Iadul oamenilor

61 5 1

Lasă-ți speranța purtată pe aripile păsării de pe cer,

Lasă-ți trecutul pe apele înghețate de ger.

Curg izvoare de regrete si vise uitate,

Peste piscuri de munți neumblate.

Undeva, pe o creangă de brad singuratic,

O pânză de păianjen se leagănă amarnic,

Purtată de aerul rece, de mireasma de verdeață,

Lăsând în urmă o veșnică povață.

"Iadul a fost creat de oameni, pentru oameni".

Cu asta trăim cu toții, știm că nimeni

Nu ajunge acolo din alte cauze, decât din mâna

Celor care dețin negrul Universului, ura...

Culegere de poeziiCitește această povestire GRATUIT!