Si iata, asa cum v-am promis, un nou capitol! Am un nou record, a durat doar o saptamana sa-l pun! Sper sa va placa!
**********************************************************
Arest la camera. La varsta mea, de 17 ani, eram pedepsita. Pedepsita. Nu aveam voie sa parasesc camera.
Stateam pe pervazul gemului, privind picaturile naravase de ploaie care se varsau pe sticla. Respiratia mea o aburea, si trebuia sa sterg sticla cu maneca din minut in minut. Deja nu mai suportam, ploua de trei zile. Nu am vazut nici o raza de soare zilele astea, nimic, doar vreme urata si trista. Simteam ca innebunesc. Insa nu doar din cauza ploii.
De trei zile eram inchisa in camera, fara dreptul de a o parasi. Eram doar eu cu mine, si mine cu eu. Singurele vizite pe care le-am primit au fost de la Fabien sau Blake. Ma bucuram de fiecare data cand ii vedeam, deoarece in acest fel, timpul chinuitor trecea mai repede. Blake a reusit pana si sa-mi dea pe ascuns un telefon mobil, ca sa il sun atunci cand simt ca nu mai pot, sau ma plictisesc. Ceea ce se intampla tot timpul. Nu stiam ca au semnal si aici, in dimensiunea asta.
Nu imi venea sa cred ca Nina mi-a dat aceasta pedeapsa si nici macar nu a venit sa ma viziteze. Si toate acestea din cauza acelei Leah. De ce nu putea ea sa fie pedepsita? De ce eu? Ma simtem ca un copil de doi ani.
Din cauza incidentului cu Leah, am fost considerata un pericol la adresa viitoarei regine, si trebuia sa stau in camera mea pana cand aceasta va pleca. Si la naiba cu ea, a stat deja trei zile, cat mai are de gand sa stea? Nici macar la baie nu aveam voie sa merg neinsotita, trebuia sa merg cu una dintre garzile de corp. Ah, da, am precizat ca am doua garzi in fata usii, care se asigura ca urmez pedeapsa si ca nu scap? Nu cred.
Nina m-a dezamagit prin ceea ce a facut, si nu stiam ce sa mai cred despre ea. Despre ei toti. Actiunile lor ma faceau sa ma simt si mai singura si izolata.
Pe Tiberiu nu l-am mai vazut din acea seara de acum trei zile. Barbatul care ma atragea si ma facea sa simt atatea sentimente noi, acum ma dezgusta prin actiunile sale. M-a mintit, si-a batut joc de mine, si toate astea fara sa-i fi facut nimic. Insa incercam sa nu ma gandesc la asta, deoarece stiam ca daca las garda jos, nu voi putea rezista, supravietui.
Motivul pentru care am fost defapt pedepsita, nu a fost insa cearta dintre Leah si mine, intrerupta de Nina, ci un eveniment de acum 3 nopti. Va asigur ca nu regret nimic din cele ce va voi povesti:
Acum patru zile, dupa ce am fugit in camera mea plangand, m-am trezit dimineata amortita toata, bineinteles. Dupa ce m-am ridicat din pat si mi-am pocnit oasele, am descoperit biletelul si trandafirul. Am incremenit, am citit randul de vreo o suta de ori, eram speriata de moarte si am refuzat sa accept realitatea. Sigur era o farsa, trebuia sa fie una. Nimeni nu avea cum sa patrunda in castel, cu atatea garzi. Sau sa fii fost cineva din castel? Incerca Tibi sa-mi faca o farsa, cand nu era ocupat cu usuratica sa? Am aruncat biletelul cu tot cu trandafir sub pat, incarcand sa scap de memorie, asa cum faceam in copilarie, sa o inchid intr-o mica cutiuta in subconstientul meu. Nu voiam sa innebunesc.
Am refuzat sa ies afara din camera sau sa mananc toata ziua, fiind suparata pe toti si pe toate. Nici macar rugamintile lui Fabien nu m-au putut face sa ma razgandesc. Tot ce asteptam era sa dorm, sa fiu purtata in lumea viselor, deoarece lumea lor era mai frumoase ca si realitatea.
Cand insfarsit noaptea s-a asternut asupra imprejurimilor, m-am ingramadit sub patura, astpetand sa ma las purtata de vise. Asta s-ar fi si intamplat, daca as fi fost lasata sa dorm.
De dupa peretele din dreapta mea, se auzeau niste zgomote.....de placere. Cacat, se pare ca Tibieriu avea camera in dreapta mea. Si planuia o noapte plina cu companioana sa. La inceput am simtit durere si gelozie. Dar au fost repede inlocuite de furie. Furia ca s-a jucat cu mine, ca doar s-a folosit de mine. Era josnic. Eram scarbita.
Sunetele au persistat si s-au amplificat, si nu puteam in nici un fel sa le ignor sau sa scap de ele. Am incercat toate pozitile, cu capul sub perna, sub patura, sub saltea, sub pat. Am incercat sa numar oi, sa ma legan, sa citesc Charles Dickens, pana si "Dictionarul Explicativ al Limbii Engleze'', dar fara rezultat, nu puteam sa inchid niciun ochi.
Cand nervii mi-au cedat, m-am ridicat furioasa din pat, fiind doar in boxeri si maieu, impleticindu-ma prin intuneric, si m-am napustit afara pe coridor, la usa lui Tiberiu. Am inceput sa bat nervoasa in ea, dar nu am primit niciun raspuns. Am continuat, folosindu-ma si de pumni, si de picioare, pana cand brusc, usa s-a deschis. In pragul ei se afla Tiberiu, cu un singur cearsaf in jurul taliei si cu parul ciufulit. Am incercat sa nu ma inrosesc, sa-l privesc doar in ochi si sa rezist tentatiei de a-mi trece mainile prin parul sau lucios, gandindu-ma la felul josnic in care m-a tratat, si motivul pentru care eram acolo.
-Buna seara Dolli. Ce surpriza, te pot ajuta cu ceva? Intreba Tiberiu mieros, ranjind.
Mi-am inclestat mainile in pumni, nervoasa datorita atitudinii sale.
-Nu e seara, e noapte, si nu e deloc una buna. Si da, ma poti ajuta cu ceva. Crezi ca te poti abtine de la nebuniile cu...aia, ca sa lasi oamenii normali sa doarma? Am marait eu, nervoasa.
Tiberiu rase de figura mea iritata, iar eu mi-am inclestat dintii.
-Pacat ca esti singurul om din jur, chicoti acesta ironic.
