Dimineata ii gasi pe cei doi tineri soti Maddox dormind bustean in patul lor comfortabil si primitor. Adam dormea de asemenea in camera lui. Era o zi insorita pentru anotimpul acela si pentru o zi obisnuita in Anglia. Totul era linistit. Insa... nu pentru mult timp.
Hope se simtea din ce in ce mai sufocata de caldura ce o inconjura. Totusi stia ca acest lucru nu se datora pilotei care o acoperea si nici caldurii din camera. Oh, nu! Simtea imbratisarea lui Christopher ce ii facea corpul sa fiarda la propriu. Unul dintre brate ii era strecurat pe sub ea, astfel incat obrazul ei stang era lipit de bicepsul lui, iar celalalt brat il avea petrecut peste talia ei, degetele lui curioase strecurandu-se pe sub maieu alb pe care il purta femeia. Hope observa insa ca nu era o manifestare a gandurilor lui nu tocmai ortodoxe. Nu. Palma ii era plasata deasupra pantecului ei.
Abia astept ca micutul asta sa se nasca! Oare e baiat sau fata? Hm... eu sincer mi-as dori un baietel, chiar daca il avem deja pe Adam. Oare Chris ce ar vrea sa fie?"
-E o fetita, pun pariu! auzi ea vocea groasa si ragusita a sotului ei si tresari usor apoi zambi amuzata intorcandu-se cu fata spre el.
Hope isi impleti picioarele cu ale lui pe sub pilota si ii saruta barbia tandru.
-Am gandit cu voce tare? intreba ea, iar barbatul se apleca putin murmurand un "Aham" lenes si o saruta pe buzele trandafirii. Si de ce esti tu asa de increzator ca e fetita? continua inca amuzata scapand un chicot.
Christopher expira tot aerul ce-l tinuse in plamani si incepu sa se joace cu suvitele de par blond ale minunatei lui sotii. Salta din umeri negasid un raspuns la intrebare.
Dupa inca treizeci de minute in care au motait in pat fara ca niciunul sa iasa de sub pilota, Hope fu prima care sparse" petrecerea". Se dezveli incaltandu-si papucii de casa si luandu-si halatul pe ea. Intra in baie insa lasa usa deschisa pentru a putea vorbi cu Chris in continuare.
-Mi-ai stricat dimineata perfecta! protesta barbatul bosumflandu-se mai rau ca fiul sau, desi el era un adult in toata firea, iar Adam un copil de aproape trei ani.
-E tarziu iubitule si trebuie sa ajung la orfelinat, altfel crede-ma as lenevi cu tine in pat toata ziua! raspunse ea si apoi incepu sa se spele pe dinti. Si in plus, azi tu va trebui sa-l duci pe Adam la cresa aia de care am vorbit saptamana trecuta, mai sti?
La naiba, am uitat!
-Ah, da, da... cum sa uit?!raspunse el putin incurcat.
Hope intra inapoi in dormitor si deschise dulapul luandu-si hainele si apoi intorcandu-se in baie. Chris zambi strengar si in doua secunde sari din pat, mergand tiptil pana la usa baii unde Hope ii oferi un spectacol fara sa vrea. Cand ea termina cu imbracatul el scoase un fluierat apreciativ. Hope se intoarse speriata spre usa si apoi ofta.
-E a doua oara cand faci asta! protesta ea.
-Ce? Ba nu! Am mai facut dus impreuna, deci te-am mai vazut dezbracata in baie!
-Nu la asta ma refeream! E a doua oara cand intri in baie pe furis si te gandesti la prostii privindu-ma dezbracata!
Chris incepu sa rada amuzat, amintindu-si de noaptea aceea, in casa familiei Williams, cand el intrase peste ea, tachinand-o si sorbind-o din priviri. Ea ii gatise si apoi el stricase tot spunandu-i sa renunte la casatorie.
Sfinte! Ce bine ca nu m-a ascultat atunci! Altfel acum as fi la fel de fustangiu si m-ar durea in cot de tot si de toate. Cateodata stau si ma gandesc cat de mult am ajuns sa ma schimb in ata de putin timp... Am o sotie, care e minunata de altfel, un fiu, care e un baietel adorabil si o fetita pe drum. Da, ati auzit bine! E fetita! Pot sa pariez pe asta! Uau... Chiar ca m-am schimbat. Ea m-a schimbat, dar nu-mi pare rau!
