau...poate ca a fost din totdeauna si eu nu am observat.
Chris citea si recitea dosarul acela blestemat incercand sa gaseasca o solutie pentru toti. Cu o mana tinea dosarul, iar cealalta ii era capturata in cea a lui Hope. Femeia era alaturi de el si o stia foarte bine. Adam veni in fuga din bucatarie tinand un fursec in mana. Azi nu merge la gradinita din ordinul tatalui sau. Pe Victoria, baietelul o recunostea ca si bunica, insa pe Fred il credea un strain. Se uita la el curios, dar cu zambetul pe buze. Batranul Maddox il privea si el incruntat si curios de urmatoarea miscare.
Adam se intoarse catre parintii lui si cu o indemanare iesita din comun pentru un copil de nici trei ani reusi sa se strecoare in bratele lui Christopher. Era deja un lucru stiu de toata lumea ca micutul il prefera mai mult pe tatal sau decat pe Hope. Chris ofta si inchise dosarul, se lasa pe spate si il ridica pe baiat in sus invartindu-l.
-Avion cu motor...
Christopher si cele doua femei incepura sa rada de felul in care canta Adam, iar pe fata lui Fred aparu un mic zambet, dar care se sterse rapid. Christopher obisnuia sa-l roagea sa il faca avion cand era mic, dar el il refuzase de fiecare data. Intr-un fel se bucura ca el nu facea aceleasi greseli cu baiatul lui.
-Tati azi vine bau-bau din nou? intreba micutul, iar Chris il aseza pe genunchii lui si il privi incruntat pe tatal sau.
-Nu puiule, nu las pe nimeni sa se atinga de tine, il linisti pe baiat si il saruta pe frunte.
Adam zambeste fericit de raspuns si apoi fuge pe scari la etaj strigand cat putea de tare:
-Tati e supererou!
-Cred ca noi ar trebui sa plecam! spune Victoria.
Chris o opreste si ordona autoritar.
-Nu! Pana nu rezolvam toata nebunia asta ramaneti aici, face o pauza si se uita la tatal sau apoi continua: amandoi! Fara discutii!
Desi ar fi vrut sa protesteze, Fred tacu.
Chris se ridica si merse afara la bodyguarzi.
-Tom, vreau sa intaresti paza si daca vezi pe cineva suspect ai liber la arma! ordona fixand cu privirea barbatul masiv din fata lui. Acesta aproba din cap.
Intra inapoi in casa si se tranti pe canapea privind inca o data dosarul si frecandu-si barba putin crescuta, meditativ. Victoria si Hope erau in bucatarie pregatind cafea pentru fiecare, iar Adam se juca pe langa ele. Fred il privea pe fiul sau cum se chinuia sa gaseasca o solutie pentru toata aceasta nebunie. Stia ca era o pacoste de om, stia ca unicul sau fiu probabil il uraste si de asemenea, stia ca nu era bine sa scoata vreun sunet in acest moment cand nervii lui erau intinsi la maxim.
Si totusi...
-Fiule eu...
Chris isi ridica privirea castanie din foi si il studie incruntat. " Fiule"? Chiar asa ii spusese? Nu-si mai amintea ultima data cand tatal sau il strigase astfel. Auzea de multe ori " baiete", "Christopher", dar de prea putine ori "fiule". Era ca si cum ii era rusine sa recunoasca ca e fiul lui, sau cel putin asa crezuse el in adolescenta. Nu-i raspunse si astepta ca batranul sa continue. Acesta isi freca mainile si daca nu l-ar fi cunoscut mai bine ar fi zis ca e stanjenit, retinut.
-Vreau sa...
Incerca Fred sa spuna insa fu intrerupt de micutul Adam:
-Vruuuum! Vruuum! striga el in timp ce se asezase in fata masutei de cafea si plimba o barca de jucarie pe sticla provocand un zgomot enervant pentru auzul batranului. Ar fi vrut sa-i spuna copilului sa inceteze si sa plece de acolo, dar nu putea sa o faca. Nu cat fiul lui era acolo si ii permitea baietelului sa faca orice dorea.
Chris lua telecomanda si aprinse TV-ul cautand postul de desene animate. Il lua pe Adam si il aseza pe canapea langa el.
-Hai sa ne uitam la desene in liniste, bine puiule? ii spuse el micutului care accepta bucuros mai ales ca erau desenele lui preferate.
Acum imi dau seama cat de mult am gresit cu tine fiule! Nu am fost alaturi de tine niciodata cu adevarat! Am crezut ca te ajut cand de fapt tu simteai lipsa afectiunii mele. Imi dau seama acum cand te vad cum te comporti cu copii tai, esti atat de atent sa nu faci aceleasi greseli pe care le-am facut eu! Daca as fi fost in locul tau probabil l-as fi trimis pe baiat la el in camera, dar tu ai gasit o metoda prin care sa-l ti langa tine fara ca el sa te deranjeze. Daca ti-as spune ca-mi pare rau, oare m-ai crede? Am fost o jigodie si am fost impotriva ta in ultimul an de zile. Ti-am impus totul si uita-te aici, incercand sa imi rezolvi problemele. Nu-mi sta in fire sa fiu subiectiv, dar acum nu imi place felul cum ma privesti, gol, lipsit de emotii. Cand erai mic obisnuiai sa ma privesti cu admiratie si acum probabil m-ai strange de gat dupa cate am facut. Nu te condamn, ai absoluta dreptate in tot. Daca o sa scap de mafiotii acestia, promit ca am sa incerc sa imi rascumpar greselile. Mama ta avea dreptate, ar trebui sa fiu mandru ca esti fiul meu. Sunt! Mai ales cand te vad atat de...independent! Acum ai firma ta, casa ta, o familie a ta! Cred ca de fapt tu esti un barbat implinit in adevaratul sens al cuvantului pe cand eu sunt un profitor nenorocit.
