Christopher opri motorul masinii si isi privi ceasul de la incheietura. Fusese plecat aproximativ trei ore. Trei ore de cand aflase adevarul despre casatoria lui. Se uita in oglinda retrovizoare si il vazu pe micutul Adam cum adormise in scaunul pentru copii. Nici nu-l mira ca micutul era obosit. Dupa ce-l luase de la cresa decisese sa petreaca putin timp impreuna. Au mers la Mc' Donalds apoi putin prin mall pierzand vremea pe nimicuri. Portbagajul masinii era acum adapostul unei nave de jucarie foarte realista si aproape cat baietelul de mare. Isi desfacu centura si apoi iesi apropiindu-se de portiera din spate o deschise si ii desfacu centurile de siguranta celui mic, apoi cu grija il lua in brate si incerca sa-l acopere cu bratele sale astfel incat sa nu simta frigul. De o jumatate de ora incepuse sa ninga si Adam fusese foarte incantat de acest lucru. Abia astepta sa se stranga suficienta zapada incat sa poata iesi la joaca.
Barbatul incuie masina si porni abatut catre usa de la intrare. Avea un nod in gat si ultimele cuvinte pe care le auzise in casa aceasta ii lasau un gust amar in gura.
Doare, la naiba! Doare al dracu de tare! Hope a reusit sa imi sparga inima in bucati si bucatile in bucati si mai mici, iar alea, la naiba s-au transformat in praf! Ce o sa ma fac acum cand dau ochii cu ea? Intr-un fel imi e frica, deoarece as putea sa o gasesc fericita razand cu gura pana la urechi si mi-ar spune ca m-a pacalit tot timpul asta, dar... ceva imi spune ca nu-i asa...
Chris deschise usa de la intrare si intra in casa. Livingul era pustiu. Nici urma de sotii William, dar nici de Hope. Urca scarile incet si in liniste ca sa nu-l trezeasca pe Adam. Ajunse in dreptul camerei micutului si o deschise incet. Surprinzator in camera era lumina aprinsa si atunci cand intra o gasi pe Hope asezata pe un fotoliu aratand deplorabil. Avea ochii rosii din cauza plansului si rimelul intins. Purta un pluover gri pufos si isi strangea genunchii la piept. Chris simtii cum ii plesneste o artera vazand-o atat de ... distrusa. Desi ea il observase stand in usa si tinandu-l pe baietel in brate nu scoase un cuvant. Chris intra si oftand il aseza pe Adam pe pat incepand sa-i desfaca fermoarul de la geaca de iarna. Ii trase caciula de pe cap si il descalta de ghete. Reusi sa-l schimbe in pijamalele lui cu Batman fara sa-l trezeasca si il inveli bine. Se apleca sarutandu-i fruntea micuta.
-Vise placute micul meu marinar! ii spuse zambind inconstient.
Adam era intradevar un mic marinar. Baiatul ii impartasea intru-totul pasiunea pentru barci, iar azi cat fusesera in oras Chris ii promisese ca imediat ce se va incalzi din nou vremea, se vor plimba amandoi cu iahtul pe Tamisa.
Un suspin in trezi din reverie. Isi muta privirea asupra femeii de pe fotoliu ce se tinea cu mana de abdomen. a un sistem de alarma, barbatul intra imediat in alerta. Sari de langa Adam si se lasa pe vine in fata ei. Fara sa-si mai aminteasca de faptul ca sunt certati isi puse palma peste mana ei uitandu-se ingrijorat la burtica ei.
-Ce e? Iti e rau, te doare ceva? o intreba ingrijorat.
Hope clipi des si nega cu o miscare scurta a capului. Chris se ridica de jos si isi trecu mana prin par oftand obosit. Era pre mult pentru o singura zi. Se indrepta catre usa apoi intra in dormitorul lor. Inghiti in sec gandindu-se la urmatoarea miscare. Auzi usa inchizandu-se si simtii o atingere usoara pe umar. Tresari incet si isi stranse ochii. Isi feri bratul de atingerea sotiei sale si merse catre dulap cotrobaind dupa ceva in care sa doarma.