Femeia isi lua geanta si il saruta pe Chris pe obraz apoi pleca. Barbatul mai lenevi cateva minute in pat apoi decise ca e timpul sa se pregateasca si sa-l trezeasca pe Adam pentru prima lui zi de gradinita. De fapt era mai mult o cresa unde micutul manca, se juca si invata lucruri noi alaturi de alti copii de varsta lui. Chris si Hope decisesera sa-l inscrie intr-un astfel de institut deoarece ei nu puteau sa aiba mereu grija de el, mai ales acum cand Christopher isi dorea sa isi inceapa o afacere numai a lui, departe de Fred si setea lui de control.
Isi facu un dus rapid apoi se imbraca intr-o pereche de jeansi negri si o camasa alba cu manecile suflecate adaugand si o jacheta din piele neagra. Merse in sufragerie unde Adam statea pe canapea uitandu-se la desene. Isi facuse un obicei din asta. Imediat dupa ce se trezea cauta cel mai apropiat TV si cauta canalul de desene animate. Chris ii ciufuli parul si asa dezordonat apoi il lua in brate carandu-l pana in camera lui. Il puse in pat si il dezbraca de pijamalele lui cu, bineinteles, Batman, apoi cauta in dulap ceva in care sa-l imbrace. Gasi un trening albastru cu negru si o bluzica alba. Il imbraca dupa care il incalta cu niste tenisi albi cu negru. Mersera amandoi in bucatarie si mancara apoi Christopher il ajuta sa se spele pe dintisori. Iesira din apartament si coborara, intrand in parcarea subterana. Chris il puse pe Adam in scaunelul pentru copii si apoi se urca la volan. Isi scoase telefonul si castile apelandu-l pe Gerard.
-Chris! tipa prietenul sau in urechile sale.
-Frate, ce faci? Aproape ca m-ai surdit! mormai iritat Christopher.
-Scuze, doar ca trebuie sa-ti spun ceva ce probabil nu o sa crezi!
Chris invarti putin volanul intrand intr-o intersectie.
-Ce anume?
-Firma lui Fred e la pamant! spuse Gerard dintr-o suflare auzindu-se si o usa trantita pe fundal.
Chris fu surprins pentru o clipa si intreba:
-Ce? Cum asa?
-Nu inteleg nici eu! De cand ai plecat totul mrge prost, a cerut procente de 90% tuturor asociatilor si acestia nu au acceptat, amice toti abandoneaza proiectele si refuza sa lucreze cu el, din cate am inteles ei spun ca prefera sa lucreze cu cineva rezonabil care face afaceri cinstite si ca acela esti tu! Germanii au plecat, proiectul cu Rosa e abandonat, la fel si ceilalti cinci investitori straini. Au ramas doar japonezii, dar cu aia nu am vazut niciun proiect pana acum, totul e o mare valmaseala.
Chris inchise ochii oftand.
-Si de ce-mi spui mie asta?
-Cum adica? Chris e tatal tau, daca nu te intorci sa-l ajuti firma da faliment, tatal tau ramane pe dinafara si asta inseamna adio conturi bancare pline pentru familia Maddox, inclusiv tu!
-Asta nu-i adevarat Gerard! Conturile mele nu au nicio legatura cu ale tatei, cand am inceput facultatea mi s-au deschis unele personale, nu sunt comune cu ale sale, acolo mi se virau si banii pe care-i castigam la firma, eu nu o sa am nicio legatura cu pierderea lui.
-Chris e tatal tau si...
-Nu-mi pasa! Am muncit din greu la firma aia si el niciodata nu a zis un amarat de "multumesc", niciodata nu a fost multumit, mereu dorea mai mult, de cand ma stiu a fost asa! Ce te face sa crezi ca as vrea sa-l ajut?
-Pentru ca e cel care ti-a dat viata! E tatal tau, pentru Dumnezeu!
-Adevarat, dar nu s-a purtat niciodata ca un tata adevarat! Acum scuza-ma, dar trebuie sa-l duc pe Adam la cresa!
-Gandeste-te la cum te-ai simtii daca Adam ar face intr-o zi ce ai facut tu acum! Ti-ar intoarce spatele cand ai avea cea mai mare nevoie! Cum te-ai simti Chris?
Barbatul mari ochii analizand cuvintele prietenului sau. Se uita la micutul de pe bancheta din spate prin oglinda retrovizoare. Adam, statea cuminte in scaunelul sau uitandu-se pe fereastra si spunand din cand in cand : "Tati, uite o masina, uite un catel, uite un magazin". Zambi fiind din nou atent la drum.