-Si singura normala, am ranjit eu.
Acesta deveni serios, buzele sale formandu-se intr-o linie, si a marait amenintator:
-Asculta aici Barbie, niciun om nu imi spune mie ce sa fac, cu atat mai putin tu. Te anunt ca voi avea o noapte foarte activa, fie ca iti place, fie ca nu. Nu vei putea faca nimic sa ma opresti, ranji acesta multumit in directia mea.
-Tibi, mai stai mult? Striga o voce pitigaiata dinauntru. Leah.
-Vin acum, scumpo! Striga Tiberiu. -Noapte buna Dolli, zise el inainte sa mai pot spune ceva, trantindu-mi usa in nas.
Am ramas in fata usii, cu gura cascata. Cine naiba se crede, sa se comporte asa cu mine?
-Bastard libidinos! Am strigat in fata usii, ducandu-ma inapoi in camera mea, clocotind de nervi.
Stiam ca trebuie sa fac ceva.
Am stat in pat, privind tavanul, pe coloana sonora a strigatelor din cealalta camera. Stomacul mi se intorcea pe dos cu fiecare. Dupa o ora agonizanta, am auzit insfarsit o usa deschizandu-se, cea de la baia lui Tiberiu. Daca insinctul nu ma insela, Leah a intrat in baie pentru a face un dus, dupa activitatile murdare prestate. Sunt sigura ca ii va lua ceva. Acum era momentul meu. Am sarit din pat, infascand obiectul de pe noptiera si napustindu-ma afara, la usa lui Tiberiu. Mi-am ciufulit parul si mi-am frecat cu palmele obrajii, ca sa par rosie, si am inceput sa bat ca bezmetica in usa si sa strig. De data aceasta, Tiberiu a raspuns in cateva secunde.
-Dumnezeule, Dolli, tot tu esti? Incep sa imi pierd rabdarea. Ce mai e acum? Intrebase acesta plictisit.
-Oh, Tibi! Am strigat eu, prefacandu-ma ingrozita, prinzandu-l de mana sa rece. -Am auzit un strigat! Cineva a tipat de jos! S-a intamplat ceva acolo! Oh Tibi, imi e asa de frica! Am plans eu, cu lacrimi false. Eram o actrita desavarsita.
Acesta ma privii cu seriozitate si intelegere, strangandu-mi mana intr-un mod reconfortant. Am simtit acei fluturasi blestemati din nou.
-Dolli, linisteste-te, totul este in regula. Eu nu am auzit nimic, si am un auz mult mai ascutit ca si al tau, imi explica acesta. -Sunt sigur ca ai visat urat, du-te inapoi la culcare.
-Nu, sunt sigura ca nu a fost un vis! Nu sunt nebuna! Iti jur ca am auzit ceva! Te rog, du-te sa te asiguri ca totul e bine, l-am implorat eu.
Acesta si-a dat ochii peste cap. Arogantul.
-Bine, fie. Du-te la tine in camera, comanda acesta, inainte sa dipara in intunericul holului. Am zambit malefic, inainte sa patrund in camera lui Tiberiu. 1-0 pentru mine.
Camera acestuia era pe departe cea mai grandioasa dintre toate. Era uriasa, cu un amestesc de negru si rosu. Avea un pat dublu gigantic pe peretele opus intrarii, un semineu mare langa, un birou negru cu hartii si doua laptopuri asezate pe el, un ditamai televizorul si sistem audio, si o motocicleta...da, o motocicleta neagra, stralucitoare, expusa pe un fel de suport.
Nu am mai pierdut timp, si asigurandu-ma ca sunt singura, m-am repezit la noptiera neagra a lui Tiberiu, de langa pat. Am deschis primul sertat, bagand mana inauntru, pana am atins ceea ce cautam. Bingo, am avut dreptate, aici isi tine prezervativele.
Am deschis repede cutia, scotand toate prezervativele si taindu-le pe rand, in doua, cu forfecuta de pedichiura de la Victoria. Am terminat cat de repede am putut si am bagat resturile de prezervative inapoi in cutie si apoi in sertar. Am mers tiptil afara din camera, ca sa nu ma auda Leah de la dus, si am ajuns victorioasa in camera mea, trantindu-ma cat de repede am putut in pat. Eram toata un zambet. Nu imi venea sa cred ca am facut totul la timp, ca planul meu a reusit. Acum, clar voi avea liniste pe parcursul acestei nopti macar, in cazul in care se hotarasc sa continuie distractia si mai incolo. Bine, da, am furat niste cartie de la librarie, in care am citit ca vampirii nu au nevoie de somn, dar dorm din cand in cand din obisnuinta.
In nici cateva secunde, usa de la camera mea s-a deschise incet, si am putut auzi vocea plictisita a lui Tiberiu:
-Am verificat tot perimetrul. Asa cum ti-am spus si bineinteles ca aveam dreptate, nu e nimic jos, Dolli, spuse acesta cu aroganta in voce.
-Ups, cred ca am visat, mersi oricum, am raspuns eu de sub patura, incercand sa nu chicotesc.
Am simtit prezenta lui Tiberiu, care a oftat iritat, inca cateva secunde in camera, dupa care usa s-a inchis. Am auzit pasii acestuia pana la usa sa, pe care a deschis-o si a inchis-o la loc. Dupa ceva vreme, am auzit alta usa deschizandu-se, si niste chicote. Se pare ca dama de companie a terminat cu dusul, si e pusa pe alte fapte mari. Nu am putut sa nu rad de sub patura la surpriza pe care o vor avea. Chicotele au persistat, iar dintr-o data, s-au oprit. Acum era acum. Am auzit imediat un marait si un strigat puternic:
-DOLLI!!!
Am inceput sa rad, fara sa ma gandesc la consecinte, insa am incetat imediat cand am simtit o durere apasatoare. Am simtit o rafala de vant, lumina deschizandu-se, iar cand am privit deasupra mea, am gasit chipul furios a lui Tiberiu. Acesta era peste mine, tinandu-ma lipita de pat, fara posibilitatea de a ma misca, cu mainile suspendate deasupra capului. Am inghitit in sec.
-Crezi ca te poti juca cu mine, omuletule? Ei bine, am vesti pentru tine, nu stii cu cine te-ai pus, marai acesta asemena unui animal, si am simtit fiori pe sira spinarii. Poate pana la urma nu a fost o idee atat de buna.
-Da-te jos de pe mine, m-am impus, fara sa stiu de unde am prins atata curaj.
