daddy's killer :: hes (tradusă) - terminată

stop it, Daddy

„Îmi pare rău, bine? Am crezut că am trecut peste asta?" Am întrebat într-un ton lin, nevenindu-mă să cred că iarăși ajungem aici.

„Să trec peste asta? Am iubit-o, Marie! A fost soția mea, mama ta. Cum s-a simțit, huh, să știi că i-ai făcut asta propriei mame?" Tati a întrebat, vocea sa era în creștere și m-a speriat la sfârșit.

„V-Vrei să știi adevărul?" Am scuturat, înghițind saliva care încă mai era pe limba mea.

„Adevărul." A aprobat.

„S-a simțit uimitor." Am oftat și am privit în jos, jucându-mă cu capătul rochiei mele.

L-am spionat cu colțul ochiului, falca sa era încleștată și privirea sa era fixată asupra drumului.

„Acum spune-mi adevărul despre asta: i-ai făcut, sau nu lui Liam asta intenționat?" Și nu am spus un cuvânt, lăsându-l să perceapă singur.

„O, Dumnezeule, ești o criminală afurisită!" Tati a icnit și a tras pe dreapta, în timp ce capul meu era sprijinit de fereastră, încercând să nu încep să plâng.

„Tati, oprește-te!" Am plâns și am plâns. M-a rănit, m-a rănit psihic și emoțional.

Tăticul meu m-a rănit.

„Ieși dracului din mașina mea și nu te mai întoarce niciodată, ai înțeles?" A șuierat, veninul strecurându-i-se prin vocea dură. Mă speria foarte tare, „Acum!"

Am ieșit repede, plângând incontrolabil, rimelul meu fiind întins, probabil, pe toată fața.

Înainte ca măcar să-l pot implora din nou, a pornit cu viteză, lăsându-mă singură în întuneric, înecată în lacrimi. Un lucru de știut ar fi că nu am stat niciodată în întuneric.

M-am șters în jurul ochilor și m-am așezat pe bordură, ridicându-mi mâna, în speranța că cineva mă va transporta în mașina sa.

După ce au trecut sute de mașini, eram pregătită să renunț, dar curând am auzit un motor oprind lângă mine.

M-am întors, văzând un vehicul negru cu geamurile jos. Am început să îmi fac cele mai negre scenarii, până când am văzut părul brunet și blond fluturând prin mașină.

Niall Horan, era genul de băiat pe care toată lumea îl iubește, deși el nu știe. Ei îl iubesc fiindcă are simțul umorului dezvoltat.

„Ai ceva probleme, tânără domnișoară?" Niall a întrebat, adresându-mi-se politicos, ceea ce m-a făcut să chicotesc și să aprob.

„Yea, ceva de genul, domnule." L-am văzut strâmbând din nas.

Am mers în partea dreaptă și am intrat înăuntru. „Casa mea? E pe Holmes Avenue, 2294."

„Îi dai adresa ta unui străin? Nț, nț, nț, am crezut că ești mai bună de atât, M." A glumit și am râs puțin. „Deci, dacă nu te superi că întreb, ce făceai aici, singură?"

Am ridicat din umeri. „Doar câteva... probleme cu Tati."