-Nu o sa se intample niciodata, Gerard! Eu nu o sa ma port cu fiul meu cum s-a purtat el cu mine! spuse si apoi inchise apelul.
Ofta trecandu-si mana prin par. Cuvintele lui Gerard nu fusesera in zadar, dar Chris nu dorea nici in ruptul capului sa recunoasca ca avea dreptate intr-un fel. Chiar daca Fred se purtase groaznic cu el, nu-l putea uri asa cum pretindea el in fata celorlalti.
Ajunsera in sfarsit la cresa. Chris il lua pe Adam in brate si intrara inauntru.
*
Dupa o jumatate de ora, Christopher era la volanul masinii lui indreptandu-se catre singurul loc in care va putea sa decida ce-i de facut cu problema lui Fred.
Parca masina in fata scarilor din marmura si apoi isi cauta cheile prin buzunar. Le gasi in sfarsit si dupa ce descuie usa pasi increzator pana in sufragerie unde stia ca la aceasta ora mama lui isi bea ceaiul alaturi de doamna Juliette. Asa cum banui, Victoria isi sorbea linistita ceaiul, cel putin pana il zari pe fiul ei.
-Christopher, dragule, cat ma bucur ca ai venit, imi era asa dor de tine. Nu i-ai adus cu tine pe Hope si Adam?
Oh, da! Ar trebui sa-i spun despre sarcina!
-Si eu ma bucur sa te vad mama si nu, imi pare rau, dar Hope si Adam nu sunt cu mine... Am o veste mare pentru tine!
Mama lui il privi curioasa precum un copil.
-Ce anume, scumpule?
-Ei bine, peste cateva luni vei avea inca un nepotel sau o nepotica.
Victoria isi duse mana la inima zambind cu lacrimi in ochi. Se abtinea sa nu planga desi era extrem de fericita.
-Oh Doamne, asta e o veste minunata, dragule... felicitari abia astept sa ies in parc cu nepoteii mei.
Chris o imbratisa si apoi redeveni serios.
-Mama... ce se intampla cu tata?
Victoria se albi la fata si zambetul i se sterse de pe chip. Il prinse pe fiul ei de mana si i-o stranse puternic.
-Of dragul meu, e rau... foarte rau! Nu mai vede nimic in afara de munca si cu toate astea pierde firma pe zi ce trece. L-am auzit ieri vorbind la telefon cu cineva, spunea ceva despre vanzare, cred ca vrea sa o vanda inainte sa pice de tot.
Christopher ofta.
-Ce? Dar el iubeste firma asta mai mult decat orice. Pentru firma aia a renuntat la singurul lui copil, cum sa o vanda?
Victoria clipi des.
-Dragule! Sa nu mai spui asta niciodata! Chiar daca nu ti-o arata tatal tau te iubeste enorm. Asa cum ai spus esti singurul nostru copil si suntem mandri de tine!
As vrea atat de mult sa cred asta, dar nu pot! Daca el ar fi tinut la mine nu mi-ar fi spus lucrurile alea cand am plecat de la firma. Nu! El vinde firma acum ca sa mai castige niste bani de pe urma ei. Dar, totusi cat sa valoreze? Daca e aproape de faliment, sunt sigur ca o vinde la un pret de nimic!
-Ai idee cu cat vinde firma? intreba barbatul , dar mama lui nega.
Exact in momentul in care dorea sa mai spuna ceva Chris fu intrerupt de usa de la intrare care se tranti zgomotos, in sufragerie facandu-si aparitia insusi Fred Maddox. Cand il observa pe fiul sau, cuta dintre sprancene i se adanci si mai mult si pufni nervos.
-Ce cauta nerecunoscatorul asta aici? striga trantindu-si servieta pe o masuta din apropiere.
Christopher ofta, iar Victoria suspina adanc.
-Fred, nu indrazni sa mai vorbesti asa de fiul meu, fiul nostru! striga la randul ei femeia, iar apoi isi duse mana spre inima simtind o intepatura acuta in jurul ei.
Chris se sperie si o ajuta sa se aseze inapoi.
-Shh... gata mama, calmeaza-te! Nu ma deranjeaza ce spune el, eu venisem sa te vad pe tine si sa-ti dau vestea cea mare, te rog nu te supara din nimicuri, iti faci rau! mintii tanarul incercand sa zambeasca fortat. Se pare ca reusi sa o calmeze pe mama lui. Fred mormai ceva si apoi intra in biroul sau.
