Am fost cândva un trandafir în floare,
Am fost stea pe cerul Grădinii Fericiților.
Dulcea pace mă îmbrăca în a sa paloare,
În timp ce vegheam asupra fiilor.
Când le-am oferit al meu Măr al Cunoașterii,
L-au acceptat, cu tot cu riscul cel știut.
Atunci El ne-a luat plăcerea fericirii,
Alungându-ne de pe pământul de liniște străbătut.
Oglinda Adevărului, arată-le cine sunt!
Durerea pe care o simt, pentru fericirea lor creat-a fost.
Mi-am pierdut locul alături de Cel sfânt,
Pentru a le oferi lor cunoaștere, cu orice cost...