-Te rog, asculta-ma, Chris... nu e asa cum au s-spus ei. N-nu vreau b-banii tai! Eu...
Barbatul tranti enervat usa culisanta.
-Dar totusi te-ai casatorit cu mine pentru ei! mormai in barba.
-Nu e adevarat, eu...
Chris nu o lasa sa mai continuie si isi ridica mana in fata ei cerandu-i sa taca. Isi dezbraca pluoverul gri si apoi isi trase pe cap un tricoul alb simplu.
-Nu mai vreau sa aud nimic! Sunt cu nervii la pamant Hope, nu ma forta sa izbucnesc acum pentru ca asta nu ar face bine nimanui, mai ales gemenilor! spuse in timp ce-si desfacea cureaua blugilor si fixa cu privirea pantecul femeii. Isi lua o pereche de pantaloni de trening gri si apoi se indrepta catre usa.
-Unde te duci? il intreba Hope rapid.
Barbatul ofta.
-In birou! Am cateva lucruri de rezolvat! Culca-te!
Deschise usa insa o mana mica si plapanda il opri tragandu-l inapoi. Inainte sa mai poata spune ceva Chris se trezi sarutat usor pe buze. Desi initial simtise impulsul sa o respinga nu se putu abtine sa nu-i raspunda. Hope il saruta cu atat de multa durere si dor incat i se parea ca acum isi lua adio de la el, iar asta nu era pe lista lui de lucruri pe care dorea sa le faca.
-Te iubesc! ii sopti Hope cand sarutul inceta.
-Intelegi ca imi e greu sa te mai cred acum?! mormai Chris.
Hope isi pleca privirea.
-Stiu, insa tot ce ti-am spus, tot ce s-a intamplat intre noi, nu e o minciuna iubitule, daca m-ai lasa sa-ti explic ai...
Din nou Chris o intrerupse in acelasi fel si apoi pleca in biroul sau de la parter fara sa mai spuna altceva. Tranti usile din lemn masiv si isi trecu mana de nenumarate ori prin par smulgandu-l apropae din radacini.
La naiba! Fir-ar sa fie! Sarutul ala aproape ca m-a facut sa uit de tot. Doamne, femeia asta are un efect urias asupra mea. Nici macar nu pot sa-mi imaginez ce s-ar alege de mine daca as pierde-o pe ea. Hope e ratiunea mea, e motivul pentru care ma trezesc in fiecare dimineata si ma ridic din pat. Sfinte, cand am inceput eu sa depind atat de mult de ea? Au trecut doar cateva luni, cum a reusit ea ceea ce altele nu au reusit in atatia ani, cum... cum a facut asta? Nu mi-am dat seama pana acum ca imi e atat de vitala. Prost mai esti Maddox, e evident dupa felul in care te uiti la ea ca o venerezi. Ar putea sa iti si traga un glont in cap caci tu tot ai iubi-o! Realizezi ca ceva e inuman de important pentru tine doar atunci cand esti pe cale sa-l pierzi...
Chris se apropie de un dulap si scoase o sticla de bautura si un pahar. Turna acel lichid cu gust spirtuos si il dadu pe gat imediat. Bautura ii ardea esofagul insa el nu simtea, isi dorea ceva care sa-l faca sa se calmeze.
**
Dupa cateva ore in care tot ce facuse era sa se invarta prin camera si sa goleasca sticla de tarie, oboseala isi spunea cuvantul asa ca decise sa urce sus. Se clatina in stanga si-n dreapta, iar capul ii tiuia intr-una. Deschise usa dormitorului cu un scartait slab. Hope sari din varful patului vazandu-l cum se clatina, fiind gata sa-l prinda daca avea sa cada desi era mult mai masiv decat ea si era constienta ca nu l-ar fi putut sustine mult timp. Din fericire barbatul se sprijini de usa si marai sonor.
-De ce dracu nu dormi?
Hope tresari. Niciodata nu-l auzise vorbind asa cu ea. Desi era speriata putin facu doi pasi in directia lui.