**
Dupa ce pleca de la mama lui lasand-o destul de linistita, Chris se intoarse la apartamentul sau. Trebuia sa gaseasca cat mai repede o cladire pe care sa o cumpere si sa-si dezvolte propria firma.
La pranz dupa o cautare indelungata pe internet gasi in sfarsit ce cauta. Il suna pe Gerard si il informa de ce avea de gand sa faca apoi facu un dus rapid si se imbraca. Trebuia sa mearga dupa Adam. Programul cresei era pana la ora cinci, dar il putea lua si inainte. In plus ii era dor de el si nu avea cu ce sa-si omoare timpul.
Iesi din apartamentul sau si apoi cobora in parcare unde se intalni cu Allison ce tocmai avea o criza de nervi. Femeia tot incerca sa-si descuie masina, insa se pare ca norocul nu era de partea ei. Cand il vazu pe Chris fata ei capata un zambet kilometric.
-Vai, ce bine ca dau de tine! Chris, am nevoie de ajutorul tau!
Ah da! Ghici ce, n-ai sa-l vezi! Nici mort nu fac ceva pentru tine!
-N-am timp de tine, Allison! bombani el si se urca in masina lui.
-Haide, te rog! Trebuie sa ajung de urgenta undeva! Te rog, esti singura mea sansa!
-Cheama un taxi!
-O sa intarzi pana ajunge aici! Haide, te rog!
Ah, enervanta mai e!
Barbatul ofta ridicandu-si mainile in aer teatral. Deschise portiera din dreptul pasagerului si ii facu semn sa urce. Allison batu din palme ca un copil si se urca imediat inchizand portiera in urma ei. Chris iesi din parcarea subterana pe strazile aglomerate ale orasului. Femeia il analiza din cap pana-n picioare zambind prefacuta. Linistea ce domnea in masina fu intrerupta de telefonul lui Christopher. Il ridica de pe bordul masinii insa numarul nu era afisat.
Cine m-ar suna cu necunocut?
Il puse pe difuzor si raspunde.
-Alo?
Nu se auzi niciun raspuns decat un vuiet ciudat.
-Alo? repeta Chris intrebarea.
De data aceasta o voce groasa se auzi din difuzorul telefonului.
-Imi vreau banii inapoi, iar tu vei platii!
imediat ce aceste cuvinte au fost rostite apelul s-a intrerupt. Christopher se incrunta neintelegand ce tocmai de intamplase. Cineva il ameninta pentru bani, dar el nu-si amintea sa fi imprumutat sau luat bani de la cineva. Allison parea la fel de surprinsa, dar nciunul dintre ei nu avu timp sa reactioneze, deoarece un claxon puternic ii scoase din visare. Vazura in oglinda retrovizoare o masina neagra cu geamuri fumurii ce se indrepta spre ei si nu parea sa incetineasca. Chris mari ochii uimit apoi intelese ce avea sa se intample.
-La naiba!
-Christopher, ai grija! se auzi si vocea lui Allison, dar nu mai era timp. Chiar daca ar fi vrut, Christopher nu putea evita impactul cu acea masina.
***
Hope abia ce terminase cu niste dosare ale unor copii nou veniti, cand telefonul mobil incepu sa-i vibreze pe biroul de lemn masiv. Il apuca si studie ecranul, dand de numele lui Christopher. Zambi fericita si ii raspunde imediat.
-Dragule?
Sunetul unor sirene o facura sa-si piarda zambetul angelic de pe chip. Se auzeau si cateva tipete.
-Chris, iubitule? incerca din nou Hope si atunci auzi o voce masculina la celalalt capat.
-Alo, sunteti Hope Maddox?
Femeia simtii un fior rece pe sira spinarii si mainile incepura sa-i tremure.
-D-da!
-Sunt ofiterul Ross al unitatii de politie numarul 25, doamna, sotul dumneavoastra a suferit un accident in urma cu cateva zeci de minte.
-CE?Poftim, dar cum, unde e , e bine?
Lacrimile incepura sa curga siroaie pe obrajii lui Hope.
-Tot ce va pot spune este ca e in viata, doctorii va pot spune mai multe, va voi spune adresa spitalului la care a fost dus.
Politistul ii spuse adresa, iar Hope pleca ca un uragan spre locatie.
Nu se poate! Nu acum! De ce? Doamne te rog, nu mi-l lua si pe el!