Tiberiu ma privii si mai furios ca si inainte daca e posibil. Ochii sai incepeau sa devina negrii, si m-am gandit inspaimantata la bestia in care s-a transformat acum cateva zile. Doar nu o va face din nou? S-a zis cu mine.
-Nici nu ma gandesc, a marait acesta. -Daca tot mi-ai distrus prezervativele, poate voi incerca pe tine fara, ranji acesta, aratandu-mi coltii sai.
La auzul cuvintelor sale, am inceput sa tip de frica, iar in cateva secunde, am simtit greutatea lui Tiberiu disparand de pe mine.
Cand mi-am deschis ochii, tremurand, am putut vedea ca toata lumea se afla in camera mea. Tiberiu era imobilizat de catre Fabien si James. Victoria, Andrew, Blake si vreo trei vampiri pe care nu ii cunosteam ma priveau nedumeriti. Am inceput sa ma inrosesc de rusine, privindu-i.
In cateva momente, in camera patrunse Leah, toata ciufulita si nervoasa, cu bratele incrucisate la piept.
-Putem sa stim si noi ce se intampla aici? Marai Fabien, privindu-am cand pe mine, cand pe Tiberiu. Am tresarit la auzul glasului sau, deoarece el, care era atat de calm si controlat, parea acum foarte iritat.
-Tarfa ne-a taiat prezervativele, spuse Leah pe un glas copilaros, aratand spre mine.
Fabien ma privi, si am putut vedea dezamagirea in ochii sai.
-E adevarat, Dolli? Intreba el, eliberandu-l pe Tiberiu, care ii privii furios si pe el si James.
-Bineinteles ca e, doar nu crezi ca mint, interveni Leah, cu o privire plina de dispret adresata mie.
-Taci odata din gura, am marait in directia ei.
-Poftim? Indraznesti sa mi te adresezi asa? Marai aceasta, si am putut vedea ochii ei innegrindu-se. Nu m-am lasat intimidata.
-Imi amintesti te rog din nou, cine esti tu? Am inisistat.
-Viitoarea ta regina, sclavo, a spus privindu-ma cu ura.
-Pff, viseaza in continuare papusa, am pufnit in ras, proptindu-ma de perne.
-Oh te rog, stim cu totii ca ai vrea sa fii in locul meu si sa mi-l furi pe Tiberiu, ipocrito! Striga aceasta revoltata in directia mea.
-Cum m-ai facut? am intrebat eu, fixand-o cu privirea.
-Ipocrita, si pe langa asta si extrem de proasta! repeta aceasta, veninos.
Pana aici. Mai repede decat m-ar fi putut cineva opri, m-am arucnat din pat fugind in directia ei, si fara sa judec, pumnul meu a facut contact cu fata sa. Am lovit-o fix in nas, si am auzit un os pocnind sub forta pumnului meu. Javra a primit ce merita. Mi-am retras mana, si am putut vedea sangele tasnind din nasul ei. La inceput privirea ei era socata, apoi dezamagita, apoi plina de ura, iar in final, ochii i-au devenit rosii...sete de sange. Oh rahat. Coltii acesteia s-au lungit si si-a indreptat ghearele in directia mea, fugind cu viteza spre mine. Nu trebuia sa o provoc, nu am nicio sansa in fata ei, e vampir. Chiar daca e unul foarte slab, deoarece am reusit sa-i sparg nasul, tot e o amenintare. Si acum, vrea sa-mi bea sangele.
Leah m-a infascat de gat, trantindu-ma dureros de perete. Ii simteam unghiile false penetrandu-mi pielea fina de la gat. M-a imobilizat la perete, apropindu-si coltii de corpul meu tremurand. Am inchis ochii. Stiam cum se va termina. Si atunci cand aproape mi-am pierdut toata speranta, am simtit o forta in mine. O forta data de dorinta de a traii. Nu se putea sfarsii asa. Recuperandu-mi forta, mi-am intins mana, tragand-o de par si lovind-o cu genunchiul in burta. Acesta mi-a dat drumul, si am impins-o de pe mine, fugind direct in bratele lui Fabien, care venea spre mine. Acesta imi mangaie parul si am simtit buzele sale reci pe fruntea mea. Abia atunci mi-am dat seama ca lacrimi fierbinti imi curgeau pe obraz.
Tiberiu a ajuns intr-o secunda in dreptul Lehei luand-o in brate. Mi-am inclestat dintii la aceasta imagine. Acesta o ridica pe Leah, ducand-o spre iesirea din camera mea si am putut vedea capul ei indreptandu-se inspre mine, o privire ucigasa fixandu-ma, si am putut citii pe buzele sale: "Ai sa platesti pentru asta".
Mi-am luat privirea de la ea, ingropandu-mi capul in pieptul lui Fabien, care incerca sa ma linisteasca. Am putut auzii oftatul dezaprobator al Ninei care habar nu am cand a ajuns in camera, si mi-am imaginat privirile pline de dispret si poate compatimire care mi le aruncau toti. Am preferat sa ignor totul. Intr-adevar, imi era rusine fata de Nina, ca a trebuit sa fie martora la izbucnirea mea. Dar nu regretam nimic.
Si iata de ce sunt pedepsita. Din seara aceea, nu am mai avut voie sa parasesc camera, pana cand Leah nu va parasii palatul. Si credeti-ma, numaram secundele pana atunci.
De plictiseala, am inceput sa-mi dau cu capul de geam, frustrata. Pac, pac, pac, pac, pac.-
-Stii ca ai sa prostesti daca continui asa? Ma intrerupse un ras cristalin. Unul atat de cunoscut. Fabien.
M-am oprit si m-am intors zambind spre figura frumoasa a lui Fabien, care se indrepta spre mine. Mi-am luat o secunda sa-l admir. Era la fel de chipes ca si intotdeauna, cu niste jeansi negri, si o camasa subtire, alba, luand forma corpului sau bine facut. Parul castaniu il avea aranjat, iar fata ii era decorata de un zambet larg.
-Cred ca si fara sa fac asta, mi-au murit cativa neuroni de cand sunt in casa asta, am ras eu, iar Fabien si-a dat ochii peste cap, ajungand langa mine. Si-a proptit mainile pe genunchii mei si am tresarit la atingere.
-Am vesti bune, zambi acesta, privindu-ma cu ochii sai albastri, calmi.
-S-a impiedicat Leah pe scari? Are herpes? A ramas blocata in cabina de la solar? Am intrebat eu entuziasmata, iar Fabien a pufnit in ras.
-Nu asta, raspunse el printre rasete. -Leah pleaca. Chiar acum.