-P-pentru ca nu pot fara tine...
Christopher ofta si se indrepta catre baie dezbracandu-si pe drum hainele. Intra in dus si porni apa rece. Spera ca asta sa-l ajute cu durerea de cap si sa-l trezeasca din betie. Dupa ce termina iesi si se sterse cu un prosop pe care si-l infasura in jurul taliei. Se intoarse in dormitor gasind-o pe blonda asezata pe pat. Ii facu semn sa se bage sub pilota calduroasa, iar ea il asculta. Barbatul se apropie de ea si fara sa se mai oboseasca sa-si ia ceva pe el isi indeparta prosopul si se strecura in pat. Isi mototoli putin perna si apoi se intoarse cu spatele la ea incercand sa adoarma.
Mana subtire a femeii se strecura pe talia lui, iar respiratia i se simtea pe ceafa lui. Isi afunda fata in umarul lui si depuse un sarut fin pe pielea lui parfumata. Adora mirosul lui. Gelul de dus cu aroma racoritoare si mirosul lui specific, era parfumul cu care adora sa se trezeasca in fiecare dimineata.
-Ce crezi ca faci? mormai el.
-Tu ai fost mereu cel care insista sa ma tina in brate cand dormim inca de la inceputul relatiei noastre, mereu ai fost insistent! Acum, ca sa-ti dovedesc ca te iubesc si ca tu esti cel cu care vreau sa-mi petrec restul vietii o sa fiu la fel de insistenta pana ce o sa ma asculti si atunci ai sa te convingi ca nu m-am maritat cu tine pentru bani!
Christopher se foi intorcandu-se cu fata la ea. Betia se mai dusese insa capul inca il durea.
-Te ascult! mormai cu ochii aproape inchisi.
Hope ii indeparta suvitele de par de pe frunte.
-O sa adormi inainte sa termin, concluziona ea.
-Ba nu, hai spune ce ai de spus!
-Bine! Totul a inceput atunci cand eu m-am nascut! Dupa cum stii Elena nu-i mama mea si nici Alexander nu-i tatal meu. Insa ei m-au crescut de la varsta de un an si cateva luni. Ma asculti?
-Mhm...
-Cum spuneam ei nu sunt parintii mei insa... Elena este matusa mea, sora mamei mele biologice!
Desi era destul de obosit si chiar dorea sa doarma, de cum auzi cuvintele acelea somnul ii fu imediat alungat. Deschise ochii larg si o privi pe Hope care avea lacrimi in ochi.
-Poftim? Si mama ta unde e?
Femeia lua o gura de aer si incepu din nou sa povesteasca.
-Mama mea... m-a parasit! E prin SUA acum, facand ceea ce face din totdeuna!
Chris se ridica in fund si se sprijini de tablia patului urmarind-o cu atentie.
-Ce anume?
-Mama mea e o prostituata alcoolica, Christopher! Acum intelegi? De aceea nu ti-am spus niciodata de cosmarurile mele, pentru ca ai fi aflat de asta si eu m-as fi simtit exact ca acum... murdara, dezgustata de ea si dezgustata de faptul ca eu sunt rezultatul uneia dintre noptile ei de "munca". Imi e rusine si sa te privesc in ochi acum! Ai vrut adevaru asta este! Dupa ce m-a nascut, am crescut in acel bordel in care "lucra " ea pana cand Elena si Alexander m-au luat de acolo. Nu mi-au spus niciodata de ce mama m-a dat lor, mereu imi repeta ca ei nu i-a pasat de mine si ca o incurcam, imi repetau intr-una ca le sunt datoare, ca trebuie sa le fac pe plac mereu ca sa le multumesc ca mi-au salvat viata. Cand au ramas faliti s-au gandit sa ma marite cu un miliardar ca sa-i pot intretine si pe ei. Primul a fost Benjamin Leeds, cel de care ti-am povestit, apoi a intervenit tatal tau si lucrurile s-au schimbat. Nu ai idee ce fericita am fost ca am scapat de Ben, nu-l suportam deloc pentru ca se credea stapanul meu si eu eram marioneta pe care putea sa o manavreze cum dorea. Tu ai fost salvarea mea. Ma saturasem de reprosurile parintilor mei si de presiuni. Tot ce imi doream era sa fiu fericita. M-am casatorit cu tine pentru ca am vrut sa ma eliberez de trecutul meu, am vrut sa incep o alta viata, dar banuiesc ca nu a mers nu-i asa? Am reusit sa stric totul ascunzandu-ti lucrurile astea. Imi pare rau Chris!
