daddy's killer :: hes (tradusă) - terminată

are you okay, Mrs. Germain?

Am pășit pe hol dimineața, la 5:55. Ew, e prea devreme.

Mi-am strâns manualele la piept, în timp ce am bătut ritmic în ușa de mahon. Am așteptat un moment, înainte de a auzi un slab "intră".

Am intrat și i-am spus în față, „Bună dimineața, Mrs. Germain." I-am zâmbit politicos.

„Marie? Ce faci aici așa devreme?" Mi-a zâmbit înapoi, râzând ușor.

„Ei bine, mă gândeam dacă am putea discuta despre ore în plus. Nu e un secret că am început să nu mă descurc în clasă, așa că vreau să vă întreb dacă aș putea să rezolv cumva asta?" Am întrebat persistent, captându-i atenția femeii din încăpere.

„Domnișoara Styles, este minunat să văd că începi să te îngrijorezi pentru educația ta. Așteaptă, voi vedea ce putem face după ce îți consult situația actuală." A zâmbit, arătându-și dinții perfecți.

A tastat și a apăsat pe diferite chestii, înainte de a se întoarce spre mine. „Bine, se pare că sociologia chiar te dă peste cap. Ce zici să-ți împrumut o carte de-a mea de pe raft, iar tu să scrii un rezumat la ea și să mi-l aduci săptămâna viitoare?"

Am dat din cap, „Da, asta ar fi perfect. Vă mulțumesc foarte mult." I-am mulțumit.

„Bine, cred că această carte e puțin cam dificilă..." A murmurat doamna German pentru sine, în timp ce s-a ridicat de pe scaunul de la biroul gri și a mers spre raftul unde se afla cartea, apucând cărți vechi la întâmplare.

M-am ridicat, mergând către raft. Degetul meu s-a dus neîndemânatic într-o parte, „Ați găsit-o, doamnă Germain?" Am întrebat inocent.

„Nu, nu încă, dragă." A oftat și a continuat să caute.

„Ei bine, păcat," Am ridicat din umeri și am apucat sertarul cu ambele mâini, trântindu-l de ea cât de tare am putut.

Un zâmbet victorios mi-a străbătut fața, în timp ce i-am auzit oasele fisurate și niciun semn că mai trăiește.

Mi-am pus ghiozdanul și m-am așezat în fața calculatorului ei, târfa proastă nu s-a delogat. Am chicotit, în timp ce mi-am schimbat toate notele de C și de D, în note de A și de B.

Nu va fi Tati mândru de carnetul meu de această dată?

După ce am terminat, am părăsit biroul și mi-am făcut drum spre clasă.

„Bună dimineața," Domnul Edward m-a salutat cu o aplecare a capului, în timp ce i-am răspuns cu același gest.

Nu cu mult timp după asta, sirenele poliției și țipetele profesorilor, care încercau să liniștească elevii, au început să se audă. Dar doar am rămas liniștită, fiind fata bună pe care Tati mereu a crezut-o.