La auzul cuvintelor sale, mi-am intors privirea spre geam, lipindu-mi nasul de sticla fix la timp. Am putut vedea o satena cu parul ars si ciufulit, imbracata intr-o rochie mult prea scurta si stramta si in niste tocuri de vreo 12 cm indreptandu-se spre un Mercedes alb, si niste valeti grabindu-se cu miile de bagaje dupa ea.
Am zambit multumita, auzind motorul masinii pornind. Adios.
Am sarit de pe pervaz, aterizand jos, si patinand pe parchetul lustruit in ciorapii mei pufosi de casa.
-Stii ce inseamna asta? Sunt L-I-B-E-R-A! LIBERTATE! Am inceput sa strig, facand piruete, spre amuzamentul lui Fabien, care radea cu pofta privindu-ma.
Am patinat spre usa, deschizand-o si iesind pe hol in fata garzilor.
-Ghiciti ce? Sunt libera! Da, libera, puteti sa plecati! Le-am strigat fara sa-mi pese ca sunt vampiri, si am alergat pe hol, pana la scari, si de acolo pe treptele grandioase in jos.
Cand am ajuns la baza scarilor, am inceput sa patinez pe marmura eleganta de la intrare, pana cand m-am ciocnit de ceva. De ceva tare. Un zid? Mi-am ridicat privirea. Ah, nu, doar de pieptul unui Tiberiu care pare extrem de iritat.
Buna dispozitie mi-a disparut instant, si m-am retras repede din pipetul sau, facand cativa pasi inapoi, lovindu-ma de alt zid. Pieptul lui Fabien. Macar pieptul sau nu-mi distruge buna dispozitie.
Fabien si-a asezat mainile pe umerii mei, primind o privire destul de dezaprobatoare de la Tiberiu. Acestuia insa nu i-a pasat, ignorandu-l.
Am observat atunci ca toti se aflau in hol. Tiberiu, Andrew, James, cativa vampiri, barbati si femei, pe care nu ii cunosteam. Se pare ca in castelul acesta gigantic locuiau mai multi vampiri decat credeam.
Victoria a aparut din dreapta mea, cu o cana de ceai in mana. Mi-a oferit-o, dupa care s-a alaturat celorlalti. Am putut observa ca toti erau imbracati in negru, sport, cu niste rucsaci in spate.
-Vacanta de familie? Am intrebat, spargand linistea.
-Ceva de genul, raspunse Andrew, zambind, si am zambit si eu instant la auzul cuvintelor sale.
-Sper ca una lunga, am soptit, sorbind din ceai, fiind sigura ca vampirii m-au auzit datorita auzului lor fin. Am scuipat insa de indata intr-un mod foarte neelegant ceaiul inapoi. A uitat sa puna zahar. Toti cei prezenti au inceput sa rada, spre rusinea mea.
-Nu iti face planuri fetito, ranji Tiberiu. -Nu plecam decat pentru un weekend. Ah da, si Fabien va ramane sa te dadaceasca.
La auzul cuvintelor sale, mi-a picat fata. Nu ca nu mi-ar placea de Fabien, dar era prea mult deja.
-Poftim? Dadaca? Nu am 2 ani, am 17 ani, pentru Dumnezeu! Am exclamat eu, frustrata.
-Oh, si eu care credeam ca ai mintea unui copil de doi ani. Prostul de mine, comenta Tiberiu sarcastic.
Argh, m-am abtinut sa nu-mi dau ochii peste cap.
-Si apropo de asta, pe drum vom trece pe la tine pe acasa sa-ti "luam" lucrurile. Inafara de, ahm, cele necesare, mai ai nevoie de ceva? Intreba Tiberiu nesigur, si m-am abtinut sa nu pufnesc in ras. Aproape 400 de ani, si inca rusinat de lucrurile necesare femeilor.
-Ahm, ar mai fi ceva...am spus, facand o pauza. -Ursuletul meu...am raspuns in soapta, sperand sa nu ma auda nimeni, dar stiam ca nu va fi cazul.
Camera a erupt in rasete, in special din partea barbatilor. Cred ca eram rosie ca si o buburuza.
-Tu(chicot) chiar(chicot) ai(chicot) doi(chicot) ani(chicot), spuse Tiberiu printre rasete.
-Hei, nu ai nici un drept sa spui asta! L-am mustrat. -In plus,pun pariu ca si tu ai avut un ursulet!
Toti au inceput sa rada din nou.
-Ah chiar, iti mai amintesti Tibi? Intreba Andrew printre rasete.
-Nu, nu imi mai amintesc, deoare nu am avut niciunul, raspunse Tiberiu iritat, impingadu-l pe Andrew, care isi priedu balansul si a picat peste o masa, sfaramand-o.
Acesta a pregatit contraatacul , napustindu-se asupra lui Tiberiu, si lovindu-l in locul sensibil. Acesta ingenuchie de durere.
-Bastardule! A fost tot ce a spus inainte sa il arunce pe Andrew in peretele de marmura.
Am privit plictisita lupta lor.
-Incetati! Se auzi o voce puternica, iar Andrew s-a oprit din atac. Si el si Tiberiu au luat o pozitie dreapta, ca la armata.
Nina a aparut din spatele vampirilor. Nu am vazut-o pana acum. Era imbracata in negru, la fel ca si restul.
-E deja tarziu. Sa plecam, ordona ea, iar imediat toti cei prezenti au inceput sa se miste. M-am simtit ranita. Nina nici macar nu m-a privit. Am ignorat insa sentimentul.
-Unde mergeti mai exact? Am strigat eu dupa Nina, in separanta ca imi va raspunde.
Acesta s-a intors spre mine, privindu-ma cu compasiune, insa a ascuns acest lucru imediat.
-La vanatoare, a raspuns, inainte sa se intoarca inapoi. Am simtit alt junghi.
-D-de animale? Am intrebat, balbaindu-ma.
-Da..si de oameni, a raspuns Tiberiu, indiferent, intorcandu-se sa plece.
M-am repezit ldupa el, prinzandu-l de mana. S-a intors sa ma priveasca, insa nu am vazut nimic in privirea sa. Era goala.
-Promite-mi ca nu vei ucide pe nimeni, am spus rugator.
Acesta m-a privit o secunda, si am putut vedea intelegere pe chipul sau, insa si-a tras mana din a mea repede, si a pornit spre iesire fara niciun cuvant.