Hope suspina incet lasand lacrimile sa-i cada pe perna alba. Barbatul nu mai spunea nimic, privea pierdut intr-un punct fix si doar el stia ce se petrecea acum in mintea lui.
-Stiu ca te-am ranit, dar nu asta am intentionat! Nu...nu am putut sa-ti spun! Te rog, iarta-ma! Sa te ranesc in vreun fel e ultimul lucru pe care mi l-as dori, mai bine mor!
Christopher simtea ca-i pica cerul in cap. Desi se oprise din baut, acum simtea din nou nevoia sa o faca. Cobori din pat si deschise dulapul tragandu-si pe el o pereche de boxeri negri. Se pozitiona in fata ferestrei uriase privind fulgii de zapada de afara cum cad unul cate unul.
-De aceea ai facut tot ce ti-au cerut ei, pentru ca le erai datoare? mormai trecandu-si mana peste fata.
Desi nu o vedea era sigur ca ea aprobase tacuta plecandu-si capul. Isi simtii fiecare fibra musculara din corp cum se contracta. Dorinta de a bea ceva disparuse facandu-i loc alteia, aceea de a lovi, de a distruge ceva.
-Cine e tatal tau? intreba abtinandu-se cu greu sa nu maraie precum un animal, fara sa stie ca atinsese o coarda sensibila in sufletul lui Hope.
Un scancet ii scapa femeii printre buze.
-De unde vrei sa stiu eu?! Ti-am spus ca am fost o greseala, un accident nefericit. Toata viata mi s-a spus ca sunt o povara de catre toate persoanele care imi cunosc povestea. Vreau sa uit de trecut, intelegi, nu imi pasa cine e si chiar daca as sti nu m-ar intresa! Ii urasc pe amandoi! striga indurerata, dar apoi se corecta: Ii urasc pe toti, pe mama, pe tata, pe Alexander si pe Elena, pe Ben, m-am saturat! Ti-am spus tot ce aveam de spus Christopher, acesta e adevarul, ceea ce urmeaza sa se intample depinde numai de tine... tu hotarasti!
Barbatul se intoarse lent cu fata spre ea. Nu o mai auzise niciodata vorbind asa. Parea atat de schimbata. El mereu o crezuse delicata si inocenta, dar iata ca avea si o parte ca aceasta. Durerea ii ajunsese pana la capatul liniei si dorea sa scape de ea, sa se elibereze.
Facu cativa pasi pana in dreptul ei apoi salteaua se lasa sub greutatea genunchiului sau. Se urca in pat asezandu-se langa ea in genunchi. Isi duse mainile pe obrajii ei ridicandu-i chipul. Ochii aceia albastri, preferatii lui, erau inecati in lacrimi si asta ii provocase un nod in gat. Nu-i placuse niciodata sa o vada plangand, nu putea suporta ideea. Folosindu-si degetele mari ii sterse urmele de lacrimi si ii indeparta parul de pe fata.
-Ingerasul meu! sopti sarutandu-i fruntea. Iarta-ma iubirea mea! Am actionat orbeste si nu am vrut sa te ascult! Nu m-am gandit nici o clipa ca ai putea avea o poveste atat de groaznica. Imi pare rau!
Hope clipi des.
-Inca ma mai crezi un inger? Sunt fiica unei curve si probabil a unui pierde-vara, cum ma poti compara cu o creatura atat de pura si inocenta? sopti ea printre suspine.