Ajunse la spital si intreba la receptie. Se pare ca sotul ei era internat la reanimare. Urca in graba cu liftul pana la etajul 6. Cand usile se deschisera pe hol dadu de doua perechi de ochi cunoscuti! Natalie si Gerard erau asezati pe niste scaune din plastic si pareau destul de nerabdatori. Hope alerga spre ei stergandu-si obrajii umezi din cauza lacrimilor.
-Unde e? tipa disperata.
Natalie reactiona prima si o lua in brate compatimitor.
-Shh... gata scumpo, calmeaza-te! Nu stim inca nimic! Doctorul e acolo de cateva minute bune! Linisteste-te, ii faci rau copilului!
-Nu e ranit, spune-mi te rog ca nu-i ranit! tipa in continuare Hope.
Gerard se ridica si el punandu-si mana pe umarul ei.
-Nu stim, Hope! Eu am incercat sa-l sun si mi-a raspuns un politist, asa am aflat! Natalie are dreptate, trebuie sa ramai calma! Pentru copil! Nu te ingrijora! Pe Chris nu-l doboara un accident! incerca el sa mai diminueze admosfera tensionata, insa si el era ingrijorat la fel ca cele doua femei.
-Cum s-a intamplat? mormai Hope acceptand ajutorul lui Natalie de a se aseza pe scaun.
-Tot ce stim e ca cineva a intrat in ei, dar aparent vinovatul a fugit imediat!
Hope il privi curioasa cu ochii ei albastrui si plini de lacrimi.
-Ei?
Gerard realiza ca nu-i spusese tot si aproape ca se plesni mental.
-Da...aa... Hope, Chris nu era singur in masina! Era cu...
-Cu cine? striga.
-Cu Allison!
Hope ramase muta. Nu mai intelegea nimic. Ce putea sa caute Allison in masina sotului ei?
-Ea unde e?
-Nu stim, abia am venit si nu ne-am intresat de ea, Chris era prioritar! raspunse Natalie.
Hope isi prinse fata in palme si ofta. Lacrimile nu se opreau si murmura implorari si rugaciuni ca sotul ei sa fie bine.
Dupa alte zece minute o usa se deschise si un barbat de varsta a doua, imbracat intr-un halat alb si cu un stetoscop atarnat de gat, tocmai ce iesise si tragea de manusile albe din mainile lui. Hope se ridica si merse apasat catre el.
-Sunteti rudele domnului Maddox?
Hope simtii cum inima ii urca in gat. Aproba cu o miscare scurta a capului si spuse:
-Sunt sotia lui! Spuneti-mi va rog ca e bine! spuse Hope cu vocea tremurata. Natalie se apropie sustinand-o de brat.
-Usor Hope, o sa-i faci rau copilului!
Doctorul isi cobora privirea catre pantecul femeii si apoi ofta. Isi baga mainile in buzunarul halatului si apoi spuse:
-Calmati-va va rog, puteti suferi un avort! In primul rand, domnul Maddox este viu! Are cateva rani superficiale la nivelul bratelor si doua coaste rupte. Din fericire nu exista leziuni interne, insa...
Acel "insa" ii rapi lui Hope toata speranta pe care o acumulase de cand doctorul incepu sa vorbeasca. Mainile incepura sa-i tremure, dar se stradui sa-l asculte in continuare.
-Se pare ca airbag-ul masinii nu s-a declansat asa ca domnul Maddox a suferit o lovitura puternica la cap. Nu pot sa ma pronunt asupra gravitatii pana ce el nu se trezeste. Aparentele pot insela si desi lovitura nu pare suficient de grava e posibil sa produca leziuni. Momentan putem doar sa asteptam pana ce pacientul se trezeste.
Nu, el trebuie sa fie bine! Trebuie!
-Si... femeia care era cu el in masina? intreba Gerard.
-Ei bine...
Heeei! Stiu, stiu am intarziat din nou :(. (Nu ma injurati va rog ). A inceput scoala si nu mai am destul timp sa scriu pe cat as dori. (Scoala e o pacoste) :)). Oricum, aici e capitolul 21, spuneti-mi ce parere aveti si de asemenea nu uitati de grupul de pe facebook. Link-ul se afla la descrierea profilului meu, in caz ca avem doritori de inscriere. Nu sunt foarte multi membri pana acum, dar mie una imi place sa vorbesc cu voi asa ca daca aveti intrebari nu ezitati sa mi le puneti ^^ Love you!