M-am dus in pragul usii, tragand prima gura de aer proaspat in trei zile. L-am simtit pe Fabien alaturandumi-se. Am stat amandoi tacuti, privind figurile intunecate indreptandu-se spre padure. Inainte sa dispara in intunericul ei, Tiberiu si-a mai intors o data privirea, privindu-ma atent, dupa care s-a intors spre Fabien, incruntandu-se. In cateva secunde insa, a disparut alaturi de celalalte puncte negre, in amurg.
-Haide inauntru, e frig afara, sopti Fabien, luandu-ma de mana si tragandu-ma dupa el inauntru.
-Ce vrei sa facem? Avem toata seara la dispozitie, intreba Fabien, zambetul sau facandu-ma sa ma topesc.
-Atata timp cat vom petrece timpul impreuna, sunt sigura ca va fi distractiv indiferent ce vom face, am zambit, privindu-l. Am putut vedea fata sa luminandu-se. Ah, era atat de dragut.
-Ce zici de pizza si niste filme, pentru inceput?Intreba Fabien.
-Suna bine, am raspuns, imparatasindu-i entuziasmul.
Fabien a vrut sa porneasca spre bucatarie, dar l-am prins de mana.
-Vom gati impreuna, am hotarat, tragandu-l dupa mine in bucatarie.
In ora in care am gatit, va pot spune sincer, ca Fabien m-a numit: "Cel mai mare dezastru in bucatarie." Da, recunosc, nu sunt deloc priceputa in bucatarie, sunt cel mai prost bucatar posibil, dau pe jos toate ingredientele posibile, ard mancarea, sau iese cruda. Dupa o ora de chin, in care l-am exasperat pe Fabien cu neindemanarea mea, acesta mi-a atribuit spalatul vaselor. Buna alegere, mi se pare intelept. Dupa aceea, cand Fabien m-a numit din nou dezastru, am aruncat cu faina in el, si uite asa a inceput o bataie cu mancarea in toata regula. La sfarsit, atat bucataria cat si noi eram un dezastru. Dar nu ne-a pasat.
Plini de faina si ingrediente, ne-am trantit pe canapeaua din unul dintre living-uri (Da, erau mai multe livinguri).
Am pus in ciuda protestelor lui Fabien filmul "Breakfast at Tiffany's", deoarece era un clasic care mereu reusea sa ma binedispuna. L-am privit, rontaind din pizza, si lasandu-ma pe umarul lui Fabien. Ma simteam atat de bine, atat de fara griji, atat de ...normal, cum nu m-am mai simtit de mult. Ca si cand as fi fost tot acasa, in vacanta, multumita de viata mea monotona. Ma intrebam daca l-as fi cunoscut pe Fabien in alte circumstante, oare ar fi fost ceva mai mult intre noi?
Dupa terminarea filmului, am jucat jocuri video si Guitar Hero, unde am reusit sa-l bat pe Fabien. Yey, puterea fetelor.
Pe la ora 12 noaptea, ne-am retras in camera lui Fabien, care semana destul de mult cu a lui Tiberiu, insa nu asa de grandioasa, avand in vedere ca acesta era urmasul la tron.
Fabien statea pe un fotoliu butonand telefonul, iar eu m-am asezat pe covorul din fata semineului, incercand sa ma incalzesc, privind jocul focului.
M-am gandit la acest moment ca unul potrivit pentru a pune intrebarea care m-a macinat de atata timp.
-Fab, pot sa te intreb ceva? Am intrebat serios, privindu-l.
Acesta isi atintii privirea asupra mea, zambind:
-Desigur, Dolli.
Am tras o gura de aer, inainte sa pun intrebarea:
-Ce s-a inamplat cu regele?
Fabien a incremenit. Figura sa a devenit serioasa, iar privirea lui era pierduta in gol. Nu dadea semne ca ar vrea sa spuna ceva.
-Imi pare rau, trebuia sa tac, mi-am cerut eu scuze.
Fabien si-a revenit instant, privindu-ma intelegator.
-E in regula, Dolli. Iti voi povesti.
Am schitat un zambet timid, curioasa de cele ce urmeaza sa fie spuse.
Fabien inhala o gura de aer, inainte sa inceapa:
-Sotul Reginei si tatal lui Tiberiu, Victoria si a lui Andrew a fost un om minunat. Un conducator minunat, neinfricat, iubit de supusii sai. Se numea Dimitri, provenea din Italia, si fizic era imaginea exacta a lui Tiberiu. A domnit asupra vampirilor timp de o mie de ani, si aceea a fost cu siguranta cea mai linistita si frumoasa perioada a imparatiei vampirilor.
Am zambit la amintirile sale, imaginandumi-l pe regele Dimitri in fata mea.
-Era un model pentru noi toti. Atat pentru nevasta si copiii sai, cat si pentru mine. Mereu cand veneam la castelul regal, ma intampina cu privirea sa blanda, cu vorbele sale intelepte, cu imbratisarea sa calda. Tiberiu si cu mine vroiam sa ajungem exact ca si el in viitor. In special Tiberiu, vroia sa ajunga un lider la fel de stimat si iubit ca si tatal sau. Toata familia, inclusiv noi, il iubeam ca si pe ochii din cap.
Mi-ar fi placut sa-l cunosc, parea o persoana minunata.
-Dar apoi...marai Fabien, si i-am putut vedea mana inclestandu-se. -Apoi a izbucnit razboiul cu vrajitorii. Regele lor de atunci era lacom, hain, voia sa puna mana pe tot continentul. Nu suporta vampirii si voia sa-i faca pe toti sa se supuna lui. Regele a incercat sa rezolve problema amiabil, a incercat sa ajunga la un compromis cu el, dar fara rezultat. Razboiul a izbucnit, ranind si omorand mii de fiinte imortale.
Am putut vedea ochii lui Fabien innegrindu-se, si am realizat ca era pierdut in amintiri, le retraia.
-Razboiul a durat o suta de ani, iar dupa aceea, cand conducatorul vrajitorilor a realizat ca nu are sanse de reusita, a capitulat. A fost o stare de fericire generala in taramul nostru, toti erau fericiti ca au scapat de teroarea razboiului, iar pacea se ve reinstaura. In special regele Dimitri, era atat de vesel si bine dispus, a plecat de indata spre taramul vrajitorilor, sa semneze tratatul de pace. Tiberiu si cu mine l-am sfatuit sa nu mearga alaturi de putine garzi, l-am avertizat sa nu se increada in regele vrajitorilor, insa el nu a ascultat. Mereu vedea doar ce era mai bun in oameni. Asta a fost ceea ce l-a distrus.
