daddy's killer :: hes (tradusă) - terminată

Daddy, I didn't

Astăzi este înmormântarea lui Liam și a trebuit să venim, deoarece Tati era un purtător de cuvânt.

Purtam o rochiță albastră, care îmi strângea talia și îmi ajungea până la coapse. M-am încălțat cu niște Converși negri cu șireturi albe. Apoi, mi-am aplicat puțin strugurel, închis la culoare, și rimel negru, înainte de a-mi ondula părul.

Poate că nu m-am străduit prea mult, dar hei, oricum nu voiam să fiu aici. L-am omorât, nu mai voiam să fac nimic alături de el după asta, am obosit să mă prefac.

Am auzit o bătaie înceată în ușă și m-am întors pentru a-l găsi pe Tati într-un costum, buclele sale frumoase fiind date pe spate. Chiar arăta, cum spun oamenii de la școală, punctual.

Am zâmbit și m-am ridicat pe vârfuri, sărutându-l, „Arăți minunat." L-am complimentat.

„Și tu arăți foarte drăguț, acum haide, baby girl, nu vrem să întârziem, nu-i așa?" Da, de fapt vreau. Nu, de fapt nici nu vreau să merg.

„Nu, nu vrem." Am rânjit și l-am urmat la mașină.

***

După ce și-a terminat discursul, s-a așezat în spate, lângă mine, ținându-mă de mână, abținându-și lacrimile. Știu că ar fi trebuit să mă simt oribil, dar nu mă simțeam.

Acum îl pot face pe Tati fericit.

„Tati, va fi totul bine. Și mie îmi lipsește." M-am încruntat și i-am sărutat umărul, apoi mi-am lăsat capul pe brațul său, fiindcă era mult prea înalt.

„Știu, prințesă, dar tot îmi lipsește." Tati a murmurat, masându-mi spatele mâinii cu degetul arătător.

După cam alte douăsprezece minute plictisitoare, ei l-au băgat pe Liam, într-un final, în pământ. Tati a vrut să rămână până la sfârșit pentru a-și lua la revedere așa cum se cuvine.

Am rămas în spate și m-am așezat pe banca veche din beton, privindu-l pe Tati aplecat, vorbind cu mormântul. Părea foarte trist, dar și fericit în același timp. Părea mândru, sper că era mândru de mine.

Au mai trecut câteva minute, înainte ca Tati să se ridice și să se uite în jur, înainte de a mă săruta pe buze.

„Ești gata să mergem acasă?" Mi-a zâmbit ușor și am aprobat, ridicându-mă lângă el.

Odată ajunși în mașină, Tati a accelerat și am condus spre casă.

Conducea în continuare când m-a întrebat dintr-odată, „Ai făcut-o intenționat?"

„Ce să fac intenționat, Tati?"

„Liam. Ai făcut-o intenționat, sau a fost doar un accident?"

Am oftat și l-am privit cu neîncredere, „Tati, n-am făcut-o. Cum îndrăznești să te gândești la așa ceva, mi-a păsat de el la fel de mult cum ți-a păsat ție."

„Doar am pus o întrebare, de ce ai devenit așa defensivă?" A început, încă fixându-și atenția la drum.

„Mă acuzi că am omorât pe cineva pe care iubesc, evident că am devenit defensivă." M-am justificat, strângându-mi buza de jos între dinți.

„Ți-ai iubit mama, dar uite unde se află acum."