-Nu-mi pasa ce sunt parintii tai naturali, eu te iubesc pe tine si stiu foarte bine ce fel de persoane esti asa ca da, tu esti un inger pentru mine! Chiar nu intelegi? Hope tu esti fericirea mea! Cu tine ma simt ca in Rai, imi place sa vorbeas cu tine, imi place sa te privesc dimineata cum dormi cuibarita la pieptul meu cerand atat de multa protectie, ador fiecare centimetru din tine. Cum de ai crezut ca destainuirea asta va schimba ceva?!
-Imi pare rau! mormai femeia.
Chris o lua in brate strangand-o cu putere la pieptul lui, iar ea ii inconjura talia strangandu-l la fel de tare.
-Si mie, iubito! Acum totul e clar intre noi, iti promit ca nu mai las pe nimeni sa se bage intre noi!
Hope incepu din nou sa planga.
Doamne, iti multumesc ca mi l-ai trimis pe el in cale! Fara el as fi pierduta, el e raza mea de soare si tu stii cat de mult il iubesc. Gata cu datoria, gata cu minciunile si secretele, o sa fac orice ca sa-l fac fericit tot restul vietii!
Dimineata urmatoare cand afara abia se zareau primele raze de lumina, un tipat ascutit ii facu pe cei doi soti sa se ridice speriati din pat. Desi dormisera cateva ore, imediat ce intelesera ca tipatul nu se datora niciunuia dintre ei, spusera la unison:
-Adam!
Chris sari din pat si din doi pasi era deja pe hol, iar Hope imediat in urma lui. Barbatul intra val vartej in camera baiatului gasindu-l in pat, cu parul ciufulit, cu ursuletul in brate si plangand zgomotos. Cei doi se asezara in pat langa micut, iar Christopher il lua in brate asezandu-l pe genunchii lui:
-Shh... gata puiule, ce s-a intamplat?
-Bau-bau! Tati, Bau-bau a venit sa ma manance! Mami ,nu-l lasa sa ma manance! striga baietelul.
Hope il privi pe Chris curioasa, iar el salta din umeri nestiutor. Dupa ce Adam se calma, il puse pe tatal sau sa verifice dulapul, sub pat si apoi in toata casa. Ca sa-l calmeze, el facu toate astea, evident negasind nimic. Insa asta pana cand intra in biroul lui de la parter. Nu ii venea sa creada ce vedea si era destul de sigur ca nu el facuse asta cu cateva ore in urma.
-Ce mama naibii s-a intamplat aici?
Hope cobora scarile si vazandu-l cum statea pironit in tocul usii se apropie si amuti cand vazu si ea ce era in interiorul camerei.
-Asta a fost Bau-bau? mormai Chris constient de prezenta sotiei lui.
-Daca il compari pe Bau-bau cu un hot sau spargator de case atunci da! Cred ca tocmai am fost victimele unei intrari prin efractie.
Ca si cum si-ar fi amintit ceva foarte important la auzul cuvantului "hot" intra in camera si se pozitiona in fata unui seif micut in care isi tine acte importante de la firma si cateva pachete de bani. Exact cum isi imaginase, cosmarul i se indeplini si gasi seiful deschis si banii lipsa.
-La dracu! Cum a trecut de sistemul de alarma?
Hope pasi printre mizeria care era pe jos si privi si ea spre seif. I se paru ciudat ca seiful nu era fortat si asta insemna un singur lucru:
-Nu cred ca a fost un hot de rand!
PAM-PAM! Am revenit cu capitol proaspat scos din cuptor. Vreau sa lamuresc un lucru pentru ca am primit un mesaj in care se credea ca aceasta carte a luat sfarsit in urma cu un capitol. Nu, nu s-a terminat nimic, dragilor, povestea inca continua, mai sunt unele lucruri de care trebuie sa am grija inainte sa o termin. Ah... de asemenea am fost intrebata daca voi face un volum doi si raspunsul este un mare DA. Exact, cum ati auzit, TOO va avea volumul doi, insa nu stiu cum vi-l imaginati voi... ceea ce am eu in gand probabil e diferit de ceea ce vreti voi, dar 'om trai si 'om vedea. Love you :*