Fabien s-a oprit, si l-am putut vedea incordansu-se, pierdut in memorii. Ochii sai erau cand negri, cand rosii, schimbandu-se in cateva secunde de la o culoare la alta.
Fara sa ma gandesc, m-am ridicat si m-am asezat la el in poala, mangaindu-i fata, incercand sa-l linistesc. Acesta s-a mai calmat putin, ochii sai devenind doar negri, si si-a incolacit bratele protectiv in jurul taliei mele. A continuat:
-A plecat sa semenze tratatul de pace cu vrajitorii. Atunci a fost ultima data cand l-am vazut. Odata ajuns acolo, a fost atacat de armata vrajitorilor. A fost pacalit. L-au omorat, strapungandu-i inima cu un tarus.
Mi-am simtit obrajii imbibati cu lacrimi la cele spuse de el. Imi imaginam suferinta lor.
-Toata lumea a fost in doliu. Tot regatul vampirilor, oameni si alte fiinte imortale au fost la inmormantarea sa, sa-l jeleasca. Nu ne veneam sa credeam, parca nu era real. Eu inca nu puteam sa concep moartea sa. Nici ceilalti nu puteau. O fiinta atat de plina de viata, atat de vie, sa se stinga asa de brusc si repede....As fi vrut sa ne vezi inainte, Dolli. Cand el era in viata. Eram toti altfel. Mai veseli, mai plini de viata. Moartea sa a avut un mare impact asupra familei sale. Regina s-a retras tot mai mult, izolandu-se de toti si neputand sa le fie alaturi copiilor in momentele importante. Odata cu el, a murit si o mare parte din ea. Tiberiu nu a mai fost niciodata acelasi. A trebuit sa preia o mare parte din atributile regelui, sa se maturizeze inainte de vreme. Din firea cuminte si binedispusa care era, a ramas doar o umbra. A devenit creatura care este astazi. Fara compasiune, arogant, nemilos, care nu s-ar sfii sa omoare pe nimeni, afemeiat, si fara caracter. Odata obisnuiam sa fim cei mai buni prieteni, sa iesim in fiecare weekend sa vanam...acum ma intreb unde a disparut acea persoana.
I-a mangaiat obrazul lui Fabien, gandindu-ma la cuvintele sale, iar acesta si-a strans bratele si mai tare in jurul meu, iar ochii ii s-au innegrit la loc.
-Dar am aflat ca vorba aceea este adevarata. Razbunarea este dulce. Dupa moarte regelui, o armata de vampiri, condusa de Tiberiu, am pornit spre regatul vrajitorilor, acum 17 ani. Niciunul dintre noi nu mai credea in pace. Am reusit sa-i invingem, si sa le ucidem regele, ca plata pentru moartea regelui nostru. Niciodata nu voi uita viata scurgandu-se din el, cum a murit in fata noastra, si cata implinire am simtit in acel moment, deoarece s-a facut dreptate. Singurul lucru pe care il regret este ca nu am reusit sa ii omoram si familia. Jur ca daca o voi gasi vreodata, le voi suge sangele pana la ultimul strop, sa vada cum este sa pierzi pe cineva drag, marai Fabien, si am putut simti un fior la acest gand.
L-am imbratisat , inca uimita de cele auzite. Cate s-au intamplat.
La imbratisarea mea, acesta si-a revenit incet la starea sa initiala, sarutandu-mi fruntea.
-Ma bucur ca nu ai fost nevoia sa treci prin asa ceva, Dolli. Ignoranta e nepretuita, bucura-te de ea cat inca o mai ai, sopti acesta, ridicandu-se de pe fotoliu, cu mine in brate.
-E tarziu, e timpul sa dormi, sopti el, ducandu-ma afara din camera sa, pe hol, pana in camera mea.
M-a asezat fin pe pat, acoperindu-ma cu patura. S-a aplecat deasupra mea, apropindu-si fata de a mea , si pentru o secunda am amutit, dar mi-am dat seama ca Fabien nu ar face asta. Mi-a atins obrazul cu buzele sale reci, dupa care s-a ridicat, soptind:
-Noapte buna Dolli, vise frumoase!
-Si tie, sa te sarute purecii, Fabien, am chicotit eu.
Am stat cu ochii inchisi, sub patura, rejucand in mintea mea toate cele povestite de Fabien. Acum puteam intelege mai bine comportamentul lui Tibieriu si al Ninei, nu ii mai invinovateam atat. Au trecut prin multe.
Regele vrajitorilor a fost ucis nu de mult, acum 17 ani, in anul in care m-am nascut eu, iar familia sa a scapat. Ma rog, nu stiu ce voiam sa spun cu asta.
M-am lasat ademenita de somn, si am dormit pana dimineata, visand ca eram o printesa frumoasa si vesela in propriul meu castel.
Dimineata, am fost trezita de mirosul oualor proaspete si a sucului de portocoale. Mi-am deschis de indata ochii, cautand sursa mirosului.
Fabien intra in camera mea cu o tava de mancare in mana.
-Am incercat sa te trezesc de vreo trei ori pana acum, dar fara succes, se pare ca doar mancarea poate reusi acest lucru, rase el, asezandu-se la marginea patului meu, inmanandu-mi tava.
-Nu trebuia Fab, dar totusi, nu ma supar, am spus, luand tacamurile si atacand ochiurile. Acesta chicoti, asteptand sa termin de mancat.
Cand am fost gata, a luat tava din bratele mele, lasandu-se pe pat, cu capul pe burta mea. Am inceput sa-i ciufulesc parul aranjat, si sa-i conturez trasaturile perfecte ale fetei. Fabien a inceput sa toarca ca si o pisica, ceea ce m-a facut sa rad.
-Cine nu si-ar dori un barbat ca si tine, care sa pregateaca micul dejun si sa-l aduca la pat, sa stie cum sa vorbeasca si se comporte cu o fata, sa arate bine, am spus eu visatoare.
-Deci recunosti ca arat bine? Intreba Fabien, privindu-ma cu un ranjet.
Am inrosit toata. La naiba, nu am vrut sa zic asta cu voce tare.
-Mhm, nu arati rau, am murmurat eu, fara sa-l privesc, jucandu-ma cu un fir de par.
Acesta a ras, proptindu-se in coate peste mine. Cand mi-am ridicat privirea si i-am atins nasul cu al meu, am ramas nemiscata. Nu stiu cat am stat asa, privindu-i trasaturile frumoase, pierzandu-ma in ochii sai.
