Eram în camera mea și mă uitam la Gossip Girl, fiind pregătită să scriu în jurnal.
Bună, jurnalule,
Trebuie să-ți dau niște explicații bune. A trecut ceva timp și lucrurile sunt absolut minunate. Tati și cu mine suntem în sfârșit fericiți. Nimeni nu ne mai poate separa de data asta.
Mai devreme mă simțeam foarte amețită și nu știu dacă ar trebui să fiu în regulă cu asta sau nu. Adică, vreau să fiu puternică pentru Tati și să-i arăt că pot avea grijă de mine, dar când sunt atât de copilăroasă nu știu ce aș putea să-i demonstrez.
Am șaisprezece ani, (încă e ciudat să o spun) iar uneori simt că mă comport ca o fetiță de doisprezece ani. Trebuie să mă maturizez pentru Tati. El trebuie să simtă că este cu o femeie în toată firea, nu cu un copilaș.
N-aveam nicio idee cum aș putea să fac asta, dar îmi voi da seama. Va trebui să pretind că sunt cineva care, de fapt, nu sunt, până reușesc să mă maturizez și să fiu ceea ce își dorește Tati. Asta va dura ceva.
Dar nu îmi pasă, atâta timp cât îl face pe Tati fericit, sunt dispusă să fac orice. Asta e tot ceea vreau, ca Tati să fie fericit, deoarece fericirea sa e tot ceea ce am nevoie.
„Marie?" Tati m-a strigat de la capătul scărilor.
„Vin!" Am strigat înapoi și am pus serialul rapid pe pauză, fugind pe scări, aproape căzând când am ajuns la finalul lor.
Am mers în colț și l-am văzut pe Tati vorbind cu un bărbat, stând cu fața spre el.
Odată ce omul s-a întors, am lăsat să-mi scape un țipăt scurt, „Unchiule Li!"
Am zâmbit și l-am îmbrățișat strâns, chicotind. A trecut foarte mult timp de când nu l-am mai văzut. Nu e unchiul meu natural, dar așa mi-au spus el și Tati să îi zic. Ei mereu vorbesc despre aventurile pe care le-au avut și par într-adevăr entuziasmați. Și îl face pe Tati fericit când vine, ochii lui sclipesc și râsul său răsună mai zgomotos.
Așteaptă, de ce Tati nu se comportă așa când e cu mine? Nu ar trebui să fiu eu cea care îl face să zâmbească astfel? Sunt micuța lui, prințesa lui, eu sunt, nu el.