Fred isi daduse seama in sfarsit cat de multe pierduse intr-un timp atat de scurt. Trebuia sa se revanseze, sa-si recupereze si sa-si rentregeasca familia.
-Spune-mi de ce si cum ai ajuns sa te incurci cu mafia japoneza, ii ordona Chris trezindu-l din monologul sau interior.
Batranul inghiti in sec si isi drese vocea.
-A fost inainte ca tu sa te intorci in Anglia! Pierdeam firma si ajungeam la faliment daca nu luam banii aia de la ei! Mi i-au dat si mi-au dat un termen limita ca sa-i restitui cu dobanda! Am fost de acord gandindu-ma ca o sa fac de zece ori mai mult daca puneam din nou firma pe picioare, mai ales cu investitiile pe care aveau sa le faca strainii! Cand tu ai inceput sa lucrezi la firma eram convins ca voi castiga acei bani inzecit pentru ca...
-Pentru ca stiai ca ii pot obtine de la investitori, il completa Chris.
-Da, doar ca a intervenit... cearta noastra si rand pe rand fiecare investitor a abandonat spunandu-mi ca ei vor sa lucreze cu tine si nu cu mine! Termenul a expirat acum o luna si atunci au inceput telefoanele si amenintarile.
Christopher simtea ca-i explodeaza capul.
-In ziua in care am avut accidentul cineva m-a sunat exact inainte si mi-a cerut bani, iar hotul care a intrat in casa mea mi-a deschis seiful din biroul si a luat toti banii care erau acolo, prin urmare banuiesc ca e tot mana lor.
Fred tacu si se rezuma la a aproba din cap.
Chris isi scoase telefonul din buzunar si-l apela pe Gerard. Cand acesta raspunse tanarul Maddox ii ceru sa se ocupe de firma cateva zile pana ce el termina cu problema gigantica din fata lui. Isi lua laptopul si isi accesta conturile de la banci. Avea trei, dintre care cea din Anglia avea cele mai mari sume, apoi cea din America si ultima cu cele mai putine era o banca din Franta.
-Ce faci? intreba Fred tragand cu ochiul.
-Imi transfer banii din celelalte tari aici si incerc sa strang suma de care avem nevoie ca sa-i platim pe nenorocitii astia, ce ti se pare ca joc Tetris?! marai fiul sau cu o nota de sarcasm in glas.
Fred ramase mut de uimire.
-Dar asta ar insemna sa-ti dai majoritatea banilor, ai ramane cu o suma ridicol de mica ca sa te descurci mai departe, nu poti sa faci asta, o sa iti pui sotia si copii pe drumuri! striga contrariat batranul, iar pe Chris aproape ca-l pufni rasul.
De parca chiar i-ar pasa de mine si familia mea! gandi el.
-Ba nu o sa se intample asta, ne vom descurca noi, acum important e sa scapam de datorii! se auzi o alta voce si Christopher o recunoastea foarte bine.
Hope si Victoria se aflau de ceva timp in incapere si ascultasera discutia barbatilor. Hope puse tava cu cestile de cafea pe masuta apoi se aseza langa sotul ei apucandu-i strans bratul. El isi lua ochii din laptop si o saruta pe par.
-Desi nu-mi place sa o spun tatal tau are dreptate puiule! Nu poti sa iti arunci toti banii pe fereastra pentru magariile lui, spuse Victoria mustrandu-si sotul din priviri.
Christopher isi scoase telefonul din buzunar si zambi scurt apeland un numar din agenda. Dupa primele trei bip-uri persoana respectiva ii raspunse.
-Señor Rosa, estoy listo para iniciar el negocio, pero necesito un poco de antelación antes!*
-Vestea mi-a facut ziua mai buna domnule Maddox, bineinteles ca accept...oh si nu-i nevoie sa vorbesti in spaniola imi face o deosebita placere sa-mi exersez accentul englezesc cu dumneata!
-In regula atunci voi incepe sa demarez proiectele in cel mai scurt timp!
-Prea bine atunci, voi trimite suma cat mai curand! O zi minunata in continuare!
-De asemenea! spuse Chris inchizand apelul.Ii privi pe ceilalti oarecum mai linistit si apasa tasta "enter" facand astfel transferul banilor. Hope ii cuprinse mana cu a ei lipindu-si obrazul de umarul lui. Se baza pe faptul ca va reusi sa scoata ceva bani din parteneriatele de la firma, dar totusi nu se putea minti singur. Ii era teama ca facea o nebunie si punea in pericol viitorul familiei lui, dar spera sa nu fie asa!