-Haide la piscina, spuse el, sarutandu-mi varful nasului inainte sa coboare din pat.
-C-caut un costum de baie si vin, am raspuns eu rosie toata, balbaindu-ma. Oh, doamne, parca eram o fetita mica indragostita pentru prima data.
-Ma intorc cand iesi din camera, zambi Fabien fermecator, inainte sa dispara cu viteza luminii.
Piscina cu Fabien, el la bustul gol. De ce nu mi se pare asta o idee asa de buna?
M-am dus spre dulap, cautand printre hainele aduse de Victoria un costum de baie. Dupa o rascoleala, am gasit un costum de baie alb, cu model floral. Pipaindu-l, am descoperit ca avea si putin push-up. Perfect, m-am gandit eu, zambind malefic. L-am luat repede pe mine, acoperindu-ma dupa aceea cu un tricou larg si lung. Mi-am prins parul intr-o coada, si am iesit afara din camera, simtind instant o rafala de vant langa mine. M-am intors sa dau ochii cu Fabien.
-Vino dupa mine, zambi acesta, luandu-mi mana si conducandu-ma. Am zambit la atingere.
L-am urmat pe scari in jos, ajungand la parter si strabatand dupa un alt coridor, la capatul caruia se afla o usa transparenta. Fabien a deschis-o, si intrand, am simtit aer umed si in fata mea am putut vedea o piscina olimpica, iar langa un mic jacuzzi.
-Uau, am suspinat, admirand sala.
Fabien m-a privit amuzat.
-Este si o cabina de schimb, dar din moment ce ai costumul de baie pe tine, te poti schimba direct aici. Vin intr-o secunda, spuse el, disparand cat ai clipii.
Mi-am dat tricoul larg jos, aruncandu-l pe unul dintre sezloange. M-am apropiat apoi de piscina, introducand varful piciorului in apa. Am zambit satisfacuta, deoarece avea temperatura perfecta.
Am auzit un zgomot, si m-am intors la timp, ca sa-l vad pe Fabien cu doua prosoape in mana, pe care le-a pus pe unul dintre sezloange. Avea doar nistea jeansi pe el, pe care si i-a dat apoi jos, ramand intr-un slip negru. Eram constienta ca ma holbam la corpul sau tonifiat, dar nu aveam ce face, nu imi spuneti ca in locul meu nu v-ati holba daca perfectiunea ar fi in fata voastra.
-Dolli, esti ok? Rase Fabien, apropindu-se de mine, uitandu-se la corpul meu, ceea ce m-a facut sa ma intimidez, deoarece nu eram nici pe departe la fel de perfecta ca si el. Am iesit din transa, privindu-l si dand din cap afirmativ. Acesta se apropie cu repeziciune de mine, si nu i-am ghicit intentia pana cand nu m-am trezit impinsa in apa, iesind repede la suprafata, cu parul lipit de fata. Reuseam sa ating baza piscinei cu picioarele.
-Ai sa platesti, am ras eu, apropindu-ma de marginea bazinului si prinzandu-l de picior, incercand sa-l trag in apa, dar bineinteles ca acesta nu se clinti. A sarit de buna voie, improscandu-ma cu apa. Am inceput sa facem un concurs de scufundari, amandoi incarcand sa ne scufundam unul pe celalalt, si bineinteles ca Fabien a castigat, deoarece era si mai puternic, si mai inalt. Am incercat dupa aceea sa plutesc pe un crocodil gonflabil, insa Fabien il rasturna de fiecare data. Am continuat asa pana la pranz, cand pielea imi era toata zbarcita, si m-am hotarat ca a ajuns.
Am iesit din bazin, Fabien incolacind prosopul in jurul meu si luandu-ma in brate, ca sa nu mai tremur. Cand m-am incalzit si uscat cat de cat, mi-am luat tricoul pe mine, si am observat ca Fabien se pregatea sa-si dea slipul jos...in fata mea.
-Stai! Am strigat, introrcandu-ma cu spatele la el, inrosindu-ma toata.
-Oh, haide, sunt sigur ca nu e prima data cand vezi asa ceva, chicoti el.
-De fapt...e, am ras eu nervos.
Fabien a amutit cateva secunde, dupa care a aparut in fata mea, imbracat complet.
-Serios? Intreba el, privindu-ma uimit.
-Da, chiar asa ma credeai? Nu ma incurca cu Leah, am ras eu, acompaniata de el.
-Nu stiu de ce am crezut altfel. Imi plac fetele cuminti, a spus acesta, muscandu-si buza. Ahh, nu! Si-a muscat buza! Dumnezeule, prea multa perfectiune, sa-l opreasca cineva!
-T-trebuie sa ma duc la baie, am spus eu fara sa-l privesc, repezindu-ma afara,fugind tot drumul spre baia de la etajul unde aveam camera. Oh doamne, serios Dolli? Trebuie sa mergi la baie? Altceva mai bun nu ai gasit? Esti un dezastru. Fugi de el deoarece te intimideaza prea tare?
Am ajuns la baie, trantind usa dupa mine, si tragandu-mi respiratia. Ei bine, daca tot eram aici, puteam face un dus.
Am intrat in dus, avand o puternica durere de burta, pe care nici apa calda nu a reusit sa o vindece. Cand am iesit, m-am invelit intr-un prosop, pe care l-am scapat inainte pe jos, la fel ca si peria de par. Atunci, mi-am dat seama ce se intample. Durere de burta, neindemanare...in ca data suntem? Se pare ca sunt in zilele acelea ale lunii. Cacat, nu aici, nu acum. Eram doar cu Fabien in casa. Cum ii voi spune asta?
M-am pieptanat si imbracat repede, iesind din baie si cautandu-l pe Fabien. Am coborat jos, verificand piscina si bucataria, dar nu era acolo. L-am gasit intr-un final in living, tolanit pe canapea, butonand telecomanda. M-am pus in fata televizorului, iar colturile gurii ii s-au ridicat intr-un zambet cand m-a vazut.
-Esti in regula? Te-ai comportat cam ciudat mai devreme, spuse el ingrijorat.
-Stai linistit, sunt bine, am doar o mica problema, am recunoscut, lasandu-mi ochii in pamant.
Intr-o secunda, Fabien era in fata mea, ridicandu-mi barbia ca sa-i privesc ochii ingrijorati.
-Problema? Ce e, Dolli? Stii ca poti sa-mi spui orice.
-Nu e nimic grav...doar...ahm..., m-am balbait eu, nestiind ce sa spun. -O problema a femeilor, am soptit cu un zambet tamp pe fata.
Acesta isi mijii din nou ochii, neintelegand.
-E ceva normal, ahm , natural, femeile au asta in fiecare luna, timp de cateva zile, am spus fara sa-l privesc, sperand ca a inteles ideea.
-Adica? La ce te referi? Intreba acesta nedumerit. Rahat, cum sa ii spun?
-Pai stii tu...ahm...menstruatie? Am spus inrosindu-ma.
Am putut vedea intelegere pe chipul lui Fabien, iar apoi putina culoare in obrajii sai. Haha, Fab s-a inrosit, ce dragut.
-Oh, ahm, asta, da...Sunt sigur ca Victoria are la ea in camera niste, ahm...absorbante. Si ea are, ahm, menstruatie, o data la noua luni... spuse Fabien frecandu-si ceafa, fara sa ma priveasca.
-Multumesc! am oftat, fugind spre camera Victoriei, usurata ca am scapat de acea discutie ciudata si stanjenitoare.
Am intrat in camera Victoriei, gasind intr-adevar in dulapul din baia ei personala, niste absorbante. Eram salvata. M-am decis sa ma intorc inapoi jos, sa-i tin de urat lui Fabien.
Restul zilei s-a scurs repede, prea repede. Am stat amandoi la Tv, Fabien mi-a gatit niste spaghetti delicioase, am jucat jocuri video si am ras. Aceste doua zile m-au ajutat super mult sa ma apropi de Fabien, sa-l cunosc mai bine, si sa imi dau seama ca e un tip deosebit. Nu puteam sa nu ma intreb, daca nu ar fi putut fi ceva mai mult intre noi, daca situatia era alta. Sau de ce nu, chiar in situatia asta? Desi nu simteam pentru el in felul in care am simtit si... inca....simt, pentru Tiberiu, stiam ca acest lcuru se poate schimba cu timpul.
Noaptea s-a asternut incurand, si pe la ora zece, obosita, i-am spus noapte buna lui Fabien. M-am dus in camera mea intunecata, schimbandu-ma in maieu si boxeri si trantindu-ma in pat. In urmatoarea zi urmau sa se reintoarca restul. Il voi revedea pe Tiberiu. Neintelegerile vor izbucni din nou. Nu a durat mult pana sa adorm.
Am visat monstrii si flori ofilite, care imi spuneau sa ma sinucid, sa scap cat mai pot, si as fi facut asta, daca nu as fi vazut ceva. Pe mine, in oglinda. Fericita. Insa atunci cand am zambit, aveam colti, si am scos un tipat ascutit , trezindu-ma.
M-am ridicat in capul oaselor, transpirata toata, cu hainele si parul lipite de mine. Afara tuna si fulgera, ploaia lovind cu putere fereastra iar zgomotele facandu-ma sa tresar. Totul era intunecat. Prea intunecat. Ceva nu era bine..
-Fabien!!! Am strigat cat de tare am putut, stiind ca m-a auzit oricum.
In cateva secunde, usa s-a deschis, iar Fabien, doar intr-o pereche de pantaloni de trening, a patruns inauntru.
-Dolli? Ce e? Esti in regula? Intreba acesta ingrijorat, si l-am simtit in cateva secunde langa mine, la pat.
Mi-am incolacit bratele in jurul sau, inhalandu-i parfumul delicios, si tragandu-l in pat.
-Nu-mi plac furtunile, le urasc de cand sunt mica, m-am plans, adancindu-mi capul in pieptul sau. L-am putut simti chicotind.
-Nu rade, e serios! Am marait eu. Nimeni nu rade de slabiciunea mea.
-Scuza-ma, doar ca m-ai speriat si ma asteptam la ceva mai grav, spuse Fabien cu capul in parul meu, si i-am putut simti buzele conturandu-se intr-un zambet.
-E foarte grav, Fabien! Am spus eu, lovindu-l in piept, primind un alt chicot din partea sa.
-Uite cum facem, ce ar fi sa dorm cu tine astazi, ca sa te apar de orice s-ar putea intampla? A intrebat Fabien, si mi-am dat seama ca era serios.
Stiam ca nu era in regula sa dorm cu el in acelasi pat, dar era singura mea sansa sa inchid un ochi toata noaptea, deoarece furtunile ma terifiau intr-un hal, in care nu puteam sa adorm toata noaptea.
-Bine, ma sperie prea tare furtuna ca sa iti refuz oferta, dar sa nu ti-o iei la cap. Si apropo, sa nu te sperii daca vorbesc in somn, am mentionat, lasandu-ma pe pernele moi.
-Stai linsitita, rase acesta, lasandu-se langa mine si incolacindu-si bratele in jurul meu. Nu am protestat.
-Noapte buna, Dolli, imi sopti acesta in ureche, facandu-mi pielea de gaina.
-Somn usor, am soptit eu, fiind pe jumatate cuprinsa de somn.
L-am auzit pe Fabien oftand.
-Daca ai stii ce imi faci, Dolli, sopti acesta, insa nu l-am mai auzit, deoarece m-am lasat invaluita de somn, simtindu-ma protejata de Fabien.
N-am visat deloc toata noaptea, dormind lin in bratele sale pana dimineata.
Mi-am deschis incet ochii, intinzandu-ma lenes in pat. Mainile mi-au frecat spatiul gol din dreapta mea, unde se mai afla doar urma lui Fabien. Se pare ca s-a trezit mai devreme si a plecat.
Am auzit brusc zgomote de jos, si m-am decis sa cobor , sa vad ce se intampla.
M-am ridicat din pat, iesind din camera ciufulita, in boxeri si maieu, mergand spre scari. Am luat-o linsitita pe scari in jos, cascand si intinzandu-ma in continuare.
Cand eram pe la jumatatea scarilor, m-am decis sa imi deschid larg ochii obositi, ca sa vad pe unde calc, iar la scena din fata mea, am amutit. Mi-am mai frecat o data ochii, ca sa fiu sigura ca nu visez, si m-am si piscat in proces. Firar, se pare ca nu visam.
Se pare ca familia Knight s-a intors. Cum am putut sa uit? Si nu erau singuri, au adus si niste prieteni.
Spatiul imens din fata intrarii era plin de ...vampiri. Multi vampiri. Vampiri necunoscuti. Si m-au simtit deja. Toate privirile erau atintite asupra mea. Un om pe jumatate imbracat, in maieu si boxeri.
Iar partea cea mai rea....jos, la baza scarilor, se afla un vampir foarte aproape de mine. Si parea infometat.
La naiba.