Spre seara Gerard le facuse o vizita si astfel aflase si el de ceea ce se intamplase. Bineinteles ca imediat ce auzise ca prietenul sau isi oferise aproape toti banii pentru a-l scapa pe Fred de datorii aproape ca se palmuise singur. Totusi il intelegea, pana la urma era vorba de tatal lui si era constient ca nu se putea juca cu Yakuza. Oammenii aceia erau in stare sa-l omoare daca nu isi primeau banii inapoi.
-Si esti sigur ca vor lua banii si vor pleca fara alte probleme? il intreba pe amicul sau asigurandu-se ca erau singuri in birou.
Chris isi trecu mana prin par agitat.
-Yakuza sunt putin diferiti de alte organizatii. Ei respecta codul samurailor pentru care onoarea era totul! Sper ca si acestia sa creada in onoare si sa-si respecte intelegerea. De fapt "imprumutul" asta este facut legal, doar ca ei fiind mafioti isi pot recupera banii folosind si violenta fizica sau alte mijloace.
-Deci cu alte cuvinte, ei repecta contractul pana la un anumit punct. Daca banii nu le sunt restituiti cu dobanda aia uriasa care aproape ca dubleaza suma, ei recurg la alte modalitati de a-i recupera?
-Aham, cam asa...
Sau cel putin sper sa fie asa! isi spuse Chris.
La cina nimeni nu scotea un sunet. De fapt nici pofta de mancare nu prea aveau. Christopher abia daca se atinsese de mancarea din farfurie, iar Hope nu putea manca vazandu-l pe el suparat si atat de abatut. Isi puse mana peste a lui, iar el ofta frecandu-si fruntea. Avea o durere de cap teribila. Nu mai avusese una de vreo doua luni de cand rana de la cap i se vindecase aproape complet. Acum mai avea doar un mic semn.
-Esti bine iubitule, vrei sa-ti aduc o pastila? se alarma Hope vazandu-l asa.
El clatina din cap.
-Nu, ma doare doar putin capul. Imi va trece dupa un somn bun.
Dupa cina toata lumea se pregatea de culcare. Chris si Hope insotiti de Victoria de data acesta, mergeau in camera la Adam ca sa-l inveleasca si sa-i spuna "noapte buna". Reusisera sa-l convinga pe baiat sa doarma din nou in camera lui. Fred incerca sa nu le stea in cale. El nu facuse niciodata acest lucru pentru fiul sau cand era mic. Nu-i urase vise placute si nici nu-i citise vreo poveste inainte de culcare, in schimb Victoria o facuse si tot ea il prinse acum de brat tragandu-l dupa ea in camera micutului.
Hope il ajuta sa se schimbe in pijamale si sa se spele pe dintisori apoi il inveli si se aseza langa el. Il saruta pe fruntea micuta si zambi spunadu-i:
-Vise placute scumpule!
Chris ii ciufuli parul si apoi ii urma exemplul sotiei lui.
-Noapte buna, micutule marinar!
Adam chicoti apoi isi stranse ursuletul in brate si pe jumatate adormit mormai cu vocea lui subtire:
-Noapte buna mami, tati, bunico si bunicule!
Bunicule? Prichindelul asta abia m-a vazut de cateva ori si acelea cand eram nervos si il ignoram , si totusi ma crede bunicul lui. Nu avem nicio legatura de sange, de ce ar trebui sa-l cred nepotul meu. Nepotii mei sunt cei doi gemeni nu el!
Dupa ce baiatul adormi, Victoria si Fred mersera in camera pregatita pentru ei, iar Chris si Hope in dormitorul lor.
Chris isi dezbraca hainele si isi trase pe el o pereche de pantaloni de pijamale, iar Hope se imbraca cu pijamalele ei roz pufoase si calduroase. Era ultima luna din an si era mai frig ca niciodata asa ca trebuia sa aiba grija de ea, mai ales acum. In pat, barbatul isi stranse sotia in brate si ii insira o multime de pupicuri pe gat.
-Acum ca sunt falit, ma mai iubesti? chicoti el, dar Hope se intoarse brusc catre el si surprinzandu-l ii dadu o palma peste fata. Desi nu fusese o lovitura adevarata ci una mai putin dureroasa, el tot isi duse mana catre locul cu pricina frecandu-l.
-Sa nu m-ai spui niciodata asta! Bineinteles ca te iubesc! Chiar daca am fi acum pe strada sau intr-o ghena de gunoi tot langa tine as fi pentru nu ma vad in alt loc. La bine si la rau iti amintesti? ii spuse pe un ton certaret.
-Te iubesc, ingerasule! spuse Christopher sarutandu-i buzele de care ii fusese atat de dor toata ziua.
Adormira imbratisati si oarecum linistiti, insa nu pentru mult timp. Lucrurile nu aveau sa fie atat de simple pentru ei...
* Domnule Rosa, eu sunt gata sa incepem afacerile dar am nevoie de un mic avans inainte!